Sunt abonat la o singură publicaţie de şcoală veche, pe hârtie adică: SVM Mac. E o revistă lunară despre Mac şi universul Apple, fondată în ’84. Eu sunt abonat de vre-o 10 ani.

Din păcate, sau din fericire, online-ul face fiecare număr să fie mai banal ca precedentul. Pe vremuri, mă refugiam în sala de lectură cu un număr nou şi îl devoram din scoarţă-n scoarţă. Azi, ştirile şi testele se găsesc pe net cu mult înainte. Are şi o secţiune de cultură digitală şi grafică, interviuri cu artişti mac-maniaci, dar nimic senzaţional.

M-am hotărât acum câţiva ani să mă dezabonez. Mi-am propus să o fac când voi primi un număr fără nimic interesant. Dar până acum tot am mai găsit câte o ştire, o strâmbă, un produs deosebit sau o aplicaţie obscură. Mai am şi nostalgia primului meu job, ca tehnoredactor la Agora, cu nopţi pierdute bibilind ediţii de CADreport, Byte şi PC Report. Am o oareşicare pasiune pentru tipărit, pentru fonturi şi DTP. E bună totuşi o revistă.

Dar … acum două săptămâni au anunţat că vor opri versiunea tipărită.

Doare.

[Două ore mai târziu, după ce am scormonit in fiecare colț, cutie și raft.]

La cât de multe prostii erau claie grămadă la început, pot să fiu mulțumit că după curățenie am rămas doar cu rafturile pline și destul loc să intru la ele. Practic jumătate din “stoc” zace acum in cutii și saci de care trebuie să mă debarasez. Printre sacii de jucării, haine și ambalaje expirate se găsesc și câteva pietre de hotar din viața mea de geek.

• Reportofon Sanyo, un model cu microcasetă din ‘95 sau mai vechi. Mi l-am cumpărat sperând să fac interviuri și să-mi înregistrez observațiile și ideile. M-am jucat cu el de nenumărate ori, dar cred că singura dată când l-am folosit cu adevărat a fost să înregistrez un curs la facultate. Azi folosesc Evernote pentru observațiile și idei, iar interviurile le fac tot doar în gând.

• “Walkmen” Aiwa, pe care l-am cumpărat special prin ‘99 ca să înregistrez de pe o casetă povestea lui Păcală. Era preferata mea când eram mic și ascultam povești la pick-up. Azi, Luca nu mai ascultă povești. Se uită la Disney, Pixar și Dreamworks pe TV/mediacenter.

• Agenda electronică Truly, cadou de la Mimi in ‘96. Pe vremea când Palm abia se mijea, era maxi-geek. Chiar o foloseam. Azi, am toate contactele și calendarul la Gmail, de unde îl preiau pe Mac OS, Windows, Palm Pre, Android, iPad și pe storcătorul de fructe.

• Palm Pre III, din prin ‘98. Pe lângă agenda cu contacte, calendar și to do, avea o mulțime de aplicații și o comunitate asemănătoare cu Apple în ziua de azi. Inainte să se inventeze RSS, blogurile și readerele, foloseam AvantGo pe Palm OS ca să îmi iau offline doza de știri și proto-bloguri, să le citesc în metrou. Good times. Azi, folosesc Gmail pt agendă, cu spuneam, și Google Reader pentru feeds, pe care le preiau pe Mac în browser sau pe iPad în Reeder și Flipboard.

• Ambalajul de la camera Pentax Optio S. Mai țineți minte reclamele cu aparatul în cutia de bomboane Altoids? Aia era. O bombă. O aveam la mine tot timpul, era mai mică decân un smarphone în ziua de azi. Azi, folosesc ce smartphone am la îndemână pentru poze. In vacanțe sau ieșiri folosesc un Fuji FinePix F200EXR. In casă mai folosesc, rar dar cu deosebită plăcere, cărămida Canon EOS 10D.

• Hard-disk de 80GB din iMac G4, pe care l-am înlocuit cu unul de 200-300GB în 2004. Sau 2003. Azi, am un vechi Mac Mini din 2007 sub televizor, cu 2, 3 sau 4 discuri externe, depinde de moment. Vreo 3 terra. Zeci de mii de poze, filme, arhive.

…

Parcă mai erau și alte grozăvii prin pivniță, dar mă opresc aici. Am îmbătrânit destul.

• Un logo întocmit din Spell with flickr şi bibileală în Photoshop.
• Mystique theme by digitalnature.ro m-a sedus la prima vedere, aici.
• Actualizat şi ferchezuit la setări în WordPress.
• Scris un post în care anunţ că am schimbat designul.

• Ajuns în Praga, e OK să schimbi euro sau dolari la casele de schimb. Dă un ochi pe curs, compară-le între ele, variază destul de mult de la una la alta. NU o faceţi la aeroport, comisioanele-s jenante. Schimbaţi doar cât trebuie ca să vă luaţi biletul de bus. Dacă luaţi un taxi, îi cereţi să vă ducă la un Exchange sau să accepte euro.

• De la aeroport, un taxi costă cam 800 de coroane. Există şi un bus, confortabil, accesibil şi ieftin, care te duce direct în centru. Păcat că nu ştiam de bus când am ajuns noi.

• Probabil scrie în toate ghidurile de călătorie, dar mai bine repet: RATP-ul prăgan (prăgan?) oferă bilete de o zi, două zile sau maxim cinci. Ce e interesant e că sunt pentru câte 24h, deci dacă începi azi la 14:00, te ţine până mâine la 13:59. Din păcate nu e nici un avantaj la preţ dăcă iei un bilet de 5 zile sau 5 bilete de o zi, aşa că mai bine ia 5 bilete.

• Mai toate cafenelele şi hotelurile au wifi gratis. Unele-s parolate, cu parola pe meniu în interios sau la cerere, altele-s chiar publice. Lejer. WifiTrak e o aplicaţie utilă pentru iPhone.

…mai adaug chestii aici pe măsură ce-mi aduc aminte.

E ăla care concepe produsul şi-i urmăreşte dezvoltarea: face prototipuri, se consultă cu clienţi şi parteneri, scrie specificaţii, face teste utilizator, negociază cu conducerea, cu echipa tehnică şi cu CTC-ul ca să pună la punct un PRODUS. E tăticul care ştie să răspundă la orice întrebare despre funcţionarea produsului, atât versiunile vechi cât şi cele care încă n-au văzut strungul.

Apoi şeful de produs se stresează o lună sau un an până se apropie LIVRAREA, timp în care din minunea de caiet de sarcini se efectuează un sfert, şi nu sfertul care spera el. La sfârşit, se face din armăsar ţânţar, iar şeful de produs deprimă, se apucă de băut, se gândeşte să-şi schimbe meseria… Partea bună e că după 5-10 ani te căleşti, începi să ignori duderea :-)

Zic şi io.

The best question wins a prize!

Cum slalomam vijelios cu 3km/h, m-am întrebat dacă skiatul se poate compara în coolitudine cu un joc video. Oare aş fi mai încântat de un Xbox 360 sau de sinusoide îngheţate? Răspunsul nu-i evident, deci mi-a ouat mintea un “studiu comparativ”. Voi lua fiecare aspect al celor două discupline şi le voi da o notă între -1 (penibil) la 1 (recomandat). Accesibilitate. Atât schiatul cât şi Xbox par uşor abordabile, dar au şi nişte condiţii mai puţin evidente. De exemplu, pentru a schia e recomandat să ai o condiţie fizică corectă, fără probleme respiratorii sau de circulaţie. Pentru Xbox, e bine să ai loc în camera de zi pentru două cutii destul de voluminoase, să mai adaugi o tură de cabluri în spatele televizorului şi să nu fii sensibil la atacuri de epilespie. Schi: -1 vs Xbox: 0

Confort. Mai adăugăm şi culesul propriilor membre după fiecare trântă, totul sub zero °C şi e clar că schiatul e un oarecare risc şi sacrificiu. In comparaţie, pentru Xbox e nevoie să stai pe fotoliul preferat cu televizorul reglat pe imaginea şi sonorul cât mai mieroase. Schi: -1 vs Xbox: +1

Cost. Pentru o vacanţă la schi de o săptămână în Franţa, într-o staţiune fără pretenţii, trebuie calculate următoarele: călătoria cu treul 150€, cazarea la cabană 200€, curs de schi 35€, telescaun 150€, închiriere echipament 200€. In plus, fiind vacanţă, se cheltuie obligatoriu câteva sute de euro pe diverse. Rotunjite, cheltuielile pentru vancanţă ajung pe la 2-3000€ pentru un cuplu sau o familie cu un copil. Totuşi, putem spune că vacanţa în sine nu e doar pentru schi, şi e o cheltuială inevitabilă, deci am putea reduce cheltuielile strict pentru schi la aproximativ 300€ per vacanţă. Pentru Xbox, e necesară investiţia iniţială de aproximativ 250€, apoi câte 50€ pentru fiecare joc. Mai apar cheltuieli pentru manete suplimentare, căşti, abonament XBLA, cartele de memorie ş.a, să zicem în total până la 500€ pentru toată durata de funcţionare. Schi: 0 vs Xbox: 0

Distracţie. Ambele depind de utilizator, dar în general oricine practică schi e încântat peste măsură. Despre Xbox s-ar putea spune la fel, dar reţeta succesului nu e evidentă pentru oricine. Schi: +1 vs Xbox: 0

Variaţie. Pe Xbox există zeci şi sute de jocuri, cu atmosferă, personaje şi scenarii complet diferite, dar un răuvoitor ar spune că tot în faţa televizorului butonezi. Staţiunile de schi diferă între ele… cât de coţ, iar fiecare staţiune are mai multe piste. Chiar în aceeaşi staţiune, în funcţie de calitatea zăpezii şi de vreme, experienţa poate fi destul de diferită. Totuşi, un răuvoitor ar putea spune că tot cazi în fund până te răceşti şi te ascunzi întro cârciumă să bei ciocolată caldă la preţ de aur căcăniu. Schi: +1 vs Xbox: 0

Risc. Schi: nervi, răceală, picioare rupte, handicap pe viaţă, moarte. Xbox: nopţi nedormite, epilepsie. Schi: -1 vs Xbox: +1

Timp. A merge la schi e un angajament importan: trebuie să-ţi iei concediu din timp, căutat şi rezervat vacanţa potrivită în perioada potrivită. Odată ajuns în staţiune, îţi organizezi timpul în funcţie de vreme, de orarele telescaunului. Pentru fiecare minut petrecut pe schiuri, trebuie sacrificate 10 altele făcând coada la abonament la telescaun, la închiriat echipamentul, la “înhămat” echipamentul. Pentru Xbox, poţi să te joci aproape oricând şi oricât de puţin. Nu e la fel de uşor ca pe Nintendo DS, care se poate lua în budă sala de lectură sau în transporturi, dar e destul de aproape. Schi: -1 vs Xbox: +1

Social. La schi se merge în general cu familia şi cu prietenii. E un moment deosebit de agreabil. Senzaţiile tari, sau suferinţa intensă, ne apropie. Dar Xbox are multiplayer… pe acelaşi ecran sau pe fir. Schi: +1 vs Xbox: +1

TOTAL: Ski: -1 vs Xbox 4 Avem un câştigător detaşat!

Sper să va fie de folos când negociaţi bugetul familial.

Au şi discout 20%!

Wow! Mulţumesc pentru înformaţie, acum ştiu de unde NU o să-mi iau aparat kebab, cuptor de pizza, friteuză şi alte utilaje de bucătărie.

Anul trecut l-am întâlnit pe Mihai Crâsneanu.

Anul ăsta am dat peste:

• Vladimir Oane – “antrepreneur” de şcoală nouă.
• Bogdan Iordache – patron la Conectoo, firmă de servicii de “newslettering”. Sper că de cele bune, nu de cele rele :-)
• George Lemnaru şi Cristian Badea – de la Erepublik. Da, Erepublik ăla care a câstigat premii de excelenţă în webdoizeroime cu toptanu’.

Sper să rămânem în contact, sau web2.0 îşi ratează menirea, da’ nasol.

PS: Am scris un pic despre LeWeb pe GabrielRadic.com.