Timp între cer şi pământ - Cuvântul !

Rostul gândului de toamnă

2025-10-25T08:31:00.005+01:00

nu-i asa că toamna e frumoasă?în zvâcnetul de frunzeiubește roșu,clipa?din degete, îi picură -nizvoare bucăți de gânduri,din stânci,ca-n buzunarecu zgomot se strecoară și-apoi...e liniștedorm norii peste câmpurimiros de mere coaptepun început de rânduripovești povești de-aș împleti din frunzes-ar înveli pământul ca-ntr-un târziu de seară și de atâta liniște

E timpul chemării

2025-03-01T21:12:00.001+00:00

E timpul chemării gândurilor de sub grija zăpeziicolțului de iarbădin seva pământului,îmbrățișărilor,din zborul călător.E timpul ceasului deșteptătors-a făcut încăde-o primăvară și, Doamne, cât e de frumoasăzvâcnirea Viului,curat sentiment!Din împreunarea mâinilor,Recunoștință!

Rotund

2024-07-07T06:52:00.004+01:00

uneori nu e nevoie de cuvinte ca să fii fericite de ajuns să cobori treptetrepte până acolounde te întâlnești cu tinefirescîntr-o taină a inimiicare nu are nevoienici măcar de timpde cuvinte ai nevoieatunci când îmbrățișezi oameniiîi cuprinzi între semnul mi(g)răriiși cel al întrebăriichiar și după punctpoate urma alt capitol din cuvinte clădim castelerăsturnăm

Sunt oameni

2024-03-09T04:32:00.003+00:00

Sunt oameniîn care e întuneric...O, cât de departe,cât de departe e copilul din ei! Sunt oameniîn care e lumină...O, cât răsărit, cât răsărit crește din ei pentru mine,pentru tine,pentru păsărirătăcite de cerul lor,pentru peștii adormițide apa lor...pentru pumnul de pământ,prag pentru lumeaîn care suntem chemați să învățăm Răsăritul rana luie roșie în dimineața firii...chiar dacă uneori doare...

Infinit pentru Mama!

2024-03-08T21:39:00.001+00:00

La mulți ani, Femeie! La mulți ani, Mama! Să vă fiți tihnă gândurilor, să vă fiți primăvară anilor, să vă fiți înțelepciune vorbelor, să vă fiți dăruire din Cuvânt, să vă înalțe Lacrima a bucurie, să vă fiți sănătoase și cu brațele larg deschise pentru voi, pentru cei dragi și din tâmpla voastră albită de vreme, să vă faceți sărbătoare, Vieții! La mulți ani, azi și întotdeauna! din lutul

În numele tatălui - autor Natalia Onofrei

2023-04-19T04:18:00.001+01:00

Partea interesantă a paginilor de socializare este că descoperi oameni care prin ceea ce scriu, te îmbogățesc sufletește! Așa este și Natalia Onofrei pentru mine! "Descoperită" în lista unei dragi prietene, am găsit în ceea ce scrie, bucăți de realitate care te fac să îți pui întrebări! Ei, pentru acest motiv, n-am ezitat niciun moment atunci când ne-a dezvaluit vestea apariției cărții sale

gând în oglindă

2023-04-19T04:15:00.003+01:00

pe tâmpla ta se-nsingurează gânduri și jocul vieții-și caută răspunscu degetele îți chemi mereu lumina și-mbrățișarea ta nicicând nu va avea apusprivirea ta adună firmituri de rouă de pe obrazul înghețat de floriși nu ar fi așa de blândă și desculță de nu ar trece vântul prin colturi gride noriștii om să fii, atât de cald și de firesctu pașii îi deslegi din forma lor de lutcum se înaltă zbor din

Este

2023-04-19T04:11:00.002+01:00

Este! Mirela Crăciun Pe Dumnezeu îl vei găsi urcândPe drumul Crucii, în lacrima de floarePe Dumnezeu îl vei găsi urcând În trup de frunză, hrănită doar de soareTăcutul, chemat e să se nască În tot ce-i viață, El urcă până-n geneDe-acolo - i lacrimă, tributul Viu îl cerne,Păcatul de Lumină, Cuvântul de-ntuneric,Pe Dumnezeu îl vezi urcând În două mâini întinse, a rugă, nu te temeaici e liniște și a

Dar copilăriei

2021-06-05T07:26:00.002+01:00

De-aș uita vreodată să fiu copilaș lua cretă colorată, aș picta noriiși i-aș lega de suflet, în toate culorile pământului! De-aș uita vreodată să fiu copilaș îmbrățișa copacii, aș mângâia florileaș dansa cu ploaia, apoi aș râde înspre soare, brodând povești cu zâne din raze de lumină! De-aș uita vreodată să fiu copilaș alerga la mama și la tatasă le pun zâmbet,

Acasă e în Om

2021-05-24T20:26:00.004+01:00

norul s-a lovit de aripa gândului meuîi era sete, se facea tot mai micîși rătăcise cerul...era tristprintre flori de cireș efemerestinghere-ntr-un vers(norii se nasc din gânduri nescrise sunt taine îngrămădite sub pleoape oftaturi prelungi, rotocoale de suflet) dintr-o clipire l-am chemat spre mine a venit așa, firesc știa, știa că întotdeauna păstrez pe retină o floare galbenă de

algoritm teluric

2021-03-30T04:55:00.001+01:00

crepuscul albde lumină mă dor bolovanii din oasemi-alung azi fricileîntr-o fragedă culoareanotimp imperfectsilabă nedumerită o dimineață mă descuie în umblet țineam sufletul în colivie neștiind că norii sunt atât de realiprecum se ridică aburul dintr-o cafea de dimineață încâlcit adânc în idee un gând roșu îl deșir ghem dintr-un măr să-l

Strâng sensuri

2020-11-24T18:49:00.001+00:00

În oameni, alfabetul blândeții stă scris probabil pe margineaunei bucăți de inimă. Mai știi cum se face A mare de mână? Rotunjit, Tremurător, Cu emoție de creator? Sau E împins brutal în albul virtual al foii? Două cuie legate împotriva simetriei Forțat, Anxios, un început împuns! Al meu... Hm, al

Întomnată

2020-11-17T21:33:00.002+00:00

"Și anii se scurg ca frunzele toamna "cad peste umeri șuvoi dezgolit de-ar ști timpul, cu pasul șoptit tribut să ne ceară din tot ce-am trăit... i-am pune în palme, clepsidrele spartedin ele, nisipul să-l facem castelnu-mi trebuie ierni rasfirate în oasevreau să rămân copilul de azi și de ieri.La geam, gutuile coapte surâsul hoinarl-au păstrat între pleoape, amintire în dar&

Ardere

2020-10-13T21:31:00.003+01:00

- Mami, îţi

tribut mă cer vieţii

2016-03-17T22:40:00.001+00:00

sub gene se coace Lumina până la toamnă mă strecor printre ninsori durere verde s-aude copacii nasc viaţă – un scâncet în frunze cad primaveri cu zgomot verde da, da reversul somnului nu ştiu dacă mă dor răni albe sau soarele din vama paşilor sub aripe se naşte zborul din cernutul nisipului în zori mi-adun ghiocei din rana albă număr lacrimi iţi spăl tamplelele de martie

De(s)compunere de seară

2015-11-11T21:47:00.000+00:00

Simptomul vetust al cercurilor de ceară paradisul neînţeles al lingurarilor, ursarilor, nomazilor şi altor călători de pretutindeni (chiar şi a celor prin viaţă). Ce e libertatea, de fapt? Scrânciobul în care ne dăm cu vântul prin plete crezând că zborul ne-a inventat pe noi ca să nu îşi uite statornicia dintr-un colţ de perete sau Ochii care se văd nu se uită dintr-o uitătură

arderi

2015-10-20T22:23:00.002+01:00

când oamenii îşi fug de înţelesuri şi fricile-şi ascund în firi tu să-nţelegi că pentru toti e-un soare şi-n palme, un destin! iar vieţile adună-n snopi pe-acelaşi drum au loc şi pietre dar şi oameni. esenţa e în umblet şi-n priviri adesea răni se-nchid doar ca să nu mai doară gândul că pe-acolo trecu cândva o lacrimă să sape-n zile asfinţit senin...

rostul galbenului de toamnă

2015-10-20T22:22:00.001+01:00

ramuri învelite-n galben pai. stors de umblet prin străinatatea vântului cuget a întrebare: unde... pe unde hoinăreşte arca din care frunzele toamnei s-au pus plasturi peste adâncurile firii? în turnul de veghe-al Luminii inimile s-au invelit în toamnă ca-ntr-o desculţă despletită căutare a mirării: de unde-ncepe toamna ca să se nască asfinţitul?

semne de toamnă

2015-10-20T22:20:00.001+01:00

crezi, crezi că-n neputinţa lor norii s-au iîmprăştiat în lacrimi doar ca să umple ochii oamenilor de întrebări curgătoare?

rodul umbletului

2015-01-21T21:08:00.000+00:00