tomitza petshop

2013-02-20T03:13:00.001-08:00

It was Tuesday night around 8 pm. The warehouse where the agility classes are held was cold and dank. I was tired and grumpy, and I think that rubbed off on Cooper. We were in a bad spot already because the poor guy had the pants scared off of him when a tarp that separated the space fell. He lost his little head barking and had his hackles up. Then a dog ran right up to his face, which he hates, and he yelped, startling the trainer and the two other dogs standing near us.

The bottom line? We weren’t having the best night.

We had started a sequencing exercise where the dogs had to walk over a series of jump standards (the U-shaped part of the jump without the bar in the middle) with specific turns. We went and messed up, and the trainer had us redo it. I was frustrated, but we got it on the second try.

Everyone took a turn, then the trainer went with her puppy.

Who messed up. Big time.

She went the wrong direction then sort of wandered off then came back on the opposite side. And the trainer? Well…

She laughed!

For a split second I thought, “Why is she laughing? She messed up!” And then it hit me: Because this is supposed to be fun!

Fotografii

2011-12-15T23:48:00.000-08:00

Iti poti descarca fotografia preferata gratuit !

Cum invatam pisica sa mearga in lesa

2011-12-12T06:31:00.000-08:00

Indiferent daca pisica dumneavoastra petrece mai mult timp afara sau in casa, vor fi momente in care va trebui sa o tineti aproape folosindu-va de o lesa. Si pisicile in varsta pot fi dresate sa se obisnuiasca cu un ham special, chiar daca in cazul lor va fi nevoie de mai multa rabdare din partea stapanului. Urmeaza o lista cu cei mai importanti pasi de parcurs pentru a obisnui felina cu noul accesoriu.

1. Cumparati un ham special care sa fie comod si o lesa usoara cu inchidere sigura. Nu folositi o zgarda pentru ca pisica poate sa scape. Este bine ca atunci cand trageti de lesa presiunea sa fie aplicata pe piept si nu pe gat. In comert se gasesc, de asemenea, "veste" pentru pisici din care este imposibil ca animalul sa scape si care au lesa atasata la soldul felinei, pentru confortul patrupedului.

2. Puneti hamul si lesa undeva aproape de locul in care pisica doarme si lasati accesoriile acolo pentru cateva zile. Astfel, felina se va obisnui cu aspectul si mirosul obiectelor.

3. Asteptati pana ora de masa a pisicii si puneti hamul special pe pisica. Pentru a va asigura ca accesoriul nu incomodeaza animalul ar trebui sa verificati daca puteti pune usor doua degete intre ham si pielea patrupedului. Dupa ce pisica a fost "accesorizata" oferiti-i hrana preferata si laudati-o vizibil cand a terminat de mancat.

4. Lasati pisica sa se plimbe cu hamul pe ea pentru o perioada. Daca pare ca accesoriul o deranjeaza, ii distrageti atentia cu jucaria preferata. Cand felina pare ca s-a obisnuit cu hamul, scoateti-l dupa ea. Repetati ultimii doi pasi pentru cateva zile, lasand accesoriul pe pisica pentru perioade din ce in ce mai lungi.

5. Atasati lesa la hamul special si lasati pisica sa se plimbe prin casa, carand dupa ea lesa. Urmariti cu atentie patrupedul ca sa nu se agate de mobila si sa se raneasca. La sfarsitul plimbarii prin casa imbratisati pisica si apreciati-o vizibil. Repetati acest pas pana cand pisica pare ca a acceptat atat hamul cat si lesa.

6. Lasati in continuare felina sa se plimbe libera cu hamul pe ea, insa tineti-va dupa ea avand lesa in mana. Nu trageti de lesa si lasati pisica sa se miste in voie. Repetati aceasta etapa pentru cateva zile.

7. Invatati pisica sa va urmeze vorbindu-i cu calm si tragand usor de lesa pentru a-i indica directia in care doriti sa mearga. Nu fortati animalul sa va urmeze. Mersul cu lesa ar trebui sa fie o experienta placuta pentru animal, nu una traumatizanta. Daca pisica se smuceste si nu vrea sa va urmeze, opriti-va pana cand felina se relaxeaza, si de abia apoi continuati dresajul.

8. Primele plimbari pe afara ale pisicii in lesa trebuie sa dureze doar cateva minute, fie in curtea casei, fie intr-o zona linistita. Cresteti gradual durata primelor plimbari in lesa pentru pisica. Cu timpul, felina se va obisnui atat cu imaginile, sunetele si mirosurile de afara cat si cu lesa si hamul.

Pentru a avea succes in obisnuirea pisicii cu lesa si hamul special este nevoie din partea dumneavoastra de multa rabdare. Fiti permanent atent la reactiile animalului si lasati-l sa invete in propriul ritm. Nu faceti din aceste reprize de dresaj o batalie a vointelor, pentru ca in mod sigur veti pierde. In cazul in care aveti doua pisici, de multe ori este de ajuns sa invatati una dintre ele sa se plimbe in lesa pentru ca cealalta o va urma.

sursa: www.animalutze.com

Trebuie sa-i fac baie - ajutor!

2011-11-10T00:40:00.000-08:00

Pisica este un animal care stie foarte bine sa-si poarte de grija - o pisica sanatoasa se spala singura si o face atat de bine, incat blana ei va fi mereu curata. Asadar, in general, pisica nu are nevoie de baie - in plus, se stie ca pisicile detesta apa!
Cu toate acestea, exista situatii in care trebuie sa-i facem baie:

blana este foarte murdara (daca, de exemplu, pisica a stat afara);
blana este incalcita si nepieptanata (mai ales in cazul in care tocmai ai adoptat o pisica "ulitarnica"!);
pisica s-a murdarit cu o substanta pe care nu o poate indeparta singura sau toxica (ulei de motor - de sub vreo masina, otrava de gandaci pudra etc.);
pisica este masiv infestata cu paraziti externi (iar baia ajuta la eliminarea acestora!);
expozitii feline

Pisicile care au nevoie mai des de baie sunt cele cu par lung care, in cazul in care nu este ingrijit corespunzator, se incalceste. Parul incurcat foarte tare se aduna in smocuri aproape imposibil de descurcat cu pieptenele sau cu peria, si sub aceste smocuri se aduna murdarie, care reprezinta un mediu propice pentru microbi si bacterii. Aceste smocuri, in cazul in care nu pot fi descurcate cu mana in timpul baii, se taie cu multa atentie, sa nu ranim pisica prinzand in foarfeca si o fasie de piele.

BAIA PROPRIU-ZISA
Se stie ca pisicile detesta apa! Chiar daca exista cazuri in care pisicile fac baie cu placere, majoritatea se zbat si zgarie cand incercam sa le introducem (chiar si cu blandete) in cada. Prin urmare, este recomandabil sa folosim un recipient mai mic, din plastic.

Pe fundul recipientului (care poate fi un lighean sau chiar un castron mai mare) se aseaza un prosop, pentru ca pisica sa nu alunece si... sa aiba de ce sa se agate cu ghearele pentru a se simti "ancorata" si in siguranta. Este preferabil sa si le infiga in prosop, decat in mainile tale!

Potriveste temperatura apei (care trebuie sa fie calduta, cat mai aproape de temperatura normala a pisicii). Inainte de a umple recipientul cu apa (care trebuie sa ajunga pana la pieptul pisicii asezate inauntru), aseaza pisica, cu blandete, in recipientul gol. Nu introduce pisica in apa deja pregatita, este mai usor si pentru ea, si pentru tine, daca pui apa dupa aceea. In orice caz, este mai usor de tinut daca incearca sa iasa!

Odata recipientul umplut, umezeste bine blana pisicii pana la piele, incepand cu zona gatului. Nu se umezeste capul si se evita ochii si urechile. Dupa ce pisica este umezita bine, poti incepe samponarea. Foloseste un produs special pentru pisici! Produsele destinate omului sau cainilor pot fi chiar periculoase!

Dupa spalarea propriu-zisa, blana trebuie limpezita in mai multe ape, pana cand suntem siguri ca nu a mai ramas nici o urma de sampon - pisica se va linge cu siguranta dupa baie si este bine sa evitam ca ea sa inghita ramasitele samponului.

Dupa limpezire, scoate pisica din baie si las-o sa se scuture. Asigura-te ca usa incaperii in care tocmai ai executat aceasta operatiune complicata este inchisa - altfel, s-ar putea sa cauti pisica uda prin toata casa sau s-o scoti plina de praf de sub vreun pat!

Sterge bine pisica cu un prosop gros, apoi schimba prosopul cu unul uscat si infasoar-o in el, mai ales daca este frig afara. O pisica uda poate raci foarte usor. Daca sta, usuc-o cu foenul, tinut la cativa centimetri departare de corpul pisicii (ca jetul de aer sa nu fie prea fierbinte). Daca nu sta (si majoritatea nu stau!) usuca pisica bine-bine cu al doilea prosop. Blana se piaptana cand este deja aproape uscata.

sursa: www.animalutze.com

Andreea Zuz's pets

2011-11-07T07:47:00.001-08:00

Ce facem cu pisica cand plecam in weekend?

2011-11-03T07:26:00.000-07:00

Pisicile in general nu ridica mari probleme daca este cazul sa le lasam singure in casa doua, chiar si trei zile; orice pisica perfect sanatoasa nu se va plictisi singura, ci isi va gasi intoteauna ceva de facut, deci nu trebuie sa ne facem griji din acest punct de vedere - pisica se va descurca de minune!

Acest articol are doua scopuri - acela de a te ajuta sa pregatesti toate cele necesare pentru ca pisica sa nu sufere de foame si de sete si acela te a te preveni asupra modului in care alege pisica sa-si alunge plictiseala provocata de lipsa ta, si cum poti evita surprizele neplacute (perdele sfasiate, cabluri roase, mobile zgariate, accidente, evadari etc.) fara a restrictiona prea mult zona de miscare a pisicii si fara a-ti compromite weekend-ul planificat.

NECESAR

vasul cu mancare - se umple cu necesarul de mancare pentru perioada in care lipsesti de acasa, plus o rezerva care este bine sa fie echivalentul unei zile in plus; daca pleci pentru doua zile, umple vasul cu mancare ca pentru trei - eviti astfel situatia in care pisica ta, daca este mai lacoma de fel, mananca mai mult decat ii trebuie si ramane o zi fara mancare;
vasul cu apa - se umple cu apa din belsug; de asemenea, ca masura suplimentara de precautie, mai pune un vas cu apa in alta parte a casei in care pisica are acces; in cazul in care, accidental, pisica rastoarna unul dintre vasele cu apa, al doilea ii va potoli setea pana vii tu;
ladita cu nisip absorbant - se schimba nisipul vechi se se pune in ladita o cantitate de absorbant putin mai mare decat de obicei;
"jucarii" - in cazul in care nu are o jucarie a ei, ca sa nu se plictiseasca, mototoleste 2-3 coli A4 si lasa-le pe jos; poti sa-i lasi si un ciorap vechi sau o manusa, o minge de tenis sau alte obiecte care se pot rostogoli usor si fac un pic de zgomot; in acest fel, avand cu ce sa-si alunge plictiseala, ii distragi atentia de la perdele, obiecte decorative etc.

Ideal ar fi daca ai putea apela la un vecin de incredere sau la un prieten, sa vina si sa verifice daca totul este in regula o data pe zi. Daca acest lucru este imposibil de indeplinit, nu este o tragedie - precum spuneam, pisica se va descurca!

PREGATIREA CASEI

obiectele de valoare sau fragile se duc intr-o camera care va ramane inchisa. Daca pisica are obiceiul sa deschida usile, este bine ca respectiva camera sa stea incuiata;
mobilierul pe care pisica ar putea dori sa-si ascuta ghearele se acopera cu cate o patura. Paturile se pliaza la colturi si se prind cu ace de siguranta, ca pisica sa nu le traga jos;
cablurile electrice, inclusiv cele de la calculator, se scot pe cat posibil de la locul lor si se adapostesc in siguranta in camera de care am amintit mai sus;
se schimba locul obiectelor instabile (vaze, sticle etc.);
se inchid ferestrele;
se aduna pungile in care pisica ar putea sa vrea sa intre (exista pericolul sa se sufoce cu ele si pisicile au o pasiune deosebita pentru pungi!);
se scot aparatele electrice din priza (daca se intampla sa roada cablurile acestora, macar sa nu ramai si fara pisica!)

Desigur, o mare parte dintre aceste masuri de precautie pot fi inutile in cazul in care pisica ta are o fire linistita si calma - insa este bine sa ai in vedere orice posibilitate, mai ales daca este prima oara cand lasi pisica singura in casa mai mult de o zi si inca nu stii cum reactioneaza la aceasta situatie noua atat pentru ea, cat si pentru tine!

Weekend placut!

sursa: www.animalutze.com

Afectiuni pulmonare si interpretarea temperaturii la perusi

2011-11-02T09:10:00.000-07:00

Perusul este cea mai raspandita specie de papagali in randul amatorilor cat si printre crescatorii renumiti. Firea activa, frumusetea decorativa si reproducerea relativ usoara a perusului sunt motivele pentru care aceste pasari sunt atat de raspandite in locuinte din lumea intreaga. Pe cat de draguti sunt perusii pe atat de vulnerabili sunt in fata diferitelor boli. O minora infectie poate fi fatala pentru aceste pasari, al caror sistem imunitar este foarte slab. Proprietarii care au mai multi perusi ar trebui sa aiba o colivie de recuperare, pentru ca, in cazul in care una din pasari se imbolnaveste, aceasta sa se poata vindeca separata de celelalte pasari.

O problema destul de intalnita la perusi o reprezinta afectiunile pulmonare. Aparatul respirator al perusilor, ca si in cazul tuturor pasarilor, este compus din plamani si saci aerieni, care au roluri in asigurarea rezervei de oxigen necesar in timpul zborului, scaderea densitatii corporale cat si asigurarea flotabilitatii. De asemenea, aparatul respirator al perusilor nu are pleura (membrana care inveleste plamanii si captuseste fata interna a cutiei toracice). Lipsa pleurei face ca orice traumatism oricat de superficial, si care sa fie infectat, in zona toracica sa duca la aparitia unor boli care sa afecteze aparatul respirator. Cele mai multe afectiuni pulmonare la perusi sunt produse de bacterii, virusi si chiar fungi.

Desi au ca sursa agenti microbieni foarte diferiti, afectiunile pulmonare intalnite la perusi se manifesta in aproximativ aceleasi moduri: lipsa vioiciunii si scaderea apetitului. Pasarea sta zgribulita, chiar daca este cald in camera si, fie sunetele emise de perus sunt modificate, fie acesta nu mai canta deloc. Perusul trebuie ferit de zone in care circula curenti de aer (se face "curent"), apa de baut trebuie sa-i fie vitaminizata iar daca pasarea sta zgribulita, putem aseza deasupra ei o lampa obisnuita, care sa functioneze ca sursa de caldura. Temperatura normala a corpului unui papagal este situata intre 40 si 43 de grade Celsius. In cazul in care aceste masuri de prim ajutor nu imbunatatesc starea de sanatate a perusului, trebuie consultat in cel mai scurt timp un doctor veterinar.

Una dintre metodele de a diagnostica starea de sanatate a perusilor este verificarea temperaturii pasarilor. Avand in vedere ca perusilor le place sa stea pe degetele sau pe mana proprietarului, acesta din urma poate evalua temperatura picioarelor prietenului sau inaripat. Temperatura medie a picioarelor unui perus este de 39 de grade Celsius. "Consultatia" care vizeaza temperatura trebuie facuta atunci cand pasarea este calma si relaxata, altfel rezultatele pot fi inselatoare.

Daca picioarele sunt fierbinti atunci temperatura perusului depaseste 40 de grade Celsius. Pe timpul verii temperatura perusilor creste, asa ca picioarele calde nu trebuie neaparat sa ingrijoreze. De asemenea, perusii mai "grasuti" au picioarele mai calde, acestea nefiind un semn al vreunei afectiuni. Exista si varianta in care perusul sa fi suferit un atac de panica. In cazul in care picioarele pasarii raman fierbinti mai mult timp, acest lucru poate indica o infectie, in urma careia corpul perusului se supraincalzeste. Netratarea imediata a unei infectii poate duce la moartea pasarii. Pe de alta parte, picioarele reci ale perusului pot indica faptul ca pasarea este stresata. Daca episoadele, in care temperatura picioarelor este scazuta, se repeta de mai multe ori pe zi atunci aceasta situatie poate indica probleme ale sistemului cardiovascular.

sursa:www.animalutze.com

Cand calatoriti cu pisica

2011-11-02T08:57:00.000-07:00

Calatoriile alaturi de pisica dumneavoastra pot fi destul de problematice la inceput. Multe pisici nu isi parasesc casa niciodata asa ca doar experienta de a fi scoasa din propriul camin poate provoca patrupedului o stare de anxietate. Chiar si un drum scurt pana la medicul veterinar poate sa supere atat de mult pisica incat numai dupa cateva minute felina va incepe sa vomite. Doar aproximativ 1% dintre pisici se vor simti total confortabil in timpul calatoriilor. Exista mai multe masuri pe care le puteti lua pentru ca pisica sa perceapa calatoria ca pe o experienta macar tolerabila, daca nu chiar placuta.

Cel mai important lucru, atunci cand va pregatiti sa calatoriti cu pisica dumneavoastra, este sa puneti o placuta de identificare la gatul felinei. Avand in vedere ca multe pisici nu ies afara aproape deloc, multi proprietari nu sunt constienti de importanta unei astfel de placute de identificare. Daca pisica se pierde de dumneavoastra, trebuie sa va luati toate masurile pentru a va asigura ca patrupedul va va fi inapoiat. Multe pisici ajung in adaposturi pentru animale fara stapan doar pentru ca proprietarii lor nu au putut fi identificati.

Urmatorul pas este achizitionarea unei cutii pentru transportul pisicii. Desi este foarte probabil sa refuze sa intre in cutie la inceput, odata ce masina se pune in miscare, felina se va simti in siguranta in spatiul ei restrans, se va relaxa si probabil ca va adormi. Un lucru pe care il puteti face pentru a obisnui pisica cu spatiul in care va calatori este sa puneti cutia in casa cu aproximativ o saptamana inainte de voiaj. Lasati usa cutiei deschisa si puneti cateva gustari inauntru. Pisica va fi curioasa si va intra singura in cutie.

In ziua voiajului, pisica ar trebui sa fie obisnuita deja cu spatiul in care va calatori. Daca urmeaza sa faceti o calatorie mai lunga, este bine sa luati pisica in masina de cateva ori, pentru drumuri mai scurte, inainte de calatoria propriuzisa. Astfel, veti evita situatiile in care animalului i se face rau de miscare. Va puteti da seama ca pisica se simte rau daca aceasta este tacuta, deprimata si saliveaza excesiv. Daca sesizati oricare dintre aceste simptome, ar trebui sa mergeti cu pisica la un medic veterinar. Acesta din urma va poate recomanda mai multe medicamente care sa faca felina sa se simta mai confortabil in timpul calatoriei.

Niciodata nu deschideti usa cutiei atunci cand va aflati intr-un loc unde pisica se poate pierde (aeroporturi, etc.). Exista intotdeauna pericolul ca felina sa iasa in graba din cutie, sa inceapa sa exploreze imprejurimile si sa se piarda. Pe de alta parte exista si pisici care vor incremeni de frica atunci cand usa se deschide si vad ca se afla intr-un loc necunoscut. In aceasta situatie nu trebuie sa stresati animalul. Deschideti usa cutiei si aveti rabdare pana cand pisica va iesi singura afara.

Daca este posibil, pastrati in masina apa si mancare pentru pisica. Totusi, aveti grija pentru ca pisicile sunt in general foarte pretentioase si daca simt ca mancarea are un gust ciudat, vor refuza sa se hraneasca pe toata durata calatoriei. De asemenea, luati cu dumneavoastra si o lesa sau, mai bine, hamuri pentru pisica. Pisicile isi pot scoate capul foarte usor dintr-o zgarda asa ca hamurile sunt mult mai sigure.

O greseala grava pe care unii proprietari de animale o fac este sa-si lase animalul de companie singur in automobil. In doar cateva minute, temperatura din interiorul masinii parcate la soare poate creste cu peste 10 grade Celsius fata de temperatura de afara. Daca sunteti nevoiti sa va parasiti animalul in masina, lasati putin geamurile in jos, insa nu lipsiti mai mult de cinci minute. Hipertermia este o urgenta medicala ce poate fi fatala si trebuie tratata cu cea mai mare seriozitate.

In sfarsit, daca luati in masina si cateva jucarii pentru pisica, aceasta isi poate ocupa timpul intr-un mod distractiv. O idee buna este sa oferiti respectivele obiecte doar cand calatoriti, pentru ca voiajul sa devina o experienta unica si placuta pentru felina.

sursa: www.animalutze.com

Probleme cu ciocul la pasari

2011-10-18T23:30:00.001-07:00

O pasare isi foloseste ciocul in multe scopuri, de la luptele cu rivalii pana la ingrijire si hranire. Ciocul poate fi o combinatie de putere si sensibilitate, puternic cat sa crape o nuca de cocos dar destul de delicat pentru a curata un bob de strugure.

Exista mai multe feluri de ciocuri, in functie de specia pasarii:
- puternice, cu aspect de carlig, specifice papagalilor, pentru hranirea cu plante care au coaja tare;
- scurte si drepte, pentru pasari precum canarii, care se hranesc in principal cu seminte;
- lungi si subtiri, pentru pasari care se hranesc cu nectar.

Unul dintre semnele sanatatii unei pasari este starea in care se afla ciocul inaripatei. Daca ciocul provoaca disconfort pasarii in vreun fel atunci inaripata va incerca sa evite folosirea lui in diverse scopuri. Un cioc sanatos trebuie sa aibe o forma simetrica, sa nu se decojeze, sa nu aiba zone decolorate, sa aiba lungimea corespunzatoare iar cele doua parti ale ciocului sa fie aliniate corect.

Ciocul unei pasari poate avea partea de sus crescuta exagerat. Pentru unele pasari este normal ca partea prea lunga a ciocului sa fie taiata. Alte inaripate isi vor controla singure lungimea ciocului mancand alimente tari, mestecand jucarii sau frecandu-si ciocul de o suprafata abraziva. Un cioc crescut exagerat poate fi rezultatul unor probleme de sanatate precum traumatismele, dezvoltarea anormala, dezechilibrul nutritional sau boli ale ficatului.

Tratamentul unei astfel de probleme consta in taierea bucatii in exces. Ciocul crescut exagerat este asemanator cu o unghie crescuta prea mult, in sensul ca taierea partii in plus nu va provoca durere animalului. Daca pasarea dumneavoastra are ciocul crescut prea mult, cel mai bine apelati la un medic veterinar pentru a taia ciocul la marimea normala. O astfel de interventie este scurta si nu necesita anestezierea pasarii. Nu incercati sa taiati ciocul pasarii de unul singur, daca nu aveti experienta. In cazul in care ciocul este taiat prea scurt, pasarea va simti durere, rana va sangera iar inaripata va avea dificultati in a se hrani.

Cand cainele nostru a imbatranit

2011-10-04T23:34:00.000-07:00

Cainii imbatranesc mult mai repede decat oamenii si fara sa ne dam seama, catelusul vioi de ieri, astazi este un batranel care se misca agale. Chiar daca patrupedul nu mai este la fel de plin de viata, batranetea nu trebuie sa fie o perioada trista pentru animalul nostru de companie. Cu vizite regulate la veterinar, hrana si ingrijire adecvata cainele aflat la "varsta a treia" poate sa traiasca multi ani sanatos si fericit.

Cainii din rasele de dimensiuni mari sunt considerati batrani dupa sase sau sapte ani, in timp ce rasele mai mici imbatranesc mai greu, dupa ce implinesc zece ani. Cea mai buna metoda de a recunoaste daca un caine a imbatranit este sa ii urmarim comportamentul si infatisarea.

Cainii "seniori" nu mai aud foarte bine iar daca patrupedul nostru nu mai raspunde repede la chemare sau la comenzi si latra fara un motiv anume, atunci probabil ca prietenul nostru necuvantator a imbatranit. Este recomandat ca, in primii ani de viata, sa invatam cainele sa raspunda si la semnale efectuate cu mana.

Cainii mai batrani sunt predispusi la probleme ale dintilor si gingiilor. Ca rezultat al acestor afectiuni, cainelui ii va scapa mancare din gura cand se va hrani sau chiar va refuza mancarea. Alte probleme de sanatate asociate imbatranirii sunt cele cardiace, indicate de tuse, dificultate in respiratie si instalarea rapida a oboselii. In privinta ochilor, privirea incetosata este destul de intalnita la caini, dar trebuie sa fim atenti la aparitia cataractei care poate duce la orbirea animalului.

Ca si in cazul oamenilor, metabolismul cainilor incetineste odata cu imbatranirea. Deoarece cainii mai batrani nu sunt la fel de activi ca inainte, exista tendinta patrupedelor de a lua in greutate. Putem verifica daca un caine este prea gras sau prea slab prin atingerea coastelor sale; la o greutate normala, coastele se vor simti discret sub piele; cu cat "stratul" care le acopera este mai gros, cu atat cainele este mai gras. Nivelul de calorii din mancarea cainelui nu mai este atat de important ca in primii ani, animalul avand nevoie, la batranete, de cat mai multe fibre si proteine. Este recomandat sa oferim cainilor mai in varsta o dieta saraca in grasimi. Pierderea rapida in greutate trebuie sa ne ingrijoreze, pentru ca poate fi semnul unei boli si trebuie sa informam cat mai repede doctorul veterinar. Urinarea necotrolata este un alt semn al imbatranirii.

Cu cat avanseaza in varsta, un caine va obosi tot mai usor si va dormi din ce in ce mai mult.Se poate ca patrupedul sa aiba probleme cu incheieturile, consecinta a imbatranirii, a unei rani mai vechi sau a instalarii artritei. Un caine care sufera de artrita va fi foarte afectat daca sta in curent, frig sau in ploaie. Trebuie sa ne asiguram ca patul patrupedului este cald si bine intretinut.

Pielea unui caine batran va deveni mai aspra si va fi din ce in ce mai putin flexibila. Este bine sa controlam cainele periodic, pentru a depista umflaturi sub piele. Acestea pot fi semne ale unei tumori. Baia administrata in mod regulat capata o importanta majora in sanatatea pielii unui caine batran si, de asemenea, ofera si oportunitatea de a oferi cainelui acea atentie speciala de care are nevoie. Rutina zilnica este foarte importanta pentru confortul psihic al cainelui nostru, aflat la batranete. Trebuie sa fim mai rabdatori si atenti cu nevoile patrupedului senior.

sursa: www.animalutze.com

Comanda "Vino" pentru pasarile de companie

2011-09-26T01:49:00.000-07:00

"Vino" este comanda de baza si cea mai importanta pentru pasarile crescute ca animal de companie. Nu numai ca veti folosi aceasta comanda in interactiunile de fiecare zi cu pasarea dar este esential ca animalul sa stie sa respecte comanda atunci cand sunteti vizitat de un medic veterinar. Pentru a va bucura de atentia totala din partea pasarii in timpul sedintelor de "dresaj", este foarte important sa alegeti o locatie adecvata.

Pasarile sunt animale foarte sensibile la ce se intampla in jurul lor si starea emotionala a inaripatelor depinde deseori de modul in care percep mediul in care sunt. Pentru a va asigura ca pasarea se simte confortabil, incercati sa va folositi de o camera bine luminata si deschisa la culoare. Respectiva locatie trebuie sa fie departe de colivia pasarii si de orice alta sursa care ar putea distrage atentia inaripatei. Cand ati ales un loc pentru a incepe sa va invatati pasarea diferite comenzi, asigurati-va ca toate usile si ferestrele sunt inchise. Acest lucru va va ajuta sa mentineti treaza atentia pasarii si sa protejati animalul in cazul in care se plictiseste si vrea sa zboare in alta parte.

Daca tocmai ati achizitionat o pasare, primele sedinte de "dresaj" pot fi destul de infricosatoare pentru ea. Alegerea unui loc in care pasarea sa se simta confortabil nu numai ca va usura procesul de comunicare dintre stapan si animalul de companie dar va ajuta si la relatia pe termen lung dintre om si prietenul sau inaripat. Ca in majoritatea cazurilor de dresaj, pasarile invata cel mai bine atunci cand se simt confortabil si se distreaza.

Majoritatea pasarilor sunt destul de "vorbarete", insa deseori vocea stapanului le poate calma. Inainte de a incepe o sedinta de "dresaj" cu pasarea, vorbiti-i si jucati-va cu inaripata pentru ca aceasta sa inteleaga ca participa la o activitate interesanta si distractiva.

Recompensele sunt folosite de obicei la sfarsitul unei comenzi insa nu strica sa oferiti cateva gustari mici si la inceputul "antrenamentului", pentru a porni lectia intr-o atmosfera placuta. Folosirea metodelor de "pacalire" cu recompense a animalelor in timpul sesiunilor de dresaj este foarte eficienta, mai ales in cazul animalelor tematoare sau care ezita sa coopereze. Tineti minte ca atmosfera distractiva pentru pasare este foarte importanta in maximizarea efectelor "dresajului."

Odata ce ati gasit cel mai bun loc pentru sedintele de antrenament si pasarea se simte in largul ei, puteti incepe sa o invatati comanda "Vino". Nu uitati sa zambiti si sa pastrati un ton pozitiv in timpul lectiilor. Urmariti acesti pasi pentru a va asigura ca pasarea va invata mai usor:

1. Intindeti usor mana spre pasare. Unele pasari se pot teme de miscari bruste sau nu sunt obisnuite sa fie manuite. Asigurati-va ca la inceput va miscati foarte incet si calm pentru a evita situatia in care pasarea se sperie.

2. Apasati usor cu degetul aratator pe abdomenul pasarii. Daca aveti o pasare mare, folositi antebratul. Multe pasari vor inainta daca simt presiune pe burta.

3. Folosind o voce calma si placuta, spuneti "Vino". Cu antrenament regulat, pasarea va recunoaste comanda si va veni singura pe degetul sau mana dumneavoastra.

Desi toate pasarile sunt diferite si invata mai repede sau mai incet, aceasta comanda simpla dar importanta este in general stapanita de majoritatea inaripatelor dupa numai cateva sedinte de antrenament. S-ar putea sa fiti surprinsi de capacitatea exceptionala a pasarii de a invata lucruri noi. Pasarile, ca si alte animale de companie, trebuie sa fie recompensate cand efectueaza cu succes o comanda. Inaripatele care primesc multa incurajare din partea stapanului devin niste invatacei foarte receptivi.

Incercati sa stabiliti un moment din timpul zilei in care sa se desfasoare lectiile alaturi de pasarea dumneavoastra. Daca reusiti sa incorporati sedintele de "dresaj" in rutina zilnica a pasarii, aceasta va astepta cu nerabdare ora de antrenament. De asemenea, programul stabilit va ajuta pasarea sa retina mai bine informatia pe care a primit-o in timpul lectiei.

sursa: www.animalutze.com

Alimente toxice pentru pasarile de companie

2011-09-26T01:20:00.000-07:00

Pentru ca pasarile sunt animale foarte sociabile, multi proprietari le permit prietenilor inaripati sa ia masa cu ei. In timp ce impartirea hranei cu pasarea dumneavoastra poate fi foarte distractiva (ca sa nu vorbim si de satisfactia psihica a animalului), exista destul de multe alimente umane care pot face rau inaripatei.

Proprietarii de pasari de companie trebuie sa stie care alimente pot fi impartasite cu pasarea si care reprezinta un risc major pentru sanatatea animalului. Urmeaza o lista cu cele mai intalnite alimente care pot face rau pasarilor de companie:

1. Ciocolata este un aliment excelent de impartasit cu ceilalti membri ai familiei, insa poate fi chiar fatal pentru pasarile de companie. La inceput, intoxicatia cu ciocolata afecteaza sistemul digestiv al pasarii, provocand stari de voma si diaree. Pe masura ce problema de sanatate se agraveaza, centrul nervos al pasarii este afectat, mai intai provocand atacuri de apoplexie si in final moartea.

2. Coaja si miezul de avocado provoaca probleme cardiace si chiar atacuri de cord la pasarile de companie. Desi nu exista date concludente despre efectele acestui popular fruct asupra pasarilor, este mai bine sa pastrati o atitudine rezervata fata de accesul prietenilor inaripati la produse din avocado.

3. Va vine sa credeti sau nu, merele (pe langa alti membri din familia Rosaceae, precum visinele, piersicile, caisele si perele) contin cantitati mici de cianura in semintele lor. Pe langa semintele periculoase, fiti atenti si la posibilitatea ca exteriorul fructului sa nu fi fost stropit cu pesticide. Asigurati-va ca ati curatat bine coaja marului si ca ati indepartat semintele.

4. In timp ce folosirea cepei si a usturoiului in cantitati mici este acceptabila, consumul excesiv poate cauza vomitare, diaree si o serie intreaga de probleme digestive. S-a dovedit ca expunerea prelungita la ceapa poate provoaca o afectiune a sangelui numita anemie hemolitica, urmata de probleme ale aparatului respirator si, in final, decesul pasarii.

5. Chiar daca proprietarii de pasari de companie responsabili nu ar avea niciodata neinspiratia de a oferi alcool prietenului inaripat, au existat situatii in care pasari nesupravegheate au baut din cocktail-uri. Asigurati-va ca pasarea este inchisa in colivia ei atunci cand in casa se serveste alcool. Chiar si cantitati mici, bauturile alcoolice pot fi fatale pentru pasare.

6. Rosiile, ca si cartofii, reprezinta alimente delicioase pentru pasarile de companie. Tulpina si frunzele acestor plante sunt insa foarte toxice pentru animalele de companie. Atunci cand oferiti pasarii o rosie, asigurati-va ca leguma a fost curatata si taiata bine, avand partile verzi indepartate. Astfel, pasarea va fi ferita de expunerea la toxine.

7. Toate animalele au nevoie de sare, insa cantitati prea mari pot face rau pasarilor de companie. Inaripatele care au consumat prea multa sare pot suferi de dehidratare, disfunctii renale sau chiar pot muri. Trebuie sa aveti grija ca pasarea dumneavoastra de companie sa nu consume prea multe alimente sarate.

8. Cafeaua sau ceaiul sunt foarte populare printre oameni, insa cafeina continuta de aceste bauturi poate fi foarte periculoasa pentru pasarile de companie. Cafeina provoaca afectiuni cardiace la pasari si este asociata cu hipertensiune, aritmie, hiperactivitate si stop cardiac. Daca doriti sa oferiti o bautura speciala pasarii, mai bine faceti un suc natural din fructe. Astfel, veti satisface atat papilele gustative cat si cerintele nutritionale ale inaripatei.

9. Boabele de fasole gatite sunt un aliment foarte bun pentru pasarile de companie, insa crude si uscate, aceste boabe pot fi extrem de periculoase pentru sanatatea inaripatelor. Boabele de fasole negatite contin o otrava numita hemaglutina, care este foarte toxica pentru pasari.

sursa: www.animalutze.com/ mihai grigore

Achizitionarea si amenajarea custii potrivite pentru pasarea de companie

2011-09-26T00:39:00.001-07:00

Decizia de a adopta o pasare atrage dupa sine problema amenajarii unei custi potrivite, cu toate dotarile necesare pentru ca pasarea sa se simta cat mai bine in noua locuinta.

Marimea si structura custii

Coliviile se gasesc in comert in forme si dimensiuni variate - pentru a o alege pe cea mai potrivita pentru pasarea pe care am adoptat-o, este bine sa tinem seama de mai multi factori. In primul rand, pasarile prefera pe cat posibil spatiile largi, in care sa poata face suficienta miscare; chiar daca adoptam un perus mititel, este bine sa ii dam spatiu - nu optati pentru o colivie mica, mai ales daca nu intentionati sa lasati pasarea sa zboare prin casa. De fapt, indiferent de pasarea pe care o adoptati, este bine sa alegem cea mai mare cusca pe care o putem gasi si pe care ne-o putem permite. In cazul in care suntem totusi obligati, din motive financiare sau de spatiu, sa optam pentru o cusca mai mica, trebuie sa ne asiguram ca pasarea are loc sa-si intinda complet aripile in spatiul custii fara a atinge vreo latura a acesteia.

Cusca trebuie sa fie bine finisata, fara muchii taioase sau de care pasarea ar putea sa se agate, cu gratiile suficient apropiate incat pasarea sa nu-si poata strecura capul printre ele (poate scapa din cusca sau se poate sufoca). Atentie la custile cu profil circular, sunt mai greu de amenajat igienic (hartia care se plaseaza pe fundul custii trebuie taiata corespunzator) si, in plus, in cazul in care colivia e prea mica, pasarea isi va lovi constant penele cozii de gratii. De asemenea, evitati custile cu sectiune trapezoida, cu latura mica orientata catre partea inferioara deoarece pasarea va defeca pe laturile custii si in exterior; pe langa aspectul neplacut, va fi si mai greu de curatat.

Pentru pasarile cu cioc curbat (cum sunt, de exemplu, papagalii perusi) se recomanda custi care, pe langa gratiile verticale, sa aiba si gratii orizontale, pe care pasarea sa se poata catara ajutandu-se de cioc. Daca nu are bare orizontale, cusca nu este potrivita pentru aceste pasari.

Amenajarea custii

Pasarile in libertate zboara si se aseaza pe crengi ca sa se odihneasca. In cusca, in afara cazurilor in care ne permitem o cusca mare, ele nu vor zbura, dar vor sta pe diversi suporti. Pasarile care vor sta pe suporti de aceeasi grosime nu isi vor exersa suficient muschii picioarelor, pentru ca vor strange suportul de fiecare data in acelasi fel. Prin urmare, este bine sa le punem la dispozitie astfel de suporti si "leagane", de lungimi si grosimi variate, preferabil nu din plastic ci din lemn; putem folosi in acest scop crengute de pomi fructiferi (nu cires! este toxic pentru majoritatea pasarilor) fierte in prealabil pentru indepartarea eventualilor paraziti. Nu pozitionati suportii deasupra recipientelor de mancare si apa, pentru ca pasarea sa nu defece accidental in acestea. In schimb, este o idee buna ca unul dintre suporti sa fie plasat in apropierea recipientelor de mancare si apa, pentru ca pasarea sa poata avea mai usor acces la ele.

Asternutul igienic se face foarte usor din hartie de impachetat (nu ziare, ciorne sau reviste! cerneala este toxica pentru pasare, mai ales daca are obiceiul sa roada hartia!) si se aseaza pe fundul custii, in sertarul special, sub gratar. Se inlocuieste zilnic. Nu folositi talas, anumite esente lemnoase sunt toxice pentru pasare.

Avand in vedere ca nu vom fi acasa suficient in timpul zilei pentru a acorda atentie pasarii, ca sa nu se plistiseasca, este bine sa-i dam ceva de lucru. Ii putem confectiona jucarii noi insine, sau putem cumpara diverse jucarii din comert.

Vom pregati si o husa pentru a acoperi cusca pe parcursul noptii sau ziua, atunci cand vrem ca pasarea sa stea linistita si sa nu ne deranjeze sonor. Husa trebuie sa fie din material neted, inchis la culoare, suficient de mare cat sa acopere in intregime cusca, pana aproape de baza.

sursa: www.animalutze.com

Greseli facute de noii propietari de pisici

2011-09-23T23:36:00.000-07:00

Achizitionarea primei dumneavoastra pisici inseamna mai mult decat simpla alegere a unui prieten dragut. Pisicile nu sunt chiar atat de independente pe cat cred unii oameni si trebuie sa fiti constienti de cateva notiuni de baza inainte de a va imparti locuinta cu o felina.

Adoptarea unei pisici va poate aduce multa satisfactie dar si responsabilitati fata de animal. Inainte de a va grabi sa luati dragalasa pisicuta din vitrina (o greseala in sine), incercati sa va documentati cat mai bine pentru a evita situatiile neplacute. Rezultatele cercetarilor dumneavoastra se vor reflecta in relatia foarte buna pe care o veti avea cu noul animal de companie. Urmeaza o lista cu mai intalnite greseli pe care oamenii le fac atunci cand se hotarasc sa adopte o felina:

Va hotarati pe loc

Daca ati cumparat o haina si nu vi se potriveste, o puteti arunca la gunoi fara prea multe batai de cap. Dar cand adoptati un animal de casa pentru a-l face o parte din familia dumneavoastra, lucrurile se complica serios. Adoptia unei pisici este un angajament de durata, asa ca ganditi-va
serios inainte de a lua o astfel de decizie.

Ignorati costurile unui stapan responsabil

Adoptia unei pisici poate, intr-o oarecare masura, fi comparata cu adoptia unui copil. Nicio agentie de adoptie nu ar incredinta un copil unei persoane care nu este pregatita financiar pentru a oferi baietelului sau fetitei cea mai buna ingrijire. Majoritatea adaposturilor si grupurilor de adoptie nu fac niciun fel de investigatie cu privire la situatia financiara a persoanelor care doresc sa adopte un animal de companie. Totusi, e de responsabilitatea dumneavoastra sa asigurati pisicii adoptate cele mai bune conditii de trai.

Neglijati nevoia de tratamente veterinare

Chiar daca pisicile isi pot reveni repede dupa afectiuni minore, exista cazuri in care probleme de sanatate pot duce la decesul animalului. Pisicile au nevoie de anumite vaccinuri (impotriva calicivirozei, rabiei sau rinotraheitei), de examinari anuale si, cu siguranta, au nevoie de
interventii de specialitate imediate in cazul unor urgente. Una dintre prioritatile unui nou proprietar de pisici este sa gaseasca un veterinar la care sa mearga in cazul unor probleme de sanatate a felinei.

Faceti economie alegand mancare ieftina

Banii economisiti atunci cand cumparati mancare ieftina pentru pisici ii veti plati inzecit pe ingrijire medicala. Pisicile sunt carnivore si au nevoie de multe proteine animale. Multi producatori de mancare pentru pisici introduc si grau in hrana animalelor, pentru ca este o sursa ieftina de proteine vegetale. Alegeti mancarea pentru pisica dumneavoastra in functie de bugetul pe care il aveti la dispozitie, insa nu puneti economia in fata sanatatii animalului de companie. Veti descoperi ca pisica va manca mai putina mancare de calitate tocmai pentru ca gaseste in ea toate nutrimentele de care are nevoie.

Lasati pisica libera pe afara

Unele persoane cred ca pisice merita libertatea si aerul curat de afara. exista insa foarte multe dovezi ca pisicile pot trai o viata lunga si sanatoasa in interiorul casei. Atunci cand sunt lasate libere pe afara pisicile sunt expuse la nenumarate pericole, de la accidentele de masina si pana la bataile cu alte pisici.

Neglijati intretinerea cutiei cu nisip

Pisicile vor folosi in mod constant cutia cu nisip, in cazul in care acesta este tinuta curata. Daca mentineti cutia cu nisip permanent curata, mai mult ca sigur ca pisica nu va avea problemele de comportament legate de eliminare. In cazul in care pisica dumneavoastra incepe sa urineze in afara
cutiei cu nisip care a fost curatata atunci trebuie sa mergeti cu animalul la un control medical pentru a identifica probabile afectiuni ale tractului urinar.

Nu lasati pisica sa fie pisica

O pisica nu este nici copil, nici caine. Felul lor de a fi fac din pisici niste companioni afectuosi. Pe de alta parte, unele manifestari ale pisicilor pot provoca frustrarea stapanilor care nu le inteleg nevoile. Pisicile cauta locuri inalte si moduri in care sa-si ascute ghearele din instinct, nu pentru ca sunt incapatanate si obraznice. Daca aveti o pisica, trebuie sa respectati nevoile felinei si sa cautati cai de mijloc prin care sa nu raniti animalul si sa limitati stricaciunile provocate de acesta.

sursa: www.animalutze.com

Catelusii care intampina prin sarituri insistente

2011-09-08T00:32:00.000-07:00

Pentru a va invata catelul sa nu sara pe picioarele dumneavoastra cand ajungeti acasa este nevoie de disciplina, in special din partea stapanului. Mai intai, trebuie sa intelegeti de ce patrupedul sare. Contactul vizual este una dintre metodele de baza ale comunicarii canine. Ochii nostri se afla deasupra lor, asa ca, pentru a ne intampina cum trebuie, cainii incearca sa ajunga la nivelul ochilor stapanului. Saritul excesiv al cainelui ignorat sau chiar incurajat de stapan va duce la incidente nedorite in care patrupedul matur va sari pe orice persoana pentru a-i atrage atentia.

   La inceput, comportamentul catelului este urmat de o imbratisare si demonstratii de afectiune. Dar dupa primele zece dati, sariturile catelului devin deranjante si patrupedul este impins usor cu piciorul. Insa pentru un caine, impinsul face parte din joaca, asa ca data viitoare va sari si mai tare. Puteti incerca sa ii calcati usor labutza, sa il apucati de picioarele din fata sau chiar sa ridicati tonul, insa toate vor avea acelasi efect: cainele va crede ca saritul este foarte interactiv si distractiv.

   Cainii care sar trebuie sa invete regula "celor patru labutze" - nu primesc niciun fel de atentie pana nu stau cu toate cele patru picioare pe podea. Cea mai buna metoda de a dezvata un catel de saritul pe langa dumneavoastra este sa ignorati total patrupedul. Incercati timp de o saptamana sa nu cedati tentatiei de a acorda atentie catelului cand ajungeti acasa. Este bine sa aveti langa usa de la intrare un cos cu mingi si jucarii pentru catel. Cand ajungeti acasa, aruncati una dintre jucarii pentru a redirectiona atentia si energia prietenului patruped.

Daca aveti copii, invatati-i sa stea cu mainile in san si sa se uite in sus atunci cand sunt intampinati de sariturile catelului. Toti membrii familiei trebuie sa faca la fel pana cand cainele renunta sa mai sara. Perseverenta si munca in echipa sunt cheile corectarii comportamentului animalului de companie. Daca unul dintre membrii familiei incurajeaza saritul in timp ce toti ceilalti ignora cainele, patrupedul ii va "testa" in continuare pe toti cei care intra pe usa. De asemenea, incercati sa va instruiti oaspetii sa nu permita cainelui sa ii intampine energic.

Catelusii sunt precum copiii, daca cineva este entuziasmat, si ei se vor entuziasma. Daca sunteti intampinati de un caine plin de energie si raspundeti cu acelasi entuziasm, transmiteti un mesaj conform caruia comportamentul animalului este acceptabil. Cel mai bine este sa luati o atitudine calma atunci cand ajungeti acasa si sa nu va salutati cainele pana cand si acesta s-a calmat.

sursa: www.animalutze.com/ Mihail Grigore

Golden Retriever

2011-09-05T08:10:00.000-07:00

Golden Retriever este o rasa de caini crescuti initial pentru vanatoare in zonele paduroase sau in apropierea lacurilor din Scotia. Avand in vedere rolul pe care acesti caini il aveau in partidele de vanatoare (recuperarea vanatului), Golden Retriever-ii au o gura dezvoltata pentru a nu provoca rani suplimentare animalului impuscat si o afinitate deosebita pentru apa. Inteligenta si versatilitatea acestor caini au fact ca activitatile in care sunt folositi sa se diversifice cu timpul. Astfel, Golden Retriever-ii sunt dresati pentru a depista droguri, pentru a gasi si salva oameni sau pentru a fi folositi in terapia cu animale. Acesti caini au o dorinta deosebita de a face pe plac stapanului si se numara printre cele mai populare rase de caini din lume.

Istorie

   Golden Retriever-ii au fost crescuti prima data in oraselul Cannich, de langa lacul Affric din Scotia. Multi ani la rand a existat o controversa legata de rasele din care au rezultat Golden Retriever-ii. Printre primele mituri legate de originea acestor caini se referea la faptul ca Golden Retriever-ii provin dintr-un lot de caini ciobanesti adusi in Marea Britanie de o trupa de circ din Rusia.
   Dezvoltarea armelor de foc incepand cu secolul al XIX a facut ca tot mai multe pasari care erau vanate de la mare distanta sa fie greu de recuperat de catre vanatori. Dupa ce dresajul pentru recuperarea vanatului a esuat in cazul raselor folosite deja la vanatoarea de iepuri si vulpi, a devenit evident faptul ca era nevoie de o rasa de caini care sa fie specializata doar in recuperarea vanatului inaripat.

   Primele exemplare de Golden Retriever au rezultat din incrucisarea unui retriever cu par lung de culoare galbena cu o femela de Tweed Water Spaniel cu par scurt (o rasa disparuta acum dar foarte populara la mijlocul anilor 1800). Rasa moderna e evoluat dintr-un program de incrucisari care a mai inclus si exemplare de Irish Setter, Bloodhound si Newfoundland.
   Golden Retriever-ii au fost aceptati de Kennel Club-ul Britanic in 1903 si primele exemplare au fost inscrise la expozitii de profil incepand cu 1908. Recunoasterea in Canada a venit in 1881 iar in Statele Unite ale Americii in anul 1894.

Aspect

   Golden Retriever este un caine de talie medie spre mare. Corpul este musculos si bine proportionat. Capul este lat iar nasul este negru sau maroniu. Ochii sunt ovali, de culoare inchisa, cu o privire ce denota siguranta. Urechile de marime medie sunt lasate pe langa cap. Coada groasa, de lungime medie, este purtata ridicata dar nu mai sus de linia spatelui. Blana este moale si impermeabila, iar firele de par sunt drepte sau ondulate. Pe gat, abdomen, picioare, piept si coada blana este mai lunga. Parul poate avea diferite nuante de auriu, existand exemplare care au si o pata alba pe piept.
   Un Golden Retriever mascul poate avea la maturitate o inaltime de 60 de centrimetri in timp ce femela poate atinge la greaban 56 de centrimetri. Greutatea medie a acestor caini este de 30 de kilograme.

Temperament

   Temperamentul cainilor Golden Retriever reprezinta una dintre principalele motive pentru care aceasta rasa este atat de populara.
   Nu se ataseaza de o singura persoana si se inteleg la fel de bine si cu membrii familiei cat si cu strainii. Aceasta caracteristica face ca Golden Retriever-ii sa nu fie recomandati pentru paza.
   Manifestarile de violenta fata de oameni sau animale sunt de neacceptat pentru Golden Retriever iar timiditatea sau nervozitatea nu caracterizeaza deloc aceasta rasa. Un Golden Retriever trebuie sa fie calm, foarte inteligent si sa caute permanent multumirea stapanului.

Cainii din rasa Golden Retriever sunt recunoscuti pentru rabdarea pe care o au cu copiii. Golden Retriever-ii se pot concentra foarte bine asupra diferitelor sarcini pe care le primesc si vor munci pana la epuizare. Astfel ca proprietarii acestor caini trebuie sa fie atenti sa nu-si solicite fizic prea mult animalul de companie. Metodele de dresaj prea ferme nu sunt necesare in cazul Golden Retriever-ilor pentru ca aceste patrupede invata orice comanda fara prea mult efort. Femelele sunt cunoscute ca foarte bune mame pentru pui din alte specii.

Particularitati

Blana unui Golden Retriever trebuie periata regulat. Acesti caini adora sa alerge, sa inoate si sa recupereze diferite jucarii. Miscarea regulata este necesara si pentru ca Golden Retriever-ii pot deveni supraponderali. Se adapteaza foarte bine si la viata de apartament insa ii trebuie asigurata destula miscare. In ceea ce priveste sanatatea, Golden Retriever-ii nu sunt predispusi la multe afectiuni. Totusi, cele mai intalnite boli la acesti caini sunt: torsiunea gastrica, displazia de sold, epilepsia, cataracta si diabetul. Media de varsta a Golden Retriever-ilor este de 12 ani.
sursa: http://www.animalutze.com/

Plimbarea cainelui cu masina

2011-09-02T05:17:00.000-07:00

In general, cainii apreciaza plimbarile cu masina, fiind foarte incantati sa-si insoteasca stapanii peste tot unde acestia merg si sa poata privi lumea in miscare prin luneta automobilului. Cu toate ca majoritatea adora plimbarile in masina, exista caini care, din diverse motive, fie refuza sa se urce in masina, fie se agita tot drumul, fie vomita.

Daca aveti un astfel de caine care se manifesta prin teama sau anxietate cand este vorba de plimbarea cu masina, ar fi ideal sa incercati descoperiti intai care a fost situatia (sau situatiile) care au generat reactia negativa a cainelui fata de autovehicul. Este important sa va amintiti daca i-a fost intotdeauna (de mic) teama de masina sau daca teama si anxietatea au aparut mai tarziu, si eventual in urma carui eveniment.

Teama cainelui de masina din cauza asocierii negative

   Multi caini incep sa se teama de drumurile cu masina deoarece le asociaza cu situatii neplacute - este cazul cainilor transportati cu masina la veterinar si care in rest nu prea au parte de plimbari cu autovehiculul. Imaginati-va cum ati reactiona dumneavoastra, ca om, fata de metrou, de exemplu, daca la capatul drumului ar trebui intotdeauna sa faceti o injectie! Exact la fel reactioneaza si cainele, care invata ca vizitele la veterinar sunt intotdeauna precedate de episodul in care trebuie sa urce in masina, sa stea inauntru in timp ce "pamantul" se misca si brusc sa se trezeasca ajuns, ca prin farmec, exact in locul unde, de fiecare data, se intampla ceva infricosator, dureros sau doar pur si simplu neplacut.

   Daca patrupedul dumneavoastra ar putea avea acest motiv sa se teama de mersul cu masina, adica se teme de rezultatul plimbarii, nu de masina in sine, puteti incerca inmultirea drumurilor "inofensive" sau cu final placut pentru caine. De exemplu, alegeti pentru plimbarea zilnica un parc mai departe de casa sau mergeti cu masina chiar si daca parcul e la doi pasi; mergeti la veterinar si atunci cand nu e nevoie de vaccin sau alte tratamente, rugand veterinarul doar sa mangaie cainele si eventual sa-i dea si cate o gustare. Urcati de cateva ori cainele in masina si dati cateva ture in jurul casei, ca apoi sa coborati din masina tot acasa. In acest fel, in timp, cainele va invata ca mersul cu masina nu este neaparat ceva cu urmari neplacute si ca adesea urmarile sunt chiar dezirabile.

Teama cainelui de masina in sine

   Este posibil ca prietenul canin sa se teama de masina in sine; aspectul, dimensiunea, mirosul interiorului, zgomotul motorului, miscarea, sunt tot atatia factori potentiali de stres, care pot genera teama sau chiar reactii somatice - urinare spontana, voma etc.

   In aceasta situatie nu exista neaparat un moment anume care a generat teama; cainele se poate teme de masini in general sau de o masina anume (de exemplu, un caine care mergea cu placere in masina veche dar vomita instantaneu in masina noua, sau refuza sa se urce in ea). Factorii declansatori sunt greu de gasit si aproape imposibil de inlaturat. Este suficient ca pielea in care este imbracat volanul sa aiba un miros mai intepator decat tolereaza cainele sau ca masina sa fi fost pornita cand cainele era relaxat si sperietura sunetului puternic si brusc sa fi ramas intiparita in memoria patrupedului.

   In aceasta situatie cea mai indicata metoda este desensibilizarea. Desensibilizarea este procedeul prin care se combate fobia expunand cainele treptat si gradual la stimulul care produce teama. Astfel, in primele cateva zile, doar veti plimba cainele in jurul masinii parcate, fara a avea motorul pornit. Apoi veti deschide portierele masinii si veti repeta plimbarea in jurul masinii, eventual jucandu-va cu cainele si oferindu-i cate o gustare. Dupa alte cateva zile veti incerca sa determinati cainele sa intre in masina, rasplatindu-l de fiecare data cand o face de bunavoie si fara a-l forta daca refuza sa intre. Puteti antrena cainele in jocurile care ii plac, ascunzandu-va de el in masina sau intrand pe o parte si iesind pe cealalta, pana cand, la un moment dat, cainele va va urma. Continuati acest joc o perioada, pana cand cainele intra cu placere in masina, si in tot acest rastimp jucati-va acest joc lasand portierele deschise si motorul oprit. Dupa ce ati depasit aceasta faza, puteti incepe sa inchideti portierele una cate una, pana cand ajungeti sa inchideti toata masina, lasand cainele afara de indata ce da semne ca vrea sa iasa. Recompensati de fiecare data cainele la intrarea de bunavoie in masina. Odata obisnuit sa stea in masina cu motorul oprit si usile inchise, porniti motorul si stati pur si simplu cu cainele in masina, cu motorul pornit. La fel, de indata ce vrea sa iasa, deschideti-i portiera. Cand considerati ca este capabil sa stea destul de mult timp in masina, cu motorul pornit, este timpul sa treceti la urmatoarea etapa, ruland autovehiculul cativa metri. Observati reactia cainelui - la primul semn ca vrea sa iasa din masina sau ca vrea sa vomite, opriti si lasati-l sa iasa. Veti prelungi aceste plimbari gradat, de-a lungul a mai multor zile, pana cand, de la cativa metri, ajungeti la cativa kilometri. Din acest moment puteti considera ca desensibilizarea a fost facuta cu succes.

   Odata desensibilizat, este bine ca prietenul dumneavoastra canin sa beneficieze de plimbari cat de cat regulate si dese, macar o data pe saptamana, ca sa nu-i revina temerile in cazul in care nu intra prea multa vreme in contact cu situatia care ii provocase teama in trecut. Plimbarile acestea regulate trebuie sa aiba o componenta placuta pentru caine, de exemplu sa-l transporte catre un parc sau alt loc preferat de joaca.       Recompensati de fiecare data cainele cand intra in masina.

Prevenirea fricii de masina

   Pentru a preveni aparitia temerilor cainelui legate de masina sau de drumurile cu masina, este bine sa respectati urmatoarele principii inca de cand catelul este mic:

Nu porniti masina cand cainele nu este inca urcat in masina - zgomotul brusc al pornirii motorului l-ar putea speria;
Nu tipati la caine daca refuza sa intre in masina; mai bine antrenati-l intr-un joc care ii place si faceti-l sa intre in masina in joaca;
Nu folositi masina numai pentru drumuri cu finalitate neplacuta pentru caine (vaccin, deparazitari interne, alte interventii medicale);
Nu mergeti la veterinar numai cand este necesar un tratament - mergeti si cand cainele este sanatos, doar pentru ca veterinarul sa-l mangaie.

Ce mananca un hamster?

2011-09-02T05:02:00.000-07:00

Hamsterul este un rozator care in general nu face mofturi la mancare; este, de altfel, omnivor - in afara de mancarea speciala pentru hamsteri care se gaseste in pet-shop-uri, in conditiile in care te asiguri ca 1/5 din ratia zilnica sa fie alcatuita din alimente bogate in proteine, poti imbogati meniul zilnic al hamsterului tau cu aproape orice aliment de origine vegetala sau animala:

LEGUME: morcovi, salata, patrunjel (bogat in vitamina C), fasole pastai, porumb;
FRUCTE: banane, mere, nuci, caise;
CARNE: de pasare (pui, curcan) - fiarta, nu prajita;
ALTE ALIMENTE: orez fiert, ou fiert, paste, paine uscata.

IMPORTANT! A se evita citricele: lamai, portocale, grapefruit etc., deoarece, desi contin vitamina C, nu sunt sanatoase pentru aparatul digestiv al hamsterului!

Pentru mancarea hamsterului este bine sa folosesti un bol mic sau o farfurioara - cantitatea de mancare suficienta pentru un hamster pe zi de obicei incape fara probleme intr-o lingura - nu ii pune mai mult decat are nevoie, pentru ca rezultatul nu va fi un hamster ma satul, ci o cusca mai murdara! In plus, hamsterii au obiceiul sa-si faca depozite de mancare care se altereaza repede (mai ales in sezonul cald) si pot deveni o sursa de mirosuri urate si chiar de infectie.

Ca sa determini cantitatea de mancare necesara hamsterului tau pentru o zi, umple bolul si urmareste-l cat mananca in ziua respectiva; de a doua zi vei pune in bol o cantitate de mancare echivalenta cu cea consumata in ziua precedenta.

Mancarea speciala pentru hamsteri, care se gaseste in pet-shopuri, fiind uscata, poate fi lasata in bol pe durata intregii zile intrucat nu se altereaza; daca insa ii dai mancare care se poate altera (carne fiarta, ou etc.) sau care se ofileste isi poate pierde astfel continutul nutritiv (vegetale) este bine sa o portionezi in parti mici si sa hranesti hamsterul cu cat poate manca o data. Restul se poate pastra intr-un vas acoperit in frigider, de unde se scoate, ca sa nu fie foarte rece, cu aproximativ o jumatate de ora inainte de ora mesei. Mancarea speciala din comert se pastreaza intr-un loc uscat si ferit de lumina, intr-un recipient bine inchis.

FOARTE IMPORTANT! Hamsterii beau apa! In lipsa apei, hamsterul isi poate lua cantitatea de apa necesara din alimentatie insa, daca alimentatia este preponderent uscata, hamsterul se deshidrateaza rapid si moare.

Este bine sa ai un recipient cu picurator pe care sa il agati de unul din peretii custii, din care hamsterul sa poata bea atunci cand simte nevoia. Apa trebuie sa fie proaspata, deci se schimba in fiecare zi; in sezonul cald schimbarea apei se recomanda sa se faca de doua ori pe zi, dimineata si seara. Nu se recomanda bolurile sau alte vase deoarece hamsterul le poate rasturna si astfel asternutul custii se uda si trebuie schimbat deoarece, daca este lasat umed, mucegaieste foarte repede, mai ales in sezonul cald.

Imperecherea pisicii macar o data in viata - bine sau rau?

2011-09-02T00:43:00.000-07:00

Iti doresti sa imperechezi pisica. Adica, sa ai bucuria de a vedea puiutii pisicii tale nascandu-se si crescand, transformandu-se din fapturi nesigure, cu ochii lipiti, in mici feline agere cu ochi atenti si gherute puse mereu pe jo
aca.

Imaginea descrisa mai sus este intr-adevar idilica si dorinta de a o trai alaturi de pisica ta este cat se poate de fireasca, dar numai pentru cineva care nu stie cat de grea, obositoare si chiar periculoasa poate fi pentru pisica aceasta aventura

In primul rand, desi se spune ca este sanatos pentru pisica sa aiba pui macar o data in viata, fie ca urmeaza sa fie sterilizata sau nu, de fapt, nu e chiar sanatos.

Imperecherea, sarcina, nasterea si alaptarea puilor constituie momente si perioade de stres maxim pentru pisica, atat din punctul de vedere (poate e impropriu spus) "psihologic" cat si, la fel de important, fiziologic.

Imperecherea este un mare stress, mai ales pentru pisicile care probabil ca n-au vazut in viata lor alta pisica - este vorba de pisicile de tip "una intr-o casa", nesocializate din acest punct de vedere, neobisnuite cu deplasari si stressul inevitabil al intalnirii unei alte pisici, fie si mascul, le poate face sa aiba reactii care stapanului neavizat pot aparea ciudate. O astfel de pisica uita urgent de calduri si intra in "modul aparare", ascunzandu-se rapid pe sub vreo piesa de mobilier si refuzand cu obstinatie sa iasa de acolo, ba chiar sa si manance sau sa bea. O astfel de pisica se va linisti numai cand va ajunge inapoi acasa si, in mod sigur, imperecherea va iesi din discutie pentru cel putin o perioada. Si a doua si a treia si a patra incercare ar putea avea acelasi rezultat - pisica ascunsa bine intr-un loc strategic si motan sasait din locul cu pricina - atat lipsa ei de experienta in situatii de acest gen cat si intalnirea de gradul III cu o fiinta din aceeasi specie, teama de locul nou, dilema teritoriala si bizareria situatiei in sine vor determina pisica sa respinga fara echivoc orice incercare de apropiere a motanului. Reactia la stress extrem este mai puternica decat instinctul de imperechere, chiar daca duci pisica la motan in plina perioada de calduri.

Daca totusi, dupa destule incercari (sau daca ai o pisica mai "bleguta" sau foarte bine socializata), imperecherea se face cu succes, trebuie sa stii ca animalul gravid are nevoie de nutrienti suplimentari si hrana obisnuita nu-i mai ajunge nici cantitativ nici calitativ; organismul se modifica pentru a creste si hrani puii atat in uter cat si dupa nastere si, desi aparent pisica nu este deranjata de sarcina, asta nu e din cauza ca nu i-ar fi greu, ci pentru ca pisicile nu au obiceiul sa se vaite.

Nasterea e un moment foarte dificil pentru o primipara (pisica aflata la prima nastere, deci care nu a mai avut niciodata pui) pentru ca, desi o ajuta instinctul, nu stie exact "din prima" ce trebuie sa faca, este speriata si are dureri a caror cauza n-o cunoaste din vreo experienta anterioara. In plus, intotdeauna prima nastere dureaza mai mult.

    De asemenea, nu se recomanda ca nasterea sa fie asistata de o persoana care nu a mai asistat niciodata o nastere pisiceasca, pentru ca, in cazul aparitiei unor complicatii, persoana neexperimentata nu isi da seama de acestea la timp, ceea ce poate agrava starea pisicii si a puilor, periclitandu-le chiar viata. Nasterea in multe cazuri poate fi grea (distocii) si pot aparea situatii in care puii au o prezentatie care face imposibila expulzarea pe cale naturala (de exemplu, in loc sa fie angajati pe canal cu fata sau cu spatele inainte, se pot angaja lateral si nu au cum sa iasa), caz in care se practica, exact ca in cazul distociilor umane, cezariana de urgenta pentru a salva atat mama cat si puii. In cazul in care interventia nu se face la timp sau daca fetii, desi prezentati normal, sunt prea mari, pot exista rupturi ale tesuturilor pisicii, rupturi care, nedepistate la timp, se pot infecta si pot duce la moartea pisicii daca sunt netratate. Dupa nastere, daca pisica nu a eliminat tot tesutul placentar, acesta poate ramane in uter si se poate de asemenea infecta, ceea ce duce la aparitia piometrului, fatal si el daca nu este rezolvat (in 99% din cazuri) chirurgical, prin extirparea completa a uterului si a anexelor. Un stapan de pisica neexperimentat nu va sti sa aprecieze daca hemoragia post-partum este sau nu prea abundenta (pisica se spala cu grija si numai cineva cu experienta poate sa isi dea seama care este situatia reala) si nu va sti sa solicite ajutorul medicului in cazul in care exista ceva in neregula. Puii, in cazul rar dar posibil, in care pisica nu-i accepta sau nu stie ce sa faca cu ei, trebuie scosi din placenta de catre persoana care asista nasterea, trebuie taiate cordoanele ombilicale la distanta corespunzatoare, trebuie dezinfectate, puii trebuie uscati si hraniti. Sigur, poti chema un medic veterinar sa asiste nasterea, dar nu sunt multi care sunt dispusi, indiferent de suma oferita, sa fie chemati la orice ora si sa vina sa asiste o posibila nastere in miez de noapte (statistic, pisicile nasc mai des noaptea decat ziua). Si mai sunt o multime de aspecte de acest fel.

    In cazul in care totul merge bine, nu poti rasufla usurat/a pentru ca perioada post-partum (de dupa nastere) este dificila pentru pisica; ea este obosita si trebuie hidratata si hranita corespunzator, ca sa-si poata reveni dupa nastere si sa poata alapta puii in mod eficient. Puii, in cazul in care sunt prea multi fata de posibilitatea pisicii de a-i hrani (nu tine de numarul de mameloane, ci de organismul pisicii si posibilitatea ei de a produce suficient lapte) trebuie hraniti cu supliment artificial, care este de obicei destul de scump (60 RON cutie de 300 g) si desi puii pot creste si cu lapte de vaca amestecat cu galbenus de ou, asta nu inseamna ca este si bine; laptele de vaca nefiind adaptat, nu poate suplini nevoile nutritive ale pisoilor si acestia pot creste cu diverse carente in dezvoltare.

    In plus, orice pisica nesterilizata risca sa faca piometru. Odata cu sterilizarea, riscul de piometru dispare, pentru ca dispare organul predispus.

In cazul in care totusi puii cresc bine si totul este in regula, apare problema dificila a plasarii lor - in prezent, e plin internetul de anunturi cu pisoi metisi de dat, anunturi care se rezolva extrem de greu. Ce faci cu atatia pisoi? Poti avea (se intampla frecvent) surpriza ca cei care "se inscrisesera pe lista de asteptare" a puilor sa-ti spuna ca s-au razgandit, situatie in care incepe un adevarat cosmar in cautarea de stapani corespunzatori - nici nu poti da puiutii asa, oricui, mai ales ca au crescut sub ochii tai! Ai putea sa spui ca ai birmaneza sau siameza si ca puii se vor da usor. E adevarat ca pisica ta are o culoare speciala cafenie sau albastrie (numita "point") dar, daca nu ai acel act numit pedigree care atesta apartenenta pisicii tale la o rasa anume, practic nu exista dovada ca printre bunicii pisicii tale nu s-a strecurat vreo frumusete de cotoi tigrat... deci nu ai nicio garantie ca pisica ta este de rasa, decat daca ai luat-o cu pedigree. Asadar, daca nu ai luat-o cu pedigree, se considera metis si puii ei la fel, indiferent ca ii concepe cu un cotoi ca Thomas O'Malley sau cu un super campion. Avand in vedere ca exista sumedenie de metisi care apar din astfel de dorinte si mituri cum ca imperecherea ar fi o treaba sanatoasa pentru animal, in veci n-o sa se rezolve problema metisilor. Si nici a pisicilor care ajung in strada. Evident, nu este vorba de ce ai face tu, logic ca nu ai arunca pisoii in strada - dar nu ai de unde sa stii daca toti stapanii gasiti ii vor trata bine si vor avea grija de ei asa cum ai avea tu.

Acum, dupa tot ce ti-am povestit, nu cred ca iti mai doresti atat de mult sa imperechezi pisica... ci ca vei face ceea ce e mai bine pentru ea.

sursa: www.animalutze.com

Acvariul - consideratiuni generale, suport si asezare, masuri de siguranta

2011-08-11T06:28:00.000-07:00

Acvariul - consideratiuni generale

De diferite forme geometrice, la toate se aplica aceeasi regula de baza : mai mare este mai bine, find de preferat un acvariu de o suprafata mai mare in locul unuia de o capacitate mai mare; aceasta deoarece, intr-un acvariu cu o suprafata mai mare este mai usor de intretinut ciclul nitrogenului (ciclul prin care toxinele din apa sunt "sparte" in compusi mai putin toxici de catre bacteriile aeorobe).

Incepatorilor le recomandam urmatoarele dimensiuni de acvariu:

capacitatea aproximativa: 208 litri
lungime: 120 cm
latime: 30 cm
inaltime: 50 cm.

Ideea conform careia un peste mic are nevoie de de un acvariu mic este gresita, aceasta deoarece un peste mic este mai activ, astfel avand nevoie de mai mult spatiu de miscare.

Absolut necesar oricarui acvariu este "acoperisul"; acesta impiedica evaporarea apei, asigura un suport solid pentru luminatorul acvariului si-l protejeaza de apa care sare de la pesti. In acelasi timp, impiedica pestii mai vioi sa evadeze din acvariu.

Ca material, ideala in acest scop este sticla, deoarece plasticul tinde sa devina opac cu timpul si este si mai greu de curatat.
Acvariul - suport si asezare

Locul unde va sta acvariul trebuie bine gandit! In primul rand trebuie luat in consideratie un calcul simplu : apa cantareste 1 kilogram pt 1 litru, nemaipunand la socoateala si plantele, pietrele, nisipul sau alte ornamente, deci orice veti folosi ca postament trebuie sa poata sustine multa greutate; din lemn (mai usor de integrat in ambientul camerei) sau fier (mai solid, dar rugineste in timp), ideea este aceeasi: un acvcariu plin este greu de mutat, deci ganditi-va bine cand alegeti postamentul! Evitati asezarea lui langa fereastra, deoarece lumina sorelui va cauza variatii destul de mari ale temperaturii interne, si de asemenea va favoriza dezvoltarea bogata florei de alge, ceea ce, bineinteles, este un lucru rau; alt lucru de metionat este faptul ca peretii exteriori pozitionati spre nord sunt mai reci, deci veti avea nevoie de o incalzire suplimentara daca vor fi alesi ca loc pt acvariu; surafata suportului trebuie neaparat sa fie cat se poate de plana (da, puteti masura cu nivela acest lucru), intrucat in caz contrar apa va exercita presiune asupra peretilor acvariului - astfel pot aparea crapaturi care vor sparge acvariul.

Acvariul - masuri de siguranta

Cateva masuri de siguranta, de bun simt, va pot salva de la cheltuieli suplimentare, si va pot salva chiar si viata; astfel, atunci cand umblati la acvariul duneavoastra, scoateti din priza tot ce inseamna incalzitoare, lumini, filtre, etc; folositi doar dipozitive facute special pentru acvarii; folositi dispozitive cu impamantare; daca nu va pricepeti deloc la electrica, apelati la un specialist in acest domeniu; incidente cum ar fi spargerea acvariului se intampla foarte rar, dar poate ca nu este o idee rea sa va asigurati (la propriu) si pentru acest eveniment.

sursa: www.animalutze.com

De ce vomita pisicile?

2011-08-11T04:03:00.000-07:00

    Pisica este un animal care vomita foarte usor, chiar si atunci cand este perfect sanatoasa - motivul pentru care se intampla acest lucru este faptul ca pisica elimina astfel ghemele de par acumulate in stomac, pe care nu le poate elimina pe alta cale.

     Datorita felului in care isi ingrijeste zilnic blana, este imposibil ca parul mort, care se desprinde dintre firele sanatoase pe masura ce pisica se linge, sa nu ajunga si in stomac. Cand cantitatea de par astfel inghitit este prea mare, pisica il elimina. Veti gasi astfel de gheme de par, in general de forma lunguiata (forma stomacului), de fiecare data cand voma pisicii este nepatologica. Prin urmare, faptul ca pisica vomita nu este un motiv serios de ingrijorare, desi este evident ca "procedeul" de eliminare a ghemelor de par este departe de a fi placut pentru pisica.
      Daca insa pisica vomita foarte des si nu din motivul eliminarii ghemelor de par, atunci o vizita la medic este cea mai buna solutie.

Pentru ca pisica sa vomite mai rar

Ingrijirea blanii

Pentru a reduce frecventa cu care pisica isi curata stomacul de firele de par inghitite se recomanda ca ingrijirea blanii acesteia sa faca parte si din programul detinatorului pisicii - la rasele cu par scurt este suficient ca parul sa fie periat o data la 3-4 zile cu o perie cu dinti scurti si desi sau cu manusa speciala care se gaseste in comert. Pentru pisicile cu blana lunga insa, ingrijirea parului trebuie sa se faca mai frecvent (chiar zilnic), in primul rand pentru a descurca blana si a impiedica formarea de "gheme" si "incalcituri" si in al doilea rand pentru a elimina firele de par moarte.

Blana pisicii trebuie periata cu o frecventa mai mare in perioadele de naparlire, cand cantitatea de par mort este mai mare si, prin urmare, posibilitatea ca pisica sa inghita cantitati semnificative de par pe care sa le vomite ulterior este de fapt o certitudine.

Iarba si plantele de apartament

    Este bine sa punem la dispozitia pisicii un bol cu iarba, mai ales in perioadele "critice" ale naparlirii (primavara si toamna), pentru ca iarba ajuta pisica sa elimine ghemele de par mai usor. Datorita tendintei pisicii de a manca iarba in acest scop, este bine sa avem grija la plantele de apartament in primul rand pentru ca unele dintre ele sunt otravitoare (de exemplu muscata, azaleea, dracena, limba soacrei, narcisa, crinul, filodendronul), in al doilea rand pentru ca o pisica "ambitioasa" le poate distruge.

    Cateva dintre plantele netoxice, dar pe care pisica le poate "ataca" in cautare de vomitive, sunt: begonia, dalia, trandafirul, trandafirul miniatural, panselutele, violetele, graul (il mentionam pe cel din urma pentru ca il punem la incoltit in anumite perioade ale anului si de sarbatori).

    Pentru a avea mereu la dispozitie iarba atat de necesara, aceasta poate fi cultivata foarte usor acasa, intr-o jardiniera sau intr-o tava - semintele de iarba pentru pisici se gasesc in general la pet-shop-uri si in florarii.     Astfel pisica va avea mereu iarba proaspata la dispozitie si nu va mai incerca sa-si rezolve problema rontaind florile noastre preferate!

Cateva idei de nume pentru pisoi si pisicute

2011-08-11T03:58:00.000-07:00

A Adele Abby Asia Alma Alissa Alice Ariel Amy	B Betty Bella Bitzi Bonnie
C Cici Candy Carrie	D Darling Daisy Dora Doris
E Emy Ella Elma Exi	F Fluffy Fifi Fanny Flippy
H Honey Hanny	J Joke Jasmin Jody
K Kelly Kim Kara Katie Kari Kiri Kiss	L Lady Loony Lilly Linda Lolita
M Maddie Mitzi Mitzuca Minnie Missy Miss Mika Miska Misha Masha Mara Merry Mary Mandy Mara Mommy	N Natty Nanny Netty Nona Nora Nini Niki
P Pisi Pisuna Pissy Pussy Puss Pisa Pony Pam Paty	S Sissy Samy Suzy
T Tanja Tamy Tassy Tony	Y Yam-yam Yummy
Z Ziggy sursa: http://www.animalutze.com/

Patrupedele "dolofane" slabesc cu ajutorul stapanului

2011-08-08T01:14:00.000-07:00

Animalele de companie pot avea probleme cu greutatea in aceeasi masura ca si stapanii lor. Ingrasarea este asociata de cele mai multe ori cu alimentatia inadecvata, insa si rasa, inaintarea in varsta si diferitele problemele medicale pot avea un rol atunci cand animalele de companie devin supraponderale. Totusi, stapanii unui animal de casa mai "grasut" pot lua masuri pentru ca patrupedul sa ajunga la greutatea optima.

    Proprietarii de pisici supraponderale trebuie sa-si incurajeze patrupedele sa faca mai multe exercitii fizice. Asta inseamna ca reprizele de joaca trebuie prelungite si atentia acordata pisicii trebuie sa vizeze mai multa miscare din partea patrupedului. De asemenea, stapanul unei pisici care a luat foarte mult in greutate ii poate ascunde acesteia mancarea prin casa. Felina va arde mai multe calorii cautand hrana.

    Cainii se bucura de plimbari regulate alaturi de stapan si in acest mod pot scapa de kilogramele in plus. Un avantaj major il au persoanele care dispun de o curte in care cainele sa faca mai multa miscare, independent de plimbarile zilnice. Si jucariile imprastiate prin curte ii pot oferi cainelui nenumarate oportunitati de a fi activ.

Imbatranirea poate fi un alt factor al ingrasarii la animalele de casa. Patrupedele nu mai au la fel de multa energie si au nevoie de mai putine calorii. In aceasta situatie, schimbarea alimentatiei animalului este esentiala pentru a-l feri de kilogramele in plus. In afara de alimentatie si imbatranire, mai exista un factor genetic care poate provoca cresterea exagerata in greutate. Astfel, unele rase, precum labradorul si cockerul spaniol, sunt predispuse la ingrasare.

Expertii in alimentatia animalelor recomanda oricarui proprietar de animale sa nu inceapa vreun regim de pierdere in greutate pentru patrupedul sau fara sa ceara parerea unui medic veterinar inainte. O consultatie din partea unui specialist va oferi informatii cu privire la motivul ingrasarii animalului si la cea mai buna metoda de abordare a unui regim de slabire.
sursa: http://www.animalutze.com/

Ce caracter are catelul nostru - Testul Campbell

2011-08-08T00:58:00.000-07:00

Cunoasterea caracterului puiului de caine este foarte importanta in stabilirea unei strategii de educare a patrupedului. Un caine submisiv va trebui sa fie dresat de o persoana calma si rabdatoare, in timp ce unul cu caracter dominant va avea nevoie de o persoana care va sti sa-si arate si sa-si impuna autoritatea. Testarea psihologica a cainilor se face inca dinaintea primului razboi mondial. Daca la inceput evaluarea se facea doar in cazul cainilor utilitari, astazi un test psihologic poate fi facut cu orice caine in incercarea de a intelege cat mai bine nevoile si temperamentul patrupedului.

Un astfel de test psihologic pentru caini este Testul Campbell. Stapanul trebuie sa supuna catelul la acest test cand patrupedul are intre cinci si sapte luni. Puiul va fi dus intr-un loc pe care nu il cunoaste, unde nu sunt oameni si nu exista factori de intrerupere sau distragere a atentiei. In timpul testului nu trebuie sa recompensam catelul in niciun fel ci doar sa ii vorbim pe un ton normal. Testul urmareste cinci aspecte ale temperamentului unui caine (atractia sociala, reactia la diferiti stimuli, reactia la obligatii, controlul social, opunerea la ridicare) iar raspunsurile indica un tip anume de caracter.

a. Atractia sociala

    Puiul trebuie sa fie in zona de testare. Ne indepartam 1 - 3 metri si chemam puiul batand usor din palme, in acelasi timp ne lasam pe genunchi. Puiul trebuie sa fie cu spatele la intrarea in camera sau zona.

1. Vine imediat, sare si musca de maini, are coada ridicata;
2. Vine imediat, da cu labutele si linge palmele, are coada ridicata;
3. Vine imediat, are coada ridicata;
4. Vine imediat, are coada lasata;
5. Ezita la venire, are coada lasata;
6. Nu vine.

b. Insotirea

    Acest test indica gradul de independenta: ne ridicam si ne indepartam usor de pui. Trebuie sa fim siguri ca patrupedul se uita la uita la noi.

1. Vine si el imediat, intra printre picioare, musca, are coada ridicata;
2. Vine si el imediat, intra printre picioare, are coada lasata;
3. Vine si el imediat, are coada ridicata;
4. Vine si el imediat, are coada lasata;
5. Ezita sa ne urmeze, are coada lasata;
6. Nu ne urmeaza sau se indeparteaza.

c. Imobilizarea

    Acest test va arata modul in care puiul va accepta stresul cand va fi dominat fizic sau social: mangaiem puiul cu blandete, apasand usor cu palma pornind de pe cap, pana spre coada. Continuam pana vedem o reactie in comportamentul puiului.

1. Sare la mana, loveste cu labutele, musca, maraie;
2. Sare la mana, loveste cu labutele;
3. Se apropie de noi si incearca sa ne linga pe fata;
4. Se lasa pe burta, lingandu-ne mana;
5. Se intoarce pe spate si isi arata burta, ne linge mana;
6. Pleaca si sta departe de noi.

d. Dominarea prin ridicare de la sol

    Acest test arata cat de mult va accepta puiul dominarea atunci cand nu se afla in controlul situatiei: ridicam puiul de burta si piept cu ambele maini si il tinem suspendat 30 de secunde.

1. Se zbate violent, musca si maraie;
2. Se zbate violent;
3. Nu se zbate, este relaxat;
4. Se zbate, se linisteste, ne linge mainile;
5. Nu se zbate, ne linge mainile;
6. Sta linistit.

e. Aportul

    Testul urmator arata cat de mult este adaptat puiul la un program de dresaj: ne propiem de pui si ii atragem atentia cu o minge de tenis.
Cand arata interes, aruncam mingea la 1-2 metri in fata puiului.

1. Urmareste mingea, o ia in gura si fuge;
2. Urmareste mingea, ramane in picioare deasupra ei, dar nu se intoarce;
3. Urmareste mingea, o prinde si se intoarce cu ea la noi;
4. Urmareste mingea si se intoarce fara minge la noi;
5. Incepe sa urmareasca mingea apoi isi pierde interesul;
6. Nu urmareste mingea.

f. Sensibilitatea la atingere

    Acest test stabileste gradul de rezistenta la atingere: tinem o labuta din fata a cainelui intre degete si apasam din ce in ce mai tare in timp ce numaram incet pana la 10.

1. 8-10 pana ce puiul are o reactie;
2. 6-7 pana ce puiul are o reactie;
3. 5-6 pana ce puiul are o reactie;
4. 2-4 pana ce puiul are o reactie;
5. 1-2 pana ce puiul are o reactie.

g. Sensibilitatea la sunet

    Urmatorul test indica sensibilitatea la sunet, si poate fi si un test rudimentar pentru depistarea surzeniei: punem puiul in mijlocul camerei sau al spatiului unde se face testarea si lasam sa cada pe sol un obiect care produce zgomot destul de mare (o oala sau o cutie de metal).

1. Asculta, localizeaza zgomotul si merge spre sursa latrand;
2. Asculta, localizeaza sunetul si latra;
3. Asculta, localizeaza sunetul, arata interes si merge catre sursa;
4. Asculta si localizeaza sunetul;
5. Se lasa la pamant cu teama, se da inapoi, se ascunde;
6. Ignora sunetul, nu arata curiozitate.

h. Reactia la obiecte noi

    Testul indica cat de adaptabil este catelul la aparitia unor obiecte necunoscute: punem puiul in mijlocul camerei sau al spatiului unde se face testarea. Legam un prosop mic sau o bucata de carpa cu o sfoara si o aruncam pe sol, la 1-2 metri de pui, apoi tragem de sfoara indepartand carpa de pui cu miscari bruste, ca si cum ne-am juca cu o pisica.

1. Se uita la carpa, ataca si musca;
2. Se uita la carpa, are coada ridicata si latra;
3. Se uita la carpa curios si se apropie sa investigheze;
4. Se uita la carpa, latra, are coada intre picioare;
5. Fuge, se ascunde.

Rezultate

Punctaj majoritar: 1 - Puiul este foarte dominant, va musca foarte repede. Prin natura sa se va opune stapanului si are nevoie de o mana forte . Trebuie sa avem experienta cu cainii pentru a ne putea intelege cu acest patruped. Acest gen de pui va putea fi folosit cu succes in paza si protectie.

Punctaj majoritar: 2 - Puiul este dominant si increzator in sine. Daca suntemfermi si consecventi atunci cainele va accepta cu usurinta sa fie condus. Daca nu am mai avut caini atunci ar trebui sa nu adoptam un astfel de caine insa pentru cineva cu experienta cainele poate fi dresat foarte bine.

Punctaj majoritar: 3 - Acest pui este relaxat, prietenos, si se va adapta cu usurinta la mai orice situatie avand un temperament flexibil. Are o mare nevoie de exercitiu fizic si nu este recomandat familiilor cu copii mici sau persoanelor in varsta.

Punctaj majoritar: 4 - Acest pui este perfect pentru familiile cu copii, fiind usor de controlat. Cainele va cauta permanent indrumarea stapanului.

Punctaj majoritar: 5 - Acest pui nu are incredere in sine si este foarte umil. Va deveni foarte dependent de stapan si trebuie incurajat permanent pentru a se mentine pe linia de plutire.

Punctaj majoritar: 6 - Puiul din aceasta categorie este foarte independent. Acest caine nu este afectuos membrii familiei si nu simte nevoia prezentei umane. Rasele predispuse acestui gen sunt garii, Basenjii si unele rase nordice.

Concluzii

Testul Campbell ne da o imagine cu privire la inteligenta, echilibrul si dorinta de lucru a cainelui cu stapanul. In cazul in care raspunsurile cele mai intalnite sunt 3 si 4 atunci cainii pot fi considerati buni companioni. Cainii cu punctaj majoritar 1 sau 2 au calitatile necesare pentru a deveni caini de serviciu, paza si protectie.

sursa: http://www.animalutze.com/

Pot trai chinchilele in aceeasi casa cu o pisica?

2011-08-08T00:16:00.000-07:00

     In mare parte din cazurile in care animale de companie de diferite specii traiesc sub acelasi acoperis relatia dintre aceste necuvantatoare depinde foarte mult de caracterul fiecarui individ in parte. Intotdeauna este important sa aveti si un plan de urgenta in cazul in care lucrurile scapa de sub control.

     Pisicile si chinchilele pot coexista in liniste daca exista o serie de conditii prielnice. Daca deja aveti o pisica, trebuie sa luati in considerare personalitatea felinei. Multe persoane au pisici si chinchile in acelasi timp, insa aceste situatii sunt ideale doar daca pisica este foarte linistita si nu-i pasa foarte mult de prezenta rozatoarei. Daca aveti o chinchila si adoptati o pisica testati instictul de vanator al felinei. Acest lucru se poate face foarte usor cu o jucarie. In mod sigur felina ii va acorda atentie dar daca pisica va "ataca" energic jucaria si va incerca sa o manance, atunci e clar ca cele doua animale de companie din casa dumneavoastra trebuie sa stea cat mai separate.

    Daca pisica dumneavoastra este un vanator activ, achizitionarea unei chinchila s-ar putea sa fie o alegere pe care sa o regretati. Chiar si cand chinchila este in cusca, o pisica determinata poate teroriza rozatoarea intingand labutza printre gratiile custii sau doar uitandu-se indelung la chinchilla. Pana la urma, chinchilele sunt rozatoare iar o pisica cu un simt al vanatorii foarte activ va considera chinchila dumneavoastra o prada la indemana. In cazul in care pisica dumneavoastra este mai relaxata si nu-i pasa prea mult de vanatoare, atunci sunt sanse mari ca felina sa ignore chinchila iar rozatoarea se va obisnui in cele din urma cu prezenta pisicii.

Cel important este sa observati comportamentul pisicii in apropierea custii chinchilei (sau a oricarei rozatoare) in primele zile dupa ce achizitionati micutul animal de companie. Trebuie sa va asigurati ca pisica nu are intentia de a vana chinchila, unul dintre indiciile cele mai evidente fiind atentia exagerata pe care felina i-ar acorda-o rozatoarei.

Cand chinchila se afla in afara custii, pisica trebuie dusa in alta camera sau legata (cel putin la primele "intalniri"). Chiar si in cazul celor mai calme si relaxate pisici, niciodata nu lasati chinchila nesupravegheata in afara custii. Bineinteles, daca aveti destul spatiu si timp, puteti face in asa fel incat pisica si chinchila sa fie permanent separate pentru a evita orice fel de situatie neplacuta.

sursa: http://www.animalutze.com/