Orizont

Un colţ de iad (?)

2011-10-23T21:41:00.001+03:00

Există definiţii variate a iadului. Sau poate nu definiţii, ci închipuiri, descrieri ale iadului. Şi cred că fiecare are 'iadul' lui de care îi este teamă. Nu mă refer la acea descriere clasică, ci îmi amintesc de o scenă dintr-un film în care la un moment dat fiica spune că "ăsta este iadul meu, eu trăiesc în iad."
Şi, acum, stau şi mă gândesc eu: iadul este pentru fiecare dintre noi diferit, este acel lucru cu care ne luptăm în fiecare zi, sau pe care îl trăim în fiecare zi, sau situaţia pe care o trăim în fiecare zi. Da, unii vor spune "e, nu ştii tu ce e iadul; durerile de aici nu se compară cu ce vei experimenta în iadul adevărat." O fi! Dar până una, alta, fiecare avem colţul nostru de iad: o durere, o supărare, un necaz, o neîmplinire, o teamă etc.
Pentru mine un colţ de iad se zugrăveşte sub forma unui ţinut cu furtună, nori negri, ploaie udă (!) în care nu există ţipenie de om. Sunt doar eu şi cu mine! De asta îmi este cel mai groază: păşesc de unul singur pe cărarea pustie. Şi mă întreb dacă această teamă va trece vreodată...

Care este 'iadul' tău??

De la second hand

2011-10-21T15:38:00.001+03:00

Te arată cu degetul, te cred sărac lipit pământului, e vai de capul tău... Asta ar gândi unii despre tine dacă ar ştii că porţi haine second hand. Să fie chiar aşa? Eu nu am nicio problemă să port haine de la second hand, atâta vreme cât sunt curate, în stare de folosinţă. Odată, ţin minte că cineva m-a privit cu o faţă lungă când i-am zis că am primit-o şi e second hand. Dar chiar dacă port haine second hand să ştiţi că nu am neapărat faţă de second hand.
Eu merg pe principiul că atâta vreme cât e calitate, e curat, arată bine pe mine şi îmi place, nu contează provenienţa. A! Că unii sunt snobi şi eu nevoie să se etaleze nu atât cu haina ce o au, ci cu locul de unde au cumpărat-o, asta e altă poveste. Eu pe ăştia i-aş numi snobi sau oameni cu fiţe sau oameni cu prejudecăţi.

Cură de detoxifiere

2011-10-08T14:28:00.001+03:00

Mă întrebam de ce atâta vorbărie despre detoxifiere. M-am întrebat până ce mi-am dat seama că noi chiar avem nevoie de aşa ceva, îndeosebi pentru că ceea ce consumăm în ziua de azi conţine atâtea porcării încât corpul nostru are nevoie de o mai mare grijă din partea noastră. Pentru ce?! Pentru a ne simţi bine şi pentru a ne scuti de spitale, doctori etc.
Dar următoarea întrebare este: cu să-mi detoxific corpul? Eu am găsit o combinaţie de produse de la Forever Living care scot din tine totul. Uite cam cum arată o cură de la Forever Living:
- Aloe Vera Gel:
2-3 litri pe lună
- Fields of Greens:
2-3 tablete pe zi
- Forever Active Probiotic:
probiotice naturale care curăţă şi refac flora intestinală - 1 pe zi
- Aloe Blossom Herbal Tea:
2 litri pe zi

Dacă eşti interesat/ă îţi stau la dispoziţie pentru produse şi alte sfaturi în această privinţă.

Câteva sfaturi utile

2011-09-10T10:37:00.006+03:00

Merită testat:

Furnicilor nu le place castravetele. Înconjuraţi ascunzişurile acestora cu coji de castravete.
Dacă vrei să obţii un cub transparent de gheaţă, fierbe apa înainte.
Oglinda ta va străluci dacă o cureţi cu diluant.
S-a imprimat o gumă de mestecat în materialul hainelor tale? Pune-le pentru o oră în congelator.
Hainele tale albe nu sunt suficient de albe? Înmoaie-le în apă caldă timp de 10 minute împreună cu o felie de lămâie.
Părul tău nu are suficient luciu? Umezeşte-ţi părul cu o linguriţă de oţet şi pe urmă spală-l.
Ca să reuşeşti să storci integral zeama lămâilor ţine-le o oră în apă caldă înainte de a le stoarce.
Pentru a evita mirosul neplăcut când fierbi varză pune o felie de pâine pe varză. Pentru a nu se amesteca pâinea cu varza, felia se introduce într-o pungă de pânză rară.
Lăcrimezi dacă tai ceapă? Mestecă o gumă de mestecat!
Pentru a fierbe mai repede cartofii decojeşte-i numai pe o parte.
Pată de cerneală pe haine? Pune un strat gros de pastă de dinţi pe pată şi lasă-l să se usuce şi numai după aceea o speli.
Vrei să scapi de şoareci şi şobolani? Presară piper negru în zona unde se ascund. Se vor duce în altă parte.

Forever Bright Toothgel

2011-09-08T21:08:00.002+03:00

O pastă de dinţi perfectă pentru tine.

Pastă de dinţi pe bază de gel de Aloe Vera stabilizat şi cu propolis, într-o formulă non-abrazivă. Şi foarte important: nu conţine fluor, deci poate fi folosită şi de copii fără nicio problemă. Se spune că este unul dintre cele mai performante geluri pentru dinţi existente în lume! Nu ştiu, nu le-am încercat pe toate, dar ştiu că acesta este foarte bun, mai bun decât altele de pe piaţă.

Câteva din calităţi:
Are calităţi antiseptice, antiplacă microbiană, de albire şi îndepărtare a petelor dentare, de fortificare a dinţilor şi gingiilor, de asigurare a igienei cavităţii bucale şi menţinerea unei respiraţii proaspete timp îndelungat (în compoziţie există 2 tipuri de mentă). Poate fi folosit de vegetarieni fără probleme. Proporţiile din Forever Bright Toothgel sunt ideale pentru dantura întregii familii.

Mai mult decât atât! S-a dovedit a fi eficientă în cazul arsurilor la stomac.

Dacă eşti interesat, contactează-mă.

Rolul Bisericii

2011-09-01T11:45:00.001+03:00

Rolul şi statutul bisericilor de azi. Poate că dintotdeauna e aşa, însă observ cum biserica capătă o identitate de-a sa: are propria-i părere în multe lucruri unde poate nici nu e nevoie, vorbeşte mai mult decât vorbeşte Hristos, are propria ei poziţie faţă de diverse etc., şi şi-a pierdut chemarea. Biserica trebuia să fie un cadru în care cei care doreau să ştie pe ce uşă să intre ca să ajungă la Dumnezeu, iar cei care alegeau pe Dumnezeu să se poate dezvolta şi să poată să se apropie mai mult de Cel pe care-L venerau. Dar azi Biserica a devenit în sine o identitate exclusă din contextul lui Dumnezeu, a devenit o putere în sine. Azi oamenii mai degrabă merg la o biserică, nu la Dumnezeu, la o instituţie, nu la Cineva. Adeseori Dumnezeul Bisericii devine simbolul ei şi nu obiectul existenţei ei.
Dintotdeauna biserica a umblat după cifre. În cifre există putere, şi din cauza aceasta a căutat din răsputeri să-şi crească numărul adepţilor. Dacă sunt mulţi, sunt puternici! Biserica Ortodoxă şi-a rezolvat aceasta prin botezarea de mici a copiilor care se năşteau în familii de orientare ortodoxă, bisericile neoprotestante şi-au asigurat cantitatea prin naşterea de mulţi copii sau printr-un evanghelism agresiv (ideologic sau fizic).
Numărul mare de persoane care merg într-o duminică dimineaţă la biserică demonstrează că acea biserică este sănătoasă şi prosperă din punct de vedere spiritual. Nu o dată am auzit "Lasă, vino la biserică. Nu contează că eşti obosit", sau "Mai bine doarme la biserică decât să nu vină deloc." Nu insinuez că să nu se meargă la biserică dacă eşti obosit. Ce mă deranjează este ce stă în spatele acestor afirmaţii: o lipsă de sinceritate, aproape de manipulare.
Dar un lucru e clar: cantitate nu înseamnă calitate. Calitatea nu e direct proporţională cu cantitatea. Dar cantitatea poate fi direct proporţională cu calitatea căci cantitatea nu influenţează calitatea, însă calitatea influenţează cantitatea.
Ca să concluzionez ceea ce vreau să spun voi încheia spunând că nu biserica este uşa către Dumnezeu, ci Isus Hristos. El a spus "Eu sunt Uşa." Este Biserica mai mare decât Isus, sau ştie mai bine sau mai multe decât Isus? Dragă Biserică, tu arată Uşa şi lasă pe Om să intre, nu-l ţine lângă tine ca să nu se spună şi despre tine, Biserică: "Cărturari şi farisei făţarnici, aveţi cheile Împărăţiei Cerurilor, nu intraţi în ea şi nici nu lăsaţi pe ceilalţi să intre."

Ia uite cine-i fruncea ţărişoarei noastre

2011-08-30T21:21:00.000+03:00

Citiţi următoarele:

Mirel Axinte, recent numit consilier personal al Ministrului Muncii, Familiei şi protecţiei Sociale (îngroşarea îmi aparţine), Sebastian Lăzăroiu, spune că a fost martorul unei sinucideri în gara din Predeal. Experienţa a fost povestită chiar de Mirel Axinte, într-o serie de comentarii postate la finalul unui articol de pe site-ul Blogary.ro. Mirel Axinte este cunoscut şi sub semnătura 'Bleen' pe un blog cu acelaşi nume.
"Sinucidere în gară la Predeal, chiar în faţa noastră, la 2m. Noroc că mi-am dat seama ce face şi am apucat să-i spun Danei să se întoarcă cu spatele", a scris Axinte. "A luat o înjurătură de la mine pe ultimele secunde ale existenţei: "Cât de tâmpit să fii să te apuce traver... Oops." Da. A decedat. S-a aşezat cuminte cu capul pe linie. I-am zis Danei să se întoarcă cu spatele, dar eu n-am mai apucat", a continuat mai jos consilierul ministrului Lăzăroiu. Mai jos, un alt utilizator scrie: "Regret enorm Mirel că ai văzut asta. E un sentiment cummplit când un om moare lângă tine." "Ete curu. Nu mi s-a părut cumplit. Cumplit era să cadă cineva pe linia ferată şi să moară. Nu-mi plac sinucigaşii, iar ăsta cu atât mai puţin, că şi-a ales să se omoare la câţiva metri în faţa Danei. Dacă vrei să te sinucizi, du-te-n p**a mă-tii şi fă-o pe pustii, nu într-un loc public. Sinuciderea (cu extrem de puţine excepţii) e un viol, un act demonstrativ, ostentativ şi penibil. Sinucigaşii publici ar trebui amendaţi, arestaţi şi bătuţi. Aşa cum nu te caci în public, n-ar trebui nici să te sinucizi în public. Tare mi-e teamă că la Sinaia-n gară ne aşteaptă sinucigaşul din Sinaia. Or fi mai mulţi? O sectă? Un traseu turistic cu senzaţii mai tari decât Dracula?", a spus în replică Mirel Axente.
Câteva fragmente din comentariile sale:

Cel mai bun lucru e sa-l ignori. Salvarea unor asemenea personaje nu e o miza. In cazul sinucigasilor eu as chema Rebu, nu IML-ul. (...)

Nu e vorba de moartea unei fiinte umane, ci de sinucidere. Exact felul asta de a gindi ma calca pe nervi. (...)

Sinuciderea e crima si viol. Dobitocul care face asta e fericit ca se duce dracului si nu mai e nimic (desi sper sa existe Iadul si sa ajunga acolo ars in cazanul cu smoala, taiat feliute, lipit la loc si cu un fier incins infipt in c*r), nu se gindeste la cei de linga el. Ba nu, mint. Se gindeste si d-aia se si sinucide cu surle si trimbite, ca sa arate familiei, iubitei, lumii cit sufera el. (...)

N-o sa reintru intr-o discutie care risca sa fie interminabila. O sa notez doar ca un dobitoc mi-a stricat ultima zi dintr-un concediu si asa amarit, de doar doua zile. Eu ramin la parerea ca ar trebui sa se faca ceva, sa se amenajeze niste locuri speciale.

(Sursa: Hotnews.ro)

Ce-aş mai putea comenta la asemenea lectură? E vai şi amarul de noi. De nu facem ceva, de nu facem o revoluţie morală şi culturală se va alege praful şi pulberea de noi.
Nu pot decât să ascult următoarea melodie şi să stau poate să vărs o lacrimă:

Excursie la munte

2011-08-23T12:15:00.000+03:00

Natura... muntele, apa... Le-am avut pe toate în weekend-ul ce a trecut pentru că am fost la munte. M-am bălăcit în apă ca o raţă şi m-am bronzat cât pentru 3 ani. Am cules mure, m-am plimbat prin pădure, am mâncat slănină cu roşii şi ceapă, am ascultat bancuri la foc seara, am dormit într-un cort şi m-am trezit ca lovit de tren din cauza spatelui, am jucat volei în apă... rece ca gheaţa. O plăcere! Bine că am avut vreme superb de călduroasă şi am putut să ne facem de cap.

Recomand oricui cu căldură o ieşire la munte :D

Câteva bancuri

2011-08-19T11:48:00.002+03:00

Tatăl trimite o telegramă fiului, student.
- Dragul meu, ţi-am trimis un milion de lei, după cum mi-ai cerut, dar să ştii că un milion se scrie cu şase de zero, nu cu şapte!!

Un bărbat şi o femeie care nu se cunoşteau împărţeau acelaşi compartiment într-un vagon de dormit. După ce au trecut peste momentul iniţial de stânjeneală, s-au întins să doarmă, el pe patul de deasupra, ea pe cel inferior. În mijlocul nopţii bărbatul se înclină în lateralul patului, o trezeşte pe femeie şi-i spune:
- Îmi cer scuze că vă deranjez, însă îmi e foarte fring. Aţi putea să-mi daţi vă rog încă o pătură?
Femeia se înclină şi în lateralul patului şi, uitându-se în sus spre el, îi face cu ochiul şi îi spune:
-Am o idee mai bună, ce-aţi zice dacă numai pentru noaptea asta ne-am considera căsătoriţi?
Bărbatul, încântat, e de acord, după care femeia îi spune:
-Ia-ţi singur o pătură, trântorule!!!

Ion şi Gheorghe se întâlnesc la un colţ de stradă.
Ion îl întreabă pe Gheorghe:
- Unde meri, mă?
- Nu ştiu! Da' tu unde meri, mă?
- Nu ştiu!
- No, atunci hai p-aci că-i mai aproape.

Un vierme îi spune prieteni sale:
- Dacă nu te măriţi cu mine, mă arunc în faţa găinii!

Cum ştii că eşti român.

2011-08-12T13:40:00.003+03:00

--Articol republicat--

Vreu să împărtăşesc cu voi ceva peste care am dat în urmă cu mulţi ani şi apoi am pierdut-o. Dar, făcând curăţenie prin hârtii, am găsit-o: o listă hazlie despre Cum ştii sigur că eşti român.
Ştii sigur că eşti român dacă:
--> tot ce mănânci are gust de ceapă sau usturoi;
--> încerci să reciclezi şi să foloseşti ambalajele de la flori, hârtia de la cadouri şi, bineînţeles, folia de aliminiu;
--> stai lângă cele mai mari două valize;
--> ajungi la petrecere cu 1-2 ore întârziere şi ţi se pare normal;
--> după ce mergi la cineva în vizită, la plecare mai stai o oră în faţa uşii la poveşti;
--> părinţii tăi nu aruncă niciodată nimic şi dacă reuşeşti să arunci ceva la gunoi, apare în mod misterios înapoi;
--> ai perdele de dantelă;
--> ai faţă de masă din macrame;
--> ai covoare care acoperă fiecare centimetru din casa ta;
--> ai sau ai avut covoare pe pereţi;
--> mama ta îţi spune că eşti slab chiar dacă ai 110 kg;
--> ai draperii măcar la o uşă din casă;
--> mama ta reciclează pahare din plastic, farfurii din carton şi pungile de la sandwich-uri spălându-le;
--> ai faţa de masă din muşama pe masa din bucătărie;
--> foloseşti plasele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi;
--> raftul tău din bucătărie este plin de borcane goale de gem, varietăţi de recipiente de plastic şi sticlă;
--> părinţii te strigă diminutive de animale când îi enervezi;
--> mama ta spală rufe la 40 C la maşină;
--> când găteşti nu foloseşti ustensile de gătit - totul este "după ochi" sau "cât cuprinde";
--> nu poţi pleca în călătorii decât dacă te conduc măcar 5 persoane la autobus, tren sau aeroport;
--> suni interurban numai după ora 11 pm;
--> părinţii te sună şi întreabă dacă ai mâncat, chiar dacă e miezul nopţii;
--> părinţii tăi nu realizează că tehnologia s-a îmbunătăţit şi atunci când sună în străinătate încă urlă la telefon;
--> ai cuverturi pe canapea doar ca să nu se murdărească tapiseria;
--> nu cunoşti mai mult de jumătate din invitaţii de la nunta ta pentru că părinţii tăi i-au invitat;
--> copilul tău poartă căciuliţa şi 3 pulovere în semptembrie deşi sunt 25 grade afară;
--> porţi pantalon din septembrie până în mai;
--> dacă vezi pe cineva în pantaloni scurţi în decembrie zici că e nebun, deşi sunt 20 grade afară;
--> te gândeşti că dacă bei lapte şi mănânci fructe (în special prune) te ajută să găsesşti toaleta mai repede;
--> crezi că "urdă", "mămăligă", "parizer", "telemea", "zacuscă" sunt feluri internaţionale de mâncare;
--> când ai musafiri şi îi întrebi dacă servesc ceva şi ei spun că "nu", la tine înseamnă că "da".

Poate unii sunt... poate alţii nu sunt români... Eu sunt român.
Sper că v-a plăcut şi n-a fost prea lung acest articol.

Ne auzim...

Din filmul "Atacul... viespilor"

2011-08-09T22:09:00.003+03:00

Trailer:
Cele două forţe majoritare din ţinutul acela strângeau rândurile pentru ceea ce avea să urmeze. Luna se ridica pe cer, norii se mişcau greu sub povara apei ce se ascundea în ei. Forţele naturii se pregăteau pentru deznodământ - un război care avea să se sfârşească tragic.
Ceata de Oameni, hotărâţi să cucerească ţinutul acela pentru a se stabili acolo, cel puţin pentru câteva ore, se apropia vertiginos; păşeau hotărâţi, fiind siguri de izbânda lor, că planul lor va fi dus la realizare fără niciun fel de probleme. Ce nu ştiau ei era că în acel ţinut - atât de râvnit - erau... Viespile. Acestea nu îşi lăsau teritoriul şi erau determinate să îl apere cu preţul fiecărui ac înfipt în oricare părticică a corpurilor Oamenilor. Şi s-au pornit: în bezna întinsă de norii negri Viespile zburau cu ţinta bine fixată, acele intrau adânc. Printr-o strategie de invidiat ceata Oamenilor a fost destrămată, fiecare încercând să se apere. Ce să mai vorbeşti de atac din partea Oamenilor. Unii din ei se unduiau şi îi vedeam ţinându-se de braţ, un altul se ţinea de spate, un altul de cap - atacul era în plin toi. Răcnete şi vaieturi străpungeau aerul parcă în durere şi el. Oamenii fugeau, Viespile nu se lăsau. Stăteam şi priveam un măcel - măcelul Oamenilor. După un număr bun de ace înfipte în trupurile acum îndoite ale Oamenilor, aceştia din urmă dădură bir cu fugiţii, care mai de care încercând să-şi îngrijească rănile. Viespile câştigară. Ţinutul era tot al lor. Mare izbândă mare!

Protagoniştii acestui film sunt chiar prieteni de-ai mei şi cu mine, oameni simpli care am vrut şi noi să avem parte de un meci de volei pe un teren de volei. Dar ce nu am ştiut era că acolo îşi aveau domiciliul o familie numeroasă de viespi. Atacul ne-a luat pe nepregătite. Fiecare a fugit să-şi salveze mădularele de la a fi înţepate la nesfârşit. Nici nu ne-am dat seama ce ne-a lovit - doar am simţit. Nici nu ne-am văzut duşmanul la faţă, însă i-am simţit determinarea. Puţini dintre noi au rămas neîmpunşi. Şi astfel am ajuns să vă povestesc despre Marea bătălie. Mare ne-a fost dezamăgirea că am plecat de acolo fără să fi jucat volei şi pe deasupra care cum cu două, trei sau patru ace înfipte care pe unde. Cei împunşi s-au consolat cu gândul că... ajută reumei (pe care poate nici n-o au).

Este afacerea Forever-Aloe Vera o mare păcăleală?

2011-08-06T16:41:00.005+03:00

Aceasta este o analiză a unui tip (Seb Brantigan) care se ocupă cu studiul diferitelor planuri de afaceri şi marketing, fără să fie parte din vreun sistem.
El spune următoarele:

Azi am pus cap la cap acest articol pentru a arăta dacă Forever Living este o păcăleală sau nu, şi dacă se poate obţine un venit fiind consilier în această companie.

Produsele:
Forever Living este o companie multilevel marketing de nutriţie. Aceasta oferă diverse produse cum ar fi Aloe Vera Gel, Royal Jelly, şi o întreagă gamă de suplimente benefice sub formă lichidă (şi nu numai - n.t.). Tu poţi face bani prin vânzarea acestor produse fără să plăteşti vreun fel de taxă lunară; şi pe lângă asta, primeşti reduceri la produsele Forever Living. Pentru a-ţi construi o afacere trebuie să ajungi la nivelul de asistent-supervizor prin achiziţionarea de produse în valoare de 2 puncte (sistem propriu de evaluare) în maxim 2 luni consecutive, sau prin achiziţionarea unui pachet-start care îţi oferă aceste 2 puncte credit. Apoi, ajungi supervizor şi urci tot mai sus la manager.

Planul de recompensare:
Poţi avea un profit de 35-43% din vânzările cu amănuntul şi 5% din liniile inferioare ţie din reţeaua ta (procent care creşte în funcţie de nivelul la care ajungi). Astfel că e mai bine să vinzi produsele în sistem tradiţional, însă poţi înscrie şi alţi reprezentanţi care să promoveze produsele Forever Living, formând o echipă solidă. Poţi începe prin vânzarea produselor, după care încet-încet îţi construieşti propria-ţi echipă.

Aşadar, este Forever Living Company o păcăleală? Poţi face bani folosind-te de aceast oportunitate?
Ca şi concluzie, această companie nu este o păcăleală, şi este o oportunitate de afacere fantastică, fie că vrei să vinzi cu amănuntul, fie că vrei să-ţi formezi o echipă. De fapt, eu chiar lucrez cu câteva persoane care au această afacere şi îi învăţ cum să genereze cât mai multe ramificaţii şi reprezentanţi pentru afacerea lor. Fără nicio îndoială poţi sa faci bani cu Forever Living Products dacă ai pregătirea de marketing potrivită, sistemul bine înţeles, şi un mentor/sponsor care să te ajute să atingi succesul pe care ţi-l doreşti pentru afacerea ta. Fie că eşti deja un distribuitor al acestei companii, fie că vrei să începi acum în acest domeniu, tu poţi cu siguranţă face această afacere să funcţioneze dacă aplici câteva concepte simple pe care ţi le voi arăta mai târziu.
P.S. Nu sunt reprezentat Forever Living şi nu am niciun fel de legături cu această companie.

Pe lângă ceea ce spune Seb, mai există multe alte informaţii care dezvăluie şi mai multe avantaje care îţi parvin dacă devii un client printr-o înscriere simplă, şi mai există o adevărată filozofie de viaţă promovată de Companie.
Sursa: Seb Brantigan

Să visăm

2011-08-05T22:22:00.003+03:00

Mi-a fost dat să citesc ceva care m-a impresionat. Cuvintele spuneau ceva de genul 'Trăiesc pentru că tu ai visuri.'
La vederea acestor cuvinte mintea mea începu să-şi aducă aminte de visurile pe care le avusesem, şi începu să-şi aducă şi eşecurile pe care le-am suferit. Ce ar fi lumea de azi fără oameni care să viseze, oameni ale căror visuri să devină pietre de căpătâi pentru lumea asta. Mă minunez cât de mult visurile noastre influenţează lumea din jurul nostru şi implicit persoanele din jurul nostru. Poate că tu trăieşti pentru că altcineva a avut visuri, dorinţe. Cine ştie dacă tu nu eşti un vis devenit realitate pentru cineva de lângă tine.
Lumea noastră se schimbă şi se dezvoltă pentru că există persoane care au visat şi care şi-au urmat visurile. Factorul cheie este: nu renunţa. Mulţi spun că 'visurile rămâni doar visuri', că 'visurile n-au nimic de a face cu realitatea.' Adevărul dur este că atunci când ne aflăm în momente disperate, tu şi eu credeam aceste idei; şi sunt sigur că ni se întâmplă tuturor. Câteodată viaţa este atât de rigidă şi crudă încât nu permite visurilor să-şi facă loc în vieţile noastre.
Un ingredient important necesar pentru a-ţi atinge visurile este să ai pe cineva care îţi cunoaşte visurile şi este lângă tine să te ajute să nu le uiţi. Acea persoană poate fi părintele, o soră, un frate, un prieten apropiat, soţia, soţul... oricine! Şi la rândul tău şi tu trebuie să fii un 'purtător de visuri' pentru alţii.
Şi Dumnezeu a avut un vis. El a visat să aibă pe cineva pe care să-l întâlnească dimineaţa devreme în grădină. De aceea l-a creat pe Om, de aceea a făcut Grădina în care El se putea întâlni cu Omul şi să petreacă timp împreună. Cu cât mai mult ar trebui noi să visăm!

Cafeneaua Scârţ

2011-07-27T11:04:00.007+03:00

Am făcut o vizită de la care am rămas cu un gust plăcut. Cafeneaua Scârţ - un tărâm tare fain. Când mergi pentru prima dată acolo (şi poate şi a doua şi a treia oară) uiţi de cel care te însoţeşte pentru că ochii îţi fug pe pereţi, la bar, pe terasă, şi nu din cauza companiei, ci din cauza interesantei amenajări: un loc boem, foarte original, cu diverse încăperi ce îţi trezesc diverse sentimente, amenajate cu lucruri vechi, din vremuri de mult apuse, iar la bar vezi un afiş care te anunţă că au 'înghe' ca pe vremea lui Ceaşcă, adică din aceea la pachet de unt.
Terasa e nemaipomenită: o grădină virgină, lăsată intenţionat nearanjată, impregnată cu câte un grup de măsuţă cu scaune în variate colţişoare care îţi oferă o intimitate de invidiat şi un aer aparte.
Oricum, veţi găsi multe alte surprize pe str. Zoe, vis-a-vis de parcul nou amenajat Carmen Sylva din Bălcescu.

Diferenţe de mentalitate

2011-07-25T22:42:00.002+03:00

Reprezentanţii mai multor naţiuni se întâlnesc într-un restaurant. Toţi au cerut câte un pahar de vin, dar când au adus vinul, în fiecare pahar era o muscă.
Germanul a cerut alt vin în acelaşi pahar. Englezul a cerut un vin nou în pahar nou. Finlandezul a scos musca şi a băut vinul. Rusul a băut vinul cu tot cu muscă. Chinezul a mancat musca, dar nu a băut vinul. Românul a băut trei sferturi de pahar şi a cerut să-i fie schimbat. Norvegianul a prins musca şi s-a dus la pescuit. Irlandezul a mărunţit musca şi s-a dus la pescuit. Americanul a început proces împotriva restaurantului şi a cerut 65 milioane de dolari daune morale. Scoţianul a prins musca de gât şi a zis: Chiar acum să scuipi tot ce ai băut!

Trăia odată un împărat...

2011-07-08T20:59:00.004+03:00

Trăia odată un împărat. El îi trata pe toţi ca şi inferiori ai lui, având o atitudine sfidătoare şi un comportament întocmai.

Într-o zi s-a pornit la drum ca să ajungă într-un ţinut ce dorea să-l vadă. În drumul lui a trecut printr-un tărâm unde cu ceva ani în urmă se duse o bătălie crâncenă, iar în acea bătălie îşi sfârşise viaţa şi tatăl acestui împărat. La un moment împăratul dădu peste un ţăran care scormonea prin oasele celor care pieriseră în bătălia aceea. Împăratul îl întrebă pe ţăran de ce scotoceşte prin oase. Ţăranul îi răspunse că el aflase că împăratul avea să treacă prin ţinutul acela şi dorise să-i facă împăratului cadou osemintele tatălui său. Însă pare-se că nu poate pentru că nu le poate deosebi între ele, şi nu le poate recunoaşte care sunt ale tatălui împăratului şi care sunt ale simplilor ostaşi care au pierit împreună cu împăratul. Toate erau la fel, fără nicio diferenţă.

Morala: degeaba privim de sus pe unii şi pe alţii - în faţa morţii şi a Divinităţii suntem toţi la fel, suntem toţi una; nu suntem mai diferiţi unii faţă de ceilalţi; fiecare avem o viaţă de trăit şi cu o moarte datori. Cine are neuroni de priceput să priceapă ce am scris.

Toalete... foarte publice (!)

2011-07-07T19:33:00.005+03:00

Am primit deunăzi poza asta de la un prieten din Piteşti făcută chiar de el. M-a amuzat tare mult când am văzut-o şi mă gândeam că ce bine ilustrează mentalitatea unor români.
Dar poate că suntem foarte 'green', poate că ne-am dat şi noi pe ideea de ecologie, bio etc. că doar suntem în Europa şi chiar în Uniune (!). Boscheţii sunt cea mai bună toaletă, totul se reciclează - nimic nu se pierde. Şi românii sunt chiar în elementul lor căci ei sunt obişnuiţi cu astfel de 'toalete publice' (poate prea publice). Şi europenii abia acum îs cu aste chestii pe când românii au ştiut dintotdeauna, cu singura diferenţă că acum au 'oficializat-o.'
Poate accesăm nişte fonduri europene pentru amplasarea unor astfel de toalete în toate marile oraşe ale pătriei nostre.

Gara de Nord

2011-07-02T10:26:00.003+03:00

În Gara de Nord văd un călător. Îl privesc de mult timp. Nu-mi pot da seama ce tren aşteaptă pentru că au trecut deja destul de multe trenuri şi el n-a urcat în vreunul din ele. Oare ce destinaţie are? Nu de alta, dar e seară... şi nu mai sunt multe trenuri care să mai oprească şi să plece mai departe. Îl văd că se frământă, câteodată îi observ fruntea încruntată. Chiar l-am văzut apropiindu-se de câteva ori de un tren sau altul, însă ceilalţi călători care urcau în trenul respectiv îl făceau să-şi schimbe hotărârea. Alţii se băgau peste el şi nu mai apuca să urce înainte să se închidă uşa. E ciudat. Nu pot întelege ce vrea să facă. Când câte un tren pleacă îl văd trist, pleacă ochii în pământ şi face paşi înapoi... de parcă în fiecare tren care pleacă e o persoană dragă lui care îl părăseşte şi nu ştie când o s-o mai revadă. Dar câte persoane poate cunoaşte el? Şi chiar în fiecare tren să fie câte o persoană dragă lui? Nu cred. E ciudat totul... Atunci... e trist din cauza trenurilor? Nu pot pricepe.
Mă întreb care e destinaţi alui. Hmm... poate că îi place să călătorească cu trenul, poate de aia aşteaptă şi încearcă să urce în mai multe - diferite - trenuri. Poate e ceva deosebit să mergi cu trenul: stai alături de cineva, poţi privi peisaje, poţi vedea alţi oameni, poţi vedea frumuseţi şi locuri poate nemaivăzute, poţi să legi conversaţii, poţi chiar să mănânci seminţe în tren şi, de ce nu, să mănânci savarină în tren; poţi călători cât vrei şi unde vrei - atâta vreme cât eşti în tren. Dar el rămâne tot în gară, tot aşteaptă; poate-poate uşa vreunui vagon va fi liberă şi pentru el.
Dar şi eu stau tot de atâta timp ca şi el. Îmi aştept trenul. Şi e seară, şi nu mai sunt multe trenuri. Sper să n-aibă prea mare întârziere că vreau să plec cu el cât mai repede; vreau să am şi eu trenul meu în care să mănânc savarină. Iar lui... lui îi urez multă baftă.

Articol scris pentru un alt blog

2010-06-23T15:14:00.005+03:00

Am fost invitat să scriu un articol pe un alt blog.
Puteţi citi articolul aici: Binecuvântata apă de ploaie

Vă invit să comentaţi.

Traducere catastrofă - hilar!

2010-05-15T08:35:00.005+03:00

Salutare,
Am venit la voi cu ceva tare de tot. Nu m-am putut opri din râs când mi-au văzut ochii documentul acesta.
Este comic, dar în acelaşi timp este şi trist.
Nu uitaţi că acesta este un restaurant din Bucureşti.
Fără alte comentarii.
Distracţie!

>

Cu cât mai sus, cu atât mai crunta e căderea

2010-04-08T19:03:00.006+03:00

Vedem oameni alergând în dreapta şi în stânga pentru o carieră, încercând să facă tot posibilul ca să ajungă la cea mai înaltă poziţie sau într-unul din locurile cele mai înalte în societate, profesie, familie... în lume. Cine nu vrea să atingă un asemenea lucru: să fie într-o poziţie în care alţii lucrează pentru el/ea, într-o poziţie care plăteşte foarte bine etc.
La un alt nivel - un nivel personal - poate gândeşti foarte înalt despre tine: sunt inteligent/ă, bun/ă, talentat/ă, arăt bine, sunt sunt sunt... Poate că eşti. Nu ştiu. Dar cred că o dată cu poziţie înaltă vin şi probleme; iar aici vedem adevărul crunt nr.1: trebuie să ai mare grijă să nu cazi; trebuie să ai un caracter puternic, o personalitate sănătoasă, trebuie să fii în stare să suporţi greutatea poziţiei în care te afli; nu e loc să fii credul.
Adevărul crunt nr.2 este acela că dacă nu-ţi dezvolţi cele de mai sus, într-un final vei cădea - iar căderea-ţi va fi mare: cu cât eşti mai sus, cu atât căderea a mai dură.
Totul ţine de echilibru.
Îţi doresc o viaţă în care să ajungi în cea mai înaltă poziţie în carieră sau personalitate/caracter, şi îţi doresc să rămâi acolo cu condiţia să rămâi şi Om... (ştii ce vreau să spun).

Cuvinte pocite pentru tot poporul să vadă

2010-03-13T17:19:00.009+02:00

Nu o dată ni se întâmplă să observăm fără să căutăm prea tare entuziasmul cu care firmele îşi pun denumiri în alte limbi, cum ar fi engleza, şi mai nou denumiri arăbeşti sau turceşti. Se hazardează respectivii în a face impresie, însă impresia pe care o lasă numai bună nu e. Când şi unde se fac aceste "elemente" de afişare a numelui firmei (sau a orice altceva) nu se verifică, mă întreb? E lipsă de profesionalism la mai multe niveluri, cred eu.

În poza de mai jos este vorba de a firmă în plin centrul Timişoarei. Firma e acolo de multă vreme (încă de pe vremea când eu nu cunoşteam limba engleză). Se pare că în toţi aceşti ani nu s-au străduit să corecteze. Mda, neimportant... Oare?

În această imagine de mai jos e vorba de un magazin nou deschis tot în zona centrală a Timişoarei. Foarte frumos magazinul. Păcat de greşeala asta. Tot profesionalismul pe care vor să-l afişeze se duce de râpă când dai de "Beer, wine & sprits". Păcat... Doar n-or fi fost puţin "ameţiţi" şi au uitat un "i".

Dacă tot vrei să afişezi ceva într-o limbă străină, tocmai pentru că e vorba de ceva străin, verifică şi de zece ori că altfel ajungi să plăteşti de o sută de ori reparând greşeala (dacă mai repari că doar e criză).

Certificarea traducătorului - Traduceri legalizate

2010-02-24T13:14:00.007+02:00

Uimirea combinată cu indignarea şi mai apoi frustrarea nu a fost mică atunci când, abordând diferiţi notari în legături cu traduceri pentru legalizare, fiecare birou notarial avea "pretenţiile" sale, ideile sale, sau părerile sale, diferite de a celorlalţi, despre cum să fie făcută încheierea pentru legalizare; dacă la un notar respectiva formulare era bună, la celălalt nu mai era bună. Asta până am dat peste un birou notarial unde secretara a fost atât de amabilă şi mi-a dat un extract dintr-o Notă trimisă Camerei Notarilor Publici referitoare la traduceri.
Astfel, mai jos redau formularea certificării traducătorului:

Subsemnatul XY, traducător autorizat cu nr. 000000, certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic; în copie legalizată; cu semnătură legalizată; cu dată certă; sub semnătură privată; în extras, după caz) în limba ABC, care a fost vizat de mine,

Traducător XY, autorizat cu nr. 000000.

Formula poate fi găsită şi la art. 102 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.

România şi Republica Moldova: unire?!

2010-02-19T17:22:00.005+02:00

Întotdeauna mi-e drag să vorbesc cu persoane din Republica Moldova. Accentul şi vocabularul limbii vorbită acolo au ajuns să-mi devină dragi. Am plăcerea să călătoresc în Republica Moldova aproape în fiecare an. Este ceva aparte (cel puţin pentru mine).
Azi mi-a fost dat să vorbesc cu o persoană ce vorbeşte graiul moldovenesc, şi tot azi mi-a căzut în mâini un articol în ziarul Adevărul intitulat "Basarabenii vor forţa uşa Uniunii Europene."
Stimabila jurnalistă intervievată pleda pentru Republica Moldova şi intrarea acesteia în Uniunea Europeană. E de apreciat acest lucru şi chiar le doresc moldovenilor acest lucru. Ceea ce m-a surprins puţin a fost faptul că dânsa, după cum am dedus eu, "uşa", în viziunea ei şi pe care o vor a forţa este, de fapt, România. Aşa am dedus eu. De ce? Articolul pledează pentru unirea Republicii Moldova cu România. Dacă ar fi să iau haina de idealist, m-aş hazarda şi eu, dar mie un asemenea lucru mi se pare oarecum greu de realizat. Argumentele aduse de jurnalistă mi se par foarte slabe pentru a susţine o asemenea idee. Întrebată de avantajele ce ar exista pentru România în urma unei asemenea uniri, răspunsul a fost, citez: "ar fi mai mare, ar fi o ţară mai influentă." Ziaristul care îi lua interviu, dorind şi acesta ceva mai solid, o întreabă "Judecând pragmatic, în contextul actual, care ar fi beneficiile?" Argumentul a fost că în loc să meargă în Italia , Portugalia, Spania, moldovenii ar veni în România. Să-mi fie cu scuzare, dar ar mai trebui lucrat la aceste argumente. Ce se întâmplă cu celelalte, mult mai mari dezavantaje: infrastructură, economie, politica atât de diferită, chiar cultură etc. Mulţi, mulţi factori care trebuie luaţi în considerare. Abia reuşeşte România să se descurce să se ridice din abisul în care a adus-o Regimul comunist (în care, în prezent, Republica Moldova "se scaldă" în toată desfătarea-i). Dacă dânsa ar avea răspunsuri/soluţii la aceste probleme, atunci poate conta şi pe mine.

Sursa: A2 (Adevărul), nr. de vineri, 19 februarie 2010, pg. 32-33.

Sfântul Valentin şi iubirea

2010-02-15T20:15:00.006+02:00

Ce este iubirea? O întrebare la care fiecare dintre noi poate da un răspuns care e mai mult subiectiv pentru că fiecare privim iubirea din punctul nostru de vedere, conform trăirilor noastre, experienţelor noastre, dorinţelor noastre. Romantism, sentimente, intimitate? După ce tânjim noi influenţează modul în care definim noi iubirea. Când iubim ne aşteptăm să şi primim înapoi iubire. Dragostea se naşte în urma unei dorinţe (sau a mai multor dorinţe). De aceea trebuie să existe cineva care să dăruiască pentru ca să se împlinească dorinţa sau dorinţele. De aici ajungem la un alt nivel, cel al acţiunii.
Iubirea înseamnă a (te) dărui. Iubirea reală cere sacrificiu. Tu poţi să dăruieşti fără să iubeşti, dar nu poţi să iubeşti fără să dăruieşti. Iar acum intrăm pe un făgaş în care iubirea poate deveni absolută. Iubirea nu este un sentiment – este o stare. Întreabă-te dacă eşti gata să te sacrifici pentru cealaltă persoană, să faci orice pentru ea. Dacă nu eşti gata să o faci, atunci iubirea pe care o simţi tu este doar acea pasiune, hârtia care face ca flacăra să ardă puternic, dar care nu ţine. Punctul la care vreau să ajung este că dragostea, aşa cum am spus mai înainte, nu este un sentiment, ci este o stare. Dragostea înseamnă, din nou o spun, acţiune.
Avem exemple la care putem să ne uităm. Oamenii când iubesc acţionează. De Sf. Valentin lumea cumpără, dăruieşte, face de ce? Pentru că iubesc. În acest timp oamenii îşi arată într-un mod „comercial” dragostea pentru cei de lângă ei. Sub orice formă ar fi (nu doar cea amoroasă), iubirea înseamnă „a face.”
Iubirea adevărată se dăruieşte. Gândul care îmi vine în minte este „îmi place de tine pentru că...; te iubesc cu toate că...” Aţi prins ideea? Repet ultima parte: „te iubesc cu toate că...” Dragostea reală se dăruieşte, iar a te dărui înseamnă a lucra înspre direcţia celui ce stă în faţa ta, a da jos de pe tine ceea ce eşti tu şi a-ţi sufleca mâinile şi să lucrezi pentru fericirea celuilalt. Concentrează-te asupra celuilalt, nu asupra ta. Satisfacţia va fi mult mai mare făcând acest lucru. Dacă acest lucru se întâmplă în ambele sensuri, atunci legătura este perfectă.
Egoismul nu ne lasă să facem aceste lucruri ce le spun, de aceea apar conflictele, acel dezechilibru care strică armonia.
Să-nvăţăm să iubim armonios şi cu un spirit de sacrificiu.