tag:blogger.com,1999:blog-29003714493042455562026-04-06T23:24:49.642+02:00~ cronicile lui Radu: texte sacre, cărţi, filme, mentalităţi, istoria ideilor, politică, tâmpenii ~Unknownnoreply@blogger.comBlogger138125tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-52943116698740093112008-09-15T19:45:00.001+02:002008-09-20T17:52:44.720+02:00

Nu este prima oară când Sfântul Scaun se pronunţă asupra problemelor sociale: Papa Leon XIII cu Rerum Novarum; Papa Pius XI cu Quadragesimo Anno; Papa Ioan XXIII cu Mater et Magistra şi Pacem in Terris - putem vorbi despre o reiterare periodică a temei. Trebuie însă spus dintru început că această enciclică degajă o proastă impresie de discurs politic găunos, fie el şi rostit de la cea mai înaltă

Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-5421836941725971012008-08-25T14:17:00.002+03:002008-08-25T14:19:32.118+03:00

În Doctrina christiana, adevărat manual de hermeneutică a textelor sacre, găsim în Cartea a doua (Interpretarea semnelor Scripturii), Secţiunea a treia (Despre utilitatea cunoaşterii ştiinţelor, artelor şi instituţiilor), un fragment despre superstiţii şi practici fără sens:“Acestor detalii li se adaugă mii de practici din cele mai absurde în cazul în care ţi se zbate vreun muşchi sau dacă între

Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-33649418250533107142008-08-06T20:33:00.001+03:002008-08-30T06:56:25.738+02:00

Calificativul sedevacantist (din latinescul sede vacante – “tronul Sfântului Petru fiind vacant” – utilizat între moartea unui papă şi alegerea altuia nou) este atribuit unui curent religios din Biserica Romano-Catolică ce susţine în esenţă că, după moartea Papei Pius XII, tronul Apostolului Petru este vacant şi că, în consecinţă, Papii Ioan XXIII, Paul VI, Ioan-Paul I, Ioan-Paul II şi Benedict

Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-29947417418559864132008-07-12T10:01:00.003+03:002008-07-12T20:32:04.864+03:00

Găsesc în Mătuşa Julio şi condeierul, romanul lui Mario Vargas Llosa, fragmentele următoare: “Era o fiinţă cu elanuri schimbătoare şi contradictorii, dar întotdeauna sincere. Fusese steaua secţiei de literatură a Universităţii Catolice, unde nu se mai pomenise un student mai sârguincios ca el, nici un cititor de poezie atât de lucid, nici un comentator mai subtil al textelor dificile. Toată lumea

Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-30467213924614052692008-06-26T15:58:00.003+03:002008-06-26T17:14:26.789+03:00

[Acest serial este conceput pe 3 părţi: I. Mai cartezieni ca Descartes; II. Medicina, aşa cum o cunoaştem noi, nu este Medicina; III. Dacă eşti păstor de oameni, n-ar strica să nu fii foarte prost. Primul episod a apărut deja pe 25 mai 2008.]Medicina, aşa cum o cunoaştem noi, nu este MedicinaPrima parte a acestei serii de texte am consacrat-o unei idei: pentru ştiinţa (post)modernă nu există

Unknownnoreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-48070472748660366182008-06-17T17:22:00.002+03:002008-06-17T18:08:36.298+03:00

Cred că ai auzit adesea că dacă nu ai început studiul unei limbi înainte de vârsta de 3 ani, hai de 5, maxim 7 sau cel mult 9, atunci eşti cu totul pierdut, pa şi pusi, n-o mai înveţi câte zile vei trăi. Bun. Te-ai gândit vreodată că prostia e mai uşor de îndurat dacă prostul are o scuză cu aer inteligent? Hai să-ţi furnizez câteva cazuri, înainte să te las pe tine însuţi să reflectezi cum se

Unknownnoreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-67928465956201845642008-05-25T20:43:00.002+03:002008-05-25T20:55:50.122+03:00

[Acest serial va fi compus din 3 părţi: I. Mai cartezieni ca Descartes; II. Medicina, aşa cum o cunoaştem noi, nu este Medicina; III. Dacă eşti păstor de oameni, n-ar strica să nu fii foarte prost. Am sintetizat cât am putut natura problemei. Am renunţat la două posibile episoade, tocmai pentru a concentra pe cât se poate textul, evitând astfel să abuzez de răbdarea cititorului. Textul acesta, şi

Unknownnoreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-87296051546870830452008-05-05T18:08:00.001+03:002008-05-05T18:11:48.288+03:00

Această imagine provine din surse israeliene şi se presupune că-i înfăţişează pe teroriştii palestinieni. Totuşi, unul dintre presupuşii terorişti a uitat să-şi scoată de la gât Steaua lui David înainte de a fi fotografiat.

Unknownnoreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-34432330135997466172008-04-25T16:54:00.003+03:002008-04-25T17:02:51.898+03:00

Se dau propoziţiile:Evul Mediu a fost o epocă întunecată. Poliţiştii sunt foarte tâmpiţi, dau întotdeauna kiks când trebuie să înşurubeze un bec. La doctor trebuie să dai, altfel te lasă să mori. Profesorii se descurcă: fac meditaţii. Cerinţă: ce au în comun toate aceste construcţii? Răspunsul la coada manualului.Afirmaţiile de mai sus au fost numite idei-de-gata. Sau idei de-a gata. Idei

Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-84006798374318467602008-04-21T20:07:00.001+02:002008-04-21T21:05:52.736+02:00

Undeva prin Gargantua (sau o fi Pantagruel?), François Rabelais zice despre Gargantua (sau Pantagruel) că mai uşor scoţi un pârţ de la un măgar mort decât o propoziţie cu noimă de la el. Acuma, Rabelais era medic, şi ştia cu prisosinţă că mortul, oricât de măgar ar fi, produce flatulenţe. Ce trebuie să-i fi scăpat ilustrului înaintaş este asemănarea dintre activitatea măgarului mort şi mişcarea

Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-37905925273018019462008-04-19T20:00:00.001+02:002008-04-19T21:00:25.330+02:00

Cică prostănacul Geoană s-a decis să dea un plus de viaţă listelor sale de partid adăugându-le măscăricii şoubizului autohton: Turboguţă, Adrianminune şi Florinsalam. Iniţiativa e de natură să verifice teza guénoniană conform căreia valoarea liderilor aleşi democratic nu poate fi decât în permanentă eroziune. Cam acelaşi lucru îl enunţă şi Gustave le Bon: numitorul comun la care se întâlnesc

Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-88745571560802486782008-04-18T17:17:00.002+02:002008-04-18T17:25:50.286+02:00

Sunt profesor. Am fost de la terminarea facultăţii, cu o întrerupere de câţiva ani, profesor. Nu mă identific ontologic cu această meserie. Adică nu mă recomand niciodată: “Profesorul Radu Iliescu”. Nici nu aş semna vreodată aşa. Pe uşa mea nu scrie, înaintea numelui, vreun titlu. În plus, n-am fost decât puţină vreme doar profesor. Am avut întotdeauna, şi continui să am, încă cel puţin o

Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-86292545150473473702008-04-05T19:36:00.002+02:002008-04-05T19:47:53.668+02:00

Probabil unul din semnele sigure ale rafinamentului în ale lecturii este refuzul de a mai pleca de unul singur în căutarea unui autor bun, şi al unei cărţi bune. Dacă eşti gurmand, nu mai deschizi uşa speluncilor, doar-doar vei da de o mâncare gătită aşa cum trebuie. Cu cărţile e la fel, nu mai vrei să rişti, n-ai chef de surprize, pentru că ştii prea bine că de la un prag încolo, surprizele sunt

Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-4448854629950412212008-04-04T20:10:00.004+02:002008-04-06T09:10:12.661+02:00

Se pare că unul dintre elementele pivot, cel puţin la nivel vizibil, al alunecării paradigmatice din Germania nazistă, a fost un personaj numit Hans Horbiger. Rolul lui în lumea ştiinţifică nu este cu nimic inferior celui jucat de Hitler la nivel politic şi militar, în ciuda faptului că astăzi el pare să fi fost dat uitării. Bergier scrie că doctrina lui Horbiger era “o explicare a cosmosului în

Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-50547064129875355432008-03-30T20:03:00.004+02:002008-04-06T09:14:15.919+02:00

Continui cele scrise zilele trecute şi, introducerea fiind făcută, trecem la nişte informaţii de detaliu, aşa cum le conferă Louis Pauwels şi Jacques Bergier în Dimineaţa magicienilor. Sar peste reflecţiile la natura Răului şi la ilustrarea lor prin scrierile lui Arthur Machen, despre care am de gând să vorbesc într-unul din textele următoare. Acum voi cât se poate de terre à terre, descriind o

Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-91996710922842072772008-03-23T18:49:00.005+02:002008-04-06T09:12:54.445+02:00

Cea mai bună şi cea mai proastă carte pe care am citit-o, recitit-o şi răscitit-o vreodată este Dimineaţa magicienilor, mirobolantul şi execrabilul volum al lui Louis Pauwels şi al lui Jacques Bergier. Nu că n-aş mai fi citit un maldăr de cărţi proaste la viaţa mea, nu că n-aş avea măcar vreo sută de cărţi mult mai bune în bibliotecă. Nu. Doar că niciuna dintre cărţile pe care mi-a fost dat să

Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-18091552237324953022008-03-11T20:42:00.002+02:002008-03-11T20:56:56.981+02:00

Scriam zilele trecute pe bookblog un mic comentariu la un fragment foarte interesant din ultima carte a Bibliei. Am fost, atât cât anumite imperative autoimpuse mi-o permiteau, nu atât clar cât sugestiv. Voi relua textul, dorind acum, dimpotrivă, să fiu atât de clar cât posibilităţile mele de expresie o permit. Teza rămâne aceeaşi: Capitolul XVIII din Apocalipsa după Ioan Teologul este profeţia

Unknownnoreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-64441035423924713932008-02-13T21:46:00.002+02:002008-02-14T05:15:39.440+02:00

Tânărul se apropie de Înţelept şi, cu voce entuziastă, îi spuse:- Ştii atât de multe! Eşti adânc şi nepătruns, Înţeleptule! Mă pui pe gânduri, iar întâlnirile cu tine îmi sunt momente de sărbătoare! Sunt uimit de fiecare dată când te aud vorbind... şi mai dădu să-i spună cât de mult îl aprecia, şi-ar mai fi spus şi altele, când un gest al Înţeleptului îl opri:- Bunule prieten, te înşeli. Tot ceea

Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-57359316252688208362008-02-12T22:32:00.001+02:002008-04-05T20:15:32.336+02:00

În vol. IV al Cronicilor, capitolul IX: “Lucy says: “Wouldn't it be dreadful if some day, in our own world, at home, men started going wild inside, like the animals here, and still looked like men, so that you'd never know which were which?"Trebuie să fii extrem de ironic, dar concomitent deloc caustic, ca să formulezi undeva aşa cum face Lewis aici. Citeşti şi te minunezi, te împiedici şi te

Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-86976409327390977362008-02-04T20:41:00.000+02:002008-02-04T22:45:55.492+02:00

L-am cunoscut pe M. în urmă cu vreo trei ani. Avea, la momentul acela, vreo douăzeci şi şapte de ani, o afacere care mergea, nu aş spune de succes, dar mergea, cu angajaţi, cu camere video conform normelor europene, cu revolver la şold ca orice patron care duce sute de milioane în sacoşe de 1 leu, mă rog, viaţa unui om care face parale. Am uitat să spun că M. nu este român, ci turc, stabilit în

Unknownnoreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-19571778729300903002008-01-25T22:23:00.000+02:002008-01-25T22:50:58.182+02:00

Într-un roman cu nume stupid (Trois sucettes à la menthe), Robert Sabatier surprinde o situaţie pe care am trăit-o, la un moment dat, fiecare dintre noi: ce vreau să mă fac când am să fiu mare? Micuţul Olivier Chateauneuf, după decesul părinţilor, este înfiat de unchiul Henri. Ce vrei să fii când ai să fii mare?, îl întreabă adultul. Totul, spune cel ce se visează cântăreţ de operă, marinar,

Unknownnoreply@blogger.com59tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-52020735908696033712008-01-21T22:57:00.000+02:002008-01-21T23:03:23.414+02:00

Dacă există o frază pe care am auzit-o până la saţietate în Facultatea de Litere, este aceea că cititorul nu este inocent. Fain-frumos, ca orice slogan, dar să vedem şi ce înseamnă. Practic, toată lumea ştie că nu citim nimic ca şi cum ar fi prima noastră lectură, suntem deja îmbibaţi de récit prin tot ceea ce ni s-a povestit încă înainte de a fi capabili să abordăm noi înşine un text, aşa că

Unknownnoreply@blogger.com27tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-62757065014386792682008-01-13T22:57:00.000+02:002008-01-13T23:02:35.610+02:00

În urmă cu câteva săptămâni decideam să încep o nouă categorie de articole pe blogul care este, sub acelaşi titlu pe care încerc să-l explic acum. Îmi fixasem ca public atunci, şi nici acum nu mă dezic, pe aceia dintre cititorii mei care vor cumva să ştie ce implică învăţarea unei limbi străine, şi ce se poate petrece când cineva ajunge să cunoască peste medie un idiom (sau mai multe). Prea

Unknownnoreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-80388645768669358322008-01-11T22:04:00.000+02:002008-01-11T22:08:35.505+02:00

Sunt cu Pierre de trei săptămâni, vorbesc franceză cu nesaţ, şi după primele ceasuri îşi dă şi el drumul la debit şi la lexic. Suntem amândoi pasionaţi de Georges Brassens, pe care îl ştim pe de rost, şi cu versurile căruia ne presărăm conversaţia. Pour faire l’amour, on ne demande pas aux filles d’avoir inventé la poudre... El mă învaţă că prostia nu are naţionalitate, eu îi spun că sunt un

Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2900371449304245556.post-6701568146926953022008-01-03T19:53:00.000+02:002008-01-03T20:03:46.304+02:00

Discutând pe la o vreme de amiază cu un prieten, mi-am amintit că am fost, în anii studenţiei, degustător de benzi desenate până dincolo de limitele saţietăţii. Acumulasem erudiţie în toată regula, putând distinge din câteva trăsături o lucrare de Wolinski de cea a unui Gotlib. Am citit/văzut/savurat tot, tot...Într-o zi, lectoriţa de franceză ne-a spus într-un curs de conversaţie că celebra

Unknownnoreply@blogger.com6