Twinwings

Si vine un timp pentru toamna

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 18 Sep 2014 09:18:00 +0000

Si miroase a incepe scoala si a nou si a schimbare si a emotia unui inceput...
Si a melancolie bleaga de om batran care nu mai e tanar.

Si ma gandesc ca daca am ajuns sa am nostaglii si o senzatie disperata de retraire a acelor momente, asta nu poate fi un semn bun, e semn de senectute...si nu aia pe care ne-o dorim, asa incarcata de experienta si intelepciune, poate fi si o cantitate din asa ceva...dar o percep mai degraba ca pe un semn de uzare, si imbatranire prematura...

Desi ma indrept spre un prag biologic, pe care, in momentul inceperii acestui blog, l-as fi considerat prag de maturitate, nu mi-l insusesc, dar nu pot sa ignor ca incep sa ma comport ca atare.

Undeva pe drum toamna de atunci s-a pierdut, si toamna a incetat sa mai fie toamna mea.
Sau poate ca din simplitate am ales resemnarea decat desenarea propriei trairi.
Adica parea mai simplu, dar la final se demonstreaza a fi mai obositor.

Cu totii avem tare, a mea e aia ca ma dedic si ma incapatanez sa ma autorafinez, nu-mi place starea de mijloc esuez in a echilibra componentele vietii. Desi mediocru e ok si e relaxant, si asigura confort, nu pot sa nu vad ca ating confortul, doar cand ating macar 105% dintr-un intreg, and then I`m happy.

Mie sa-mi dati toamna inapoi, aia cu emotie de inceput.
Desi nu pot sa nu observ ca ciclic revin la toamna mea cu emotie de inceput,
emotia aia tinde sa se estompeze, unde coaja obrazului a devenit mai groasa, iar talpa piciorului mai batuta, si corpul mai infundat in nisipuri miscatoare.
Cred ca undeva pe drum m-am desprins de mine si m-am uitat, desi imi placea de mine.

Dar incercam, caci daca nu incercam inseamna ca am murit, iar eu nu vreau sa mor inainte de vreme...am oroare de viermi si de bocete si de miros de lumanare.

Sa bem pentru toamna zic, aia cu emotii si cu nou, si pentru fantasme si pentru desenat de cai verzi pe pereti , asa frumosi, dupa chipul si asemanarea inlauntrului si sa ne regasim pe noi, noi pentru ca eram frumosi cand eram noi, noi.

Cin cin mon amour.

Da si mie un like

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 27 Feb 2014 19:56:00 +0000

Mai tineti minte cand scriam eu pe blog?
Si ce bine era su ce ne mai radeam?

A venit si randul meu sa cersesc like.-uri...

So hit it!
Mai jos, textul meu de mamelor din lumea'ntreaga.

O echipa de 8 tineri entuziaisti, talentati si inteligenti au depus efort, transpiratie si pasiune pentru a crea un mic tutorial in vederea participarii la o competitie.

Fiti buni si deschideti link-ul de mai jos si dati like direct pe youtube.

Multumesc anticipat.
Keep cool!

http://www.youtube.com/watch?v=Np_S8nZP_9M

Ziua cea mare

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 06 Nov 2013 21:58:00 +0000

Sunt o fiinta slaba, cad prada tentatiilor si nu ma las pana nu epuizez orice resursa.
Cred ca atunci cand ursitoarele tricotau la ADN-ul meu, erau fumate si in loc de una pe fata una pe dos, au facut tot lantul numai pe dos.

Dragi copii astazi o sa vorbim despre ziua cea mare.
Nu, nu, nu e ziua nuntii, botezului sau a parastasului, nu-i ziua in care a murit, de ciuda, unchiul Sam nici ziua in care ai baut prima bere cu tatal tau si nici ziua in care ti-ai tras net la stana, nu-i nici aia in care ai fost promovat, sau aia in care ai implinit x primaveri, sau ti-ai luat permisul, sau mai stiu eu ce bucurii mizere au locuitorii planetei Pamant, si cand zic mizere o zic, asa, cu bunatate si compasiune, nu cu gandul de a jigni (nu de alta, dar mai sunt 48 de zile pana la Craciun, si Mosu` ala le stie, ca un om mare, cica vede daca ai fost bun sau rau...etc)

E ziua aia in care te trezesti cu o minte limpede, o seninatate lucie, o stralucire incandescenta in ochi si un zambet tamp ce-ti respira prin toti porii, fara sa-ti sune alarma. E atunci cand te ridici din pat, plutesti, asa imponderal, cand pasesti esti un astronaut pe luna, si tot filmul asta se deruleaza liiin pe ritmurile alea faine din serialele de pe show time.

Si asa, in drumul tau spre fericirea matinala, adica filtrul de cafea, apare o turma de randunici, care-ti zboara din senin prin casa, si dau ele drumul la apa, la filru si cu aripioarele alea mici pun singure cafeaua in cana apoi o prind cu gherutele si ti-o servesc.Tu te asezi pe canapea, si apare o pisica moale de angora, care-ti aduce telecomanda si da drumul la televizor si impreuna, va uitati la Razvan si Dani.

E ziua aia in care tu, te duci la dulap ca sa te decizi, clasic, cu ce dracu` ne mai imbracam azi, si usile se deschid singure ca prin minune, si hainele ies in sistem voluntariat, ziua in care placa de intins, se baga singura in priza si asa plutind iti intinde parul. Ziua aia misto in care fierul de calcat se scoare din priza, dupa ce ti-a calcat hainele. Frate! ce zi misto, si dupa ce fardurile ti s-au asezat singure pe fata nu te uiti speriata la ceas, pentru ca la fiecare 5 minute se schimba un minut.

E ziua in care iesi din casa si respiri usurat, si aerul e un pic tare, si e un pic frig, si e un pic toamna, si nu doare, bucura. Ziua in care copii razgaiati si strambi sunt veseli, si babele carcotase sunt simpatice, si oamenii stau la coada fericiti, si domnii care lucreaza la trotuare nu sunt badarani, si se inclina galant si rostesc respectos "buna dimineata domnisoara".

oook let`s cut the crap.
E ziua de salariu.
Ce trist e sa traiesti numai cand te simti acoperit.

Povestea de-a controlorii... ghid practic in 4 puncte

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 06 Nov 2013 07:06:00 +0000

Cu totii o avem...sau daca nu o avem precis am auzit-o de la altii.
Dar hei, a mea e speciala, pentru ca e a mea, si in plus, e acuma proaspata, scoasa din cuptor, calda calduta si crescuta mai ceva ca drojdia din samponul lui Radu Valcan. La toate astea mai punem si impactul emotional profund pe care l-a lasat asupra mea, atat de intens incat m-a instigat la scris dupa milenii de abstinenta scriitoriceasca.

THIS IS A RANT

Se face ca a dat azi nenorocul peste mine, sau, in fine, a fost o aliniere nefasta a planetelor, desi I was having a pretty cool hair day, sau nu stiu, sa-i zic trei ceasuri antipatice, marti fiind...

La noi in catun la serviciul ala care te plimba prin oras cu o brisca mai evoluata si pe care dai bani, ii zice RATUC, costul distractiei in ringhispil dus intors, ca aici nu e ca si cum te-ai duce in rai si nu te mai intorci, e obligatoriu sa revii la origine, este de doar 4 lei, o cutie de lapte dragi mame si 4 paini dragi tati.
Amenda...o frumusete de 150 de lei adica 25 de litrii de benzina, sau un pantof dintr-o pereche respectabila.

paranteza
Daca mergi cu RATB-ul in Bucuresti, o voce calda de domnisoara te informeaza ca pretul calatoriei se reflecta in calitatea serviciilor furnizare de prestator, dar deh, acolo circuli cu aer conditionat, compostoare high tech si covrigi cu caini in coada, mai, mai ca-ti vine sa o crezi si pe asta cu calitatea calatoriei.
am incheiat paranteza

Intriga

Urc in autobus, nimic surprinzator, nimic complex pana aici, dau sa compostez biletul, ca un cetatean responsabil ce ma aflu, dintr`acela care prefera sa plateasca biletul decat amenda, doar ca, supriza! perforatorul se incapatana sa primeasca biletul...Boh! o fi bagat vreun scmecher ceva guma de mestecat in interior, numa` asa ca sa ne faca o glumita, gandesc in sinea mea, ca daca ar fi avut gandul meu voce, de mult era lumea in razboi salbatec, si merg spasit, mai departe, in speranta ca voi gasi un compostor de nadejde.
Al doilea compostor e si lozul castigator, problema e ca la dus, mi s-a perforat biletul la jumatate si a trebuit sa incadrez biletul mai cu mila, ca sa nu mi se intercaleze cu dusul, ca vine pe urma controlorul si-mi ia scroafa din cotet, vorba cantatorului.
Reusesc, cel putin asa credeam, sa strecor o noua perforare, dupa lupte grele, pentru ca dragii mei...ca sa mergi cu RATUC-ul, la mine in catun, ai nevoie de pregatire fizica si o forta herculiana in degete.

Si ma asez cuminte, pe un scaun, langa o tanti amabila, asa, ca sa testez si eu cum se reflecta pretul biletului in calitatea calatoriei, mai liric si mai dramatic decat nufarul in lacul la a carui margine un poet isi asteapta iubrea...Dar nu vine, zise el.

Si astept, sa treaca timpul, sa ajung acasa, sa ma imbrac in haine lejere si sa ma uit la Despicable me doi, o sun pe mama sa-i zic una alta, ma mai uit in jur, ce mai are lumea prin plase, ce manele mai asculta tinerii, dintr`acestea lumesti,
siii...tatata taaaam tadada dammm (insert beethoven symphony)

Desfasurarea actiunii

La ultima statie, apare si domn` controlor, un pic distrat, `umpic afumat, ca deh e seara, se mai duce lumea la o cin`zeaca, si ne cere, bonom, biletele, si mai amabila si mai disponibila i-l intind pe frank-bilet-enstein-ul meu stiindu-ma cu constiinta impacata doar ca SURPRIZA, zice ca nu e valid, zice ca sa coboram, zice ca stai asa ca nu-i asa. Coboram dara`, ca am la destinatie, il cheama pe colegul sa examineze proba...vezi bine ca si in lumea controlorii biletelor e nevoie de doua perechi de ochi experti pentru a evalua acelasi lucru, mai ceva ca in Crime Scene Investigation Marasti.

Acuma, cu sinceritate si obiectivism, pot sa declar cu mana pe inima, ca biletul meu, nu prea semana cu urma de-o lasa compostorul, da` ce vina am eu mie mi l-a perforat reprobabil.
Si stau sa-i explic povestea mea, cu un plictis,o iritare si o oftica ce ardeau mocnit pe dinauntru, ca trebuie sa-mi pierd timp si energie cu astia ca la final sa ma amendeze, cetatean cinstit fiind.
Stai sa le explici, ei stau sa nu creada, si tot asa ne invartim intr-un cerc de replici infinit.
Mentionez un lucru, prin natura mea de copil politicos si bine educat, si prin formarea sau deformarea profesionala, ma adresez oamenilor mai inaintati in etate decat mine, cu dvs, indiferent de profesie sau statutul social, eu o vad ca o forma de respect fata de mine.

Punctul culminant

La un moment dat pe parcursul discutiei, pe care nu are rost sa o redau pentru stiti si voi care-i procedura standard, cand lucrurile au inceput usor sa degenereze, incep domnii cu intimmidari de genul "de unde esti domnisoara" sau "nu fii tupeista" atunci cand am incercat sa protestez. Imi cer actele, refuz sa ma legitimez, intrucat nu ma aflam in fata unui organ abilitat, iar domnii nu au prezentat nicio legitimatie si le zic ca refuz sa semnez procese verbale sau alte hartoage ca eu nu am timp sa umblu sa depun contestatii si alte mizerii, dau sa plec, moment in care domnul controlor ma prinde de haina si trage de mine.

Deznodamantul

...a fost si picatura care a umplut paharul, sangele statea sa-mi explodeze in tample. Interesant cum, situatii de genul, te transforma din om in neom, in tentativa de autoconservare. Evident am inceput sa strig la nea controlor sa-mi dea drumul, ala se uita la mine uluit, eu la el dezgustata, si continui sa strig, habar nu am ce se intampla in jur, dar pun pariu ca a fost un spectacol pe cinste. Ala ca stai sa semnezi procesul, ca stai sa chemam politia, ca stai ca poti sa depui contestatie, eu ca nu semnez nimic, imi iau biletul, n-am eu timp de prostii, ma`ntorc spectaculos la 180 de grade si dusa am fost, si nu m-am mai oprit ca vantul si ca gandul, noua mari si noua tari pana acasa. Ca de cand ma stiu ca merg pe traseul asta, nu cred sa fii ajuns vreodatata mai repede acasa.

Morala: N-o am nici eu, n-o au nici ei.

Morala la morala: atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, poti sa scapi si de controlori.
Morala etica la morala: vii, vezi, faci haos si pleci. e o lume nebuna afara guvernata de legea junglei.

Rupti din stele

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 08 Jun 2013 06:32:00 +0000

Cand de-a lungul existentei tale efemere, te tot intalnesti cu situatii care par sa se repete, iar rezultatul pare sa fie intotdeauna ala pe care nu-l cautai, inseamna ceva, inseamna ca e timpul sa te opresti, sa-ti iesi din eu, sa acepti ca ce stii nu e tot ce e si sa incepi sa lucrezi la reciclarea ta.

Sa zicem ca incerci sa inoti intr-o apa adanca si tot incerci si tot esuezi, fix la jumatatea drumului incepi sa obosesti, sa inghiti apa, sa te scufunzi, sa mori. Deja esti la a treia incercare ajungi la jumatate, iar scenariul se repeta. Te superi, e normal, e frustrant si doare, plus ca esti intr-o situatie in care poti sa-ti pierzi viata, dar te stii un inotator foarte bun, iar apa asta se tot incapataneaza sa te inghita, stii ce trebuie sa faci, dar fix in momentul ala simti scopul nu mai poate fi atins. O a patra incercare ar insemna sinucidere. Si totusi iti doresti atat de mult sa ajungi pe cealalta parte.

Asta e un moment in care orice om intreg la cap intelege ca e cazul sa schimbe ceva, poate respiratia, poate stilul de inot, poate ca ar fi bine sa incerci sa inoti intr-o apa mai putin adanca, poate ca ar trebui sa incerci pe o distanta mai mica, poate ar trebui sa te antrenezi mai mult in afara bazinului....poate ca ar fi bine sa ceri ajutorului unui instructor specializat....poate.

Dar nu, tu te super pe apa, pe bazin, pe adancime, pe planeta pamant, pe oceanul planetar, pe luna, pe calea lactee si pe sfinti, pe tine, pe ala care-ti da un sfat prietenesc. Da stiu, e frustrant si doare, este inacceptabil cum sa gresesti ca un incepator si cum esuezi, si mai stau si aia pe marginea apei si te vad cum te scufunzi, desii tu esti un inotator bun.

Cel mai greu acum, e sa acceti ca nu esti rupt din stele, desii stiintific demonstrat si la origini, chiar esti rupt din stele, sa accepti ca poti gresi, ca nu esti perfect, ca oricum nimeni nu se asteapta de la tine sa fii perfect, sa accepti ca exista alternative si sa realizezi ca poti devenii mai bun atunci cand ai aceptat ca gresesti.
Desigur, nu orice situatie cu care te vei intalni in viata, va fi pe viata si pe moarte, dar din orice esec esti dator sa inveti ceva, iar plasarea responsabilitatii in curtea altuia, nu te va ajuta niciodata sa ajungi acolo unde ai pornit.

O foarte mare perioada de timp, oamenii au stiut ca pamantul e plat, s-a dovedit a fi rotund, oamenii au stiut ca sunt mai putine continente, au descoperit America, au stiut ca suntem buricul Universului, au descoperit calea lactee, galaxii, universuri, gauri negre. Au stiut ca atomul nu poate fi divizat au gresit, dar asta nu i-a oprit sa cunoasca lumea mai departe.

Ce stii nu e tot ce e. Uneori, daca acepti ca esti mic, si esti deschis la schimbare, poti sa cresti mare mai repede ca fat frumos.

Un copil mic, sta in patutul lui, intinde mana, agata tot ce poate prinde intre degetele micute, deschide ochii, deschide gura si musca din patura cu care maica-sa l-a invelit cu atata grija, simte scamele pe limba, iar senzatia il derajeaza, scuipa tuseste, plange unpic iar aopi incepe sa rada ca si cum ar fi luat parte la o cea mai mare minune in viata.

Tu? poti sa te iubesti atat de mult incat sa accepti ca ai gresit? poti sa renunti la aroganta si la ego-ul care te omoara? poti sa te perivesti ca pe copilul care a gresit pentru ca nu a stiut mai mult? poti sa te iubesti atat de mult incat sa -ti acepti si sa-ti ierti greselile? nu esti sferic, nu esti rupt din stele, desii stintific s-a demonstrat ca esti rupt din stele, vrei atat de mult incat sa renunti la tot pentru a cunoaste resul?
poti fii copilul care a acuma vede lumea?

p.s. don`t try to dink all the water that is.

Singur

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 02 Jun 2013 05:53:00 +0000

Invingatorul este intotdeauna singur zise Paolo intr-o regretabila carte, but hey! suna catchie, sunt o fire slaba si m-a prostit s-o cumpar.

Correct me if I`m wrong...

Viata nu e lina si nici nu se desfasoara asa cum ne-o imaginam, asa cum visam sau asa cum am vrea pentru ca fix buricul pamantului, un singur individ, nu poate fi, atunci rolul trebuie adaptat.
Ne-am nascut printre oameni si aparent aceasta realitate nu poate fi schimbata. Mii de ani, stramosii nostri s-au scremut sa tricoteze o comunitate, sa o impuieze de reguli, si sa oranduiasca, de neoranduitul.
Motiv pentru care, astazi tu si cu mine, trebuie sa ne ducem vietile asa cum ne canta societatea.

There for, te nasti, cresti, te porti pe la scoli, acumulezi niste experiente, niste diplome, completezi niste taskuri, ajungi la un checkpoint, apoi la altul, apoi la altul si mori in glorie, sau de batranete sau din accident, si o mana de oameni or sa planga dupa tine, o alta mana o sa se bucure si cateva miiliarde or sa fie indiferenti.
The fuck`s! viata unui om in societatate, sau pe lumea asta, sau cum vreti voi sa-i spuneti e fix ca viata lui Super Mario intr-un 486 obosit.

I`m a blank character, stii fata aia de pe messenger, adoptata de alte sute de programele, tastaturi, sau sociofriendly virtual places. Aia cu doua puncte si o linie verticala :I. Ala-s eu.
Nu stiu daca asa m-am nascut, deci o fii genetic, sau asa m-am crescut...daca stau analizez, de cand eram mica toate pozele cu mine afisau aceeasi mina blank de copil batran, dar nici nu am starea de spirit sa fac retrospectiva si ancheta, what`s done is done, we are who we are.

I sure am not the hero type,

Never was, never gonna be. But I` be damned, I love heroes, and they sure love me.
Nu-s hero pentru ca nu sar in ajutor gratis, numai in situatia in care egoul imi este incalzit.
Nu fac gresturi gratuite, nu cred in altruism, nu urmaresc sa-mi cumpar un loc de veci in paradis. Imi plac tarile calde.

Sa zicem ca`s mai degraba do it your self kinda type flavoured with damsel in distress.
I do it myself pentru ca nimeni nu poate sa indeplineasca o sarcina in favoarea mea, mai eficient si mai sigur ca mine, orice terta persoana nu ar fi 100% dedicata.
Damsel in distress, pentru ca trebuie sa fii slab, ca sa fii tare, pentru ca o mana intinsa si o poveste frumoasa intotdeauna au de obtinut ceva, partea asta o pastrez totusi pentru taskuri usoare, cand pot avea incredere ca terta persoana o poate duce la bun sfarsit.

Deseori ma intreb despre platitudini, cum o fi sa te bucuri de rahaturile marunte, aici ma refer la alea populare, un 1 mai cu`n mic si cu o bere, telefonul primit de la al mic care a mai facut nu stiu ce dracarie si te amuza, cadouri, telefoane, mesaje primite de la prieteni de ziua ta, o iesire la suc/bere/barfa intr-un cerc de cunoscuti. E ceva acolo care topeste orice urma de emotie pentru nimicnicii dinastea, ca un acid cu efect precoce.E ceva gresit in mine ca nu ma bucur de asa ceva, ca nu le caut, ca le resping de fiecare data in prima faza?

Nimeni nu se bucura cand e singur...a fi singur este aproape la fel de de evitat cum e moartea.

Mie imi e ok cand sunt singura, caut momentele astea, le simt lipsa, iar atunci cand le prind, sunt fericita, e ca si cum mi-as imbratisa creierul si gandurile de care mi-a fost atat de dor, e ca si cum ai revedea un vechi prieten...

How wrong is that?
well....it`s not!

Bottom line, pot sa accept ca trebuie sa traiesc in societate, pentru ca e sanatos si pentru ca la un anumit punct iti ofera ceva satisfactii, pot sa fiu fericita singura, pot sa impartasesc din singuratate si cu alte persoane...pentru mine asta ar fi un necesar de echilibrat pentru supravietuirea in lumea actuala...If we still have to live by the rules, at least learn to play inside those rules.

Being an outside insider can be demanding.
Oare de ce nu am ales calea usoara...toate astea imi vor folosi candva?

Don`t mind me.
Carry on...It`s just another pile of bullshit.
p.s. I fuckin` luv Grumpy Cat!

aripi de hartie

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 20 Jan 2013 09:48:00 +0000

cum am ajuns aici?
e doar un gand, singuratic, ce se loveste
brownian de peretii unui craniului obosit

cand este timp,
si el devenit un mit,
in singuratatea esentei
de mult pierduta, sau abandonata, sau uitata-n
pernele pufoase ale unui lux ocazional,
pe care contemporanul nu ti-l permite
sa ti-l permiti...

poti palid, sa introspectezi.

cuvintele, au fost prieteni de nadejde,
singura pensula,
ce-ti desena inlauntrul,
in afara.

le-ai abandonat, sau uitat, sau pur si simplu
consumat.

nu-mi dau seama, cand anume
pe drum,
m-am pirdut,
sau cand, pe drum...
m-am gasit.

cum am ajuns aici,
doar o suma de alegeri corecte, in minute corecte.
ce e aici?
locul corect in minutul corect.

restul...ranjete de maimute, proiectate`n exterior, pentru pararea unui interior subred.
cum ati ajuns aici?

Totul este bine...

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 03 Oct 2012 20:52:00 +0000

pana nu mai este bine...

Asa-s oamenii, de`a`n pixulea.
Adica ne place o chestie cat suntem buni si o cunoastem....cand nu o mai cunoastem, nu ne mai place. Cand e cu nou, o refuzam. Cand are prorpietati care nu mai corespund sectiunii "like" a sistemului nostru de valori...imediat o incadram la dislike.Cand chestia aia din ipoteza atinge o complexitate pe care sistemul nostru de calcul nu o mai intelege, devine de-a dreptul unlikeble.

Asa e si cu iubirea. Totul este bine, pana nu mai e bine. Iubim pana receptorul bifeaza suficiente liniute in sistemul like. Cand nu mai recunoastem o liniuta, se termina.
Pe scurt, iubirea incepe la imi place si se termina la asta nu-mi mai place.
Asa incep si se termina toate defapt.
I like what I am good at.

Eu nu cred in like neconditionat.
Caci cum am zis mai sus, oamenii`s de`a`n pixulea. Si chestia din ipoteza, nu e likeble just because, e likeble pentru ca da ceva la schimb, ceva asta e o stare de bine, o mangaiere de ego, o augmentare a respectului de sine.
Cand chestia din ipoteza dobandeste proprietati antagoniste, eventual iti mai pune in fata oglinda propriei tale realitati reflectate in perceptia sa...se sterge cu buretele toata pleiada de endorfine pe care ai cunoscut-o si raman doar urme adanci de cortisol.

Acuma, secretul suprem al unei vieti bogate e sa stii sa accepti lucurl ala pe care sistemul tau nu-l recunoaste, chiar daca nu-l inteleges, sa inveti sa nu refuzi ceea ce intra in conflict cu sistemul like, sa incerci sa-l intelegi sau doar sa te resemnezi la gandul ca-i diferit.
Si ar mai fi, sa nu fugi atunci cand ai dat de greu.

Lumea nu se invarte in jurul catorva paternuri pe care le recunosti, ar insemna sa fii un mic dumnezeu sef pe universul personal, ar fi ok, daca universurile astea nu s-ar intersecta, dar traim intr-o viata in care universurile sunt comunicante, si atunci, nu esti singurul dumnezeu...

en finne...imi place sa ma complic in explicatii,
pe scurt,
oamenii`s tare de`a`n pixulea.

P.s. don`t forget to drink your water!

Toamna

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 23 Sep 2012 15:40:00 +0000

http://www.cluj-crusaders.ro/2012/09/toamna-la-cluj-crusaders-se-numara-medaliile/

azi ma distreaza

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 21 Sep 2012 19:52:00 +0000

Azi ma bucur ca-s om si stau intre oameni.
Si cum am anuntat deunezi m-am facut antisocial docil.
azi nu ma mai enerveaza, azi ma face sa rad si-mi umple picosufletul negru, de bucurie, cum ca eu sunt eu si ce bine e ca nu-s altul.

Adica stau asa ca pescaru pe balta, si meditez la undita mea...
mai aud cum mai cade frunza, mai vaz cum mai ciripeste pasarica, d`astea simple de-ti alina durerile.

Patasti! e drept, de mai arunca cate un bou cu piatra...asta ca sa nu uiti cum ca nu esti ca baiatul ala mic din cartea aia mare de Hector Malot (ghici ghicitoarea mea!).

Deci azi ma distreaza prostul si sarmanul...domnisoara batrana si jmecherul superior, azi ma rad de ala care alearga sa ma intreaca, cand eu nici nu m-am inscris la cross, ipocritul, tristul, lasul, curva, proasta, armasarul si timidul, azi ma rad de cocosi, de epatati si de trepanati, ma rad de insurati, de maritati, de deprimati, ma rad de toti azi, si jur ca-i iubesc pe toti... de la cer pana la pamant si`napoi.
Puii mei, unde e cu oameni, e si cu dinastia, si daca nu e cu dinastia, nu mai e colorat. e film mut alb negru. Daca nu exista pasari lati lungila, sau fomila si setila, noi de cine ne mai bucuram. Deci azi,
sunt un Caragial, deghizat, dar tot caragial, ma bucur tacit si in gand...ca daca ar avea gandul meu voce, ar izbucni in hohote...daca gandul meu n-ar avea urechi, ar rade cu tot capul.

Deci, pe scurt, ca pe lung mi-e ca scriu romane...

Daca suntem 98% maimuta, cum ar fi unul care e 98% om?
Cat de mare e un ou mic?
Noi astia lenesi, ajungem singuri in iad, sau vine cineva sa ne ia?
Mos Craciun exista? Si daca da, e femeie?
e misto sa pierzi un minut, citind despre nimic?
Exista viata dupa moarte?

Azi imi place piesa asta. e grea.

aripi verzi

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 03 Sep 2012 19:17:00 +0000

Natura umana
este o jungla.
Sentimente...?
liane incalcite-n jucarii.
actiuni?
vanatori insangerate,
carnuri sfasiate-n nisipuri miscatoare,
colti rupti in oase macinate de timp,
lava metalica,
va curge-n turturi tristi.

mult zumzet
din vid.

ganduri?
plaje nemarginite de argila crapata,
oceane de fiere fistichie
concentrate-n-tr-un nucleu singular,
ce graviteaza perpetuu in jurul
si pentru
propria reflexie
dintr-o gaura neagra.

ratiuni?
numai o scanteie,
si pentru o scanteie,
pun ramasag toate caloriile
pe care le genereaza intr-un ciclu
existential.

doar mirosul
de lesuri
trezeste,
cand deja timp nu e.

alerga invinsi
dupa singuratati.
si cand le prind
le`nabusesc in coruri
de rasete
stranii, stridente, sinistre si straine.

cam atat costa si-un zbor.
un zbor la clasa 1,
in casa mustelor verzi.

People get attached

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 03 Sep 2012 05:14:00 +0000

yup, they do...
lucrurile merg asa: fie ca e ceva ce creaza o stare rea fie ca e ceva ce creaza o stare de bine, oamenii se ataseaza, devin dependenti.

Nu stiu altii cum sunt, dar in sistemul meu de valori, a te atasa nu e de bine...e chiar de rau.
dependenta, oricare ar fi ea, dusa la extrem e de rau.

ieri imi povestea o gagica, cum avea un iubit care ii asculta telefoanele, how sick is that? adica oamenii astia chiar exista? si daca da, de ce le este permis sa inspire acelasi oxigen, cu noi ceilalti...

en finee...idea era alta, dependenta asta nu tine numai de o stare de bine, culmea sunt oameni care sunt dependenti de relatii negative...sunt femei care accepta lucruri pe care le-ar judeca daca ar fi vorba despre alte femei...cum sunt nevestele alea batute...
bine, te bate, dar de ce mai stai atunci?...aaaa ca sa vezi...ca trebuie sa impartim, ca sunt copii...ca e un provider...ca poate se schimba...caaa...il iubesc...ca daca cade drobul de sare si moare copilul...d`astea!

oare a reusit cineva sa traiasca din probabilitati pana acum?
eu nu cred in voia ingerilor, sau a extraterestrilor, eu cred in concret si-n palpabil..."poate" este un nanogram pe langa cu teragramul atras de viteza intai...de greutatea inimaginabila a vitezei a 5-a on the highway...your own highway.

defapt aceste fiinte nu constientizeaza ca e loc de mai bine, gandul de a schimba ceva, este mai infricosator decat bataia in sine, ei stiu ca mai bun, nu merita...in realitate chiar cauta aceasta relatie maligna...si nu realizaza ca ce stiu nu e tot ce e.

mai sunt si traumatizati, in copilarie parintii nu le faceau complimente, li se taiau penele la prima intindere a aripilor, sau simpla manifestare a unei vointe proprii, de cele mai multe ori le aduceau numai critica...si atunci se multumesc cu ce se nimereste, nu cu ce cred ei ca vor...defapt ce au aia vor...altfel nu ar mai ramane si punct...restul sunt scuze si povesti de adormit copii...si nu-mi pasa si nu ma intereseaza pentru ca fiecare pasare pe limba ei piere...si nu-i de datoria mea sa fac lumina in capul altora, mai ales ca si eu m-am gasit complacandu-ma in situatii de rahat pentru ca nu eram in stare sa iau decizia, sa schimb directia, sau sa incep un alt drum...

dar schimbarea asta de directie, dupa, ce ai trecut de spaima necunoscutului, poate fi cea mai implinitoare chestie pe care ai incercat-o in ultima vreme...mai ales ca este amplificata si de curiozitatea explorarii noului...e LSD saracului.

nu vorbesc despre relatii, vorbesc despre viata, despre lucruri pe care te temi sa le incerci, despre alegeri pe care ti-e greu sa le faci, despre oameni pe care ti-e frica sa-i cunosti. dependenta, inseamna impotrivirea la evolutie, daca stai in acelasi loc, nu ai cum sa ajungi departe, daca te tii doar de ce stii, nu ai sa aflii ce nu stii...iar primul pas spre necunoscut, va fi o revelatie, ca si cum ai descoperii ca ai trait zeci de ani pe intuneric si ai vedea pentru prima data rasaritul...e ca si cum ai descoperi inca o data ca pamantul e rotund...ca si cum ploua pentru prima data in septembrie.

wanna rule the world?
keep on moving.

fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerului, e un mit.

ce nu-mi place azi

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 02 Sep 2012 18:08:00 +0000

nu stiu daca s-a dedus,
da` nu cred ca am zis,

my name iz Anna, and I might be antisocial.
ce am vrut sa zic prin antisocial...
adica mie nu-mi place treaba asta, cu hai sa facem o societate, sa o impanzim de reguli, ca apoi sa o ardem boem-istic si sa zicem ca orice regula are exceptii...si sa o tot tinem asa in incalcat regulile...
why the hell did you make those anyways...

a, stiu! ca se mai gaseste cate un fraier, asa ca mine, care sa creada in irefutabilitatea legii si sa o urmeze. I really don't mind doing that...but stick the hell to it.

this world is fucking confusing me...asa ca m-am decis. Ma fac antisocial, antisocial docil.

nu, nu o sa ies in strada, nu o sa port pancarde de gat cu fuck bush, sau justin bieber, n-am sa arunc cu galeti de vopsele pe rochiile mireselor abea iesite din biserica, si nici n-am sa pun piedici copiilor care se joaca in "groapa" in fiecare zi cand ma intorc de la serviciu, n-am sa imping nici babele din usa autobusului, desii suna tentant...

o sa fiu antisocial in sinea mea, mocnit, ca un carbune care crede ca-i stins, in afara sinelui meu o sa fiu social, ca sa nu atrag atentia, sa nu ma prinda astia sa ma crucifice in piata la mihai viteazu`, acolo la coada calului. Am sa ma conformez vadit, ca un catavenc cotidian, dupa cum bate vantu`...o sa fiu ipocritul pe care il judec.
puii mei!
sinceritatea deranjeaza, apoi cu habotnicism cliseic sustinem ca uram minciuna.
cine sa-i mai multumeasca si p`astia, ca-s mai nehotarati ca o fata mare.

vand si eu ce cumpar, si mie-mi place sa cumpar si-mi si place ce cumpar.
eu cred ca ce-am cumparat ii aia ce si scrie pe eticheta.
pana la urma toti vor sa-ti vanda ceva, orice, pana si un rahat e mercantilizabil, impachetat frumos...deci de ce nu am vinde o minciuna de societate in care toti ne prefacem ca facem, si niciunul nu facem ce ne prefacem ca facem...soundz legit.

nu-s mai buna decat the next full of shit bastard beside me.

deranjant e ca astia ca mine, fac ca aia despre care vorbesc ca-s naspa, si nu stiu cine-i mai naspa in acest caz
... uite asa se perpetueaza "greselile imperfectiunile in sociatete".

si cand obosesc sa ma gandesc trist la faptul ca nu traim intr-o lume sferica, ascult la nesfarsit primele 30 de secunde din piesa asta:

alerg prin cerceafuri dupa doua brate moi...imi tin rasuflarea inainte de indreptari. uneori scriu cate un post dinasta reprobabil, pe blogul vietii.

asa-mi aduc aminte ca totusi nu-i asa trist in lume,
cum zicea poetul.
and somehow I might1ve got it wrong.
vin sa fie.

moment

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 02 Sep 2012 16:50:00 +0000

nu mai stiu daca am zis de la ce vine twinwings....

paaai se face ca in 2009, sau cam pe atunci, ma-am apucat de scris, probabil din nevoia curativa de a concretiza ganduri sau emotii...and I was that blogistically challenged, incat nici nu stiam ca asta-i un loc public si ca oameni chiar citesc ce scrie autorul...

pe scurt, idea, deloc originala, patetica si zaharoasa...era ca oamenii ar fi un soi de ingeri ologi de o aripa, care pot zbura doar cand se imbratiseaza. asa de tare credeam in ea, ca mi-am tatuat-o pe umarul drept...puii mei! don`t be haitin`, kids do stupid...si mai stupid ar fi sa-mi para rau pentru asta.

pe lung, barbatii este porci :)) [..fill in the blanks with your own story..]
---->a se citi sarcasm printre randuri<-----

ce s-a schimbat intre timp?
well...life happened...
idea adapta la cotidian => 'oamenii sunt creaturi cu o singura aripa, care doar pentru un moment pot zbura imbratisati'...
aia care pot mai mult, au si un grad ridicat de toleranta...bitz me! o fi genetic (??)

pentru ca (aici rog naivi care inca mai cred in mos craciun sa-si acopere ochii)...relatiile dintre oameni se bazeaza pe nevoi si schimb. schimbarea e singura constanta din Univers, putem deci aprecia ca si nevoile umane se schimba...

cei ce cred contrariul, in fapt, nu cred contrariul...cred fix acelasi lucu dar prefera sa romanteze, ca sa se simta mai bine in pielea lor...in final o sa vanda lumii si propriei persoane the bullshit about feelings and compatibility.

De ce cred asta? mi se intampla des sau prea des, sa intalnesc persoane cu care sa am cateva chestii in comun si cu care sa petrec ceva timp din curiozitatea de a cunoaste natura umana, de a asculta si a intelege mecanismele de functionare si reactie...mai pun la asta si o doza obositoare de empatiei si ai ca rezultat your new best friend...

da-mi ceva la schimb care sa-mi hraneasca egoul si iata-ne intr-o frumoasa relatie, de orice tip...toate astea pana ce resursele se consuma sau isi pierd atractivitatea....

I guess that's all folks...nu stiu ce am vrut sa zic cu astea, dar asa scria intr-un draft din primavara si am zis sa-l si postez daca tot m-am obosit sa scriu atatea randuri.

Daca

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 28 Jun 2012 09:39:00 +0000

Daca!;
am fi trait intr-o lume sferica,

singulara,

concentrati intr-un nucleu,

protejati de o membrana transparenta,

Asa...cum ne-au promis zeii,

Astazi, dosul palmei tale,

nu ar fi fost nestemat.

Roua ce-ti alearga pe fruntea unghiulara,
rece,

Ar fi fost banala,

la fel ca pielea...calda...moale,

care se umple de granule,

la unica adiere,

eliberata printre buze rosii.

Gandurile tale?

lanturi de litere

neinsemnate.

consoane si vocale prinse in vartejul

facut de lingura din otel inoxidabil

intr-un bol de arcopal alb...

plin cu lapte.

Efemere.

Asa numitul suflet din agat negru,
inghetat,
niciodatata ars de flacari.

Actiunile tale,

miscari generate de articulatii,

forta produsa de toti muschii adiacenti,
consumate in pagini simple,

prafuite,

izolate intr-o curba de timp.

Totusi...!

Noi nu traim intr-o lume sferica,

zeii ne-au mintit!

In alb si-n negru si alb si negru.
nu-s.

Asa...ca

orice secunda-fasciol,
e miracol

tinutuit pe harta Universului...

meu.

aripi ivorii contureaza la'ntamplare infinit in infinit intentionat cu fiecare zbor.

People talk

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 23 May 2012 22:49:00 +0000

yup, they do.
De regula nu zic nimic...defapt discutia, in sine, nu exista, tot ce se intampla e ca ala care vorbeste, incearca cu disperare sa-ti demonstreze cum poate sa straluceasca de tare...cum are valoare...tu trebuie doar sa o apreciezi.

People talk, de regula nu zic nimic...atunci cand asculta...asteapta sa-ti inchei propozitia, ca sa-ti arate ca au inteles, sau cate stiu ei despre subiect...sau au prins o idee care a conectat cu ceva ce stiu ei, eventual pe langa subiect...si se agata de aia...

People talk, ce nu stiu ei, e ca tie nici nu-ti pasa, ca are valoare, ca straluceste sub soare, ca intelege ce spui...pentru ca la randul tau, esti preocupat de propria-ti demonstratie.

nu stiu cand am devenit atat de toleranta, ca nu prea am reactii...sau daca toleranta asta...e inchipuita, poate e nepasare. Unii o confunda cu compasiunea...sau poate, m-am zenificat extrem si am inceput sa iubesc defectele oamenilor...aia-i! cred ca mi-as depasi maxim asteptarile de la propria-mi persoana.....sau poate toate astea ma afecteaza si o sa imbatranesc urat, cu ulcer si chist hidatic de la pisicile, pe care nu le am...sau intoxicatie de la tusul din masina de scris...eu si cu Moody ce ne-o mai ardem oldschool.

God! I love Roger

In certificatul de deces o sa scrie NATURAL CAUSE...o sa apuc varsta aia la care si daca te calca o masina, tot natural cause o sa se numeasca...pentru ca de la niste decenii in sus ar fi de bun simt sa mori. (Chris Rock Rocks!)

eu nu stiu cum e asta cu ambitia...adica, in scoala, mama nu ma omora acasa daca nu luam 10 pe linie...nici macar nu ma certa pentru note proaste...era la un moment dat frustrant, pentru ca sentimentul de vinovatie este mai usor inlaturat cu o palma si o injuratura printre dinti, decat de o vorba buna...care-l acutiza, in cazul meu.

drept urmare, dorinta asta de a demonstra si a straluci, n-a prea incoltit in mine...nu am dezvoltat ambitii si competitia nu m-a interesat niciodata...poate si pentru ca-s aroganta si stiu ca nu trebuie sa ma agit pentru multe, pentru ca astea multe vin de la sine...in principiu din voluntariate...si oricum mi se cuvin...

visul meu e sa o ard mediocru, sa indoi regulile societatii dupa chef...si sa-mi mearga bine..

Oameni buni! cum ar zice prietenul banica, intr-o seara de mai, la Dansez...SA FII MEDIOCRU, NU E O RUSINE...e chiar ok...aproape odihnitor.

evident, imi plac complimentele, aprecierile si imi place sa ies bine la vopsea...toate astea fac bine la orgoliu, e si asta om...si el trebuie hranit...dar din nou, nu ma agit...daca iese natural pentru ca pot...e ok...dar nu-o sa-mi dau lumea peste cap in numele scopului divin de a ma face remarcata...sunt prea comoda.

in fine...ce vroiam sa zic este:

FRATE! e cate unu, care-i atat de disperat de atentie si se straduieste atat de tare, incat devine strident. Strident...e nenatural...daca-i nenatural nu-i nici eco nici bio nici green si nici nu este bine asimilat de organismul uman...e chimic...e de sinteza...e ca un detergent prost, irita...Pun pariu ca pe astia, cand erau mici, nu-i iubeau parintii, ori ii bateau pentru bulinuta neagra, sau in liceu aveau cosuri si nu-i placea fetele...astia-s aia de vorbesc mult si prost si le stiu ei pe toate...aia de fac eveniment din traversatul strazii "sa vezi doamne ce mi s-a intamplat!...am traversat strada!"...uoau!
nu stiu...cred ca trec printr-o perioada sensibila, mi-am pierdut rabdarea...sunt stresata...si nu stau bine cu echilibrul de minerale...dar pe mine ce e strident, ma face sa vars...imi produce relux gastrointestinal.

Da stiu, sunt naspa, judec...crucificati-ma-n piata publica si aruncati cu pietre in mine!...de 16 carate...

OK, recunosc, imi plac oamenii, sunt fascinanti, ii iubesc, cele mai misto mecanisme si jucarii pe care ti le putea da universul...dar uneori sunt cele mai de rahat fiinte care respira pe planeta albastra!!!
but than again, tre sa fie si dintra'acestia, ca sa-i apreciezi pe dintr'a'ceilalti...

People talk! yup, they do...dar lucrurile adevarate se intampla mai departe de cuvinte...in liniste.

p.s. nu stiu cat de relevant e ce am scris...important e sa inteleg ce am vrut sa zic cu asta, data viitoare cand citesc..you know...It's all about me.
p.p.s. don't forget to drink that sad lil' water...
p.p.p.s. PLAY TRUE!

The bitch iz not dead

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 12 May 2012 16:44:00 +0000

In caz ca mai exista cineva, care din greseala, e abonat la acest blog (imi pare rau pentru voi, exista totusi bloguri mai inteligente), confirm ca n-am murit.
I'm only braindead...si pe bune, chiar imi pare rau ca pe zona asta beletristico-epico-lirico-editorialo whatevaro' faceam eu aici, inspiratia m-a parasit regretabil...probabil cantitatea de creativitate din organismul uman este limitata si greu regenerabila, poate scade si cu varsta...cine stie...
Ar mai fii un aspect...nu am descoperit inca gaura de la covrig, iar roata mi-ar fi greu, inutil si tardiv sa o reinventez ...acum, mi s-ar parea in plus orice litera sau virgula as mai pune aici...

In fineee...
M-am apucat de powerlifting!...

adica asta fac eu

asta cred paganii, societatea si prietenii ca fac

asta spera mama ca fac

am si o medalie....Adevarataaa!!!...daca musc din eaaaa...nu se intampla nimic, doar ma dor dintii.

m-am mai apucat
Si de construit
De toate,
Peste tot.

Sunt copil mare, sau ceva de genu'.

p.s. Don't forget to drink that fuckin' water!
p.p.s. nici nu inchid, nici nu blochez blogul...sa zicem ca-i in pending...habar nu am (??)

Urma ta

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 07 Feb 2012 06:52:00 +0000

Am ramas in urma ta,
o inima mare intr-un corp mic,
o pereche de aripi,
un mers stangaci,
cu o mare de intrebari
intre o mare de straini.

am ramas in urma ta,
o pereche de aripi,
pe care le-am imbracat in plumb,
si le-am vopsit in negru.
un pas mic stangaci,
intr-un nisip miscator.
cu o mare de intrebari,
pentru o mare de straini.

A curs in urma ta.
o mare de stropi rosii.
am crescut in urma ta...
un trup inalt, intr-o inima mica,
am invatat in urma ta,
sa plutesc cu aripa de plumb,
sa-mi sterg singura lacrimile.
sa-mi lipesc singura cioburile cu clei
sa'not, sa merg, sa alerg intr-o mare de nisip,
intr-o mare de straini.
fara ca ochii tai sa-mi mai mangaie chipul
fara ca mainile tale sa-mi mai ocroteasca pasul.

Am strigat in urma ta!
la dumnezi, la icoane cu sfinti, la arhanghelii spasiti...
N-au stiut sa raspunda, sau nu au vrut.
Am strigat in urma ta la diavoli, la cerberi si la luciferi scarnavi...
Ei doar au ras...
in hohote de batjocura.

Am sperat in urma ta,
in reverie,
m-am agatat de vis,
Am crezut in cosmar.
Degeaba.
Am crescut in urma ta,
o floare...intr-un pamant arid,
Adapat de lave vulcanice,
inghetate.

Am ramas in urma ta...
si tot ce ai lasat
a fost urma ta, scrijelita-n aorta mea.

Acuma stiu, acum nu ma mai doare.
totusi...
floare otravita,este tot o floare?

*dedicat celui care a fost si nu mai este.

Locul Aripelor de Mihail Eminovici

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 15 Jan 2012 09:35:00 +0000

Strecor degetele mele printre buclele-ti de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am vazut,
Caci corsetul ce le-ascunde e o straja la tezaur,
Iara ochii-ti, gardianii, ma opresc si ma sumut.

Ochii tai, înselatorii! A ghici nu-i pot vreodata,
Caci cu doua întelesuri ma atrag si ma resping
Ma atrag când stau ca gheata cu privirea desperata,
Ma resping când plin de flacari eu de sânul tau m-ating.

O, atunci mâna ta-i tare si respinge cu putere
Mâna mea, care profana ar intra în santuar
Sa se-ascunda-n sânii-ti tineri, pe când eu plin de placere
Sa uit lumea-n sarutarea-ti si în ochii tai de jar.

Astazi însa nu-s ca flama cea profana si avara,
Inima mi-e sânta astazi, cald si dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugaciunea si timid ca primavara,
Azi iubesc a ta fiinta cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea esti tu, copila!
Lasa ca sub gazul rosu eu la sânii-ti sa patrunz,
Sa deschei corsetul ista... Tu rosind sa râzi gentila,
Eu s-apas fruntea-mi arzânda între pieptii albi, rotunzi

Si sa strecor a mea mâna dupa gâtu-ti de zapada!
Tu rosesti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai sti ce caut eu...
Ai surâde si-al tau umar ai lasa ca sa se vada,
Sa-ti privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tau.

Cungiurând c-un brat molatec gâtul tau cel alb ca zarea,
Apasând fata-ti rosita pe-al meu piept batând mereu,
Eu cu ceealalta mâna pe-ai tai umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-as cata-n delirul meu!

Locul ciunt unde aripa se-nalta alba c-argintul
Când tu înger înca-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi cazura când tu, vizitând pamântul
Te-ai uitat... si-n lumea asta ca copila te-ai trezit.

Aripi de lumina

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 09 Jan 2012 09:49:00 +0000

Pe mine, mie reda-ma...
E o iluzie.
Daca ai putea, doar deschide ochii
Sa vezi,
Sa te transformi in puncte,
Sa fii totul cu totul,
Sa fii nimicul cu nimicul,
Simultan,
Ai intelege ca nu e nimic de inteles
Pe lume.
Al meu, al tau, al nostru,
nu exista.
Apartin totului si nimicului
Simultan.
Renunta, accepta, pierde controlul
sunt doar iluzii.

Flori de gheata, Aripi de diamant

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 01 Jan 2012 11:30:00 +0000

Daca nu ai pus mana pe ea,
Nu stii cum se simte fericirea.
Daca nu i-ai simtit aerul tare,
Daca nu l-ai tras in plamani,
Daca nu ti-a ajuns in creier,
daca nu ti-a ranit sinapsele,
in unghiuri ascutite,
Nu stii ce gust are fericirea.
Daca degetele tale nu ti-au inghetat
Sub stropi de apa tare,
Nu stii cum arata fericirea.

Daca nu doare,
Daca nu te descompune pana la nucleu,
Daca nu-ti imprastie inlauntrul in pulbere de infinit,
Nu stii cum se aude fericirea.
Daca nu ai tasnit pana in Cosmos,
Daca soarele nu ti'a prajit aripile,
Daca fulgerul nu ti-a ars sufletul,
Daca stropi de furtuna nu te-au orbit,

Daca nu ai dansat cu himerele,
Habar nu ai ce viteza are fericirea.
Daca nu ai calcat cetati de nisip sferice,
Daca nu ai aruncat cu praf de aur in noroi,
Daca n-ai auzit ingerul cum plange
Nici macar nu poti sa te apropii.

Daca taioase creste de masivi,
Nu ti-au zgariat, nici macar o singura data, podul palmei,
Si inima nu ti-a ajuns la turatii ilegale
Daca n-ai strivit vise si n-ai sfasiat portelanuri,
In gura n-ai topit miros metalic
Si rosul nu s-a disipat prin porii diafragmei
Cand iti strigai, tie, singur menirea
Atunci...esti departe.
Sau poate ca esti...
Definit de aproape.

Daca n-ai folosit o nanovesnicie
Sa vezi stele cum explodeaza in eter,
Ai risipit teramagia Universului nascuta pentru tine.
Habar nu ai ce parfum are fericirea.

Daca n-ai facut amor cu diavolii,
Ingerul nu-l poti tine in brate.

Stii sa-mi spui,TU,
oare?
floarea otravita...e si EA o floare?

In miezul furtunei.

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 13 Dec 2011 23:00:00 +0000

Uneori destinul seamana cu o furtuna izolata de nisip care isi schimba cursul neincetat. Iti schimbi ritmul de mers, incercand sa o eviti. Furtuna se schimba insa si ea potrivindu-si pasul dupa al tau. Schimbi din nou pasul dar si furtuna face la fel. Acest lucru se schimba la nesfarsit ca un dans macabru cu ingeri morti, chiar inainte de revarsarea zorilor. De ce? pentru ca furtuna nu este ceva fara legatura venit de departe. Tu insuti esti furtuna. E ceva din launtrul tau. De aceea n-ai sa te resemnezi si sa pasesti drept in mijlocul ei, sa-ti aperi ochii si urechile de nisip si sa o strabati pas cu pas. Acolo nu exista nici soare, nici luna, nici directie, uneori nici macar timp. E doar nisip fin si alb. Facut parca din oase faramate, care danseaza in inaltul cerului. Imagineaza-ti o astfel de furtuna.

Atat.

Treizecisinoua...

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 07 Nov 2011 17:21:00 +0000

"If I had a world of my own,
everything will be nonsense
Nothing will be what it is,
because everything will be what it isn't"

Shinedown - Her name is Alice

...Degrade.
Ne umplem vietile de drame, ca sa le facem mai interesante la privit...
Intram in vietile oamenilor, in speranta ca povestile lor le vor anestezia pe ale noastre.
Ne dorim sa fim salvati.
Unii vor sa ne salveze.
Unii vor sa se salveze singuri.
Unii sunt dependenti de mizeria lor.
Vrem sa-i salvam pe altii, chiar daca ei nu vor sa fie salvati.

Cand anestezia trece, golul devine si mai mare.
Plecam.
Cei pe care ii lasam in urma, intra in vietile altora,
Ca sa le anestezieze pe ale lor.

Singuratatea.
Murim de ea.
Pe aceasta Medusa nu o putem privi in ochi.

Sinceritatea doare.
Orgoliul doare si mai tare.

Nu exista suflete pereche, nici complemente, nici Yin.
Esti doar tu, singur care ai fugi de tine.
Restul sunt oamenii frumosi pe care ideal ar fi sa-i iubim.

Daca ai incepe sa te vezi, gol, pur si simplu.
Daca te-ai privi in ochi si te-ai iubi o secunda.
Putera Djinn-ilor scarnavi ar slabi.
Golurile s-ar dilua.
Insuficienta dispare.

Iubirea neconditionata?o utopie.

Cand eram mic, aveam un vis.
Am crescut si am primit altele cadou.
Cu timpul visele mele s-au indeplinit...
sau am facut cumva si le-am indeplinit.
Cand am obosit,
Mi-am amintit ca am fost mic,
Ca aveam un vis...dar nu-l mai tin minte.

Vrem sa ne mintiti.
Ne mintiti.
Ne dam seama si va acuzam de ipocrizie.
Ma intreb...acuma cine-i ipocritul?

Fugim in durere, de durere.
E ca atunci cand ti-e sete si te adapi cu nisip.
Ar fi frumos sa pot sa schimb asta,
Dar am uitat sa beau apa.

Dumnezeul? personal.
Lumea? fix turnul Babel.
oamenii babelieni
Punct.

De la capat.

Ne luam femei misto din vanitate.
Ii etalam pe ai nostri, ca pe pantofi.
Voi platiti impozit pentru ai vostri?
Pantoful tau e viciat...la socoteala finala, are fix acelasi numar ca si ceilalti.
Crezi ca pantoful tau iti creste valoare.

S-ar putea sa te inseli.

Ne jucam un joc ciudat.
Se numeste fugi si te'ascunde.
Cineva numara pana la 20.
Afara e inorat si sta sa ploua.
Noi ceilalti, ne ascundem in castele impunatoare de nisip.
5,4,3,2,1, cine nu-i gata!
Vantul a spulberat cetatea.
Mai iei o gura de nisip...si crezi ca mergi mai departe.

Taci si'nghite,
nisip,
cand toate astea se sfarsesc, tu primesti Paradisul.

In contrary was what it is it wouldn't be
And what it wouldn't be it would
You see?

Shinedown - Her name is Alice

2011 Resolutions - Nov-Dec-Jan 2012

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 31 Oct 2011 20:01:00 +0000

OOooooook
A trecut prea multa vreme de cand nu am mai postat la categoria asta, defapt a trecut prea multa vreme de cand nu am mai postat pe blog, but hey, apreciez ca mai treceti pe aici sa-mi luati pulsul.

Traiesc bine, multumesc de intrebare,
nu mai scriu pentru ca momentan imi lipseste capacitatea de sinteza si coerenta gandurilor.

Rezolutiile din octombrie lipsesc pentru ca nu m-am antrenat decat o saptamana. Se pare ca ma aflu in plin colaps imunitar, iar organismul meu cedeaza ca piesele de domino, trece una apare alta. Privind optimist spre soare, imi scriu totusi planul pe termen scurt (nov), mediu (nov, dec si ian) in speranta ca legea atractiei functioneaza si de data asta.

Antrenamente

1. 3 antrenamente cu greutati split:

Day One

umeri

5 serii x 5 rep power clean push press

4 serii x 10 rep face pulls

+ biceps

4 serii x 10 rep reverse grip EZ bicep curl

+ triceps

4 serii x 10 rep decline alternative tricep extention

+ abz

4 x 10 hanging leg raises

Day 2

Quads

5 x 5 geno cu calcaie pe discuri

+ Hams

5x5 Romanian Ddeadlift cu varfuri pe discuri

+ legz

4 x10 step ups/walking lunges

4 x10 dumbbell swings

+ Abz

4 x 10 oh plate crunch

Day 3

Chest

5x5 bench press

4x10 pull overs

Back

5x5 ramat cu bara

4x10 tractiuni helcometru priza pronatie

Core

(ca sa facem ziua si mai hatefull)

3 x 40 sec plank variation (side, front, side)

2. Crossfit challenge: aici ramane sa completez pentru ca variaza de la o saptamana la alta. In principiu facut Duminica (lu, ma, vi heavy lifting), cand e si sala ( sper eu ) goala.

3. Si am ramas cu 2 zile libere in care voi face cardio HIIT..

Dieta

Low carb

Suplimente

multivitamine + minerale
calciu
b-uri
pudra de proteine cu absorbtie lenta
yohimbe
carnitina
detox somethin'
seminte de in
scortisoara
ceaiuri de plante
vitamina E

Scop

termen scurt (nov) sa nu mor.
termen mediu (urmatoarele 12 saptamani) sa-mi vad abdomenul. De 4 ani ma tot eschivez de la treaba asta.
termen lung (urmatorul an) sa cresc forta si masa musculara in timp ce imi mentin un bf min.

Din punct de vedere Rest and Relaxation, imi urez o iarna simpla, singura, lipsita de evenimente si plina de rutina, somn mult, cu calorifere calde, ceai de iarna, carti si filme bune, coji de portocale si scortisoara, poate si miros de brad....d'astea pamantene.
Amin!

Enjoy!

p.s. Multa apa, frigul si vantul deshidrateaza.
p.p.s. probabil o sa fac si actualizari ale programelor si vor urma rezolutiile lui dec si ian.So help us google.
p.p.p.s. Have fun
p.p.p.p.s Check out this blog, mai scriu si acolo.

Aripi de molie

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 29 Oct 2011 15:48:00 +0000

enjoy!

Timpul!
lent, se taraste pe coate,
cred c'are genunchii zdreliti,
zice ca'i mai mereu loc de poate,
Tu tragi cortina...
Afara soarele tau....are dinti.

frunze crocante de'octombrie'ti zgarie mersul
pe strazi colbuite si noi,
ai vrea sa poti sa scrii singur versul
dar strofa-i facuta din doi.

mai iei doar un strop din verdea'ti licoare,
o gura amara si-atat?
de poate sa-ti spele si gandul si fataaa...
dar nu poate nimic...
o s-o scuipi!

Pe masa zac trei pahare'nvechite
miroase a praf, ulei si a nimb,
figurile sfinte te mustra iar stricte...
injuri acru, dai sign out...shut down sau delete?

Rugina se'nfrupta din ancora mare...
ce-ti trage piciorun'n pamant...
Un gargui vesel te duce la soare,
zice ca-i nou, ca-i infant...c'o fi sfant.

Cum stai tu intins pe roata lui Cronos,
tras intre a fost si va fi...
un inger eretic se dezbraca de aripi
si incepe trist a ceti.
Din cartea cu munte ,cu mare
din aia cu'antici` profetii.

cu vocea mistrala...
si tunet in aripi
Ai grija ca vine o zi...
Un inger fara sex, se dezbraca de aripi
si'ncepe usor a ceti
din cartea cea moarta, cu pagine goale,
din cartea cu pagine vii.

cuvinte'acide iti topesc crud pielea,
spanzurat intre a fost si va fi...
esti demon-straluce, oricare ti-e vrerea
urat si hulit, in solzi stravezii.

O voce mistrala, recita naprasnic,

Ai grija ca vine o zi...

...nici praful, nici crinul, a fost sau va fi,

ci gandul sau fapta'napoi vei primii.

Timpul lent se taraste pe coate,
Cred c'are genunchii zdreliti,
zice ca'i mai mereu loc de poate,
Tu vezi doar soare cu zimti.