Iar diferenta dintre mine si voi este ca nu m-am nascut intr-un cartier de vile, ci intr-unul de blocuri gri; nu m-am nascut imbracat in haine de toate culorile, ci mai degraba in alb si negru.

Personal am un principiu de cand ma stiu. Fetele trebuie respectate. “Ea” trebuie sa fie numai una, doar ea. Dar in varianta mai devreme mentionata (ce tine de interes pe termen enorm de lung ce se bazeaza pe iubire, idei si principii), nu intra (din pacate) multe persoane. Urasc tigara intre buzele lor, semintele pe strada – din gura lor. Seminte amestecate cu cele mai grele cuvinte, caci na … e grea omenirea pe trotuar. Aici ea poate fi oricine.
Mereu am avut si am ochi doar pentru “Ea”. Ce vreau sa spun este ca pana si ochii au fost si sunt fideli. Intotdeauna am lasat loc de sacrificiu suprem: posibilitatea de a-mi (“Ea”) cunoaste sufletul inainte de toate, de a cunoaste un om simplu la prima vedere, dar pe cat de simplu pe atat de dulce sufleteste.

Foarte multi sunt cei care nu respecta, incepand chiar cu ei insisi. Multi sunt cei care pretind ca iubesc, sunt falsi, reci-sentimental, nerecunoscatori, au trei rezultate finale: sex, alcool si bani (aranjate aleatoriu). Eu nu sunt aşa!
Cand sufletul nu e activat faptele vorbesc nu vorbele, fie ele constructive sau distructive. Restul vorbelor sunt vorbe gandite fara a fi simtite.

Asa ca nu mai conteaza sa va vorbesc atat de mult despre murdariile fiecaruia in parte, pentru ca nimeni nu e curat. Eu unul, daca stau sa ma gandesc acum la amintirile mele din copilarie pot spune ca am fost in locuri, momente si cu persoane nepotrivite, dar asta nu inseamna ca am ramas printre ele. Voi de ce n-ati face-o ?

Termin asa cum am inceput. Este o mare diferenta intre mine si voi, pentru ca nu pot fi ca voi.

Andrei I. Apopei

Amân toate dorinţele şi las doar una să-mi nimicească ziua, gândul că mă recunosc învins. Nu e niciun vis. Îmi concentrez toată puterea şi toate speranţele, mă zbat mut şi poate inutil.

Mă simt înconjurat cu oglinzi plesnite. Să nu mă puteţi vedea, să nu mă puteţi întreba. Să ma puteţi – doar ignora.
Vreau ce-am sperat, vreau ce-am visat, vreau ce-am câştigat. Eu vreau.

Trebuie să-mi inchid sufletul, sunt mut. Cuvinte nu mai sunt. Cu o privire tâmpă şi cu un sentiment zăpăcit de nedreptăţile vieţii.

Andrei

Recomand si filmul.

Faceti abstractie de ultimele 4-5 secunde.

Schitez doua trei cuvinte’n minte, la ora cand se va publica aceste ganduri, eu probabil voi dormi de oboseala ori voi suci ochii’n sus. O luna plina, 6 August 2009, ora 03:55. Mai jos de ea, Jupiter – impreuna cu Ea.

Va fi o saptamana de neuitat.

Scris astazi: 03 August 20:52

Cea mai buna coregrafie vazuta de mine (mai ales in primul video). Cat despre muzica – nota 10+.

E ca-n povestea aia cu hipopotamul.

Nu cunosc povestea asta.

Era un hipopotam nefericit ca e hipopotam. Nu vroia sa mai fie.
Si-a pictat niste dungi sa semene cu o zebra, dar n-a pacalit pe nimeni. Pe urma a incercat sa-si deseneze niste pete ca ale leopardului.
Dar toata lumea stia ca e hipopotam.

Intr-o zi s-a uitat in oglinda si si-a spus: sunt un hipopotam! Nu pot face nimic. Cum a inteles asta, a fost fericit.
Sunt fericit ca un hipopotam.

Cum e fericit un hipopotam?

Curand se implinesc 3 luni de cand nu mai marc acilea cate una, alta. Timp in care am clocit foarte mult, si inca nu m-am oprit.
Buchisesc zi de zi, mai mult decat ieri si mai putin decat maine, fac ce-mi place – si asta e foarte important. Despre ce crosetez nu pot spune foarte multe, si asta fara a avea motive serioase. Intamplator am ales sa fie asa.

Curand am cucerit varful “3 ani frumosi de facultate”. Iar acum ascensiunea continua pe un varf numit “2 ani de master” – stiu: tot facultate e, insa vreau sa ramana asa. Vreau sa fie cat mai putini – cei care inteleg.

Despre viitor am atatea sa-ti spun. Astept, iar daca ceea ce-mi propun se va implini – va fi pe merit. Muncesc, si numai eu stiu cat suflet pun, cate nopti nedormite am si cate dorinta izbucneste din mine. Oricum, prezentul imi da curaj: “sa iubesti nu e nimic, sa fii iubit e ceva iar sa iubesti si sa fii iubit e totul!”. Splendid, eu iubesc si sunt iubit!

Nici vorba de sfarsit, revin indata cu o noua foaie.
Al tau prieten,
Andrei Ionut A.

12:00 – RiNg rInG! (“… vine acasa!”) A trecut atat de greu incat am senzatia ca au fost 2 luni sau mult mai mult.

In tot acest timp am construit ziua asta, zi de zi gandindu-ma ca fiecare zi scursa inseamna un nou sentiment, mult mai puternic si mai greu de suportat in conditiile in care ziua trecea al naibii de greu.

Noptile se sfarseau cu un gand la tine, acolo unde nici nu cred ca o sa ajung prea curand, iar diminetile erau cele mai grele. Abia ca ma trezeam, refuzam sa casc ochii si sa realizez ca defapt totul este la fel. Ma spal, mananc, invat, construiesc, ma obosesc si dorm – la fel ca’n ziua precedenta.

Masinile se lungesc pe strada, oamenii se cearta, joaca table, altii alearga. Trec rapid la cei care in momentul asta fac “combinatii” (de orice fel), blocurile nu se misca, oameni care plang, rad, fura si pot sfarsi printre ei daca mai continui mult. Zi de zi aceleasi lucruri, pareri schimbate doar de noi oamenii caci viata e atat de simpla, o complicam noi – cei care vrem sa traim mai bine, mai mult. Uite! pana si pe ceilalti ii vedeam la fel.

Stiu ca voi pica adanc ori voi ingheta statuie la 1 metru de pamant. Numele meu scris in gand sau sters de vant. Cine stie cand sau cine stie cum? nici vorba de vreun sfarsit acum, eu te iubesc si’n gand.