Gaby's mom💎

Oameni și locuri dragi. Part 2

2019-10-29T04:39:00.003-07:00

Pe Natalia Langa o cunosc demult, să fie vreo 5 sau chiar 6 ani de atunci. Încă din acele momente știam și simțeam la această femeie un vibe special, inexplicabil atunci. Cu trecerea anilor, Natalia s-a transformat în femeia de afaceri cu o privire seducătoare dar mai ales în femeia plină de idei inovatoare, femeia care dacă vrea, sigur face revoluție, și nu mă refer aici doar la domeniul frumuseții ci peste tot! Recent m-a invitat să fiu eu cea care le va testa la propriu noua gamă de produse ”Affect”. Am acceptat din start și știți de ce? Fiindcă am atâta încredere în femeia asta. Încredere că va promova doar produse de calitate, care nu au fost testate pe animale, care sunt vegane dar mai ales care lasă amprente și te transformă din om simplu în femme fatale.(Dovadă în acest sens stau și pozele dar și video de la event). Anterior am testat și produsele GOSH, ai căror reprezentant oficial în Moldova la fel este familia Langa. Am rămas satisfăcută și pot cu încredere recomanda produsele lor.

Nu voi fi niciodată adepta bisturiului sau acidului injectat pe chipul meu iar acum știu cu siguranță cum să-mi mențin tenul mereu tânăr și revigorant. Da, da, cu produsele Gosh iar mai nou și cu cele de la ”Affect” atunci când vine vorba de un make-up ca la carte.

Mai jos las atașate link-urile unde puteți găsi produsele minune!

https://www.facebook.com/goshshop.cosmetice/

https://www.instagram.com/affect.moldova/

5 lecții de viață însușite din serialul "Narcos"

2019-08-21T04:38:00.004-07:00

Am ezitat o perioadă până să mă "apuc" de "Narcos"și asta fiindcă ba timp nu găseam, ba dorință, ba, ba, ba.... whatever! Și rău am făcut......Am rămas impresionată de întreaga poveste dar mai ales despre lecțiile de viață pe care am reușit să le desprind din film. Mai jos las câteva....
1. Cu toți banii din lume nu-ți poți cumpăra viața.
Și ce dacă a avut miliarde, și ce dacă a cumpărat jumătate de Columbie. Tot cu "plomo" (trad.plumbul) și nu cu "plata" (trad. banii) s-a ales la final😔

2. Familia este cel mai de preț, sfânt, și valoros ce poate exista pe pământ, chiar și pentru cel mai sângeros narcotraficant din istorie.
Mai știți momentul ăla când Pablo a pus o grămadă de bani pe foc ca să-și încălzească soția și copilul? Bun moment nu?

3. Pentru mafie, bandiți și narcotraficanți cuvântul onoare cântărește mai mult decât pentru ceilalți.
Oare de ce?

4. Pentru a prinde răul, fii și tu rău!
Cam așa ar suna în română deși în minte mie mi-a venit în engleză " To catch the evil, be evil".
Mai țineți minte momentul în care Col. Carillo ucide un copil pentru ca informația să ajungă la Escobar??? Voi cum ați fi procedat???

5. În afaceri nu există prietenii.
So damn true. Și nu vorbim aici doar despre droguri. Guys, în orice tip de afacere vor exista în cel mai bun caz parteneri nu și prieteni. Unde la mijloc sunt bani, dispar valorile să știți.

Cam astea sunt lecțiile mele desprinse din"Narcos". Sunt tare curioasă dacă voi ați privit serialul și ce v-a marcat pe voi😀

Las aici și un link cu cele mai tari replici din "Narcos"
https://www.bustle.com › articles › 1... Web results 13 'Narcos' Quotes That Will Really Make You Think - Bustle

Enjoy😀😀😀

Oameni şi locuri dragi. Part 1

2019-08-08T09:21:00.000-07:00

De câte ori îmi amintesc acea fazã a vieții mele mă apucă şi râsul dar şi plânsul fraților. Nu, nu îmi amintesc cu nostalgie acele vremuri deşi eram mai tânără. Ba chiar pe alocuri simt un dezgust față de cea care ajunsesem la un moment dat să fiu. Poate n-ar trebui dar cu selfesteem-ul nu te pui😏 Era prin 2013 când moralul meu era dărâmat la propriu iar kilogramele mele o luaseră razna.

Vă las să vedeți diferența...

Atunci când beculețele creierului meu s-au aprins şi mi-am zis cã am nevoie de o schimbare, în peisaj a apărut ea. Un om străin atunci, dar care mi-a schimbat viața la 90 de grade. Margareta(Rita) Cojocari- femeia care făcea masaj. Acea femeie care mi-a insuflat încredere, curaj, voință. Acea femeie cu ajutorul căreia am dat jos 33 de kg. blestemate.

Nimeni mai bine ca ea nu mi-a explicat vreodată cât e de bine să-ți ții corpul sub control şi tu să-i fii stăpân şi nu invers. În timp, ea a devenit omul-motivație. Şi sã ştiți că asta nu e o postare-reclamă. Să fiu a naibii dacă e. Asta e o postare despre oameni simpli care pot schimba vieți. Căutați un om minune- găsiți-o pe Rita. Căutați o maseoză profesionistă - găsiţi-o pe Rita. Pentru mine ea a devenit tot. Şi prietenă, şi confidentā, şi specialist în nutriție, şi spaima celulitei mele🤣🤣🤣 şi tot, tot. Nimeni nu mă va convinge vreodată să merg la diverse centre unde cică, i'auzi grăsimea-i suptă. Pentru mine leacu-i Rita

😀. Deja de 6 ani de când o cunosc, îmi pot cu mândrie etala corpul în oglindă, celulita mea e cu "povodok" ținută bine-n frâu, durerile mele veşnice de cap au dispărut iar de când sunt mamă, tot Rita îmi vindecă insuportabilele dureri de spate, rezultat al căratului unei minuni cu ochi❤🥰😍. Iar pentru aceasta şi multe altele eu vreau să-i mulțumesc. Zecile sau chiar sutele de cliente ale Ritei pot confirma tot ce scriu eu azi aici, dar credeți-mă că femeia asta nu are nevoie de confirmări fiindcă ea e - Cosmos❤

Dacă o căutați şi n-o găsiți vă zic eu unde e😀

Bună! Sunt boala secolului.....

2019-05-10T02:54:00.002-07:00

Mi-a luat ceva timp până să mă hotărăsc dacă e bine sau nu să scriu un articol despre asta. Răspunsul e clar, am decis că o astfel de scriere are totuși dreptul la viață. 18 iulie 2018 va rămâne pecetluit în viața mea ca cea mai minunată zi, zi în care a apărut pe lume băiețelul nostru.

Odată însă cu bucuria imensă trăită atunci, în viața mea, vreo 30 de zile după, s-a aciuat cea mai hipnotică, urâtă, paralizantă și agasantă stare care poate exista. Specialiștii o numesc "depresie". Da oameni dragi, ea există și se manifestă de-a dreptul oribil. Niciodată nu mi-am imaginat că "mintea" poate să doară atât. Să plângi din oră în oră, să nu mănânci cu zilele, să începi să te urăști iar cel mai grav și terifiant e să ai momente când pur și simplu nu vrei să-ți vezi copilul. Și partea gravă e că în acele momente pierzi contactul cu realitatea iar de aici mămico, ai nevoie de ajutor.

Eu am depășit starea cu pricina cam într-o lună după ce am născut. Aveam nevoie de foarte multă susținere și înțelegere. Norocul meu că am primit-o! Soțul, părinții, surori, frați, prieteni, toți în acel moment joacă un rol cheie în recuperarea ta. Nu încerca să te salvezi singură! Nu ezita să ceri ajutor.

Un alt pas spre "vindecarea" mea a fost apelul specialistului. Dr. Aurelia Balan-Cojocaru, primul om în care mi-am pus toată încrederea și nu am dat greș. Sfaturile dânsei mi-au fost mai mult decât medicament. Deci da, și psihicul nostru are nevoie de un doctor. Cereți ajutor specializat! Nu e rușinos și nu doare. 👍

Tot doamna psiholog mi-a recomandat să citesc "Jocul vieții si cum să îl joci"

dar și "Crescându-l pe Cain" pentru mamele cu băieței😍

Vă îndemn să le citiți! Au jucat și ele un rol cheie în drumul meu spre vindecare!

Eu am fost mereu cea care nu credea în povești despre "depresie" până în ziua în care ne-am cunoscut personal.

-Bună, sunt boala secolului și mă aciuez pe o vreme în viața ta. Mă amuză să văd cum te descurci......

Nici măcar nu mi-a dat dreptul la replică!!!

Acum sunt bine cu mine însumi și cu copilul meu. Creștem în armonie și dragoste fără margini iar eu nu-mi mai doresc vreodată să încerc o astfel de stare. Dar! Who knows, cu mintea nu te pui!

Acele femei care veți spune că toate astea cu "depresiile" sunt baliverne. Și că voi ați născut și câte 3 copii fără timp de "povești cu boli ale secolului". Mă-nchin, meritați toate trofeele lumii! Rog doar să nu judecați!

2019-04-18T02:25:00.000-07:00

De 9 luni fericirea se cuibărește la pieptul meu. Ah, și e atât de feeric. De 9 luni trăim mai intens dar mai ales învățăm să trăim. Acum, când îl privesc, văd în el sensul existenței mele. Cum am trăit până acum fără tine? Copilul meu îți mulțumesc pentru că ai ales să fim noi părinții tăi, pentru nopți nedormite, pentru emoții, lacrimi, neputințe, bucurii imense și o dragoste de nedescris.
Îți mulțumesc că ne-ai maturizat și ne înveți zilnic cât e de frumos să te alimentezi minut cu minut din mici bucurii.
Îți mulțumesc că ai răbdare cu noi, așa cum eu și tatăl tău învățăm din mers profesia de părinte. Promitem să nu te dezamăgim vreodată.....
Azi, fiul meu face 9 luni de viață. Ba nu, azi toți trei facem 9 luni de viață. Pesemne că până la EL, noi doar am existat! Ce frumos e să trăiești❤

Pleacă - aruncă o privire ea! Rămâi -trânti ușa el!

2019-04-16T03:56:00.001-07:00

De ce divorțăm? Când zilele și orele și chiar minutele trăite alături de un om până acum nu demult, păreau rai. Când acest timp fără el sau ea ni se părea eternitate. Când diminețile încălzeam picioarele unul de celălalt iar gheața din călcâie părea foc. Când împărțeam zâmbete și suflete și trupuri. Când fluturii zburau nu doar prin stomac ci și prin minte.

De ce ajungem să divorțăm? Vine o zi când uităm de toate astea iar zilele, orele și minutele alături de el sau ea ne par un chin. Iar absența acelui sau acelei e ca un balsam pe suflet atunci când vrei să uiți de ceartă, de reproș. Vine o zi când gheața de la picioare se mută în suflet și-n priviri, și nu, de acolo nu o mai poți scoate. Vine o zi când vrei și începi a strânge bucăți de zâmbete și trupuri și suflete, da, da, anume acea zi când îți vrei înapoi cele împărțite. Și iată în acea zi are loc un proces ireversibil. În acea zi fluturii se transformă în omizi și nu invers cum e legea firii. Devin acele omizi hidoase care omoară vise trăite cândva, aspirații, omoară iubirea sub toate formele ei.

Divorțăm pentru că așa vrem noi sau așa vor alții? Divorțăm fiindcă voluntar sau nu, unul sau chiar noi amândoi trădăm. Trădăm cu voie și fără de voie, cu cuvântul, cu gândul. Punem trădări în practică de ciudă uneori, din răzbunare idioată din ranchiună și resentiment. Vrem justiție pentru noi înșine căutând uneori călăi pentru cea mai aprigă execuție a celuilalt. Alteori ne transformăm noi în unii. Trăim modern dar în adâncul inimii căutăm torturile de altă dată, decapitare, scaun electric, tras în țeapă. Ah, ce s-a întâmplat cu fluturii?

Iată-le, uite că au venit acele zile prorocite încă în bibliile străvechi. Zile în care ajungem să nu ne mai vorbim. Comunicăm cu nesaț unui dreptunghi în fața ochilor, spunem acelui gadget tot, și când, și cum și de ce iubim. Îi demonstrăm că am călătorit împreună la capăt de lume, îi arătăm cele mai intime poze, trăiri, sentimente. Ni se pare, că ea, acea bucată de metal ne înțelege. Uităm însă de el sau de ea de alături. Dar e de iertat! Cel de alături exact așa face. Avem lumea noastră virtuală perfectă neobservând cum cea reală încet încet trece în starea aia de putrefacție. Când ridicăm capul din telefon, deja "pute" da, da acel miros groaznic, pe care în zadar uneori încercăm să-l ascundem cu parfum. Ce e de făcut?

Păstrăm aparențe sau divorțăm?
Divorțăm zice ea, divorțăm zice el.

Pleacă aruncă o privire ea! Rămâi - trânti ușa el!

https://www.youtube.com/watch?v=wiUMA1KOunQ

Kamikadze....sau cum ne jucăm cu viața!

2015-03-16T06:30:00.003-07:00

Dese și nenumărate sunt orele și dățile când ne jucăm cu viețile noastre. Uneori voluntar, alteori fără să ne dăm seama. Jocul însă e joc. Ne complicăm viețile până la absolut, alegem căile cele mai dificile ca până la urmă să ne hrănim cu regrete. Iar întrebările de ce am făcut-o și de ce mi-a trebuit? ajung să fie la ordinea zilei aplicate pe fiecare circumvoluțiune a creierului. Vorbesc acum despre nimeni altcineva decât despre mine. Am ajuns să-mi complic zilnic viața, o complic acasă, la serviciu, în microbus sau în club cu prietenii. O complic pentru că așa sunt eu, un kamikadze! Nuștiu de câte ori vi s-a întâmplat să urâți și să iubiți în același timp....Eu o fac! Nuștiu de câte ori ați preferat să nu acordați atenție sănătății în favoarea job-ului, eu o fac! Nuștiu dacă ați dat cu piciorul un om care vă adoră și vă iubește sincer, eu o fac ( zilnic)...Nuștiu dacă ați ales să iertați de zeci de ori și tot de zeci de ori aceiași persoană să vă trădeze din nou, eu tot o fac...Nuștiu dacă preferați să petreceți ore în șir în fața calculatorului mereu căutând câte ceva, în loc să profitați de timpul liber și să schimbați o vorbă doar cu mama, tata, fratele...Eu și pe asta o fac. Am atâtea schițe în cap despre cum aș vrea să fac și cum aș vrea să fie....Problemă! Atunci când vreau să aplic în practică nu-mi iese. Iese de fapt, exact pe invers. Și asta de parcă întreg universul se încăpățânează să fie cu susul în jos. Cum să facem să trăim simplu? Cine ne-a zombat să facem totul mai dificil și mai sumbru decât este? În ce secol trăim? Cât mai avem să jucăm cu viețile noastre.....Eu vreau GAME OVER, eu vreau să trăiesc simplu, real, adevărat.... Eu vreau doar să iubesc, fără ură. Eu vreau să pun mereu sănătatea pe primul loc, chiar dacă risc să ies din circuit vreo câteva zile ( mă refer la job), eu vreau să-l primesc pe omul care mă iubește în viața mea, fără prea multe întrebări ce mi le pun zilnic, eu vreau să nu mai iert pe cel ce mă trădează, ci pur și simplu să-l ignor, eu vreau să stau cu ai mei și să le vorbesc, să vorbim, să sfătuim....Eu vreau....Eu nu cred că pot...Eu sunt un kamikadze.....Eu am taracanii din mintea mea.....ei fac ce vor!

Despre schimbări! ALTFEL

2015-02-24T06:41:00.000-08:00

Deci nu am mai scris de un car de vreme pe blog, poate chiar de vreo 3 ani să fie....Acum scriu din nou, poate chiar schimbările și tumultul din ultima perioadă a vieții mele mă impulsionează spre înșirarea cuvântului aici...Și nu! Nu că aș avea nevoie de comunicare cu cineva....Cred că am nevoie de comunicare cu mine însumi..... :)))) Schimbări, toată lumea mă întreabă de ele. Cum ai făcut? Cât ai slăbit? De ce ți-ai schimbat culoarea părului? Ce mănânci acum? Și zeci poate chiar și sute de întrebări și poate nu atât de multe răspunsuri...Ba poate chiar un singur răspuns....Am fost motivată! Da foarte motivată spre aceste schimbări. Într-un an m-am regăsit pe mine, m-am regăsit pentru că eram pierdută....O relație de rutină mă sugruma încet, încet fără să-mi dau seama. Kilogramele se puneau încet, încet tot fără să-mi dau seama. Totul a fost frumos, la început cum sunt de fapt toate relațiile. Un el și o ea, ambii îndrăgostiți.... Totul până în momentul în care tu ți-ai găsit un job, un job frumos, un job care presupune interacțiune cu o grămaDĂ de oameni, un job care de cele mai deseori îți cam fură din timp....Și atunci acel el începe să-ți interzică lucruri, începe să-ți impună condiții și începe chiar să te pună să mănânci mult pentru ca imaginea ta să sufere. Îi place să te vadă la cratiță, ba chiar adoră acest lucru....Tu grăsuleană și durdulie acasă la cratiță, el cu o siluetă perfectă și cu mușchii la vedere în club.... (RELAȚIA A DURAT 10 ANI)...Combinația perfectă după părerea lui, viață distrusă după părerea mea....Ușor într-o dimineață m-am trezit și am făcut prima schimbare....Am schimbat omul de lângă mine, nu, nu l-am înlocuit imediat...Ar fi fost idiot să procedez așa, doar că am schimbat prezența lui cu lipsa lui..SIMPLU... :) Au urmat celelalte, m-am înscris la o sală de shapping cu niște instructori grozavi, am luat ședințe de masaj de tot neamul ( nu-mi păsa că arunc banii, îi aruncam pe mine), mi-am făcut o grămadă de prieteni noi, am călătorit mult( timp de un an în 5 țări europene), mi-am înnoit garderoba cu articole vestimentare care-mi plăceau, accesorii, bijuterii, pantofi și multe plăceri femeiești... Am început să mă plac, să mă iubesc chiar....A urmat o schimbare de look, am renunțat la negrul din părul meu în favoarea unei culori proaspete și la modă...Nu, nu m-am temut, dorința mea de schimbare a fost atât de mare încât și verde dacă îmi vopseam podoaba capilară, tot avea să-mi placă...Pentru că eram ALTA! Nu m-am temut nici o clipă de schimbări și zilnic sunt gata să încerc unele noi....Acum sunt fericită, liberă și ALTA! Sunt și frumoasă zic eu... (Iertată-mi fie modestia)...................Dacă s-a meritat vă las să spuneți voi!

Şi cu asta ce-am făcut?

2011-12-12T02:34:00.000-08:00

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am fãcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am Ştiut,
S-avem nouã guvernare?
Şi cu asta ce-am fãcut?

Ca mai bine sã ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trãim în sãracie?
Şi cu asta ce-am fãcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a vãzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am fãcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rãtãcesc prin ţãri strãine?
Şi cu asta ce-am fãcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decãzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am fãcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am fãcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vãzut,
Ţara-i plinã de vedete,
Şi cu asta ce-am fãcut?

Pleacã-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarãşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am fãcut?

Aceasta piesa imi contureaza singuratatea atunci cind amintirile in trecut, incearca sa ma cheme.Senzational

2011-11-29T05:55:00.000-08:00

Pasiunea mea, sunt Oamenii!

2011-11-22T07:06:00.000-08:00

....Un moment de tacere!!! Voi v-ati atintit privirile asupra mea si asteptati sa va spun ceva. Unii abia asteapta, altii isi zic in sinea lor " De s-ar incheia mai repede". Eu insa iubesc toata aceasta euforie, va iubesc pe voi, da cineva ride sub mustati. Si stiti de ce va iubesc??? Pentru ca sunteti OAMENI. Nu am aceasta stare de mult, ba chiar nici un an sa fie. Pur si simplu, in culmea unei disperari, in care ma sufocam rapid ca pe sub apa, cineva m-a ajutat si mi-a intins mina, era un om. Mai tirziu cind eram fericita iar boltile cerului imi cintau deasupra mea, cineva a avut grija sa ma arunce intr-un hau adinc si obscur. Era un om... Abia atunci mi-am dat seama ca de fapt lucrul cel mai interesant pe acest pamint, sunt Oamenii. Nu v-am convins??? Dimineata ma trezesc, imi beau ceaiul meu negru ca taciunea, si deschid minunea care a facut-o omul--------Internetul. Rasfoiesc un blog, doua, citesc niste stirute( ca doar asta mi-e profesia), intru pe facebook, (cine nu are facebook) si descoper acolo oamenii mei, alcatuiti din familie, prieteni, dusmani,cunoscuti, necunoscuti si tot asa. Si imi tresare inima de entuziasm, cind incep sa-i descoper sau sa-i redescoper. Fiecare vine cu ceva nou, care imi face mie mai vesela ziua. Unii se bucura, altii pling, unii se incununa cu succese si lauri, altii sufera esec si ii apuca disperarea, toti insa au ceva comun, sunt oameni, drept urmare sunt pilonii acestui batrin pamint. Eminescu spunea: Citi oameni sunt intr-un singur om? Tot atitia, cite stele sunt cuprinse intr-o picatura de roua sub cerul limpede al noptii. Prin urmare un om, nu e un om. Un om e multitudine de oameni, e amalgam de caractere si spirite, e o groaza de idei si ginduri, e o minune. Na' ca s-a incheiat dimineata mea, ies in strada, iar acolo forfota, cineva imparte ziarele, unii se grabesc la servici, altii cersesc un colt de piine, iar eu ma simt implinita, pentru ca stiu ca sunt in siguranta. Inca mai sunt oameni pe pamint. Tuturor ne place sa auzim vorbe de lauda, ne place sa fim admirati si apreciati. Ne place cand oamenii ne observa succesele si ne trec cu vedere esecurile. Dar urim cu desavarsire momentele in care oamenii ne desconsidera, vorbesc urat de noi, sau nu ne apreciaza eforturile si sacrificiile. Mie imi place sa ma spal si-n negativ, asta ma face mai puternica. Ati privit cum plinge o femeie? dar cum suspina un barbat? dar ati citit pe fata unui copil, emotia cind i se da o jucarie? Eu am avut parte de toate astea. Nimic nu poate fi mai firesc si mai simplu, dar in acelasi timp nimic nu poate fi mai neobisnuit. Imi place sa combin acesti doi termeni Pasiune si Oameni, pentru ca pasiunea e om, iar omul e pasiune. Exista diferite categorii de oameni, sunt oameni care dorm in statii ( la microbusul 160), exista oameni care stau in fotolii cu inalte functii, exista oameni care pur si simplu exista, insa toti sunt diferiti, iar asta ii face mai speciali. Iar asta face pasiunea mea sa creasca in intensitate.Imi place sa le descoper visele, aspiratiile, atitudinile, sau pur si simplu felul lor de a fi. V-ati gindit cit de plictisitor ar fi daca toti am fi la fel?. Si totusi oamenii pornesc de la un punct comun, Creeatorul Divin. Apropo,acesta a creeat omul dupa chipul si asemanarea sa, deci... cum sa nu ma pasioneze oamenii, cind prin ei il descoper pe Dumnezeu.

Orizontul singuratatii mele!!! CREATIE PROPRIE!!!

2011-11-18T03:27:00.000-08:00

Plutesc ca o lebădă moartă

Simt gîndul cum chinul îl poartă

Grea, tot mai grea-i aşteptarea

Dulcele chin zbuciumat ca şi marea.

Mint, şi mă mint întruna

Martori, m-is cerul şi luna

Singur, simt ploaia şi vîntul

Martor îmi e doar cuvîntul.

Simt, cum durerea grea mă apasă

Priveşte! Norul greu cum se lasă.

Deasupra-mi e azi, va fi mîine

Orb sînt, şi orb voi ramîine.

În strune de vioară, şi în delir profund

Eu îţi cîntam iubirea, ce straniu legămînt.

Cînd în amurg tîrziu, şoptii tu la ureche

Tu pleacă, orbule te du, nu mai suntem pereche.

Atunci în deznădejde, ş-in suferinţă grea

Am început să caut smintit mîndria mea.

Durerea o înghiţise, ce mai puteam să fac?

Decît să plîng întruna, să plîng ş-apoi să tac.

În sobă un jăratec, abia mai pîlpîieşte

Singurătatea rece pîna la os striveşte.

Sunt beat de-amărăciune şi ca un biet hoinar

Mă-nchid în bezna-mi rece şi plîng cu lacrimi iar.

Pe aripi de ninisoare, zboară şi visul meu,

Mereu vei fi aproape, te voi simţi mereu.

Pînă în ceasul morţii, în cel din urmă ceas

Te voi striga iubito, de ce n-ai mai rămas.

Sunt ca un munte rece, cu piatra transpirată

Doar amintirea ta nu poate fi uitată.

Uitaţi sunt ochii mei de mine şi de lume...

Dar scumpo, niciodată nu voi uita de tine.

Se-aude în depărtare, un clopot jalnic bate

Se ţine rugăciune în dibuit de noapte

Mă scol încet, şi palid mă las în cîrja grea

Ce rîde trist, satanic de suferinţa mea.

Doar ea c-un rîs himeric, îmi ţine soarta-n mîini.

Destinul meu sculptat de Dumnezei străini.

De ce nu văd lumină, răspunde-mi, unde eşti?

Îţi vînd şi viaţa mea, să nu mă părăseşti.

Din nou un strigăt mut la ceruri se ridică.

Şi orizontul palid se rupe, ş-apoi pică

Simt greutatea lui pe capu-mi se apasă

E rai, sau iad, sau simplu e o pădure deasă?

Plăcerea îndelungată se transforma în chin

Dulceaţa gurii tale acum e un venin

O melodie tristă, un sunet de vioară,

A spart liniştea serii, cea limpede şi clară

Şi numai lumînarea ce arde lin, tăcut

Îmi stînjeneşte somnul, în care am căzut.

WEB 2.0. O noua viziune!!!

2011-11-09T11:24:00.001-08:00

Perioada web 2

View more presentations from Rodica Vilcu

File din Istorie.... Cînd ne-am unit cu ţara mamă!!!

2011-11-06T01:28:00.000-07:00

Cînd mă gîndesc că acum în vîltoarea timpului, suntem două. Cînd mă gîndesc că ne desparte un Prut doar. Cînd mă gîndesc că clopotele României trezesc şi naţia basarabeană, mă apucă plînsul. Plîngem după o iubire imposibilă, după o iubire care odată am trăit-o cu patimă. O iubire care a prins aripi la 27 martie 1918. Dragostea dintre noi şi ei. Dintre două pămînturi ale aceluiaşi Dumnezeu.

Data de 1 decembrie 1918, a fost şi rămîne pagina cea mai sublimă din istoria noastră comună. O pagină la care nu a lucrat doar un om politic, doar un guvern sau doar un partid. E faptul istoric la care a participat tot neamul românesc. Prin elanul străfundurilor conştiinţei romîneşti s-a realizat UNIREA. Un elan care a fost călăuzit de marii fruntaşi politici, pentru ca totul să iasă aşa cum ne-am dorit. Marea unire, rămîne a fi marea unire, însă ea nu a fost rezultatul unui război cum unii spun, sau rezultatul proclamaţiilor şi deciziilor strategice ale elitei de la Chişinău cum spun alţii. Acest noroc al tuturor românilor a fost o necesitate istorică, şi asta rămîne a fi - acest ideal naţional s-a dovedit a fi mai presus ca oricare incompetenţă şi egoism al guvernului sau partidelor politice. Florin Constantiniu spunea " Nu o victorie militară a stat la baza României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional". Atunci îmi vine în mintea mea de televizionist ziarificat, o concluzie, că astăzi s-a pierdut cu desăvîrşire sămînţa oamenilor de atunci. Sămînţa care rodea grîul, şi nu neghina care astăzi se pretinde a fi rod. Spun asta nu pentru a discredita ţara şi oamenii printre care am crescut, ci pentru ca să evidenţiez încă odată, că Marea Unire, a fost doar una, alta nu va mai fi. Şi de ce??? Toţi vor să fie cetăţeni ai României cu acte în regulă, toţi fac coadă pe la ambasade, dar oare ştiu ei mă

car fărîme din adevărul de atunci??? Ştiu ei oare că în urmă cu 93 de ani, la Chişinău s-a votat. Un Sfat al Ţării format din 138 de membri, dintre care prezenţi erau 125: 86 au votat pentru, 3 împotriva, iar 36 s-au abţinut. O votare plină de entuziasm şi nerăbdare, dar cel mai important: guvernată de dorinţe sincere? Cu mari regrete în sufletul meu chinuit de gînduri de unire, afirm că azi dorinţe sincere nu mai există, azi la noi guvernările sunt seci, iar de patria mamă au uitat demult.

1918, un an istoric, un an în care mama şi adunat odraslele acasă, un an în care vechile graniţe ale Moldovei, ciopîrţite fără de milă, au fost reîntregite. Încet, încet, bucată cu bucată au fost adunate la un loc, fărîme din inima poporului român, iar apele bătrînului Nistru, scăldau mîndre hotarul care contura adînc sudorile codrenilor, orheienilor, sorocenilor, etc. La acest subiect poţi scrie sute şi sute de pagini, nu voi încerca să descriu istoria, pentru că au facut-o alţii deja. Cugetul meu nu îmi permite nici măcar să gîndesc pînă unde am ajuns. De ce nu suntem şi azi uniţi? De ce a trebuit să fim înghiţiţi de rechinul rus? cît de meschin sună azi: Spre Europa românii au două frontiere, a românilor şi a ..........românilor. E de plîns. Nu ne-a rămas decît fărîmitura de mîndrie că odată am fost şi noi ACASĂ, că am fost şi noi la sînul mamei. Azi mama noastră ne-a părăsit, nuuuuu noi am părăsit-o pe ea. Ba nu, am fost înstrăinaţi cu forţa. Pînă cînd să mai aşteptăm??? O altă mare UNIRE.

Articol scris pentru www.blog-pentru-basarabia.ro

File din Istorie

2011-11-02T08:40:00.000-07:00

Intii de toate vreau sa va multumesc din suflet celora care ati stiut, stiti si sper ca veti sti sa fiti cu adevarat oameni. Asi incepe cu constatarea ca noi televizionistii ziarificati, iarasi ne bagam in treuca de parca singuri ne cerem a fi dejun porcilor. Dar asta e mai putin important ca doar in Olimpul nostru se permite orice, oare nu suntem noi democrati? Ajunge totusi cu atita lauda de sine, sa inceapa discursul propriu zis:

Stimata audienta! Azi voi prezenta fetele Partidului Canalist….Pardon! Comunist, inbunatatite prin farduri si crème timp de 8 ani. Am sa incep cu inceputul: “Oameni buni noi de azi o ducem ca ciinele in car, asa ca apucati-va de treaba” vorba lui Vovocika catre tovarasii sai la inceput de mandat. Da, iar m-a luat gura pe dinainte, iertare, iertare! Vorbeam de chipurile Voronistilor, Dodonistilor, Muntenistilor si de ce-au facut ei cit au zabovit in primul scaun. Mi-aduc aminte ca erau timpuri in care de prostia lor nici vacile din Tibirica nu mai dadeau lapte, au facut “ sovet” si s-au sfatuit ca daca nu vin democratii ii “ crishka” da acum saracele se crucesc cu toate cele 4 copite. Dar in fine sa revenim la istoria care va sa vina. Eh, he, he cite au facut si nu au facut, bata-I crucea sa-I bata! Au si mintit ( noi vom adduce prosperitate in tara, nu zic au marit un piculet pensile, in rest gata, s-o incuiet lacata), au si manipulate ( au cumparat babute si mosnegei cu saci de crupe si “cirnat” de doua ruble, au si furat( ei iar argument: casele din strada Ciocirliei??? De unde, doar de nu au venit pe aripi de ciori, asta-I alta vorba., ba chiar au si semnat tratate. Totul ca gingasa si naiva Moldovioara sa infloreasca si sa rasara mai “ comunista” ca niciodata.

Tovarasii de partid, mai mindri decit paunii, timp de doua mandate au privatizat tot ce se putea: si terenuri ( paduri intregi si terenuri unde au sadit vii pentru rusi), si banci( Feciorasul Olejka detine 20.9% actiuni din Fincombank) si fabrici, tineau tare la gospodarie. Trebuia mereu sa fie “ chivnita” si “cosarcile” pline. BRAVO, eu respect asa indivizi, pacat ca preferinta mea nu intereseaza pe nimeni.

Saracul Cioroi-sef, s-a facut pastrama de atita saracie, el singur bietul de el se contrazice: cind spune ca Moldova e saraca, cind ca nu e. In fine, mi-a aduc aminte de cuvintarile sale tinute in salile pline cu minti intunecate “ Moldova este o tara prospera, lui Ghimpu ii lipseste o doaga cind spune ca sintem o tara saraca”. Da’ de unde saracie cind salariile sunt mari dar totusi n-avem ce minca, cind preturile sunt mici, dar nu ne ajunge nici de piine. Da lume! Dupa Voronin, traim ca-n sinul lui Dumnezeu. O atare guvernare numai Moldova, China si nelegiuitii pot avea.

Dar sa nu uit si de stolul celalalt de pasari rapitoare. Spre exemplu Bombonel un sufletel de om care devenise marioneta ciorii din virful ierarhiei, unde e acum? Eu nu am auzit de multa vreme dulceata vorbelor sale, oi fi eu un ziarist ieftin care-si vinde articolele la poarta pietii, dar totusi mai fac si unele cercetari. Nu mai avem Tarlevi! Pe agenda de lucru- Tarlev a disparut. Mai departe…….sssstttt! se desluseste de departe un car, car, car. Oare nu vin dupa mine sa ma rapeasca si sa ma bata ca pe “ secretizatul” de Resetnicov? Ca aista de rapit cei acuma e vicepresedinte al Parlamentului. Mai bine sting lumina si lucrez mai departe la “ opait”. Iata-ma ajuns si la Tkaciuc - Barba Cot, acesta-I ca berbecul care suge de la doua oi, numai ca una-I cioara, cealalta putina, dar nu-I nimic, important e sa aiba de unde suge ( Vorba lui Vova). Apoi iaca, hibridul asta de moldovean rusificat sau rus moldovenizat, doar muma-sa stie, e aripa dreapta a boss-ului. Da, pai bine ca e normal, pina acum aripioara era Mocanu, dar acesta e Antimafiot acum, lupta cu mafia atit de inversunat de ai impresia ca lanseaza rachete nucleare. Doamne apara si pazeste peticul asta de pamint sa nu se transforme intr-o tara a bombelor.

Sorbind din cafeaua dulce, dulce, ca sa-mi hranesc creierul ma gindesc pe cine am omis din tot desenul meu animat, si-mi amintesc……..doamnele Partidului, frumoase si distinse ca doua roze intr-o gradina: Zinica Greceanii si Jenica Ostapciuc

Doamne de poveste

Disperate neveste( dupa regimul Stalinist)

Jenica care era odata o bucatareasa vestita prin “ pirojoacele” sale, acum vreo 6 ani in urma era o Ea linga un El ambii contemplati intr-un singur suflet credincios de la Manastirea Condrita. Greceanii, nici nu am cuvinte, pentru venerabila Doamna care aspira sus, foarte sus, na ca are sanse mari sa devina presedinte………..sper ca atunci cind va cadea sa nu se loveasca rau. Si cu pasi lenti si fara ca sa ma auda SIS-ul am ajuns la Resetnikov - al doilea Cubreacov, rapit si batut in prag de alegeri. Zacea intr-un pat de spital, bolnav de “ftizie” si chinuit de ginduri negre. Este demn de a fi numit un personaj din opera lui Bacovia. Urmeaza intruchiparea tineretii, Tovarasul Kalin care indemna tinerii spre un viitor prosper. El stie multe, ca doar omul e trecut prin viata, in suflet insa tot tinar a ramas si un comunist inversunat. In cele din urma voi spune cite ceva si despre juristul breslei comuniste, care e dedicat trup si suflet cioroiului, care dirz tine piept tuturor nedreptatilor si scoate breasla din noroi. Eu zic ca merita medalia de aur la campionatul “ Prostia omeneasca” mentiunea “ cel mai mare mascarici”. Albastrul din ochii lui hipnotizeaza toti judecatorii, cert este insa un lucru dupa ce a fost numit “ idiot”, bascanul gagauz, nu cred sa cada prada dulcegariilor sirbiene. Dar asta e alta poveste.

Am prezentat citiva din actorii Teatrului de Papusi “ Comunisticus”, caci asa este, unii au mai mult, altii mai putin, dar toti traiesc in armonie, si cum zicea o colega de a mea mai poetica din fire, cu n-o intorci moldovenii rid. La final de spectacol am invatat ca toti cei care pretind ca spun adevarul, mint de fapt. Am invatat ca dupa 4 ani de guvernare au urmat alti 4, si am mai invatat ca inca patru nu vor mai urma. Dar mai urmeaza sa invat ca istoria se repeta. Si asa am tot invatat.

Eu si toti cei cu cap, ne adresam oamenilor, nu putem permite sa ni se arate iar acest spectacol ridicol, care vor sa ni-l bage cu forta pe git. Ne trebuie doar putina minte si cuget ca sa traim fericiti. Pitagora spunea “ Mintea celui intelept este pentru el putere si zid de aparare”. Deci incercati sa construiti cit mai dur acest zid pentru ca ciuma rosie sa nu patrunda in el. Iar voua tovarasi comunisti si ca sa nu fac totusi discriminare, voi include si SUPERalianta, nu va pot spune decit sa traiti Dobitociile Voastre, si nu mai distrugeti Moldova.

„ Cărţile s-au reunit la Biblioteca Ştiinţifică centrală, „Andrei Lupan””

2011-10-28T10:23:00.000-07:00

Cartea este în viaţa noastră un element central al creării unui psihic sănătos, a unei culturi generale, este sprijinul în cazul unei decăderi nervoase sau formarea pe vertical a spiritului şi al raţiunii. Prin cărţi ne regăsim, dar în acelaşi timp, prin ele încercăm să fim alţii. Şi aşa cum pana se simte cel mai bine fiind înmuiată în cerneală aşa şi cărţile se simt acasă în Biblioteca Ştiinţifică Centrală “Andrei Lupan,, din cadrul Academiei de Ştiinţe din Moldova, unde în aceste clipe are loc inaugurarea în premieră a tîrgului internaţional de carte ştiinţifică şi didactică.

Atmosfera este calmă şi plăcută, o atmosferă în care parcă se simte încă izul cărţilor abia scoase de sub lumina tiparului. Putem întîlni aici fără să traversăm oceane şi mări, ediţii din SUA, Marea Britanie, România, Rusia. Pe un stand aparte, se regăsea mîndria noastră, cărţile moldoveneşti, puse la un loc mai de cinste, că doar sunt sudorile noastre. Ceremonia de inaugurare deja a început, sute de amatori, dar şi cunoscători, profesori şi academicieni, vin să guste din nectarul cuvîntului. Tîrgul internaţional de carte poate fi numit izvorul nesecătuit de carte. În cadrul acestuia, bibliotecile şcolare au prilejul de aşi înbogăţi colecţiile, ca mai apoi să poată cultiva în elevi sămînţa adevărului şi a frumosului. Lumea începe să se îndesească, la fel ca picăturile unei ploi de vară. Au sosit şi mari personalităţi ai mediului academic, care au salutat iniţiativa unui astfel de tîrg. Mariana Şlapac, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a spus că, în epoca Internetului, cartea pare că rămîne în umbră. "Pentru un student, masterand sau doctorand cartea, însă, rămîne a fi principalul prieten, de aceea tîrgul internaţional de carte este ca o binecuvîntare pentru aceştia", a opinat savantul. Pînă şi un grupuleţ de copii din clasa a VII-a a Liceului Teoretic „ Mircea Eliade”din capitală au venit să admire tîrgul de carte. Asta demonstrează că interesul tinerilor faţă de ceea ce numim „carte”, nu s-a pierdut. În plus aceştia împreună cu dascălii lor au putut procura cărţi din colecţiile expuse, dat fiind faptul că acestea pot fi achiziţionate la reducere.” La tîrg cărţile se vînd cu o reducere de 10-50 la sută. La finele evenimentului, vor fi oferite trei premii - pentru cea mai bună realizare artistică şi poligrafică a unei cărţi, pentru cea mai populară carte, pentru cea mai bună carte de popularizare a ştiinţei. Fiecare premiu valorează o mie de lei” a subliniat directoarea bibliotecii „ A. Lupan”, Aurelia Hanganu.

Nu e mai mare valoare decît cetitul cărţilor. O carte este o parte din univers. Poate anume din aceste considerente, tîrgul internaţional de carte s-a înscris printre cele mai de semnificative evenimente culturale şi ştiinţifice din acest an. Totul decurge exact ca într-o carte. Mai tîrziu, cu o mare satisfacţie care I se citea pe faţă, a ajuns şi Ministrul Educaţiei, Mihai Şleahtiţchi. Acesta s-a arătat plăcut surprins de colecţia impresionantă de cărţi, afirmînd că tîrgul de carte este un prilej de dezvoltare pentru toate instituţiile de învăţămînt din Moldova, “ Avem o problemă încă cu aprovizionarea şcolilor cu suficiente cărţi, însă sperăm să o rezolvăm cît mai curînd” a conchis ministrul.

Tîrgul internaţional de carte se află la prima ediţie, şi este consacrat celei de-a 575-a aniversare a Chişinăului, precum şi 65 de ani de la fondarea Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova. Cu toate însă că se află la începuturi, tîrgul de carte a devenit un focar de idei şi iniţiative ştiinţifice. Ca şi la oricare altă reuniune, cărţile tîrgului au venit cu noutăţi, iar noutatea absolută a constituit-o Biblia, care a fost expusă în opt volume. La tîrgul internaţional de carte, vizitatorii s-au simţit ca rima care dictează versul. De fapt asta şi era idea!!!

„ Chiar de-i rece şi de-s ploi, veselia e în toi"

2011-10-28T10:21:00.000-07:00

Covorul de frunze ale toamnei, îmi aduce aminte de prima zi cînd am venit în Chişinău. Oraşul contrastelor, oraşul verde, oraşul unde acum sunt ACASĂ. Astăzi bătrînul nostru Chişinău, cu umeri albi de piatră, este îmbrăcat în haine de sărbătoare. Îşi sărbătoreşte cea de-a 575-a aniversare. Timpul nu prea ţine cu noi, e frig şi cerul parcă stă să plîngă. Asta totuşi nu împiedică concetăţenii noştri, ba chiar şi turiştii străini, să vină la sărbătoare.

Aşa cum se obişnuieşte pe la noi, deja de ani buni, de Hramul Oraşului, se organizează concerte, expoziţii, degustări. Zeci de companii, îşi prezintă inovaţiile iar miile de trecători le admiră. Atmosfera e calmă şi plăcută, traversezi Bulevardul Ştefan cel Mare şi te minunezi, muzica răsună la toate colţurile, expoziţiile îţi dau din ochi şi parcă îţi spun să nu cumva să laşi nevăzută vreuna, iar aromele de mici şi frigărui îţi trezesc şi stomacul din amorţire. Pentru unii Hramul oraşului e oportunitatea perfectă de aşi demonstra eforturile depuse pe parcursul anului, pentru alţii însă sărbătoarea aniversării este sărbătoarea veniturilor. Dacă în zilele obişnuite o pereche de cercei spre exemplu, costa în jurul la 20 de lei, astăzi aceştia se vînd cu 70 de lei. „ Sunt articole hand-made şi de aceia sunt aşa scumpe, nuştiu unde ai văzut tu fato, cercei de ăştia cu 20 de lei” cu o frunte încruntată a afirmat o vînzătoare, care zgribulită de frig, devenea grosolană cu toată lumea. În ciuda acestui fapt, mai la vreo cîţiva metri de odioasa comerciantă de „ articole hand-made”, s-a încins o horă de zile mari. În faza iniţială se găseau doar moldovenii tropăind vesel, ca mai apoi să întregească hora trei turişti de naţionalitate turcă. Faptul că nu prea înţelegeau paşii, nu a constituit pentru dansatorii turci un motiv să abandoneze hora, aceştia cîntau şi dansau, ba poate mai frumos ca ai noştri.

Avem un oraş minunat, cu oameni minunaţi, dar mai ales cu regiuni bogate. De Hram, fiecare sector şi-a prezentat zestrea. „Parcă se aseamănă cu nişte mirese” aud la cîţiva paşi de mine, vocea tremurîndă a unei bătrîne. A venit şi ea la sărbătoare. Bulevardul principal al oraşului era plin de oameni, Pînă şi Ştefan al nostru rîdea parcă, priveai acea piatră şi vedeai cum prinde viaţă. Aniversarea anuală a Chişinăului, este o sărbătoare care atrage, iar asta o demonstrează statisticile. Potrivit Oficiului Vamal, în perioada 12-14 octombrie, prin punctele vamale ale Republicii au trecut cca 50.000 de turişti străini.

Veselia continuă, iar frigul de afară nu e o piedică nici măcar pentru mămicile care au venit cu copii mici, să savureze evenimentul „ Pentru copilul meu, acesta e primul hram al Chişinăului, deaceea am hotărît să venim, în plus se organizează foarte frumos totul, se merită” emoţionată n-a spus chişinăuianca Tamara Bolboceanu. Spre seară a început şi concertul cu invitaţii de peste hotare. Dacă unii s-au arătat încîntaţi de acesta, alţii s-au indignat că statul cheltuie prea mult pentru organizarea concertelor de aşa gen.

Dar totuşi, cu mai mulţi DA, decît BA, veselia continuă. E sărbătoare şi răsună muzica, cîntă Zinaida Julea.

Mici fărîme de poveste, sau... acasă sunt la Chişinău!

2011-10-18T05:53:00.000-07:00

Cînd privesc pe geam culorile toamnei, încerc să construiesc în minte acel tablou, care l-am vazut acum 15 ani, cînd pentru prima dată am sosit aici. Mi s-a părut atît de straniu acest oraş, iar claxoanele dese mă scoteau din minţi. Împletită prin fustele mamei, cu un miorlăit parcă forţat, îmi venea să strig că " veşnicia s-a născut la sat" dar încă nu ştiam de Blaga pe atunci, şi am fost nevoită să înghit un nod ce-mi strîngea cu putere gîtul. Pe măsură ce înaintam, prindeam viaţă, şi-mi dădeam seama, că în fiecare edificiu zărit, sălăşluia un suflet, că fiecare stradă purta amprente de oameni mari. Acum mă intercaley cu el, acum eu sunt Chişinău!!! Neîndoielnic, adevărul este acesta. Chişinăul îmi aparţine mie, aparţine strămoşilor mei, va aparţine copiilor mei. Ba nu, Chişinăul, e părticică din fiecare moldovean cu inimă română. Na, că deja unii vor spune că încep discriminare. Fie, Chişinăul e al nostru. E al nostru cu toate iernile şi verile, cu tot apusul şi răsăritul, cu toate sudorile strămoşilor şi cu toate bătăliile lui Ştefan. De plîns este însă faptul că unii născuţi şi crescuţi aici, scuipă tot ce este sfînt. Cu o aroganţă fără de sfîrşit încearcă să demonstreze că pictaţi, pereţii clădirilor par mai "cool" sau că vandalizate monumentele sunt mai "fashion". Acum, sincer nici nu ştiu cum să-i numesc, fie suflete moarte, fie creiere pustii. În fine.....

"Oraşul meu cu umeri albi de piatră" e cîntat Chişinăul. Şi nu numai aici. Ştie şi Moscova de "Мой белый город ты цветок из камня", ştiu şi alte naţiuni. Noi ne ştim mîndria, dar cu ce scuturi, în cîte lacrimi am scăldat noi oare acest petic de pămînt? Mdaa încep să delirez deja de atîta nostalgie, şi pusă într-o situaţie idioată, mă pomenesc că nici măcar eu nu ştiu răspunsul.

Mulţi compară oraşul nostru cu o carte, alţii cu o bijuterie, eu îndrăznesc să numesc Chişinăul un Olimp Moldovenesc. Probabil că vă întrebaţi dar unde-s zeii? Avem şi zei, în primărie, în parlament sau guvern se odihnesc fără nici o teamă, ZEII OLIMPULUI MOLDOVENESC. Diferenţa dintre Antici şi noi, este că în Grecia exista doar un zeu suprem, la noi sunt tocmai 3, pardon 4( dacă-l uitam pe al 4-lea, mă mîncau "ciorile"). Veţi spune că am deviat de la subiect,că fac politică. Nuuuu, politica e o bucătărie mîrşavă. Poate totuşi undeva însă aveţi dreptate, nu am un contraargument, însă pot afirma cu toată ardoarea că Olimpul nostru cu mulţi zei, e mai rodnic, e mai al nostru.

Recent frumosul nostru Chişinău a aniversat 575 de ani de la fondare. Unii s-au lăudat cu aceasta, alţii au rămas indiferenţi, şi liniştiţi au profitat de concertul oferit gratis. Cu toţii visăm Parisul, dar oare ne oferă Parisul, poteca spre parcul de castani, unde ai şoptit primul " te iubesc"? Lăudăm Las Vegas-ul, dar oare ne alintă Vegas-ul privirile cu atît de multă verdeaţă? E plină Roma de noi, dar oare nu toţi vrem să ne întoarcem acasă? Chişinăul e un oraş angelic, cu o istorie zbuciumată, a avut şi pace, a avut şi război. S-a născut sub o stea norocoasă dar a fost nevoit să trăiască sub o teroare roşie. Oricum a reuşit să devină ceea ce este astăzi, un măreţ oraş. Mulţi m-ar contrazice, ar spune că oraşul îngerilor e altul, pentru mine Chişinăul e rai. Aici iarba e mai iarbă, dorul e mai dor, vinul e mai vin, hora e mai horă.

Vă întrebaţi al cui e Chişinăul? Nu, nu e al lui Chirtoacă. Chişinăul e al meu, Chişinăul e al tău, Chişinăul e al MOLDOVEI.

www.blog-pentru-basarabia.ro.

Nu da mită- corupția te condamnă.

2011-10-12T12:55:00.000-07:00

Republica Moldova, este o țară mică, dar cu corupție din plin. Iar asta o pot confirma statisticile umflate ale CCCEC. Poliția rutieră de la noi, este ramura unde să corupi a devenit deja un obicei, atît pentru șoferii de rînd, cît și pentru colaboratorii poliției rutiere. Oare pentru asta MAI, a lansat îndemnul Nu-mitei? Priveliștea Chișinăului s-a îmbogățit cu panouri, de data asta însă nu de alea cu reclame atragătoare, dar cu un mesaj foarte clar." Nu da mită-corupția te condamnă". În ce măsură banerele respective vor stîrpi fenomenul corupției în sfera poliției rutiere? Amplasarea acestora face parte din STRATEGIA DE REFORMARE A MAI. și momentan se află în faza inițială. Zic inițială pentru că afișele bucură ochii doar pentru o parte din populația orașului nostru (ne)corupt. Astfel avem panouri pe strada Decebal, bulevardul Dacia și pe strada Ciuflea. Pesemne că șoferii care circulă anume pe aici sunt predispuși să dea banul, iar ceilalți încă se abțin. "Speram ca conducatorii auto vor sesiza aceste banere. Deocamdata astea trei sunt instalate, speram ca vom mai instala" a declarat Sergiu Ceban, seful sectiei Chisinau a politiei rutiere. Ca sunt galbene si atractive, nu neaga nimeni, dar ca mesajul ii lasa reci pe majoritatea conducatorilor, este un fapt confirmat. Acestia spun ca banerele nu ii vor opri, sa dea un 100 de lei, pentru ca, decit sa ramii fara permis, si cu ochii pe panourile non-mita, mai bine iti vezi de drum si ii lasi si politistului ceva de mincare. Situatia devine alarmanta, insa potrivit ministrului Afacerilor Interne, Alexei Roibu, "planul banerelor nu va da gres, si situatia, se va schimba totalmente." Imi permit sa trag o paralela intre panourile gen " Spune nu violentei" sau " Nu fi victima" si afisele noastre " Nu da mita- coruptia te condamna" si observ ca toate prezinta probleme sociale grave cu care se confrunta societatea noastra. Banerele cu violenta au deja ani buni, de cind " orneaza" Chisinaul, iar fenomenul violentei nu a scazut. Cum vor contribui afisele " Nu mitei" inabusirii coruptiei? Cu toate acestea insa potrivit datelor MAI, cazurile de coruptie in rindul colaboratorilor acestui minister sunt in scadere. In 2010 au fost documentate 84 de cazuri, iar in 2011- 34 de cazuri de corupere.

Asadar stimati concetateni, avem progres! mai putin datorita banerelor, luind in calcul ca astea s-au instalat recent.

http://www.publika.md/indemnul-politiei-nu-da-mita-coruptia-te-condamna_516751.html!!!

AUTOPERTRET

2011-09-16T05:09:00.000-07:00

Scincet de copil

copilarie

vise

hau

lumina la capat de tunel

calatorii

fire puternica

prieteni

parinti

capricii si incapatinare

dragoste

jurnalism

...........

Eu si Viata mea

2011-09-16T05:05:00.001-07:00

VORONA LA CUPTOR

Reteta politicii de azi!

Se ia o bucată voronă, și se penește de toate ideologiile staliniste. Se adaugă puțin creier nerusificat și condimente de patriotism, limbă română. După ce am lăsat-o 3 ore să se odihnească la o temperatură maximă, ca să se înlăture mirosurile de PUTIN(Ă)și SMIRN(Ă) îl dăm la cuptor. Dacă timp de 45 de minute nu s-a copt. RENUNȚAȚI!E o cauză pierdută.

Ingrediente

1 vorona
creier
patriotism
limba română

Ingredient secret

Vointa

perseverenta
adevar

Politica corecta

Non-coruptie
verticalitate

Vrednicie

Omenie
Intelegere

POFTA BUNA!!!

Exercițiul Internațional Codrii 2011

2011-09-07T06:41:00.000-07:00

Drumurile se zguduiau de atîta agitație, Mașinile și elicopterele care survolau zona creeau impresia unui război. Săptămîna trecută, a avut loc un eveniment important pentru Republica Moldova. În regiunea Costești, Ialoveni, s-a desfășurat Exercițiul Internațional Codrii 2011. Evenimentul a fost supravegheat de către Ministerul Afacerilor Interne și s-a încununat cu succes.

Pînă la Costești, te duce un drum de vreo 15 km, asfaltat exact cum se cuvine. Dacă ai un autoturism bun, ajungi într-un sfert de oră. Anume aici, la Complexul Turistic Costești, a fost găzduit exercițiul. Fiind o misiune NATO, la el au participat aprx. 35 de țări. Zeci de morți, sute de răniți, blocuri dărîmate, elicoptere prăbușite, trenuri arse, sunt doar cîteva crîmpeie din întregul tablou simulat ce s-a realizat în timpul misiunii."Ne simtim parca suntem in razboi, spun localnicii" care timp de vreo 4 zile auzeau doar sirene, avertizări și elicoptere. Potrivit Serviciului de Presă al Ministrului de Interne, drept punctul de plecare, l-a constituit un cutremur cu magnitudinea de 7.5 pe scara Rihter, cu epicentrul în Munții Vrancei. În urma acestuia, echipe de salvatori atît naționale cît și internaționale, aveau să lichideze consecințele. Pe lîngă echipele de salvatori, capabile să acționeze în stare de urgență, la operațiune au mai fost prezenți 40 de observatori care au monitorizat exercițiile. Jack Gaenes- observator SUA, a menționat, că este exact ceea ce aștepta, și că este absolut convins de succesul acestei operațiuni. Conform scenariului, exercițiul s-a desfășurat în cinci locații ale R.M. Prima locație fiind accidentul feroviar de la Strășeni, unde echipele naționale împreună cu cele din Macedonia, Kazahstan, Israel, Armenia, Estonia etc., au intervenit pentru a salva oamenii. Cea de-a doua locație este spitalul de la Ciocana, unde a avut loc un incendiu, în urma căruia trei persoane au decedat, iar altele 3 au fost rănite. Satul Vatra, a fost cea de-a treia locație unde s-a ridicat nivelul de apă, din bazinul Ghidighici. În această misiune au fost solicitați, doi medici, șapte scafandri și un specialist în substanțe radiologice. Cea de-a patra locație, a constituit-o o școală din satul Cigîrleni, care în urma prăbușirii a făcut cca 12 victime. Un bloc de locuit din regiunea Dănceni, a fost ce de-a cincea locație, unde au fost solicitate șase echipe de salvare plus 4 grupe de salvatori cu echipaj greu. La eveniment a fost prezent și Ministrul moldovean de Interne, Alexei Roibu, potrivit căruia, scopul acestui exercițiu este de a avea un sistem modern de securitate, care să corespundă atît provocărilor realității, cît și posibilității statului. Menționăm că Exercițiul Internațional Codrii 2011, permite țărilor partenere NATO, de a practica mecanismele de răspuns la dezastre și a capacităților de cooperare în caz de situații excepționale.

Nu au lipsit de la eveniment nici jurnaliștii, care oră de oră se aflau în vîltoarea evenimentelor, deși era o misiune simulată, aceștia și-au făcut bine treaba, transmițînd din clipă în clipă detalii de la fața locului. Sunt o echipă bună, cu multe capacități și în fața unui dezastru vor răspunde adecvat,, a menționat membrul Distaff-ului pentru presă Irina Stanciugelu.

Amintim că Exercițiul Internațional Codrii 201, s-a desfășurat în perioada 27august-02 septembrie 2011, în regiunea Ialoveni.

Mai multe detalii pe www.pompierul.md

toti suntem oameni

2011-06-26T13:01:00.000-07:00

Indiferent de statutul social, banii de buzunar, notele la mate sau aspectul fizic suntem oameni. Toti ne atribuim unii atora titlul acesta. Dar ce inseamna sa fi om? (Sa raspundeti, va rog!)

S-ar putea da o reteta in urma careia este “fabricat” omul? Daca da, eu as vede-o astfel:

30% inteligenta 29% iubire 28% indignare 10% complexitate 3% ipocrizie

Sau poate este doar trup si suflet. Ar fi prea putin totusi. Cred ca este mult mai mult decat atat. Mie mi se pare o fiinta incredibilainfinit, dar cred ca ati prins ideea. pentru ca omul este afectiune, ignoranta, plictiseala, dorinta, sinceritate, neputinta, comunicare, ambitie, prietenie, demnitate, dispret, furie, romantism, tradare, sensibilitate, durere, zgarcenie etc. As putea continua la

Cel mai interesant mi se pare faptul ca un om poate avea mai multe stari, insusiri contradictorii in acelasi timp si acestea nu se amesteca totusi.

Toti oamenii vorbesc despre oameni. Nu conteaza daca despre ei insisi sau despre alti oameni, dar fie ei avocati, gradinari, chelneri, informaticieni, tot vorbesc despre oameni. Nici timpul sau locul nu conteaza. Oricand, oriunde este cel mai potrivit sa incepem sa vorbim despre oameni.

Poti cunoaste pe deplin un om? Ma cam indoiesc, data fiind continua schimbare a omului. Omul nu ramane niciodata acelasi multa vreme pentru ca se plictiseste. Parca mereu vrea ceva nou. Nici macar pe noi insine nu ne putem cunoaste deplin pentru ca uneori suntem atat de prostuti incat ne mintim singuri. )

Cred ca asta e. Cred ca nu ne ramane decat sa ne iubim. Si totusi, daca nu reusim sa ne iubim intre noi, macar pe noi insine sa ne iubim, caci:

“Acela care nu se iubeste pe sine nu stapaneste nimic pe lumea asta.” [Giovanni Boccaccio]

colaj din frazeologisme.

2010-12-03T05:52:00.000-08:00

Doamne, Doamne! Guvernare dupa guvernare, d'apoi lor le e bine. O duc ca ciinele in car acolo in parlament. Si nu le pasa de tara, ca saraca a ramas demult de caruta.

Moldovioara, Moldovioara

Unii se duc, altii vin iara

Voronei, Dodonei, Muntenei, isi cinta toti in struna unii altora. Dar sa n-o uit pe Zinika Greceanii, ii merge gura ca melita si nimic folos. Vorbeste in public, cica lui Ghimpu ii lipseste o doaga. Ferice de el, ca nu-i cu nasul de ceara si vorba ceea, nu-i vine repede mustarul pe nas, e linistit si calculat. Dar si mita blinda zgirie rau asa ca......

Pe planul zilei ADERARE, care aderare? Caci saraca tarisoara noastra se face pastrama pe toate planurile, si inca aderata! Rabdare, cetateni, rabdare, ca la noi inca nu s-o intarcat balaia, totul e inainte. Un lucru e necesar, sa fim un popor cu inima mare, si sa nu ne mincam de sub unghie.

exemple de zeugme

2010-12-01T02:27:00.000-08:00

1-Pina acum ne-au guvernat si liberalii, si comunistii, si satanistii.

2- Am fost tradata de mai multi, si de prieteni, si de dusmani, si la universitate.

3-Avem aici de toate gusturile, si dulce , si amar, si de telenovele.