unarosie

Doar pt FETE...

2012-01-10T07:32:00.000-08:00

De ce multi ajungem sa ne intrebam,ce pacate avem?..de ne este asa de grea crucea noastra,iar in dragoste nu avem norok si toate contra noastra se-ntorc...

Oare poate raspunde cineva la aceasta intrebare....

De ce atunci cand ajungem sa iubim celalant isi bate joc,de multe ori gandinduse ca celalant este o ''partida mai buna''Nepasandu-i ca acel care ii este alaturi,ar face totul ca ei sa-i fie bine..

Nepasandu-i ca-l va face sa sufere enorm....

Nepasandu-i ca poate intr-un tarziu va ajunge sa regrete...

Iar cand va realiza,va fii prea tarziu,degeaba va ajunge sa regrete sau sa planga....

Fiindca asa fac majoritatea fetelor,le place sa se joace cu inimile altora,lasand in urma doar suferinta,nestiind ca roata se va intorcea....

mesaj pt fete,,,ganditiva bine....

iar daca simti ca vrei sa-ti spui cuvantul inregistreaza-te si poti comenta....

Gandul meu

2012-01-10T06:46:00.000-08:00

When a MAN looks at you with eyes full of questions ... he is wondering how long you will be around.
When a Man answers "I'm fine" after a few seconds ... he is not at all fine. When a Man stares at you he is wondering why you are lying. When a Man lays on your chest ... he is wishing for you to be his forever. When a Man wants to see you everyday... he wants to be pampered. When a Man says "I love you"... he means it. When a Man says "I miss you"... no one in this world can miss you more than that. Life only comes around once make sure u spend it with the right person ... Find a guy ... who calls you beautiful instead of hot, who calls you back when you hang up on him, who will stay awake just to watch you sleep. Wait for the guy who ... kisses your forehead. Who wants to show you off to the world when you are in your sweats. Who holds your hand in front of his friends. Who is constantly reminding you of how much he cares about you and how lucky he is to have you. Who turns to his friends and says, "That's her!! "

For Amor

2012-01-01T15:43:00.000-08:00

Daca-un fulg de nea,
Se aseaza pe buza ta
Sa-l lasi sa te sarute
Ca-i trimis din partea mea.

Dar daca nu ajunge,
Eu il voi smulge
Si daca te vei intrista
Gandestete ca ne vom vedea.

Cum il chema,Iubirea mea,
A da era Fulg de Nea
Un bun indragostit
De la mine bun vestit.

Iar apoi el va pleca,
Sa nu te superi,Iubire mea
Ca eu te ador,
Autor: DiRoBiTzA

despartire

2012-01-01T15:38:00.000-08:00

Te-am vazut ,
Te-am placut...

Te-am atins,
M-ai aprins...
Ma-i sarutat ,
Si ai plecat...
Te-am strigat,
Te-ai intors si ai oftat...
Te-am lasat ,
Si apoi am regretat... Autor: laura

LA MULTI ANI

2011-12-30T12:17:00.000-08:00

UNAROSIE va doreste un an nou fericit,plin de bucurii,multa sanatate si LA MULTI ANI..

Ganduri despre MAMA

2011-12-28T13:09:00.000-08:00

Mamico draga, te iubesc!
Ti-am spus tot timpul asta,
Alta ca tine nu gasesc
I-am spus-o si lui tata.

De cand pe mine m-ai nascut
Viata ta s-a schimbat,
C dragoste tu m-ai crescut
M-ai ocrotit, m-ai aparat.

Am lesinat, bolnava am fost
Tu langa mine ai stat,
Ti-am zis atunci ca n-are rost
Sa plangi neincetat.

De cate ori eu mi-am dorit
Ceva, ca tu sa-mi cumperi,
Dorinta mea s-a implinit
Caci tu vroiai sa ma bucuri.

Mi-ai oferit si-o surioara
Cu care sa ma joc.
Mi-ai spus ca viata nu-i usoara
Sa-nvat sa imi fac "loc".

Intr-una sfaturi bune-mi dai
Prietena tu-mi esti,
Cuvinte dulci tu mama ai
Mereu sa-mi daruiesti.

As vrea sa spun la lumea-ntreaga
Cat o iubesc pe mama,
As vrea ca toti sa inteleaga
Ca una este mama.

Cuplu

2011-12-28T12:54:00.000-08:00

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia

De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,

Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?

Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea

Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?

Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,

Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,

Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Vlad Tepes – Legenda Dracula

2011-12-26T03:31:00.000-08:00

Vlad Tepes , fiul lui Vlad Dracul care era guvernator militar al Transilvaniei si membrul al Ordinului Dragonului (Draconis)

Ia pentru prima data domnia Tarii Romanesti intre anii 1456-1462 si se intoarce pe tronul tarii in anul 1476. Dracula nu este o porecla a voievodului Tarii Romanesti. Este chiar numele lui. El insusi semna ” Drakulya ” (nume care se traduce – Fiul Dracului). Porecla este Tepes. Aceasta a fost data de contemporanii lui din cauza mijloacelor preferate de tortura cu care isi pedepsea dusmanii si chiar unii dintre supusii lui.
O dovada a cruzimii sale ce l-a facut sa-si dobandeasca faima numelui, trecand astfel hotarele vremii, Tepes Voda punea sa fie trasi in teapa nu numai prizonierii de razboi, ci si unii osteni ai armatei lui, raniti in spate socotind ca acestia au fugit din fata dusmanului.
Pedepsele pe care le-a aplicat erau din punctul lui de vedere rationale deoarece considera ca era singura solutie de a asigura linistea si ordinea tarii, dar si sa taie pofta celor care ravneau la tronul lui.

In anul 1476 domneste decat o singura luna noiembrie-decembrie, dupa care este invins intr-o batalie la Targoviste.
Este asasinat impreuna cu fiul lui in ianuarie 1477.
Se crede ca trupul neinsufletit al lui Dracula a fost inmormantant in biserica Manastirii Snagov

Fiind un personaj nu numai istoric, ci si literar si folcloric voievodul a fost ales de scriitorul Bram Stoker ca erou principal al romanului sau aparut in anul 1897.
De atunci, Dracula si Transilvania, taramul care adaposteste misteriosul castel plin cu fantome si vampiri undeva in mijlocul padurilor intunecoase, a devenit subiectul a peste 750 de filme, documentare sau nuvele inspirate fiind de romanul scriitorului irlandez.
Astfel mitul lui Dracula pastreaza viu mitul vampirilor care era intalnit in Evul Mediu in toate tarile continentului.
Oare cruzimea si actele lui de represiune ce au fost o realitate, fac sa-si merite aceasta legenda de transformare a lui in vampir?
Asa a reusit fiul lui Vlad Dracul, nascut in iarna lui 1428 intr-o casa de langa turnul ceasului din Sighisoara , sa ramana o celebritate care dainuie de peste 500 de ani!?

Copil fiind, Vlad Tepes a trait ca ostatic al turcilor. In timp ce familia i-a fost asasinata el a fost pus la curent cu chinurile pe care aceasta le-a indurat. Acesta pare a fi motivul ce i-a otravit sufletul asa incat, ajuns voievod, pedepsea taind, jupuind, spanzurand, decapitand sau tragand in teapa.
Victor Hugo in “Legende de Siecles”, reda felul in care Vlad Tepes a intampinat armata sultanului Mahomed al-II-lea venita sa cucereasca Tara Romaneasca. Inaintand spre Targoviste, ostenii armatei turcesti au fost ingroziti de privelistea oferita de Tepes: case arse, campii parjolite, si fantani cu apa otravita.
Totul a culminat insa cu imaginea de langa zidurile cetatii unde se adapostise Vlad Tepes: o imensa padure de cadavre. Cuprinsi de frica si ingroziti de mirosul, celor 20.000 de cadavre ale prizonierilor turci infipti in tepe, ofiterii lui Mahomed s-au retras recunoscand victoria voievodului.
Pentru romani, Vlad Tepes a ramas voievodul in timpul caruia puteai bea apa din fantana Cetatii Targoviste, cu un pocal din aur masiv fara ca cineva sa-l fure (surse istorice confirma existenta acestei cupe care a fost folosita pana in ziua in care Vlad Tepes a murit).
Se spune ca transformarea lui Vlad Tepes in Contele Dracula insetat de sange se datoreaza faptului ca potrivit obiceiului in acea vreme castigatorul bataliilor isi potolea setea band sangele celor invinsi.

Adolescenţă

2011-12-25T16:12:00.000-08:00

Pe chipul tău râde uimirea
Şi plânge-un dor neostoit…
În faţa ta, se pleacă zarea,
Iar viitoru-i nesfârşit.

Bujori ţi-au înflorit obrajii
Şi-o piersică i-a parfumat…
Şi plete vesele, grumajii,
Cu aur cald ţi-au îmbrăcat.

Din ochii tăi, sfidând seninul,
Ţâşnesc albastre vâlvătăi;
Pe frunte ţi-a-nflorit mălinul –
Iar gura-i gata de bătăi.

Frumoasă eşti, cum niciodată,
N-a fost, sub soare sau sub nor,
Aşa o zgâtie de fată –
Că zânele, de ciudă, mor!

Cristal şi miere, laolaltă,
Se încâlcesc în glasul tău
Şi atunci când pieptul îţi tresaltă,
Răsare luna – dublu, zău!

Mă doare atâta frumuseţe
Şi nostalgia-mi dă ocol…
Când ochii tăi îmi dau bineţe –
Mă simt de răutate gol.

Din mult preaplinul vârstei mele,
Cu fulgi de nea, la tâmple ninşi,
Îţi fac, cu sârg, dulci temenele –
Cu ochii-adânc de dor cuprinşi.

Căci tu, frumoaso, ştii, prea bine,
Că azi e-al tău Pământu-ntreg,
Că doar privindu-te pe tine –
Ce e sublim pot să-nţeleg.

Trăieşte, deci, de vise beată,
Sub ceru-nalt, de nouri tuns,
Cât soarele-i pe boltă, iată –
Cât stele-n noapte sunt de ajuns.

Căci griji, pe chipul tău de zână,
Vor ofili bujori, cândva,
Şi-o gură rece, de ţărână,
Din trupul tău s-o-ndestula.

Dar azi, tu eşti, cum niciodată,
În lumea largă n-a mai fost,
Aşa o zgâtie de fată –
Ce vieţii mele-i cată rost…

Autor: Boris

Primeşte ploaia

2011-12-25T16:02:00.000-08:00

Pentru totdeauna plângând
Eu, femeia ochilor tăi,
Rămasă singură la malul mării
Voi împlini norii
Cu căldura sufletului meu,
Cu preţul lacrimilor mele...

Primeşte ploaia
Ce te va primeni la capătul lumii.
De ţi se va părea puţin,
Să ştii că nu mi-a fost uşor
Să dau picăturilor de ploaie

Culoarea ochilor mei
Şi să împrumut de la pietre,
Din când în când,
Tărie ca să-mi pot trăi
Trăirea-mi în răspăr fără tine.
Autor: silvia

Scrisoare

2011-12-25T15:52:00.000-08:00

Şi azi te adun din gânduri rătăcite
Şi te culeg de pe uscate frunze
Mai plâng pentru petale ofilite
Şi mai invoc neîmpărtăşite muze.

Cu triştii ochi şi azi te mai întunec
Şi-apoi cu ochii plânşi te limpezesc,
Cu ochii tulburi murmur un descântec
Şi tot ciudat şi-n lipsă te iubesc.

Cu palmele te mângâi peste ape,
Cu pasul te măsor peste cărări
Cu norii te salut din depărtare
Cu iarna îţi trimit pure ninsori.

Şi viaţa astăzi seamănă cu mortea
Şi dulcele-i amar ca de pelin
Şi mă voi pierde iar prin labirinturi
Şi la întâlnire iarăşi n-am să vin.
Autor: Silvia

Echipa unarosie va doreste un CRACIUN FERICIT alaturi de cei dragi voua

2011-12-22T11:10:00.000-08:00

Petala trandafirului

2011-01-29T05:44:00.000-08:00

petala trandafirului plutea
în largul
pîrăului
care.............

stropind încet și leneș stînca
se cotilea
la vale
ducînd petala
în brațele sale.....
și cîn colo
pe malul pîrăului se oprise
o vulpe
isteață..........
vulpea se izbi în apă.......
după care s-a văzut că
e un
Vulpoi...........
deci căuta
petale de
trandafir.........
și
mir!

Soldat fidel iubirii

2011-01-29T05:36:00.000-08:00

Soldat fidel, iubirii, zilnic îi dau onorul –
Deşi, câteodată, mai fac pe dezertorul…
De fiecare dată, pedeapsa-mi ispăşesc,
Iubita-mi cere-un lucru: mai mult să o doresc.

Ar trebui, iubito, să ştii că tu greşeşti
Găsind, mereu, cu cale, astfel să pedepseşti
Un suflet, căci sub soare şi cât cuprinde firea
O singură pedeapsă plăcută e – iubirea.

Îţi par o glumă, poate, cuvintele ce-ţi scriu
Dar vreau, iubirii noastre, soldat fidel să-i fiu
Şi gurii tale fine, să-i fiu supus ostaş –
Să dezertez nu-mi place – căci aş părea un laş.

O luptă inegală, mereu, iubirea noastră,
Ne face dimineaţa, când neagră, când albastră
Dar eu, care din fire, mă simt cam dezertor,
La zâmbetul tău dulce, mă-ntorc, plin de fior.

Şi uite-aşa, iubito, când dulce, când amar –
Ne ducem existenţa-ntr-al dragostei hotar…
Când tu, cam mohorâtă, pedeapsa-mi pregăteşti
Ştiu că eu sunt soldatul, obraznic, ce-l iubeşti.

Şi simt, aşa, deodată, în sufletu-mi - cătană,
O dulce fierbinţeală şi-o dureroasă rană…
Mi-e inima fierbinte, când dulce îmi zâmbeşti –
Şi-o rană sângerândă, când supărată eşti.

Dar, nu ştiu cum se-ntâmplă, c-atuncea dezertez,
Când tu eşti aiurită şi uiţi să mă dezmierzi…
Dar când buzele tale îmi ard gura-mbufnată,
Devin soldat cuminte – şi înfloresc pe dată.

…Soldat fidel iubirii zilnic îi dau onorul –
Deşi, câteodată, mai fac pe dezertorul…
Dar cât trăiesc sub soare şi cât mă ţine firea –
Pedeapsa ta-i sublimă – căci este doar iubirea…

Autor: Boris 67

Echipa UNAROSIE va ureaza Un An Nou plin de bucurii..

2010-12-30T05:38:00.000-08:00

Noul an sa va aduca belsug in casa, bucate pe masa, valuta in cont, un iaht in port, motor pe autostrada si vecinii ca sa vada. La Multi Ani!

As vrea sa fiu

2010-12-28T11:38:00.000-08:00

As vrea sa fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierduta;
Întelegând al vietii rost,
As vrea sa fiu strajer în post,
si chiar platind al jertfei cost,
Eu sa ramân în lupta.

As vrea sa fiu ce n-am fost ieri
Si nicicând înainte;
Prin lumea plina cu placeri,
Sa fiu asa cum Tu-mi ceri,
Sa nu m-abat spre nicaieri,
Din drumul vietii Sfinte.

As vrea sa fiu ce altii nu-s
Si nici nu vor sa fie;
Mergând în viata spre apus,
Sa nu ma las de valuri dus
Ci sa ma-nalt mereu mai sus,
Din timp spre vesnicie.

Aproape-as vrea sa fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând
Dar si de cei cazuti din rând,
Ramasi în urma, sângerând -
Ranitii fara nume.

As vrea sa fiu un simplu glas
Care sa strige-ntr-una
Ca din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai ramas
Si cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

As vrea sa fiu acel argat
La care El sa-i spuna
Când se va-ntoarce ca-mparat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanti ce mi i-a dat:
"O, bine, sluga buna!"

Si as mai vrea sa fiu ceva:
O raza lucitoare -
Si strabatând în lumea rea
Sa duc lumina undeva,
Sa încalzesc pe cineva
Si sa ma-ntorc în Soare...

Judecata

2010-12-26T14:43:00.000-08:00

Iată-ncepe judecata.
Domnul judecă-n Sion.
Nourul de martori vine
lângă strălucitul tron.

Stau în faţă acuzaţii :
milioane, mici şi mari :
se-nfioară împăraţii
între hoţi şi cămătari.

Primul suflet vine-n faţă.
- Tu, de ce nu M-ai primit ?
- Eu ... aveam avere multă.
N-aveam vreme de gândit.

Şi-a chemat Judecătorul
primul martor în proces.
- Avraam ! Ce-aveai în lume
când din lume te-am ales ?

- Doamne, mii de robi şi roabe,
turme greu de numărat,
saci de aur şi podoabe
şi veşminte de-mpărat.

- Şi-ai putut primi Cuvântul,
tu, bogatule Avraam ?
- De-ar fi fost al meu pământul,
totul ţie îţi dădeam !

Se rosteşte scurt sentinţa.
Vine-al doilea-acuzat.
- Tu, de ce-ai respins credinţa ?
- Eu ... eram bolnav în pat.

Şi din nourul de martori
vine unul din norod.
- Cum te-aflai tu, spune Domnul,
când Mi-ai fost întâiul rod ?

- Împărate, niciodată
ceasu-acela n-oi uita :
Mă aflam atunci pe cruce
tocmai lângă crucea Ta.
Domnul judecă pe altul.
- Pentru ce-ai respins credinţa ?
- Doamne, pe la noi atuncea
doar doi, trei urmau credinţa...

La un semn apare-un martor
cu păr alb, cu alb veşmânt.
- Spune tu, cu tine-alături
câţi credeau pe-ntreg pământ ?

- Doamne, când vesteam potopul
spune martorul cu greu,
nimeni nu urma credinţa
nimeni, Doamne, numai eu.

Şi-acum vine-o acuzată.
- Tu, de ce nu Mai primit ?
- N-aveam timp. Aveam atâţia
de cusut, de îngrijit.

- Tu, Tabita, pe câţi oare
îngrijeai ? – Parcă ... vreo doi ...
- Ba mai mulţi ! Spun zeci de glasuri.
- Şi pe noi ! – Ba şi pe noi !

Vine-o altă acuzată.
- Tu ? – O, Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot. Eram frumoasă
şi învinsă de ispite.

- Spune ! strigă Salvatorul,
Tu, Maria din Magdal,
cum erai ? – Eram frumoasă
şi, plutind pe-al lumii val,

sufletu-mi de şapte lanţuri
era prins şi ferecat.
Dar eu am venit la Tine,
şi Tu toate le-ai sfărmat !

- Tu ? alt acuzat primeşte
fiorelnica-ntrebare.
- Doamne, eu stăteam cu casa
prea departe de-adunare.

Domnul face-un semn spre martori
- juriul marelui examen -
şi se vede-un car deodată,
şi din car coboară-un famen.

- Tu, spre Templul Meu, de unde
te ****eai când te chemam ?
- Eu, din Africa, Stăpâne,
din Etiopia veneam !...

Se rosteşte iar sentinţa.
Este-adus alt acuzat.
- Doamne ... Tu chemai ... prostimea ...
eu eram un învăţat.

Domnu-alege-acum un martor.
( unul singur e deajuns ).
- Luca, ce-ai fost tu în lume ?
- Doctor ! martoru-a răspuns.

Domnul judecă-nainte.
Vine-un prinţ de mare neam.
- Tu ? De ce-ai respins credinţa ?
- Eram rege ! Nu puteam ...

Şi ca martor o femeie:
- Tu, Estera cea frumoasă,
când riscai slujind credinţa
ce erai ? – Împărpteasă !...

Acuzatul se retrage.
Următorul la-ntrebare
e un avocat cu vază
- Doamne, cer o amânare !

Incidentul se respinge.
Vine-un mare proprietar.
- Doamne, vreau să vin cu martori
şi cu probe la dosar.

Vreau un avocat de seamă.
Dau oricât ! Să fie-adus !
- Prea târziu ! răspunde Domnul.
Pîn-acum să ţil fi pus !

Voi, copii, întreabă Domnul,
avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ?
Şi răspunde norul: - Tu !

Domnul judecă-nainte.
Vine-un tânăr acuzat.
- Doamne, eu eram prea tânăr,
când din lume m-ai chemat.

- Ieremia, strigă Domnul,
- Eu ! răspunde el umil.
Cum erai când ţi-am spus : vino !
- Eram, Doamne, un copil ...

Şi, în rând cu Ieremia,
Vin din nourul cel sfânt :
Iosif cel frumos şi tânăr,
de ispită neînfrânt.

Samuel, ce din pruncie
Domnul l-a împrumutat.
Iosua şi Caleb ce-n ţara
cea promisă au intrat.

David, cu o praştie-n mână,
un copil cu păr bălai,
Iosia, băieţaşul rege
credincios lui Adonai,

Daniel, şcolar de frunte
ce-ntrecea orice haldeu,
şi cei trei ce-au stat în flăcări
lângă-un Fiu de Dumnezeu.

Vine dârz Botezătorul,
ce pe Domnul povestea,
vin copiii care-n templu
L-au primit cu Osana,

vine-apostolul iubirii,
tinerelul înţelep
ce şi-a sprijinit, la cină,
tâmpla pe cerescul piept,

vin cei tineri ca o rouă,
cu podoabe sfinte-n zori,
vin cântâd cântare nouă
şi cu glas şi din viori ...

Acuzatul pleacă fruntea
şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte.
Suflete vin rând pe rând ...

*

Şi-acum tu, ce azi în ceruri
încă n-ai apărător,
crezi tu că la judecată
vei sta tot nepăsător ?

nu uita, umblând în viaţă
din păcat în alt păcat,
că în ultima instanţă
nu există avocat ! scris de Deea

Intarziatii fulgi de nea

2010-12-26T14:36:00.000-08:00

Azi fluturii tarzii si-au facut aparitia . Pe strazile reci sub bataia vantului au inceput sa cada , mai intai unul ...dupa altul ....erau fulgi de nea ...intarziatii fulgi de nea!

O Dumnezeule Tu asculti si cele mai mici rugaciuni ...rugaciunea facuta de un suflet de copil visator cerandu-Ti albul zapezii .

Sti Doamne ...azi ai oferit fericire chiar si acelor ce spun ca nu existi ...de-ar sti ei caci pentru ca Tu esti dragoste , pentru ca ii iubesti cu o dragoste neschimbatoare , de aceea le-ai daruit daruit motivul bucuriei lor de azi . De-ar sti ei caci Tu ai ascultat rugaciunea unui suflet si ca vrei sa o asculti si pe a lor ...

Sti Doamne...azi mi-ai daruit fericire si mie dar Tu sti asta , fiindca deja de ieri ai fost aici ...

Azi ...azi m-am pierdut in dans intre flututri albi . Multumesc pt darul care l-ai avut pt mine azi !

Multumesc caci mi-ai ramas Dragoste!

scris de Alexandra

Special pentru tine, femeie!

2010-12-26T14:17:00.000-08:00

"Azi am deschis ochii şi am înţeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială!

Sunt deosebită! Şi nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficienţă ci pur şi simplu am început să înţeleg ceea ce Tu îmi şopteai atât de tandru la ureche.
Sunt specială, pentru că Tu m-ai scris în palma mâinii Tale, m-ai numit „lumina ochilor Tăi" şi m-ai cumpărat cu un preţ mai presus de aurul si argintul lumii acesteia.

M-ai alcătuit, nu din tărâna drumului, ci dintr-un suflet viu, şi ai pus în mine suflare din suflarea gurii tale. De aceea sunt atât de specială. M-ai aşezat mai presus de îngeri şi doar cu puţin mai jos decât scaunul Tău de domnie.

M-ai încununat cu slavă şi m-ai onorat aşezându-mă la dreapta Ta, în Tine Însăţi, prin Fiul Tău preaiubit. Mi-ai dat în stăpânire toate lucrurile împreună cu El, curăţindu-mă şi împodobindu-mă ca pe o mireasă.

M-ai dus la păşuni verzi şi ape de odihnă şi mi-ai întins masa în faţa duşmanilor mei. Ai scos adevărul meu, ca undelemnul la suprafaţa apei şi ca soarele ziua în amiaz, mi-ai spus „Stai şi priveşte, căci Eu voi lupta pentru tine!"Mi-ai dat odihnă de toate părţile, m-ai înconjurat cu binecuvântările Tale ca şi cu un scut, să nu fie urmate de nici un necaz şi mi-ai lăsat pacea Ta care întrece orice închipuire, ca să-mi păzească mintea şi inima, ca nici teama şi nici tulburarea să nu mă poată cuprinde.

Ai rostit Cuvântul Tău peste mine şi nici o armă făurită împotriva mea, nu va avea biruinţă, ci va cădea la picioarele mele... focul nu mă va arde, apa nu ma îneca...Ai netezit cărările înaintea paşilor mei ca să nu mi se izbească piciorul de vre-o piatră, m-ai luat de mâini şi mi-ai spus „Nu te gândi la ce-a fost mai nainte, nu te mai uita la ce este vechi, căci Eu voi face ceva nou, gata să se întâmple şi va fi special pentru tine. Îţi voi face drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase, te voi veghea când te culci şi când te scoli, la plecare şi la sosire, oriunde vei merge, voi fi cu tine şi-ţi voi da izbândă în tot ce vei face!

Nu vei duce lipsă de nimic, căci Eu ştiu nevoile tale şi dacă am îmbrăcat atât de frumos crinii câmpului, cu atât mai mult te voi îmbrăca pe tine, în slava Mea? Dacă păsările cerului îşi primesc hrana fără să are câmpul, cu atât mai mult te voi hrăni pe tine!Ţi-am dat adăpost sub ocrotirea Mea, cere-Mi orice şi vei căpăta, fii preaiubita Mea în care Eu îmi găsesc plăcerea. Te-am logodit cu Fiul Meu pentru totdeauna prin neprihănire, bunătate, îndurare şi credincioşie şi te-am lăsat să mă cunoşti, căci numai astfel te poţi bucura de tot ceea ce Eu am făcut special pentru tine.

Am pus în tine Duhul Meu, să te călăuzească în toate lucrurile, Viaţa care este în tine te-a răscumpărat de sub blestemul bolii, neputinţei, slăbiciunii... suflarea Mea te-ntinereşte şi te face să zbori asemeni vulturilor, pe crestele cele mai înalte ale norilor. Vei alerga şi nu vei obosi, vei fi ca un pom sădit lângă un izvor de apă, veşnic verde şi care-şi dă roadele la vremea potrivită.Am pus pe buzele tale o cântare nouă, dintr-o inimă nouă, o cântare care să vestească voia Mea şi celor care nu o cunosc, iar Duhul Meu va adeveri prin putere cuvintele tale, cuvintele Adevărului.

Te-am făcut neam împărătesc, preoţie aleasă, suflet nobil, plin de dragostea şi compasiunea Mea. Mă bucur să-ţi fac binele din toată inima şi din tot sufletul Meu!"Dacă astfel mă vede Domnul meu, dacă astfel m-a făcut, sunt cu adevărat specială!!! Şi nu voi mai permite nimănui să mă considere mai puţin de atât! Dacă sunt de viţă atât de nobilă, nobleţea mă va caracteriza în toate lucrurile!De ce să nu mă bucur de ceea ce sunt cu adevărat, prin sângele care a curs la cruce acum mai bine de două milenii, special pentru mine?"

scris de Ligia

Povestea creionului

2010-12-25T15:16:00.000-08:00

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care daca reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mană care ne conduce paşii. Pe aceasta mană o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascutitoarea.
Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

oameni de zăpadă

2010-12-23T14:16:00.000-08:00

Iarna, "oamenii de zăpadă" se pierd prin magazine şi centre comerciale gigante...

Cumpără cadouri pentru alţi oameni.. tot de zăpadă...
Se încălzesc lângă foc, în case, strânşi în jurul unei mese... ( dar am observat că rezistă căldurii, pentru că nu se topesc )
    Alteori îi vezi plini de visare, cu ochii negrii, fixaţi spre niciunde, în timp ce se grăbesc spre nicăieri...
Unii îşi duc bradul în spate, pentru "omuleţii de zăpadă" ce-i asteaptă acasă.
îl împodobesc şi îi pun lumini, să pară atmosfera caldă...
Alţii cumpără cutii mari, împachetate frumos, de diferite culori, pline de viaţă...

    "Omuletii de zăpadă" sunt gălăgioşi şi râd mult...
Aleargă pe străzi şi se joacă în parcuri...
Sunt mici de statură şi poartă fular şi căciulă... ( bănuiesc ca e pentru ca să nu se răcească )

    Sunt "oameni de zăpadă" care, printre alergări, îşi fac timp să se întâlnească într-o biserică, unde cu o chitară şi un pian, spun că se pregătesc pentru Crăciun, când programul va fi special şi sala arhi-plină... ( deci, se întâlnesc pentru alţii la fel de îngheţaţi ca ei )
"Oamenii de zăpadă" au maşini lucioase şi mari, mereu îngrijite; se plimbă în ele prin tot oraşul, îmbrăcaţi la costum şi cravată cu etichetă Armani.
Când vrei sa te apropii de ei, parfumul de CalvinKlein te ţine la distanţă...
Ei nu ştiu să zâmbească... sau zâmbesc mereu...
Vor să creadă toţi că sunt fericiţi cu maşina lor neagră şi pantofii lustruiţi... ( dar ştim că nu e aşa, însă nu le spunem nimic. )
Sunt caraghioşi când deschid uşile magazinelor şi îşi scutură nervoşi fulgii de pe palton... de parcă ei nu tot zăpadă sunt...
Unii poartă rochii lungi de gală, pantofi înalţi şi obrajii îmbujoraţi strident...
Aceştia sunt caraghioşi când se plâng că este frig... ca şi cum ar ştii cu adevărat ce înseamnă să simţi vântul bătându-ţi pielea...

    "Omuletii de zăpadă" au un joc ciudat...
Sub supravegherea îngheţată a părinţilor, construiesc figurine, foarte asemănătoare lor.. dar cărora le pun un morcov în loc de nas şi două boabe de fasole în locul ochilor... ... cel mai mult mă amuză oala veche pe post de pălărie...
    Se distrează de minune atât cei mici, cât şi cei mari...
... iar eu mă intreb mirată de ce râd de imaginea care-i descrie atât de bine...

Doamne... nu vreau să avem inima ascunsă în zăpadă...
încălzeşte-ne la Focul Tău, până ne vei topi de tot "eu"-l nostru... până ne vei naşte iar, din sânge şi viaţă...
Scoate-ne boabele negre din locul ochilor şi pune în golul acela ochii Tăi!
Aş vrea să purtăm visele Tale, Dumnezeule, în priviri.
E glaciar oraşul fără Tine...
... şi ţara...
... şi lumea...

    "Oamenii de zăpadă" sunt reci şi trişti... şi încerc să pară ceea ce nu sunt şi nu vor putea fii fără Tine în ei !
Nu ne lăsa în datini şi obiceiuri ascunse în zăpezi... să nu ajungem să iubim Sărbătoarea de dragul obiceiului...
    Colindă-ne cu îngerii ce-ţi stau pe genunchi, ca să învăţăm să preţuim strălucirea stelelor şi aripa clipelor călătoare...
Doamne, adu topirea zăpezilor din noi şi coboară fulgii vieţii de Sus...
Fă-ne sărbătoarea aceasta curată, cu inimă de carne dansând în piept.
    Ne-am săturat de gheţuri şi ger, ne-am săturat de obraji palizi şi vise năruite... de ţurţuri de cuvinte...
Ne-am săturat de oameni cerşind în Ajun o dulceaţă de pâine... în timp ce "oamenii de zăpadă" zâmbesc absurd în jurul mesei pline...
Poluează toate parfumurile de pe străzi, cu Miros de Tine!

    Să preţuim cadourile simple, nu lucrurile multe...

Condu paşii nostrii spre spitale şi paturi cu bolnavi... spre mai multe saloane de la secţia de oncologie...
...şi învaţă-ne astfel să preţuim ce avem, să nu vorbim mereu nemulţumiţi cu Tine...

    Mi-e dor de programele bisericilor calde, cu suflete reale... cu ochii înlăcrimaţi şi straie de sărbătoare zilnică...
    Vreau crengi de brad împodobite cu aripi de îngeri şi porumbei de fulgi !
Să le împart fiecărui suflet, să se poată păstra de-a lungul anului, până la Crăciunul următor...
    Vreau visări albe şi gânduri curate...
Vreau melodiile clopotelor de iarnă şi colindul despre iesle...
... să iubim Copilul care a dat sens Sărbătorii, nu sărbătoarea care a dat sens Copilului !
Vreau vibraţii de viaţă printre zidurile reci...

Trimite ninsori suave şi lacrimi albastre ...
    Vreau o iarnă caldă fără "oameni de zăpadă"...
... decât doar cei construiţi de copiii cu fulare şi căciuli colorate de iubire !

Gânduri furate în nopţi de nesomn ....

2010-12-21T11:01:00.000-08:00

Parcă nu-mi păsa , desi sufletul meu
În lacrimi se-neca,
Eram pe aceaşi şcena...pe şcena vieţii
Mi-ar fi plăcut să privesc după cortină
Să stau ascuns, pâna jocul sorţii se termină
Când fără vreun semnal, reflectoarele conştiinţei
Mă izbesc frontal
Nu mă lăsau, nu mă ocoleau

Stăteam înaintea unei lumi...am vrut să cobor, dar nu am putut
Ecoul nepăsării era atît de asurzitor, atît de apăstor
Am vrut loc printre mulţime să-mi fac
Urma în umbra nevazută să las...
Dar n-am putut ...

Atâtea suflete cu zambete îngheţate
Mimau şi fredonau , fericirea ce părea că o au
Ascunse-n speranţe dezancorate
În vise vopsite şi decolorate
Încolţiţi în labirintul lumesc
Sunt orbi şi nu văd unde sfârşesc
Nu se mai regăsesc, nici nu ştiu ce vor
Ştiu doar de rănile ce dor
De disperarea, ce se ridica ameninţător

O lume ce aclama
Pacatul ce devora incetişor
Sufletul înecat în praf
Sufocat în întuneric
Şters din lumină, furat din adevăr...
Şi pe acordurile harului nemeritat
Mă prăbuşesc in plâns ...

Un sentiment nobil, ciudat
Îmi sopteşte nevinovat
De harul ce mi-a fost arătat
Şi multa nepăsare ce pe drum am semănat
Suflete deshidratate
La moarte destinate
N-am cules
Mireasama îndurării şi parfumul iertării
N-am imprăştiat
Şi în aer fericirea din viaţa mea, n-am aruncat
Să inunde sufletul descurajat ...

M-am oprit in loc, dar de data asta cu un alt scop
In alt rol...cu ochii de observator
Trasam cu privirea un contur
Şi încercuiam in dragoste
Nepăsarea să o îngrop
Prin vorba şi fapta mea , să desfinţez firea ce obligă omenirea sa nu îşi înţeleagă menirea
Dă-mi putere să fac voia Ta, deşi ei mă izbesc departe , ajută-mi să nu mă dau la o parte !!!

Scrisoare

2010-12-21T07:42:00.000-08:00

Dragul meu,

Cum iti mai merge? Desigur, Mi-as dori mult sa putem vorbi doar noi amandoi, dar stiu ca pentru aceasta aproape niciodata nu ai timp. Am hotarat deci sa-ti scriu o scrisoare, pentru a-ti spune cat de mult te iubesc.

Te-am vazut aseara, cand discutai cu prietenii tai. Am asteptat toata ziua; poate vei dori sa vorbesti si cu Mine. Ti-am daruit un apus de soare minunat la sfarsitul zilei si am asteptat. Insa niciodata nu ai gasit timp sa vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totusi te iubesc, pentru ca sunt Prietenul tau.

Noaptea trecuta te-am privit cum dormeai si am dorit cu ardoare sa-ti ating fruntea, de aceea am revarsat lumina lunii pe fata ta. Si din nou am asteptat, dorind sa cobor la tine ca sa putem vorbi.

       A sosit dimineata si Eu am avut atatea daruri pentru tine, dar te-ai intors in patul tau, dorind sa-ti prelungesti macar pentru cateva clipe somnul dulce, si ai amanat intalnirea noastra.

       Ca de obicei, dimineata ai putin timp. Te-ai spalat, ti-ai periat dintii cu grija, te-ai imbracat ordonat si te-ai grabit la lucru. Cand ai privit ultima data in oglinda, ai observat din mers Biblia pe masa si atunci inima Mea a tresaltat la gandul ca vei dori sa Ma asculti. Dar ai renuntat si inchizand usa dupa Tine, ai plecat. Lacrimile tristetii Mele erau in ploaia de afara. Dar totusi Eu te iubesc!

In timpul zilei am incercat sa vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastul cerului si prin linistea ierbii verzi. Ti-am soptit aceasta prin frunzele copacilor si ti-am spus-o bland prin splendoarea florilor. Am alergat catre tine, spunandu-ti: "Te iubesc!" in paraiasul de munte si in minunatul cantec al pasarilor. Odata, uimit de frumusetea si gingasia florilor ai meditat la Creatorul lor, si Eu am crezut ca acum te vei hotara sa vorbesti cu Mine. Insa un gand oarecare, se pare important pentru tine, ti-a abatut atentia. Da, probleme, si nu putine.... Insa Eu as putea sa te ajut in rezolvarea lor.

Iti amintesti cand ai primit acea veste trista? O, cum Am dorit atunci sa-ti sterg lacrimile! Desi nu erai atent la Mine, ti-am trimis in dragostea Mea o adiere de vant calda si usoara, plina de miresmele naturii pentru a te mangaia in tristetea ta. Dar nici atunci nu te-ai gandit la Mine...

Seara, cand ai venit acasa, obosit dupa o zi plina de probleme, ai cinat in graba si ai pornit televizorul. Absorbit de emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am asteptat, sperand ca iti vei aminti de Mine. Ai mers la culcare si ultima Mea speranta de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atat de mult sa-ti daruiesc putere, mangaiere, intelegere...

Dragul meu, cand va mai incepe o zi, cand vei fi in tumultul ei, in amurg sau in orice clipa a ei, cand iti este greu, cand esti trist si singur - aminteste-ti de iubirea Mea fata de tine. Este o iubire mai adanca decat marea, mai inalta decat cerul si mai cuprinzatoare decat cele mai profunde nevoi ale inimii tale. Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea.

Voi raspunde la intrebarile pe care de atatea ori le-ai gasit fara raspuns. Iti voi aduce linistea dupa care tanjesti de atata timp. Langa Mine vei gasi cu adevarat fericirea si vei afla pacea launtrica. Cheama-ma si-ti voi raspunde, iti voi fi alaturi si te voi ajuta.

       Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc si te astept!
       Al tau prieten care te iubeste,
               ISUS HRISTOS

SCRISOAREA UNUI BOB DE NISIP..Despre AVORT

2010-12-21T07:32:00.000-08:00

Am gasit intre carti, o foaie veche...cu scris de copil.
Si ce am citit m-a provocat sa va spun si voua....
La sfarsit scria...: ´Depinde de voi!´

         o mica veste din lumea nevazuta,

              N-am fost intrebat , si mi s-a luat viata cu toate ca doream atat de mult sa o traiesc..Nu mi-au cerut parerea si au distrus ochii mei inainte sa pot vedea lumea...nu au tinut cont de mine, si m-au trimis din nevazut in invizibil fara sa inteleaga ca eu simt...nu am avut sansa ,caldura soarelui sa-mi arda obrajii, nici sa simt mirosul macilor din lanul de grau...mi-ai fura zambetul inainte sa stiu sa zambesc, si niciodata nu voi cunoaste culoarea ochilor mei...inima mea a inceput sa bata dar a fost oprita brusc de maini omenesti inumane...nu m-au lasat sa-mi apar drepturile...
       Putinul timp in care am respirat mi-am dat seama ca nu sunt dorit...
   Dar nu am crezut vreodata ca o fiinta poate lua viata alteia fara sa se simta vinovata...
    Eu nu vreau sa te trezesti in negrul noptii si sa plangi, nu vreau sa privesti de pa banca copiii jucandu-se si sa simti cum lumea ta s-a sfarsit...Nu-ti doresc singuratatea....destul mi-e ca o cunosc eu...destul ca intunericul mi-e si noapte si zi...destul ca plang si nimeni nu m-aude...
       As vrea sa ies de aici,sa fug...dar nu am unde...sunt un nevazut intr-o lume invizibila, si nimeni nu va stii ca am avut intentia sa exist..odata...
      Am fost rupt in bucati, picioare, maini si trup...mi-au separat capul si au extras din el si ultima bucata de gandire....
        S-au jucat cu mine, crezand ca nu am suflet, dar ei nu stiau ca simteam fiecare taietura...fiecare membru cum se rupe...
        Strigam in tacere...sperand totusi ca cineva poate m-aude...apoi ...m-au aruncat intre carpe...
       Imi cautam piciorusul si degetul mic...imi cautam inimioara, sa simt ca mai bate....dar cum sa caut daca ochii mei i-am pierdut si nu-mi mai gaseam capul?...
        Lasati zambetul sa renasca fiinte, primiti ingerii trimisi din cer...iubiti...imbratisati...traiti...
        N-am fost intrebat daca vreau sau nu sa traiesc...si mi-au taiat acest drept...
Nu vreau cu cei de dupa mine sa se mai intample...

Fa CEVA!!!!.....
                                                                                                                               DEPINDE DE TINE

   Cu dorinta,
   unul dintre miile de   boabe de nisip...eu

   Copilul Ucis

Să trăiţi bine

2010-12-14T10:16:00.001-08:00

Bine, rău trăim şi noi
Şi te-aplaudăm ca proştii,
Nu trăim din banii tăi,
Tu trăieşti... din banii noştri.

unarosie

Doar pt FETE...

Gandul meu

For Amor

despartire

LA MULTI ANI

Ganduri despre MAMA

Cuplu

Vlad Tepes – Legenda Dracula

Adolescenţă

Primeşte ploaia

Scrisoare

Echipa unarosie va doreste un CRACIUN FERICIT alaturi de cei dragi voua

Petala trandafirului

Soldat fidel iubirii

Echipa UNAROSIE va ureaza Un An Nou plin de bucurii..

As vrea sa fiu

Judecata

Intarziatii fulgi de nea

Azi fluturii tarzii si-au facut aparitia . Pe strazile reci sub bataia vantului au inceput sa cada , mai intai unul ...dupa altul ....erau fulgi de nea ...intarziatii fulgi de nea!

O Dumnezeule Tu asculti si cele mai mici rugaciuni ...rugaciunea facuta de un suflet de copil visator cerandu-Ti albul zapezii .

Sti Doamne...azi mi-ai daruit fericire si mie dar Tu sti asta , fiindca deja de ieri ai fost aici ...

Multumesc caci mi-ai ramas Dragoste!

Special pentru tine, femeie!

Povestea creionului

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mană care ne conduce paşii. Pe aceasta mană o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascutitoarea.Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

oameni de zăpadă

Gânduri furate în nopţi de nesomn ....

Scrisoare

SCRISOAREA UNUI BOB DE NISIP..Despre AVORT

Să trăiţi bine

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascutitoarea.
Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.