Unsolved Puzzle

The End

noreply@blogger.com (Mih) — Sun, 20 Oct 2013 16:04:00 +0000

e timpul sa ridicam ancora si sa ne pierdem in larg, acolo unde marea nu se termina niciodata. ca orice calator ce a trecut pe aici, ma intorc, strang lacrimile intre pleoape si incerc sa imi aduc aminte daca mi-am impachetat toate lucrurile; inima nu o mai am.

a fost o calatorie lunga si un popas si mai lung, au fost foi ce le-am scris si foi ce le-am aruncat in foc. au fost penite ce mi-au racorit sufletul si altele ce mi-au lasat urme adanci in inima. au fost povesti inventate, dar au fost si mai multe reale, traite pe muchia nebuniei sau a fericirii. au fost clipe de inspiratie si momente de naufragiu. insa acum e timpul sa scriem finalul si dedicatia. e timpul sa o luam de la zero, pe alte taramuri cu alti oameni; eu nu mai ma gasesc.

Unsolved Puzzle - The End...

...pentru toate iubirile pierdute la mal ca valurile si pentru cele care au starnit furtuna-n larg...intelepciunea sa va fie far.

alta

noreply@blogger.com (Mih) — Sat, 19 Oct 2013 19:50:00 +0000

si ma ia cateodata un dor, un dor de ea, de iubirea mea. si atunci imi aduc aminte totul, locul gol, inima-mi zdrobita, alegerile facute, omul pe care il incalzeste. si stiu ca locul meu nu e printre ruine, inchid ochii, inghit amaraciunea, zambesc fals si pasesc mai departe.

se lasa frig peste sufletul meu, imbratiseaza-ma pentru a doua oara, alunga-mi dorurile si iubirile, danseaza-mi si canta-mi, priveste-ma cu ochii-ti mari si negri si fii drogul meu in noaptea asta si in cea care va urma. dezrobeste-ma si frange-ma-n bucati, caci simt o viata pe umerii mei.

da-mi timpul inapoi

noreply@blogger.com (Mih) — Sat, 19 Oct 2013 13:57:00 +0000

as vrea sa intorc timpul cu exact un an in urma, sa te privesc in ochi si sa vad mai bine omul de langa tine. sa nu va fi adus in lumea mea si sa nu va fi aratat cum traiesc oamenii mari. as vrea sa nu fi lasat berile ce au curs sa imi ameteasca mintile si sa imi inmoaie mintea. as fi vrut sa inteleg ca locul de langa tine e ocupat si sa fi lasat pe cel din inima mea inca liber.

am pus pe masa tot sufletul meu, asa frant si ciobit de alti in trecut, am aruncat in joc toate secretele mele si toate slabiciunile mele. am lasat sa ma cunosti pe deplin, ti-am aratat călcâiul vulnerabil si ti-am rabdat toate loviturile. am iubit pana-a dat pe-afara. te-am iubit pana la ultima lacrima si pana am secat. am visat tot ce nu indraznisem o viata, ca sa spulberi intr-o secunda. am sperat mai mult decat as fi meritat, ca sa distrugi totul intr-o suflare..o sarutare ce nu era pentru mine. ca un iuda m-ai vandut pe un pumn de liniste, insa linistea ti-a fost iad si acum e prea tarziu sa recuperezi ce ai lepadat.

ti-am construit o lume numai pentru tine, dar ai calcat-o sub picioarele tale si ai adus un strain si un nevrednic in lumea mea. ai blestemat-o calcandu-i pragul tradandu-ma si mintindu-ma. ai ruinat tot ce am adunat cu dragoste. oh, si cat am putut iubii..si cat de goala suna inima mea azi. nu-i iubire si nu-i ura, nu e dezamagire si nu e intristare. e moartea unui suflet calcat de nimicnicie.

intotdeauna

noreply@blogger.com (Mih) — Fri, 18 Oct 2013 19:32:00 +0000

intotdeauna vom găsi timp pentru oamenii cu adevărat importanți în viața noastră, pentru restul vom găsi mereu scuze. intotdeauna vom gasi putere sa ii ajutam pe cei pe care ii iubim cu adevarat, iar pentru restul vom gasi mereu motive sa-i parasim in suferinta lor. intotdeauna vom gasi drumul catre sufletele pe care le dorim, iar pentru restul vom gasi usi prin care sa ii scoatem din viata noastra.

si in final ne vom considera "eroi", pentru ca intotdeauna resturile nu conteaza.

ultima zi

noreply@blogger.com (Mih) — Thu, 17 Oct 2013 18:54:00 +0000

daca ar fi ultima zi din numarul zilelor tale, ai cadea in genunchi pentru a multumi cerului tot ce ai trait? sau ai plange si ai dispera, cerand indurare? ai rememora primele sarutari, primele atingeri, sau ai blestema iubirile trecute si despartirile dureroase? ti-ai umezi buzele gustand sarutul de dimineata al omului pe care il iubesti, sau vei simti brate straine in jurul tau?

daca ar fi ultima zi din cele ce ti-au fost date fara pret si fara plata, ai numara sufletele ce le ai alaturi sau ai regreta inimile care le-ai frant? ce avere ai lasa in urma ta, una care o pot fura hotii si manca moliile, sau intelepciune si cuvinte de lauda? daca ar fi ultima zi si nu ai mai avea nimic in plus, ai pleca cu inima impacata? ai stii ca ai iubit indeajuns? ca ai iertat mai mult decat era cu putinta? ca ai fost iertat? ca ai muncit si ai castigat tot ce era de castigat? te-ai luptat indeajuns, sau ai indurat indeajuns? ai pleca stiind ca nu ai niciun regret si ca ti-ai trait viata ca si cum fiecare zi ar fi fost ultima?

dar ai uitat suflete de lut, ca fiecare clipa ti-e data si o data pierduta nu o vei putea recapata. ai uitat ca un suflet cazut la fel ca o stea, nu il vei mai putea pune pe cerul tau sa straluceasca. ai uitat ca ce nu faci la timp, nu vei face niciodata. ai uitat ca tot ce lepezi va ramane lepadat si iubirea o intalnesti o data in viata.

asadar, daca ar fi ultima zi din viata ta, cu ce sarut pleci pe buze si cu ce parfum imprimat in pielea ta? cu ce cuvinte te-ai despartit de cei dragi azi? i-ai spus si aratat cata iubire ii porti? in ce brate ai dormit si ce ochi te-au trezit de dimineata? ar fi o ultima zi impacata?

e ultima ta zi in inima mea.

blestem si iad

noreply@blogger.com (Mih) — Thu, 17 Oct 2013 07:25:00 +0000

nu pot ascunde furia. nu pot opri ura. nu pot indulci blestemele.
urasc tot ce imi aminteste de noi, urasc tot ce am dat si tot ce a ramas gol. urasc tot ce am zidit si s-a spulberat intr-o clipire, urasc ca nimic bun nu poate fi adunat, urasc promisiunile transformate in minciuna si cuvintele de lauda pierdute-n vant. urasc oamenii care nu isi merita statutul de om, urasc parazitii ce tin umbra pamantului si care iti zambesc uitand buzunarele lor goale si mintile lor pline ce nimicnicie.

nu pot opri ura si furia. insa doamne, cand roata o vei intoarce, fi bland cu ei caci i-ai lasat dupa mintea lor si au devenit nimicuri. nu ai ce sa le mai iei, da-le doar mintea de pe urma si pregateste iadul pentru pacatosi.

cu mintile praf

noreply@blogger.com (Mih) — Wed, 16 Oct 2013 21:11:00 +0000

cuvinte ce se sterg din povestile noastre, povesti ce nu vom apuca sa le citim niciodata. am inventat basme pe care am crezut ca le urmam firul narativ, dar care nu le-am trait nici macar o zi. ci am trait in minciuna si teama, momente de curaj stropite cu alcool si ganduri nespuse. vise devenite cosmaruri, planuri spulberate la ceas de pranz, dureri ascunse in fumul de tigara, lacrimi ce nu mai au de unde sa izvorasca. durerile mari tac.

poti sa ma imbratisezi, sa imi saruti incet fruntea rece, sa imi soptesti ispititor vorbe alese, nu imi pasa. poti sa imi cuprinzi pumnul zdrobit in palmele tale, sa imi vindeci ranile sufletului cu privirea ta, sa iti simt pleoapele lungi pe obrazul meu, nu imi pasa. poti sa te lasi izvor sa cazi peste trupul meu, sa ma lasi sa iti framant coapsele si sa adun stelele cazute pe pielea ta, nu imi pasa.

dar daca imi poti fura amintirile si imi poti sterge trecutul, daca imi redai increderea si alungi orice urma de iubirile pierdute, daca poti sa imi potolesti furia si ura cu blandetea ta si cu eleganta ta, atunci fa-mi mintile praf.

Vanity by Grimus on Grooveshark

Parinte porunceste, caci fiul tau asculta

noreply@blogger.com (Mih) — Wed, 16 Oct 2013 14:26:00 +0000

fiule, mi-ai spus, ridica-te si umbla! ia-ti patul si paseste, caci ti-am promis pamant sub talpa ta chiar si acolo unde nu exista. ti-am promis un final la calatoria ta, ti-am promis pace si odihna. ti-am promis ca nu iti voi pune pe umeri o crucea mai grea decat poti purta, ti-am promis urcusuri si coborasuri, dar ca voi fi cu tine. ti-am promis doua urme de pasi in urma ta, ti-am promis ca te voi pazi si te voi proteja. ti-am spus ca nici prin valea umbrei mortii nu vei trece singur ci ca te voi urma.

deci fiule, ridica-ti ochii catre cer si vezi ca dincolo de nori e un soare ce face din noapte zi, si lasa ploaia sa iti curete ranile. am purtat coroana de spini ca tu sa fi fiu de rege, ti-am dat pamant langa pamant si mare cat infinitul sa o strabati. ti-am pus intelepciune intre tample si putere in brate. ti-am dat genunchi de piatra care sa nu se indoaie si buze sa vorbesti. caci de vei tacea, pietrele vor vorbi pentru Mine si glasul lor te va chema.

te-am facut pescar de oameni, sa ii ridici la randul tau si sa le arati iubirea si dreptatea. capul plecat nu este taiat de sabie si nicio rautate nu ajunge la tine. fii umil si drept si asculta glasul inimii, mergi cu incredere spre tinta ta, caci am pus in tine izvor de dreptate si de iubire. nu ucide fratele de langa tine si nici nu il lasa sa piara, nu lasa slabiciunea ta piatra de poticnire pentru aproapele tau.

fiule, mi-ai zis, ridica-te si zboara! ti-am dat aripi de inger sa acoperi lumea cu puterea ta.

e timpul

noreply@blogger.com (Mih) — Mon, 14 Oct 2013 12:36:00 +0000

vino si ia-mi ura si fa din ea o dulce razbunare. lasa-ma sa ating din nou marginile lumii si sa te cuprind in imbratisarea mea. lasa-ma sa sorb de pe buzele tale placerea si ia-mi mintile. fa-le pulbere si joaca-te cu gandurile mele. rupe odata cu hainele si sufletul si lasa-l ca si carare prin iadul ce trec. priveste-ma asa cum ai mai facut-o si lasa-ma sa ma pierd in negura ce o ascunzi intre pleoape. priveste-ma cu talc si mai da-mi o sansa, o sansa sa intalnesc din nou placerea si desfatarea, o sansa sa adorm la sanul tau si sa ma trezesc alt om.

fii placerea mea pacatoasa, singura care o mai doresc. fii trupul ce in noaptea asta ma intregeste si pamantul ce-l voi descoperi. fii scaparea mea si puntea dintre iad si nepasare. arata-mi ca nu toate sunt la fel, da-mi increderea ce am pierdut-o, arata-mi ca esti altfel, umple-ma de tine si de viata, urla din toti rarunchii si strange cu dintii din mine. strange-ma in pumnii tai si lupta-te cu diavolii din mine. devin-o realitate si zdrobeste orice alta amintire: fa-ti loc doar pentru tine.

nimeni nu va sta intre noi, intre doi ochi negrii si inima mea, intre doua sarutari si viata mea, intre tine si infinit.
e timpul sa devii realitate!

iara

noreply@blogger.com (Mih) — Mon, 07 Oct 2013 20:32:00 +0000

as vrea sa te intalnesc pentru prima oara. iara. sa nu fi cunoscut alta iubire inaintea mea, sa nu fi cunoscut durerea si iadul sa nu-l fi strabatut. sa nu fi simtit dorul si infrangerea si nici minciuna si neincrederea. as vrea sa iti vad fata plina de lumina si inima batand de fericire. iara. sa ne furisam pentru a-ti fura un sarut si pentru a te imbratisa. fara teama sa ne indragostim, fara regrete sa fugim de lume in asternuturile calde si timid sa ne pierdem printre vise.

insa a trecut o iarna rece de atunci si iata ca toamna a lasat sa cada peste noi frunze inca verzi. obositi de incercari si doborati de greselile trecutului, plumb purtam in piept si zambete false pe buze. nimeni nu stie ce rani ma dor si ce povara culc noaptea pe perna. nimeni nu stie zbuciumul meu si lupta mea o duc in tacere. sentimente legate ca niste cai salbatici in tarcuri prea mici pentru nebunia lor, vise inecate in fumul de tigara, se evapora odata cu el pe geamul casei in negura noptii.

mai tari cu fiecare foc prin care suntem trecuti, mai tacuti cu fiecare vorba inghitita-n sec, zambete tot mai false si priviri tot mai reci. se va asterne iara iarna la ferestre si in parul nostru. e noapte iar si mai adaug o zi la numarul celor carora le-am supravietuit. nimic nu frange genunchiul plecat si nicio rugaciune nu se opreste in tavan. ne vom ridica incet, ne vom recladii lumea daramata si intr-un final ne vom continua drumul catre noi. un drum catre launtrul nostru, pe care il facem singuri in tacere. intr-un final vom accepta ca singuri ne-am asternut acest destin si singuri am ales ce azi traim. nimeni nu-i vinovat pentru esecul nostru. si cand vom crede ca in sfarsit am ajuns la portile raiului, ca din vis ne vom trezi in mijlocul focului arzand, din nou jelind alegerile facute.

e tarziu iubire si noaptea cade frunze frunze pe pamantul rece. si inima mi-e un copac.

candva...

noreply@blogger.com (Mih) — Sat, 05 Oct 2013 19:49:00 +0000

au fost si altele inaintea ta, ce au promis zile fara apus si nopti interminabile. care si-au dat cu miere buzele si au mintit dulce si provocator. care si-au scaldat fata in apa rece de izvor si s-au prefacut fecioare blande. si au cantat balade de amor si au visat cu ochii deschisi la care de foc ce strabat cerul si la cai inaripati.

au fost si altele inaintea ta, ce s-au pacalit ca au cunoscut iubirea, dar nu au deosebit placerea si egoismul de dor si de dorinta. care au stat o vreme si apoi au plecat prin alte colturi cautandu-si scaparea si iertarea. care au venit cu ulcioarele goale si au plecat cu inima mea toata, facuta bucatele, arsa pe jugul durerii si al dezamagirii.

si pentru ca au fost altele inaintea ta, nu te voi lasa sa fi ca ele. ne vom iubi muteste, fara vorbe si fara promisiuni, vom fi doi muti. ne vom atinge ca orbii, bajbaind prin intuneric, dupa fiecare parte din tine si te voi recunoaste dintr-o mie. voi stii doar parfumul tau si doar gustul buzelor tale il voi recunoaste. voi pastra intiparit in minte doar forma umerilor tai si a bustului tau, cu varful degetelor voi recunoaste fiecare alunita ce iti deseneaza constelatii pe pielea alba si fina, si voi stii doar eu si doar pe tine. ca doi surzi ne vom asculta doar sangele cum fierbe in noi si cum inimile vibreaza la fiecare atingere. vom dansa ca doi nebuni pe o muzica surda, ce exista doar in mintile noastre. imi vei vorbi pe limba mea si voi intelege. voi intelege ca nu vei fi ca restul, ca vei fi altfel...pentru ca eu is altfel.

reconstruieste-mi cetatea si inchide-te in ea. domneste cu dragoste si mila, condu-ma si fi-mi alaturi, sprijina-mi visele si nu-mi incuraja nebuniile, fi-mi altar si asculta-mi confesiunile, fi-mi muza si critic.

si pentru ca au fost altele inaintea ta, arunca in focul uitarii orice urma de ele. ramai doar tu....si nimic altceva.

lasa-ma

noreply@blogger.com (Mih) — Fri, 04 Oct 2013 19:19:00 +0000

cand imi arde sufletul in mine, cu buzele tale stingi orice foc m-ar mistui. cand teama si durere ma paralizeaza, ma acoperi cu trupul tau si incalzesti sangele in mine. cand timpul ma sfarama si ma scurge printr-o clepsidra, in causul palmelor tale ma aduni la loc. cand trecutul calca peste inima mea, alungi orice amintire cu ochii tai negrii si mari..ah..nu ma satur de ei.

lasa-mi iubito tigara si nu o stinge, caci in afara de tine, e singura mea alinare. lasa-mi iubito pana si hartia, caci in afara de tigara e singura mea evadare. lasa-mi iubito tacerea, caci cuvintele sunt cele ce m-au otravit. lasa-ma sa te iubesc in tacere, pana cand soarele va iesi dintre copaci si frunzele galbene ce stau sa cada il vor dezgoli. gol la fel ca umerii tai plini de stele si de sarutarile mele. la fel ca mintea mea cand degetele tale imi mangaie fata obosita si cand orice grija o alungi cu genele-ti lungi si buzele tale calde. mai lasa-ma sa te sarut lung si apasat, caci esti leacul ranilor mele. lasa-mi capul pe sanul tau sa se-odihneasca, sa-aud chemarea inimii tale, lasa-ma sa te cuprind, sa trec prin tine si prin lume, lasa-ma sa te fac parte din mine caci golul dinauntru suna trist si rece.

fum dupa fum, foaie dupa foaie, ora dupa ora, nu m-as satura de tine. ai inviat in mine omul care a mutat muntii din loc, a furat secera mortii si si-a facut drum pana la iubire. a alergat zmeii si caii inaripati, a rescris povestile si a salvat toate printesele captive prin castele. a ucis toti monstrii si a creat o lume mai buna.

pentru tine si pentru mine.

pentru noi, pentru doi ingeri goi...

ceasul nu mai bate, a stat de-o ora jumatate.

am oprit timpul in loc, l-am aruncat pe tot in foc,

sarutare dupa sarutare, vine noaptea peste mare

si nu-i nimeni sa vada, iubirea peste noi sa cada.

atat

noreply@blogger.com (Mih) — Wed, 02 Oct 2013 19:33:00 +0000

din ochii tai se revarsa noaptea si tot acolo fuge cand e alungata de soare. tot acolo alerg si eu acum, cautandu-ti zambetul si lasandu-ma purtat de parfumul tau. simt ca din alte lumi m-ai chemat si m-ai adunat in bratele tale, aproape de obrazul tau, respirand iubirea ce o emani prin fiecare por.

poarta-te copilareste, si-apoi arunca-te autoritar in bratele mele, rupe din mine trecutul si zilele ce au fost, dezbraca-ma de furie si de durere, revarsa-ti nebunia si placerea peste mine. tipa si invoca fara cuvinte iubirea si lasa dulceata buzelor tale sa cada de sub ureche pe gat in jos. opreste-te la pieptul meu si asculta ceasul cum ticaie, secundele fugarind minutele si orele lasate in urma..toate pentru tine.

poarta-te matur si rece, lasa-ma sa tanjesc dupa tine si dupa caldura ta, nu ceda usor si trezeste pradatorul din mine. priveste-ma cu ochii-ti mijiti si plini de pasiune, arunca in aer peretii caci nu ni-s de niciun ajutor, opreste-ma zambind-mi cu subinteles si pune stapanire pe mine cum ai pus pe inima mea. ca o iedera cuprinde-mi trupul rece si sopteste-mi descantece, sacadat silaba cu silaba, pana cand vei termina ..cuvantul.

si poarta-te cum niciuna nu s-a purtat-naintea ta, lasa-te dar nu prea, fugi dar nu mult, intoarce-te incet dar toata, cuprinde-ma dar nu pe deplin, saruta-ma dar nu doar atat...iubeste-ma si ...atat!

si atunci...

noreply@blogger.com (Mih) — Mon, 30 Sep 2013 18:34:00 +0000

stateai nemiscata in bataia lunii, cu privirea atintita spre stanci si ma-ntrebai de toate-n lumea asta, cat e ceasul, cat de vechi e orasul sau cate stele-s pe cer. dar eu le numaram pe trupul tau si pareau ca fug tot mai departe-n intuneric. atunci m-ai chemat la tine cu dorinta pe buze si cu ochii plini de pofta. am atins timid, ca un pacatos altarul, fiecare stea de pe umerii tai si i-am sarutat fara a respira. cu inima batandu-mi intre tample te-am cuprins ca zorile orizontul, ai strans intre pleoape apa ce se reflecta in ochii-ti mici.. si-atunci m-ai chemat la tine.

si n-am ezitat sa te urmez pana la capat, pas cu pas, umar langa umar. si desenam harti spre taramuri neatinse pe spatele-ti alb si rece. drumuri ce treceau prin vai si taiau muntii, ce plecau de pe culmi si se varsau in mare, popasuri ce imi potoleau setea din mine si sufla in jarul aprins. rauri ce ma purtau furios spre capat si ape linistite ce ma ameteau in nepasarea lor. nu ma saturam; si atunci m-ai chemat la tine.

inchizand usa dupa mine, te-am urmat fara remuscare pana la marginea pamantului, unde fara cuvinte m-ai iubit si fara arme m-ai pradat: de durere, de teama, de mine si de lume. si-acum ca si atunci iti zic: cheama-ma la tine!

dorinta

noreply@blogger.com (Mih) — Wed, 25 Sep 2013 13:01:00 +0000

cand ne dorim ceva cu adevarat, nimic nu ne sta in cale. dar ce ne facem cand dorinta lipseste? calcam pe cadavre, ne cautam scuze ca ceea ce facem e ceea ce trebuie sa facem. ne mintim singuri ca alta solutie nu exista, incercam sa ne linistim spunandu-ne: suntem niste eroi, uite cat sacrificam. nu exista eroi si nici super eroi, exista oameni care vor si oameni care nu vor. nu exista imposibil, exista doar dorinta de a continua sau comoditatea de a renunta si a ne multumi cu ce avem.

nu putem schimba omul, putem sa ne schimbam doar pe noi.

cand ne dorim ceva, tot universul comploteaza pentru noi. ne scoate oameni in cale, ne scoate sanse si creaza situatii. insa exista si hopuri. hopuri pentru a testa dorinta noastra. cand nu depasesti acel hop, inseamna ca nu ti-ai dorit indeajuns.

nu exista iubire cum nu exista nici bine. exista dorinta de a vrea sa traiesti cu un om langa tine. exista completare si sincronizare.

nu exista oameni. suntem doar niste animale care ne lingem ranile unii altora. cautam langa noi pe cineva care sa ne asigure o viata linistita financiar, sexual, sa ne hraneasca orgoliul si pantecul.

dar mai exista si suflete care s-au oprit pe pamant si s-au intrupat, suflete care cauta infinitul, suflete care vor sa simta ca traiesc. suflete care nu vor o viata linistita pe marginea unui pat, cu capul plecat pe umarul lui urmarind un film sau discutand nimicuri. suflete care nu vor noaptea sa se bage in pat langa o masina de sex si ziua sa se trezeasca langa un expresor de cafea. suflete care nu vor monotonie, nu vor sa se multumeasca cu lucrurile materiale. sufelete care vor sa simta ca traiesc intr-un trup, ca au o inima care inexplicabil bate mai tare cand vede doi ochi iubiti, ca au o minte care arunca artificii, suflete care nu au nevoie de cuvinte si veninul lor, suflete care vorbesc cu faptele, suflete care traseaza drumuri prin locuri greu de ajuns si nu care se tarasc pe urmele altora. suflete care se cauta unele pe altele pentru a se reintregi. suflete care pot, care vor, care actioneaza. suflete care stiu ca viata lor le este un dar si nu isi bat joc de ea. suflete pentru care fiecare secunda conteaza. exista insa si suferinta. pentru ca omul iubeste pamantul si sufletul cerul. si unde se intalnesc cele doua? nicaieri. orizontul e doar o minciuna pe care mintea omului o formeaza. la orizont nu se intalneste cerul cu pamantul, la orizont se intalnesc durerile noastre si dezamagirile noastre. viata e azi. maine nu exista. iubirea e acum, nu te astepta sa o intalnesti si mai tarziu.

cand am sa mor, vreau sa imi para rau dupa viata. ca am trait-o, ca am iubit sincer, ca am ridicat oameni, ca nu i-am mintit, ca nu m-am sacrificat pentru nimeni cum nimeni nu ar facea-o pentru mine, ca nu m-a folosit nimeni, ca nu m-am vandut nimanui, ca am putut privi pe toti in ochi, ca nu mi-am batut joc de putinul timp trecut prin lume, ca am luptat, ca nu am renuntat, ca am trait si nu am supravietuit.

sunt un suflet liber ce cauta chirie. ai un loc pentru mine?

si-am..

noreply@blogger.com (Mih) — Thu, 19 Sep 2013 16:57:00 +0000

si-am mers la radacina unui stejar si am sapat cu mainile goale o groapa. si acolo mi-am aplecat fata si am varsat lacrimi multe. mi-am pus incet sufletul nenorocit si chinuit. acolo te-am ingropat iubire, caci pentru mine-ai murit, nu mai existi.
si-am sa vin odata pe luna si o sa aprind o lumanare si o sa iti aduc un crin alb, sa te provoc sa ma iubesti de dincolo de mormant, caci in viata asta m-ai lasat zdrobit si batjocorit.
dar stai, nu mai vreau iubirea ta, nu mai vreau sa vin sa iti aduc flori si nici sa plang la capataiul tau. vreau sa uit cine ai fost si ce ai daramat in viata mea, vreau sa dau foc la amintiri si sa imi continui drumul. poate un strain isi va face mila si imi va arata din nou iubirea, ma v-a aduna bucati bucati si ma va intregi. si nici nu imi voi aminti ca am fost altfel decat fericit si implinit.

si-am mers la radacina unui stejar si am culcat trecutul meu. te-am pierdut, m-ai pierdut..ne-am pierdut cu totii.

acea zi

noreply@blogger.com (Mih) — Thu, 19 Sep 2013 08:10:00 +0000

vine o zi cand cele mai mari cosmaruri devin realitate. vine o zi cand lepadam totul si o luam de la capat. e ziua in care ne nastem din nou, goi si lipsiti de ajutor, despuiati de frica si de durere. e ziua in care ne rescriiem viitorul. e ziua in care pasim spre dezastru sau spre succes, spre a deveni un nimeni sau totul, nenorocit sau om.
E ziua in care nu avem voie sa gresim.

Am murit! Iata-ma ca traiesc!

Vreau?

noreply@blogger.com (Mih) — Wed, 18 Sep 2013 12:11:00 +0000

vreau o viata linistita ca-n poveste, si-un suflet impacat. vreau muntii mai aproape si marea sa le ude radacinile. si pescarusii sa ma trezeasca dimineata chemand valurile unele peste altele sa spele plaja de scoici si de noapte. cu ochii mijind sa sorb din cafeaua aburinda, sa respir aerul rece si sarat, sa ridic cu ochii soarele inecat in mare si sa pasesc pe nisipul rece si ud.

vreau o casa nepazita in care rasul tau sa rasune neincetat. sa nu am grija zilei de maine si frica sa fie o amintire urata uitata prin pozele vechi ce le-ai aruncat in podul casei. vreau siguranta caminului meu si pacea mintii mele. vreau sa nu ma mai lupt cu trecutul si cu durerea, ci sa le pun in cui sa putrezeasca in uitare si nepasare.

vreau sa nu mai lupt ci sa imi odihnesc ce a mai ramas din mine. vreau sa ridic omul din mine mai sus de oricine, sa fac din el un templu al iubirii si intelepciunii, vreau sa ingrijesc florile pe mormantul vechiului eu si sa nu imi cada nicio lacrima pentru cine-am fost si ce-am facut. vreau sa plec capul noaptea pe o perna calda si sa evadez in lumi inca necunoscute, sa cutreier prin vise ca prin codrii verzi, sa ma inalt catre infinit si sa cuprind dumnezeirea intre tample.

da-mi aripi de inger, sa pot face cu ele cea mai sfanta lucrare a mea, sa potolesc durerea si sa alung tristetea. da-mi doamne aripi de inger, sa ma inalt tot mai sus...tot mai sus.

eu stiu si e de ajuns

noreply@blogger.com (Mih) — Mon, 16 Sep 2013 08:22:00 +0000

"Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine."

inchid ochii si imi strang sufletul mai aproape de mine. drumul e anevoios si adeseori cad. dar mana ta doamne nu e scurta si ochii tai vad suferinta mea. de jos tu ma ridici si scapi un strop de putere in oasele mele.
prin ce vai ma conduci tu inima si prin ce focuri ma treci? ai promis doamne ca nu vei pune pe umerii nostri poveri peste puterile noastre! si atunci de ce simt ca ma afund tot mai adanc? e prea departe cerul si soarele nu patrunde sa-mi incalzeasca sufletul zdrobit! mai ai mila doamne inca-un pas sa fac, sa ajung la poarta casei mele, sa cad lovit acolo langa cei ai mei, poate unu dintre ei vor ridica trupul sleit si il vor pune la umbra unui nuc, cruce capatai.

lasa sa se asterne frunzele uscate peste pasii mei, sa-mi pierd urma si sa-mi prapadesc ziua de ieri si cele ce vor veni ca ea. lasa sa cada din cer ploaie sa spele ranile mele, caci numai tu doamne le vezi si numai tu le cunosti. nu ma lasa prada mintii mele si pune-n lanturi demonii ce-mi dau tarcoale.

si peste toate doamne te mai rog, oricat cainii ar latra si oamenii ar lovii, nu lasa sufletul meu sa se piarda si nici sa-i creada. eu si cu tine stim inima mea si gandurile mele: nu lor trebuie sa ma justific!

... si chiar de-ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, imi voi scoate sufletul din mine, si cu ultima putere imi voi lumina pasii spre tine. primeste-ma in bratele tale!

spune lumii

noreply@blogger.com (Mih) — Sun, 08 Sep 2013 20:37:00 +0000

spune lumii ca ai renuntat la mine, spune lumii ca ai rams de-a lor, spune-le ca nu ai avut curajul sa te desprinzi si sa fi tu. Tu, altoi lipit de altii o viata intreaga, nu ai putut sa te descurci sa cresti pe radacina ta, ci ai asteptat mereu o creanga de om sa te ia sub umbra lui. sa te conduca si sa te cresca, sa iti inspire idei si concepte ce nu is ale tale, sa traiasca pentru tine.

spune lumii ca esti normala, spune lumii ca iubirea e o minciuna si ca nu exista curaj. spune-le ca ai sa ramai sub aceasi umbra sa mucezesti, sa te multumesti cu putin. spune lumii ca nu am meritat mai mult, spune lumii ca nebunii ei exista, ciudatii si nemernicii ei exista. spune lumii ca nu a fost iubire ci placere si curiozitate. spune-le ce om esti si multumeste-le ca te-au primit inapoi in cercul lor de crestini normali.

dar spune lumii ca exista si suflete care lupta pana la ultima suflare, spune lumii ca exista si inimi frumoase pline de curaj si de iubire. dar spune-le ca pretul platit pentru o secunda mai sus de nivelul lor este dezamagirea si durerea, spune-le ca toti cei care s-au vandut iubirii au inebunit si au blestemat intelepciunea mintii lor. spune lumii cat de aproape e iadul de cei care cred fara sa vada si asteapta fara sa le fi promis ceva. spune lumii ca dumnezeirea exista in iubirea sincera si curata.

ai curajul sa fi om. ai curajul sa-ti faci vise si sa le urmezi. ai curajul sa umblii prin lume cu capul sus.

ridica-te si umbla! si uita ca ai gustat din iubirea mea si din visele mele, uita gustul vietii langa mine, caci lumea spune ca am plecat!

Why

noreply@blogger.com (Mih) — Fri, 06 Sep 2013 06:41:00 +0000

- Si atunci, de ce ai facut-o?
- Pentru ca...pentru ca nu m-a oprit nimic!

Pentru?

noreply@blogger.com (Mih) — Wed, 04 Sep 2013 19:24:00 +0000

cu recunostiinta plec genunchii domnul meu, pentru toate iernile in care mi-ai oferit un adapost departe de gerul de afara, in mijlocul unei familii care a stiut sa gaseasca puterea sa se adune si sa se imbratiseze in vremurile grele.

pentru toate primaverile in care am inflorit odata cu padurile si in care am crescut invatand de la munti sa nu plec capul,si de la firul de iarba sa razbat prin pamantul inghetat. iti multumesc pentru ploile reci si pentru raurile ce fug de la izvoare catre vai, vioi si parca alungand iarna din inimi.

pentru verile in care m-am indragostit si in care am cunoscut durerea si teama, pentru noptile albe si pentru stelele ce cadeau din ceruri aducand cu ele sarutari fugare si miros de mare. pentru nisipul rece si pentru valurile ce spalau neincrederea si grijile, iti multumesc pentru marea uitarii si pentru sarea ce imi curata ranile.

iti multumesc pentru rabdarea ta si pentru indurarea ta. iti multumesc pentru tot ce am construit, insa de vei putea, iarta-ma pentru tot ce am daramat, ranit si necrutat.

pentru nerecunostiinta mea, iarta-ma. pentru inconstienta mea si pentru nemultumirea mea, pentru zilele de neveghere si pentru lipsa de incredere, cruta-mi anii ce inca nu mi-ai numarat.

iti multumesc pentru puterea cu care m-ai imbracat si pentru intelepciunea cu care m-ai imbarbatat. iti multumesc pentru iubirile ce mi-au taiat calea si pentru ingerii ce m-au imbrtisat. iti multumesc pentru mainile ce m-au mangaiat si pentru ochii ce m-au patruns. pentru sufletele ce au plans langa mine si pentru inimile ce au batut candva pentru mine. insa iarta-mi egoismul si frica, cuvintele mincinoase si loviturile ce le-am impartit in nebunia mea. iarta-mi legaturile rupte si luptele la care am renuntat, razboaiele pierdute si visele uitate.

pentru toate sufletele ce nu le-am ridicat ci le-am zdrobit, pentru toate inimile ce le-am iubit si le-am pierdut, pentru toate trupurile ce nu mai simt imbratisarea mea, pentru toti ochii ce i-am uitat, pentru tot ce am fost ieri si am adunat astazi, iti multumesc.

pentru toata greseala mea, fii indurator si cruta-ma, caci drumul e anevoios si toamna asterne la picioare frunze inca verzi ce fara sa vreau le voi zdrobi sub talpa mea. pentru toata vina mea, iarta tu si croieste-mi carare, caci multa zapada va trebui sa acopere urmele pasilor mei plecand.

am fost odata

noreply@blogger.com (Mih) — Sat, 31 Aug 2013 11:20:00 +0000

cu mintile facute praf, cu inimile prea zdrobite si cu ultimile puteri... hoinarind prin locuri parasite si intunecate.. am fost odata intregi.

plumbul din piept ne arunca la pamant, ne obliga sa îngenunchem si sa ne taram pana la capat de drum. oasele ni se inmoaie si legaturile se slabesc, ne facem una cu pamantul. si acolo jos, cu urechea lipita de lutul ud ascultam. se aud voci din adancuri, tipete si urlete, rasete si tropote de cai. pamantul e viu si ne cheama sa ii dam vama. jos in miezul lumii acesteia e o alta lume inchisa, demoni adunati si pusi deoparte de lumea de deasupra. asculta minte obosita cantecul lor straniu si nesfarsit. odihneste-ti gandurile si ingroapa-le adanc..tot mai adanc, departe de inima si de sufletu-ti nepasator de acum...de demult.

cu coatele ranite si cu capul greu ramai acolo jos si-asculta glasul pamantului. nu-ti alunga demonii, imbratiseaza-i si asculta-le povestea. si ei au fost odata suflete ce au iubit. priveste-le genunchii si degetele roase, priveste-i in ochi si nu-ti dori soarta lor. aduna-te si ridica-te. spala-te de tine si de mine si umbla. inalta ochii spre cer si spre lumina, si zboara. intareste-te si zdrobeste lanturile patimilor tale. uita iubirea si pune-ti lumea la picioare. fii ce n-ai fost niciodata: liber!

aici

noreply@blogger.com (Mih) — Thu, 29 Aug 2013 20:02:00 +0000

omul sfinteste locul.

arunc o ultima privire in urma... luni de fericire, zbucium, iubire, familie si sperante. viata dusa la extreme, ganduri si trairi toate inchise in spatele usii acestei case. aici am ras si am glumit, aici ne-am intalnit noi suflete prietene si ne-am bucurat de viata buna pe care o duceam. aici am invatat sa mergem mai departe si sa luptam. aici am plans si am blestemat oameni, zile si traieri. aici am iubit si am pus caramida peste caramida in relatiile noastre. aici am petrecut zile cu soare si nopti de iubire. aici am pacatuit si aici am ridicat cele mai aprigi rugaciuni. aici am crescut si am facut urmatorul pas in viata. de aici am pornit la drum pe multe scene ale destinului si tot aici am pus capat multor capitole din vietile noastre.

aici am retrait vremurile copilariei si viata impartita cu micuta mea surioara, aici am inceput sa contruiesc cea mai importanta etapa din viata mea. aici am cunoscut dezamagirea si infrangerea si tot aici am cunoscut cele mai mari bucurii si iubirea care merita sacrificiu. aici a fost acasa si tot aici a fost cuibusor de nebunii. aici ai fost tu.

drumuri noi se deschid. e timpul pentru schimbari, e timpul pentru maturitate, e momentul sa scriem deznodamantul in povesti vechi si sa incepem altele noi, e vremea pentru alte drumuri, alte asteptari, alte aspiratii. cuprind in minte fiecare coltisor si toate amintirile le adun in inima. plecam mai departe, lasand in urma parte din noi, din vietile noastre.

si daca peretii ar putea vorbi....

din furie pentru mine

noreply@blogger.com (Mih) — Mon, 26 Aug 2013 21:46:00 +0000

oameni? nu exista oameni, exista animale rationale care se lupta pentru supravietuire. suntem niste jigodii si niste scursuri pentru care om e blasfemie sa te numesti. ne balacim in troaca porcilor si ne asteptam sa fim iubiti, respectati, sa fim dati exemple si sa fim plini de faima. dar nu suntem decat niste scursuri ai acestei lumi, in care toti se lupta pentru a-si apara imaginea, numele si pentru a-si ascunde mizeria.

aveam odata principii, aveam un tel, erau vremuri cand martirii mureau in inchisori pentru ca aveau curajul si taria sa creada in ceva ce nu poti atinge, nu poti cuprinde cu mintea si nu poti dovedi. erau odata oameni, acei cu adevarat oameni, ce nu isi furau singuri palaria, cei care munceau cinstit sa isi castige o bucata de paine, pe care o plateau cu sudoarea fruntii lor. erau oameni curati la inima care si-au dat copiii si sufletele pentru ca cei care urmau sa vina, sa aiba un petec de pamant al lor, numit tara, sa aiba dreptul sa fie liberi.

au murit familii intregi si mame ce si-au plans copiii degeaba, ca noi pleava lumii acesteia sa ne batem joc de cei ai nostrii si de libertatea noastra, sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem cineva si in spatele usilor inchise sa devenim curve sentimentale si sa ne vindem sufletele celor care dau mai mult: o casa, o imagine, un pat cald.

unde sunt doamne oamenii aia???? unde sunt doamne vitejii tai care nu pleaca genunchii in fata mizeriei? unde mi-am lasat doamne demnitatea si in ce cui mi-am agatat principiile? de ce ai lasat sa ma orbeasca falsitatea si cuvintele lingusitoare? unde ai fost doamne cand ma descompuneam bucata cu bucata? unde erai cand ma nenoroceam si ma vindeam strainilor? unde ai fost doamne cand imi pierdeam mintile si uitam cum e sa fi om? unde erai doamne cand maini straine isi bateau joc de mine si de sentimentele mele? unde erai doamne cand ceream si cerseam putere sa renunt? unde te-ai ascuns dumnezeule cand iadul imi sticlea in ochi? arda focul cel mai mare pe cel ce nu va asculta glasul mintii de pe urma. si focul sa o arda pe iubire si pe toate ale ei. nu-mi ierta doamne furia si lasa-mi-o caci e rasplata pentru o inima sincera si data fara pret si fara plata in mana celor ce au aruncat-o in mocirla.

p.s. si cui e greu de digerat, faptul ca am geamul deschis nu inseamna ca trebuie sa iti bagi nasul in casa mea. aici fac si zic ce vreau! nu iti place, foarte bine: inchide usa dupa tine!