Cred ca problema multor oameni care stau online nu e plictiseala ci depresia in stadiu incipient sau mai evoluat, depinde de cine vorbim si de contextul social in care se afla. Eu, de exemplu, refuz sa merg la psiholog. Mi se pare ciudat sa ma duc sa stau pe un fotoliu si sa discut cu un strain care nu-mi cunoaste viata si care, din cateva sedinte, trebuie sa-si dea seama de ce ma simt atat de pierduta. Tough life, mai ales ca specialisti in domeniul asta sunt extrem, extrem de putini in Ro. Cei trecuti de o anumita varsta sunt clar susceptibili de a fi lucrat cu Securitatea si de  a-si fi turnat clientii asa ca la capitolul incredere stau prost. Cei tineri par prea tineri si-ti vorbesc din carti. Iar, tough life.

Luand in considerare teama generalizata a romanilor de a vorbi deschis la telefon, teama inspirata de povestile dinainte de 89, oare nimeni nu-si pune intrebari legate de utilitatea infoline-ului in campaniile sociale, in campanii pentru produse cu destinatie sensibila (vezi menopauza), in campanii antifumat? Analizand mai multe tipologii de utilizatori de internet, printre care si bloggeri, imi dau seama ca o astfel de platforma online cu un specialist sau mai multi care pot face un profiling si care ar putea beneficia de counseling online ar putea avea succes. Poate e o presupunere gresita insa doza de expunere pe care ne-o asumam scriind online o putem folosi, in sfarsit, in favoarea noastra. E ciudat sa-ti deschizi sufletul in fata unui strain, la cabinet. Oare mediul online ne-ar putea ajuta sa trecem peste aceasta frica si sa ne ajute sa beneficiem de experienta unui specialist? Cineva imi sufla in casca ca il poti minti. Da, il poti minti  online dar la fel de bine il poti minti stand in fata lui, intr-un cabinet insipid, intr-o garsoniera de bloc.

Oare ce brand si-ar asuma o astfel de platforma si o echipa de specialisti care sa ajute tineretul, mandria tarii, si nu numai, sa treaca peste criza?

Tough one

Am imbatranit, ma apuca durerile cand mi-e lumea mai draga. O fi de la frig, o fi de la dormitul prost, nu stiu. Cert e ca acum am pus in folosinta un elefant de plus, cumparat acum 2 ani de la Lisabona. Acest elefant contine un sac plin cu samburi de cirese. Sacul se incalzeste la microunde si se pune pe locul dureros. Nici nu stiti ce bine e. Dupa aia, trecem la tratamentul local cu Voltaren. Plus, un clasic Algocalmin nu strica nimanui.

Note to self: sa schimb perna si sa nu mai cred ca, daca a iesit un pic de soare, chiar a venit primavara si sa stau cu geamurile larg deschise

AICI

More here

HERE

” Chapter 15 – Bubbles -

“Bubbles used to happen once every generation or so, because it took time to forget the pain from the damage. Today we are facing the bursting of a second major asset bubble, housing, spaced less than ten years from the bursting of the dot-com bubble. This is simply astounding and thoroughly unprecedented. It is the largest bubble in all of history and will probably be the most destructive. And it is happening right now.”"

Aici

Ce m-a uimit: oamenii astia s-au dus in jungla, au operat arestari si, impreuna cu procurorul, deja au trasat o linie logica a intregului caz: cine e martor, cine e arestat, cine si unde trebuie sa plece si ce declaratii mai are de dat. Oamenii care munceau ca sclavi au fost deportati inapoi in Brazilia insa cativa direct raspunzatori au fost arestati. Oare de ce in alte parti poti organiza o echipa care sa aplice legea in jungla iar pentru noi, in plina civilizatie, e imposibil? De fapt, asta e o intrebare retorica.

Impactul social este devastator: oameni extrem de saraci munceau 14 ore zilnic pentru ceea ce extrageau, trimitand familiilor castigul saptamanal si traind in conditii inumane, trecand granita ilegal si fiind tot timpul expusi pericolului de a fi deportati sau arestati. Plus, traficul de carne vie si carausii care carau provizii si combustibil prin jungla….

Din punct de vedere ecologic, distrugerile sunt incredibile: eroziunea solului din cauza extragerii pamantului cu minereu, puturi de extragere a cuartului, poluarea apei si solului cu mercur si hidrocarburi, distrugerea padurii si vegetatiei pe suprafete extinse…Insa oamenii sunt mult prea saraci sa se mai gandeasca la ceea ce se intampla cu mediul cand acasa au niste guri de hranit.

Concluzia reportajului a fost ca, atat timp cat exista saracie, vor rasari intotdeauna tabere ilegale in padure care se vor ocupa de extragerea ilegala a aurului. Da, eliminarea saraciei e o solutie insa goana dupa profit si imbogatire mentine aceasta stare de abuz al resurselor naturale.

Guyana Franceza e parte din Franta ( de fapt, e un “domaine d’outre mer” sau DOM) deci autoritatile sunt mult mai preocupate de ceea ce se intampla pe acest teritoriu francez versus alte tari din America de Sud unde mentinerea unei stari in conformitatea cu statul de drept poate parea imposibila.

Daca va pasioneaza subiectul, TheGuardian are un articol foarte interesant pe tema asta.

Alex Schomburg