Vallahia Nova

Majestatea Sa, Regele Mihai I al României – o rază de lumină în bezna vrajbei noastre

2012-01-27T09:13:00.001+02:00

Vă ofer spre lectură un nou editorial pe care l-am publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Rubrica mea poartă numele de Rostiri Incomode. Lectură cu folos!

ROSTIRI INCOMODE

Majestatea Sa, Regele Mihai I al României – o rază de lumină în bezna vrajbei noastre

Vrăjmășia cu care partidele politice se luptă pentru controlul țării, manipulările grosolane la care au apelat atât coaliția de la guvernare, cât și opoziția, tensiunile tot mai mari din societatea românească aproape că ne-au aruncat în colaps. Rădăcinile răului sunt însă mult mai vechi decât nemulțumirile strigate acum prin piețe de protestatari.

Statul român se afla deja, în momentul declanșării protestelor-maraton, sub controlul cvasi-absolut al președintelui Traian Băsescu. În numele unui fel de “bine făcut cu forța”, președintele și-a subordonat principalele instituții ale statului: parlamentul, guvernul, justiția. Transformat din garant al echilibrului între instituțiile statului într-un autocrat cu apucături de dictator, președintele acestei republici bolnave, cu rădăcini neocomuniste, a reușit “performanța” să dezbine populația, să destructureze mecanismele democratice și să anuleze orice șansă reală de dialog. Sintetizând, Traian Băsescu și partidul său de buzunar, PDL, au confirmat zicala “Drumul spre iad este pavat cu intenții bune!”, prin insistența, deloc dezinteresată, de a implementa așa-zisa reformă a statului prin forță, fără negociere, fără consultarea cetățenilor, în temeiul ideii “Voi sunteți proști, nu știți ce e bine pentru voi, noi suntem deștepți și vă vom face binele cu forța!”.

Pe de altă parte, dorind să nu rateze ocazia nesperată oferită de revolta românilor, partidele din opoziție s-au lansat orbește în luptele de stradă, cu gândul la capitalul electoral ce poate fi astfel obținut. “Înfometarea” la care au fost supuși baronii PSD și PNL în anii de exil pe băncile opoziției îi determină pe liderii USL să întreprindă orice acțiune care ar avea ca rezultat reîntoarcerea la guvernare, adică la masa unde se împart către clientela politică resursele bugetului național. Urmând acest deziderat, USL s-a forțat să organizeze un miting, reușind să adune până în zece mii de simpatizanți, în speranța că vor da o lovitură mortală guvernării băsesciene. Rezultatul a fost escaladarea tensiunilor, dar și creșterea numărului de protestatari care nu mai vor să audă de clasa politică românească.

În tot acest haos, s-a auzit glasul înțelept al Majestății Sale Regele Mihai I al României. Majestatea Sa avertizase deja în discursul rostit anul trecut în Parlamentul României că “Politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor statului.” În mesajul către țară din 22 ianuarie, Familia Regală avertizează că “povara cetățenilor este din ce în ce mai apăsătoare. Românii și-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Europa și România trec împreună prin vremuri de restriște. Cu atât mai mult astăzi avem nevoie ca politica să respecte locul cuvenit pe care i-l conferă democrația și să nu ia locul competenței, în spațiul public și instituțional”.

În luptele fratricide care au cuprins poporul român, Familia Regală s-a implicat fără partizanat politic, fără mânie, fără să aducă dezbinare, mărturisind un mesaj cu adevărat creștin, demn și loial idealului solidarității sociale și naționale. Tot mai mulți dintre români privesc spre Familia Regală cu speranța că drumul istoric firesc al națiunii noastre, brutal întrerupt de instaurarea republicii de către tancurile sovietice, va fi reluat prin restaurația Monarhiei Constituționale. Istoria republicii, începută în 30 decembrie 1947 și ajunsă până la întunecatul început de an 2012, este doar o înșiruire de crime, trădări și minciuni. Această istorie ne determină să ne asumăm concluzia că doar Monarhia Constituțională a fost și este singura formă de guvernământ conformă cu spiritualitatea românească și benefică poporului nostru. Trăiască Regele!

***

Articolul a fost publicat și în ziarul online ORA DE DOLJ - cea mai importantă sursă online de știri din Oltenia.

Săptămâna în Oltenia - REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI, MIMOZELE ȘI NENICUL

2012-01-19T09:01:00.003+02:00

ROSTIRI INCOMODE

Republica de la Ploiești, mimozele și Nenicul

Revolta a cuprins câteva mari orașe ale țării. Treziți din coma supraviețuirii, românii se răscoală. “Jos Băsescu! Jos Guvernul! Trăiască românul (sic!) Raed! Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!” strigă vocea anonimă a poporului adunat cu mic, cu mare, cu pietre și torțe prin piețele orașelor, luptând cu voioșie împotriva jandarmilor.

Un tablou suprarealist care ne înfățișează adevăratul chip al societății românești. O comunitate ce se degradează treptat într-o adunătură de oameni care sunt incapabili să se organizeze, să se conducă, să prospere. Un trib condus de indivizi grotești care au ca singure calități viclenia, ipocrizia, fariseismul și disprețul profund pentru orice normă de comportament social care le-ar pune în pericol puterea discreționară și bogăția dobândită prin jaf și corupție. Un trib populat de ființe umane învinse, încovoiate sub povara neputinței de a lupta pentru o viață mai bună, indivizi care treptat acceptă ca propria existență să fie dependentă de sistemul corupt si de prea-puternicii șefi de trib de la a căror masă mai cad, uneori, ceva resturi cu care să-și astâmpere foamea și să trăiască în iluzia că au o viață normală.

Revolta românului mioritic a fost marea surpriză pentru stăpânii tribului. Mimozele din guvern, dar și din rândul comentatorilor “de catifea” au sughițat jignite că manifestanții aruncă cu pietre, că dau foc și că nu protestează ordonați, doi câte doi, luați de mână, ca la grădiniță și scandând politicos la adresa guvernului și președintelui invitații cordiale la demisie. Țapi ispășitori și totodată, masă de manipulare au fost membrii galeriilor unor echipe de fotbal. O soluție extrem de satisfăcătoare pentru guvernanți. Suporterii sunt niște bestii, niște cetățeni de mâna a doua. Ei nu au voie să protesteze, de fapt, nu-i așa, ei nu au protestat, doar au venit să se bată cu jandarmii, că așa le place lor! O teorie grotească și ipocrită creată în laboratoarele de manipulare ale Ministerului Adevărului care din umbra lui Traian Băsescu, stabilește de ceva vreme ce este și ce nu este adevărat în societatea românească.

Republica de la Ploiești a revoltelor acestei ierni este abia la început. Nu există alt program politic, social-economic, decât cel care poate fi sintetizat în “Capul lui Moțoc alias Băsescu, Boc, Udrea vrem!”. Nenicul Băsescu, marele vinovat pentru haosul în care a fost aruncată țara, tace și stă pitit în păpușoi. O avea pregătit elicopterul? La momentul în care scriu aceste rânduri, slujitorii lui însă aruncă cu vorbe tâmpite. Teodor Baconschi perorează: "România care munceşte, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată va face alegerea!”, altfel spus, pentru “europeanul” Baconschi există cetățeni de calitatea I, supuși, muncitori și cetățeni de calitatea II, scursurile societății!

Emil Boc, cu tonul lui care se vrea serios și marțial, spune atâtea prostii la televizor – să relansăm dialogul, să activăm comisiile de dialog social, să avem răbdare, e greu, dar va fi mai bine, avem stabilitate economică, violențele stradale ne fac rău etc. – atâtea tâmpenii că mi-e greu să-l ascult. Mintea mea refuză să accepte că acest individ conduce guvernul țării mele.

Iarna furiei noastre ne-a trezit cu brutalitate din somnul lașității. Vine, vine, primăvara normalității noastre? Vom trăi și vom vedea!

Dialog pentru statul de drept românesc

2012-01-16T16:45:00.000+02:00

ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA - COMUNICAT DE PRESĂ

Asociaţia Pro Democraţia (APD) susţine necesitatea stabilirii unui dialog deschis de către autorităţile publice cu protestatarii, îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu actele de violenţă şi recomandă utilizarea unor mijloace de exprimare paşnice. De asemenea, considerăm cǎ protestul este una dintre formele fundamentale de exprimare a principiilor şi valorilor democratice de către cetăţeni, care nu ar trebui cenzurată de către stat.

În primul rând, având în vedere cǎ mişcǎrile de protest au fost determinate de unele mǎsuri de austeritate şi de politici publice care ar putea afecta negativ un procent semnificativ al populaţiei, considerǎm cǎ este de datoria autoritǎţilor publice responsabile sǎ deschidǎ un dialog constructiv care sǎ genereze soluţii viabile pentru dezvoltarea în condiţii de performanţă economică şi socială a statului.

În aceeaşi logică, factorul politic trebuie să fie deschis necondiţionat la dialog cu protestatarii, pentru a prelua mesajele acestora şi a deschide discuţii în vederea identificării unor soluţii constructive. Având în vedere că politicienii, de la nivel local şi central sunt reprezentanţi direcţi ai cetăţenilor care manifestǎ nemulţumiri, reiterăm importanţa dialogului direct, nemijlocit.

În al doilea rând, susţinem că actele de violenţă nu pot conduce sub nicio formă la soluţionarea unei situaţii de criză. De asemenea, considerăm că violenţele comise de către o parte dintre protestatari denaturează mesajul majorităţii şi conduc la distrugerea bunurilor proprietate publică şi privată. Credem că instituţiile abilitate să menţină ordinea publică trebuie să evite violenţele marginale sau inutile, care ar putea încălca regulile democratice şi în acelaşi timp să asigure într-un mod eficient siguranţa publică a cetăţeanului. În plus, cerem ca sancţionarea celor responsabili pentru generarea de nelinişti sociale să se producă în condiţiile legii, fără excese.

Având în vedere rolul organizaţiilor aparţinând societăţii civile, de a menţine dialogul între comunitate şi instituţiile publice, Asociaţia Pro Democraţia îşi arată interesul deschis de a deveni un mediator la solicitarea oricărei părţi interesate. În acelaşi sens, APD face un apel cǎtre alte organizaţii ale societăţii civile pentru a susţine protestul paşnic şi pentru a media acest dialog necesar între cetǎţeni şi clasa politicǎ.

Pentru detalii suplimentare, vǎ rugǎm sǎ îl contactaţi pe Septimius Pârvu, Director adjunct al Asociaţiei Pro Democraţia, la numǎrul de telefon: 0751.194.713 sau la adresa de e-mail: septimius.parvu@apd.ro.

Săptămâna în Oltenia - CREDINȚĂ ȘI DEMOCRAȚIE ÎN ANUL APOCALIPSEI MAYAȘE

2012-01-11T18:55:00.002+02:00

ROSTIRI INCOMODE

Credință și Democrație în anul apocalipsei mayașe

În 2012, anul apocalipsei mayașe, românii, ca de altfel marea majoritate a europenilor, trăiesc sub puternica determinare a două forțe: credința și libertatea. Credința într-un Dumnezeu care ne cheamă la a ne schimba firea și implicit, la a schimba lumea. Libertatea de a fi tu însuți, de a nu te conforma unei voințe arbitrare. Interacțiunea dintre aceste forțe, atâta vreme cât ele au rămas naturale și neinstituționalizate, a dat naștere Lumii Libere și a fost izvorul acelor energii care au învins nazismul și comunismul. Societățile model care exportă permanent și insistent democrația au pierdut însă echilibrul între credință și democrație. Nori de furtună se anunță pe cerul idealului vieții în libertate.

În SUA, campania electorală din acest an va fi puternic influențată de agenda publică a marilor comunități religioase americane – evangheliștii și mormonii. Partidul Republican își ajustează permanent programul politic în conformitate cu valorile evangheliștilor, militând pentru interzicerea prin lege a avortului, limitarea imigrației, izolarea comunităților musulmane etc. Fostul senator Rick Santorum, candidat republican la alegerile prezidenţiale, promovează vehement ideea că egalitatea între oameni este un fapt deosebit de nociv, cităm: “Egalitate pentru toţi? Aşa s-a clădit cea mai măreaţă ţară din istoria lumii? Nu. Acest lucru a distrus majoritatea statelor lumii.” Concepte precum “statul bunăstării” sau “sistemul public de sănătate” sunt considerate incompatibile cu o societate întemeiată pe valorile creștine (sic!).

Mormonii, cu șase milioane de adepți în SUA, au propria agendă publică, unul dintre obiectivele lor fiind legalizarea poligamiei. Dat fiind numărul mare și în creștere al mormonilor americani, este foarte probabilă apariția unui candidat la prezidențialele din SUA susținut de comunitatea mormonă.

Dacă în SUA este tot mai mare riscul ca fundamentalismul creștin să dobândească o periculoasă influență asupra politicului, în Uniunea Europeană încercarea de a se delimita corect credința de democrație, prin asimilarea celei dintâi, se dovedește a fi un semieșec. Vaticanul, nemulțumit de faptul că valorile creștine nu sunt explicit asumate în documentele fundamentale ale Uniunii Europene, a desfășurat permanent campanii discrete, dar deosebit de eficiente, de influențare a guvernelor din țările catolice. Drepturile homosexualilor, avortul, legalizarea drogurilor ușoare, recunoașterea drepturilor religioase pentru musulmani etc. au devenit tot atâtea motive pentru ca Vaticanul să nu susțină cu prea mult entuziasm proiectul european.

În Rusia, acolo unde există o colaborare foarte strânsă între puterea politică și Patriarhia Rusă, sunt semne că această stare de fapt va fi în curând supusă negocierilor. Patriarhul Kiril a surprins opinia publică prin critica severă adusă atitudinii guvernului față de protestele anti-Putin: “Dacă autorităţile rămân insensibile la aceste proteste, este un semn negativ, un indiciu al incapacităţii lor de a se adapta”. Totuși, Patriarhul Kiril nu a ezitat să-i avertizeze și pe protestatari, invocând precedentul revoluţiei bolșevice din 1917: “La momentul respectiv am fost incapabili de înţelepciune şi moderaţie. Ne-am distrus ţara. Şi de ce? Pentru că oamenii care participă la manifestaţii în general fundamentate sunt folosiţi foarte abil de forţele politice care aspiră la putere”. Biserica Ortodoxă Rusă își reafirmă astfel statutul de putere superioară puterii politice vremelnice.

În România noastră, vocile profetice din Biserică sunt reduse la un piano pianissimo de discursul oficialilor bisericești. Proiectele imediate, precum construirea Catedralei Mântuirii Neamului, impun o atitudine pragmatică în relația administrației bisericești cu cel mai probabil finanțator – statul român, iar anul electoral 2012 poate oferi șansa obținerii de noi fonduri pentru monumentala construcție bisericească ce va fi umbrită doar de Casa Parlamentului. A critica erorile comise de clasa politică nu este element definitoriu în cultura organizațională a Bisericii noastre, “simfonia bizantină” fiind preferată predicii care atenționează pe mai-marii cetății că au adus sărăcia și decăderea morală asupra poporului.

Nu știu dacă 2012 va fi anul apocalipsei mayașe, dar sunt convins că vom fi martorii începutului unei noi epoci în relația dintre credință și democrație. Să sperăm că vom rămâne liberi.

Gânduri între ani...

2012-01-01T01:57:00.001+02:00

Mă despart de 2011 ca de un înger. Un înger al Luminii. 2011 a fost un an în care Dumnezeu mi-a dăruit bucurii, iertându-mi greșelile și judecându-mă cu mila Lui.

2011 a fost un an binecuvântat pentru slujirea mea de preot în spital. Am văzut minuni - prunci salvați de sub aripa morții, tineri întorși la viață prin mila lui Dumnezeu, oameni regăsindu-L pe Hristos, la ceas de boală și de chinuri. Am rămas la căpătâiul Mădălinei în secția de Terapie Intensivă și am văzut puterea vindecătoare a lui Dumnezeu care i-a iertat adolescentei greșeala și a chemat-o la viață din bezna morții. Am spovedit tinere rănite de fapta întunecată a suicidului, dar salvate de îngerul dumnezeiesc cel păzitor. Am călătorit împreună cu ele spre Lumină, izgonind demonii care aduseseră cumplita ispită în calea acestor suflete fragile și rătăcite. Am văzut medici și asistente medicale slujind cu răbdare, cu milă și fără egoism, excepții în spitalele românești, dar excepții care de cele mai multe ori luminează și înving întunericul răutății. Am văzut bolnavi primind vindecare și împăcare prin credință și prin mila semenilor. Am văzut minuni și am lăcrimat...

2011 a fost anul în care m-a rânduit Dumnezeu să fiu și martorul suferinței crunte. Am rămas la căpătâiul Mariei, copila de nici 16 ani, în lupta ei cu boala cumplită a cancerului. I-am vorbit despre îngeri, i-am povestit despre moarte ca despre un somn lin cu cântări îngerești, i-am văzut chipul înseninat de apropierea clipei întâlnirii cu Hristos. Am suferit în lacrimă și rugăciune împreună cu mama al cărei fiu, într-o clipă de nebunie și supremă ispită, a hotărât să-și curme singur viața, căzând în neantul cel fără de scăpare. Am fost martorul suferinței copiilor din secția de oncopediatrie, alinându-le copilăria chinuită, prin rugăciunile mele și prin toată revărsarea de speranță pe care au dăruit-o voluntarii altarului meu acestor copii pedepsiți de păcatele părinților și neamului. Am văzut suferința și umbra zidurilor iadului și am lăcrimat...

2011 a fost o nouă lecție în slujirea mea de preot. Au fost clipe de întuneric, dar mereu și mereu, Lumina lui Hristos a risipit bezna și nu m-a lăsat să mă rătăcesc.

2011 a fost anul milei lui Hristos pentru familia mea. A fost anul în care s-a născut Andrei Vladimir, al doilea copil al nostru, un dar neașteptat, izvor de Lumină și de bucurie. Un glas de înger cântă împreună cu celălalt înger al nostru, Casiana și casa ne este plină de cântare îngerească.

2011 a fost anul în care mi-am înscris fetița, pe Casiana la școala unde va începe din toamnă să călătorească spre cunoașterea lui Dumnezeu și a Universului. Am lăcrimat privind la minune - fetița mea parcă abia ieri născută, a crescut mare și în curând va fi elevă.

2011 a fost anul în care soția mea, puiul meu Diana a primit ocrotire, credință și sănătate în clipe de grea cumpănă. O încercare îngăduită de Dumnezeu pentru păcatele noastre. O încercare la finalul căreia Dumnezeu ni l-a dăruit pe Andrei Vladimir.

2011 a fost anul în care Dumnezeu mi-a îngăduit să public a doua mea carte - Jurnal Cubanez - Amintiri din Absurdistan. O carte despre suferința și lupta unui popor - cubanezii - împotriva tiraniei. Un popor pe care l-am ajutat și eu, prin puținele mele puteri în timpul misiunii înfăptuite în Cuba, în 2009. Jurnal Cubanez - o carte care a devenit dintr-o speranță firavă, un dar pentru cititori datorită prietenilor mei jurnalistul și scriitorul Mihai Firică, inginerul dr. Ruslan Oprescu, deputatul Constantin Dascălu și profesorul Nicolae Marinescu, directorul și proprietarul Editurii Aius, unde a fost publicată cartea.

2011 a fost un an al călătoriei împreună cu Hristos, către Hristos. Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeul meu și cu smerenie, Te rog, Doamne, binecuvântează cu credință făptura mâinilor Tale în ceea ce Tu, Doamne, ai rânduit să fie anul 2012 - o altă lacrimă a bucuriei în Hristos picurată din viața noastră în oceanul milei Tale...

Hristos se naște! Primiți-L în Lumină!

2011-12-24T13:35:00.001+02:00

"Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: "Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor." (Evanghelia dupa Matei 2, 1-12)

Să mărturisești despre Hristos în fața neamului tău care s-a rătăcit este deopotrivă o poruncă sfântă și o mare încercare dureroasă. Bucuria Nașterii lui Dumnezeu în trup de prunc, minunea de nedescris care simplu și smerit are loc în staulul din Betleem, unirea fără amestec și fără despărțire a lui Dumnezeu cu omul în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, toate aceste raze de lumină pătrund spre sufletul poporului român al anului Nașterii 2011. Un popor al sângelui nevinovat vărsat prin dulceața păcatului și răutatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost înregistrate între 1958 și 2008, femeile românce, alături de bărbații lor au asasint încă o Românie. Un popor cu sufletul cuprins de întuneric...

La ceasul Nașterii lui Hristos, an de an, fiecare creștin, fiecare familie de creștini și fiecare neam creștin aduce daruri închinându-se Pruncului dumnezeiesc.

Magii de la Răsărit I-au dăruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, românii, îl aducem în fața lui Hristos, este aurul mândriei noastre întunecate. Goana după bani a otrăvit sufletele noastre. Liderii noștri politici sunt rătăciți în orgia jafului, iar liderii spirituali sunt încercați de ipsita trufiei ridicării de ziduri împodobite trufaș cu nestemate strălucitoare, dar golite de duh. Regele întunericului, stăpânul acestei lumi, satana își cere plata de la sufletele rătăcite care L-au trădat pe Hristos, Împăratul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Răsărit I-au dăruit lui Hristos Tămâie – simbolul Spritualității. Tămâia românilor este urât mirositoare. Superstițiile, practicile necreștine, traficul cu cele sfinte au împânzit Biserica. Creștinismul curat, smerit și senin, aducător de pace și împăcare cu Dumnezeu și cu oamenii, creștinismul nostru se destramă sub loviturile negustorilor de Hristos. Tămâia noastră se risipește în negura apostaziilor.

Magii de la Răsărit I-au dăruit lui Hristos Smirnă – simbolul Sacrificiului. Smirna românilor, popor ce cu mândrie tâmpă se declară pe la recensăminte a fi creștin, este a iubirii de sine, a egoismului, a răutății îndreptate împotriva semenilor și chiar a propriei familii. În 2011, în România au rămas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I în Uniunea Europeană. Fete rătăcite, cărora familia, școala, biserica nu le-au dăruit înțelegerea și urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot în România există 40.000 de copii abandonați, iar peste 300.000 de copii au rămas acasă în grija bunicilor, pentru că părinții lor au emigrat la muncă, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la școală, deși au vârsta între 3-17 ani, prin satele sărace și mahalalele orașelor abandonul școlar hrănește ignoranța, analfabetismul și obscurantismul.

La ceasul Nașterii lui Hristos ne obișnuisem cu predici despre bucurie, ne obișnuisem așa de mult încât, predicatori și ascultători, am început să devenim farisei și ipocriți. Nașterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevărat îi urmează lui Hristos, prin rugăciune, post, spovedanie, fapte bune și mai ales, când există vrednicia, prin Sfânta Împărtășanie, gustarea cea sfântă din Trupul și Sângele Mântuitorului. Omul rătăcit se bucură doar de sărbătoarea păgână a cărnii de porc, căci Lumina el nu a văzut-o, nu a înțeles-o, nu a primit-o!

Vine vremea plății și răsplății. Glasul pruncilor uciși înainte de vreme strigă la scaunul lui Dumnezeu după dreptate. Dreptatea se împlinește, căci românii anului Nașterii 2011 sunt cu două milioane mai puțini decât românii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este Adevărul! (Psalmul 118, 142)

Frații noștri, uitați de jertfa cea păgână, risipiți întunericul, urmați poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfântă să fie însoțită de lacrimile căinței, căci altfel, neamul nostru se va stinge. “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naște! Primiți-L în Lumină!

Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

***

Acest text a fost dăruit Alianței Familiilor din România. Frații mei întru Hristos mi-au făcut bucuria să cuprindă cuvântul meu în Buletinul Informativ al Alianței, dedicat Nașterii Domnului.

Săptămâna în Oltenia - LĂCRIMÂND LA NAȘTEREA LUI HRISTOS

2011-12-21T17:47:00.000+02:00

ROSTIRI INCOMODE

Lăcrimând la Nașterea lui Hristos

Dumnezeu Fiul Iisus Hristos, prin mila Tatălui și mângâierea Duhului Sfânt, dobândește chip de om din pântecele Fecioarei Maria, întrupându-se Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Veșnicia și vremelnicia, infinitul și mărginitul se unesc în Hristos, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire şi fără separare. Se naște Pruncul Iisus, dumnezeirea dăruiește iertare omenirii, omul adamic, om lutului, este chemat la transfigurarea în omul hristic, omul harului. O clipă cosmică ce poartă în sine nemurirea, acesta este Crăciunul.

Cum ne înfățișăm noi, românii, Pruncului Iisus în cel de-al 2011-lea an de la Nașterea Lui? Suntem noi, românii, cu adevărat purtătorii numelui lui Hristos? Statisticile, aceste seci înșiruiri de cifre, străpungând ca niște sulițe ale durerii discursurile triumfaliste și predicile fariseice, ne avertizează că între noi și Hristos există o prăpastie tot mai mare adânc săpată de faptele noastre netrebnice.

Pământul României este plin de sângele pruncilor uciși de mame în pântece. 22.178.906 de avorturi au fost înregistrate între 1958 și 2008, o Românie întreagă a fost asasinată. La recensământul din acest an, rezultatele parțiale ne spun că au fost numărați aproximativ 19.6 milioane de români, adică suntem cu aproximativ 2 milioane mai puțini decât eram la recensământul din 2002. Fiecare femeie româncă face cel puțin trei – patru avorturi pe parcursul vieții, față de media europeană de doar unul. Efectele s-au văzut la recensământ, ni se stinge neamul!

În 2011, în România s-au înregistrat aproximativ 8.500 de mame minore, locul I în UE. Tot în România există 40.000 de copii abandonați, iar peste 300.000 de copii au rămas acasă în grija rudelor, datorită migrației economice a părinților spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu sunt cuprinși în sistemul de învățământ, deși au vârsta între 3-17 ani, iar abandonul școlar face ravagii prin satele sărace și mahalalele orașelor.

Așa-zisele elite rămân nepăsătoare la moartea înceată a neamului românesc. Elita politică jefuiește ce a mai rămas din cadavrul țării, înmulțind sărăcia, elita spirituală își clădește temple de piatră, sporind sminteala, iar plebea se bucură la pâine și circ. De peste milenii, Sfântul Apostol Pavel, ne dojenește cu asprime: “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naște! Voi, românilor, cum îl primiți?

Săptămâna în Oltenia - ATENȚIE LA MOȘ GERILĂ!

2011-12-17T09:41:00.004+02:00

ROSTIRI INCOMODE

ATENȚIA LA MOȘ GERILĂ!

An de an, în preajma Nașterii lui Hristos, suntem asaltați de armatele organizatorilor de spectacole și campanii de strângere de fonduri în scop filantropic. Scoși de undeva, parcă de la naftalină, sunt aduși în fața noastră copii orfani, bolnavi, bătrâni părăsiți, minore abuzate, familii sărace, toată suferință uitată de lume vreme de un an se revarsă asupra românilor cu inimi miloase. Sensibili, dăruim din puținul nostru pentru alinarea durerii semenilor noștri. Personal am coordonat în zilele premergătoare lui Moș Nicolae o campanie filantropică în beneficiul unor copii internați în secția de oncopediatrie a spitalului unde slujesc. De fapt, această acțiune – sau mai exact o discuție cu o donatoare – mă determină să scriu rândurile care urmează.

Îmi zice donatoarea: “Părinte, eu lucrez în spital, cunosc situația, cunosc activitatea voluntarilor dvs. cu acești copii, însă, cum să am încredere în ăia de la asociația X, care în fiecare an lansează campanii filantropice, fac spectacole de binefacere, dar niciodată nu spun unde se duc banii? Le-am donat inclusiv 2%! Așteptam măcar să citesc un raport financiar făcut public despre utilizarea banilor donați! Nimic, ba dimpotrivă, am auzit că cei care conduc asociația au și salarii nesimțite, în sute de euro pe lună, iar eu le dau din sărăcia mea, pentru ce? Cum să mai ai încredere?”

I-am dat dreptate acestei doamne care de o viață slujește în spital, cu loialitate, la căpătâiul copiilor bolnavi. Da, așa este, dăruim, dar pentru cine dăruim? O dilemă identică cu situația în care ești acostat pe stradă de un cerșetor: este reală, veritabilă suferința lui sau avem de-a face cu o piesă de teatru ori mai grav, cu o industrie?

În lumea organizațiilor neguvernamentale, laice și religioase, întâlnim lumini și umbre. Există organizații respectabile care desfășoară o activitate extraordinară de ajutorare a celor aflați în suferință. În publicațiile, pe site-urile și în materialele informative ale acestor organizații găsim rapoarte care justifică în detaliu fiecare leu primit donație. Rezultatele activității lor sunt evidente: centre familiale, linii financiare pentru ajutorarea copiilor cu dizabilități, azile de bătrâni etc., toate în deplină legalitate și mai ales, moralitate. Din păcate, există și organizații neguvernamentale, unele sub patronajul unor instituții de la care ai aștepta doar adevăr și sinceritate, care sunt total lipsite de transparență. Acțiunile acestor entități așa-zis filantropice – că vorbim fie de implementarea de proiecte finanțate de UE, fie de evenimente de caritate – sunt suspectate, datorită gravei lipse de transparență, a fi pretext pentru obținerea de bani pentru scopuri foarte lumești și fără legătură cu facerea de bine.

Ce poate face creștinul cel milostiv când i se cer bani pentru acțiuni filantropice? Simplu! Solicitați informații despre organizația filantropică respectivă, indiferent cine o patronează, și mai ales, aflați dacă utilizarea fondurilor obținute acum un an, se regăsește măcar într-un raport financiar și de activitate detaliat și accesibil publicului. Altfel spus, nu-l credeți pe Moș Gerilă dacă vă zice că e Moș Crăciun!

Gânduri la un pelerinaj...

2011-12-13T12:13:00.000+02:00

În luna noiembrie 2011, cu sprijinul Părintelui Gabriel Sorescu, duhovnicul și prietenul meu de la parohia Sf. Nicolae - Brândușa, am organizat un pelerinaj la sfintele moaște ale Sf. Nectarie așezate spre închinare la Mânăstirea Radu Vodă din București, pentru câțiva copii, însoțiți de mămicile lor, aflați în monitorizare și sub tratament în Departamentul de Oncopediatrie - Secția Pediatrie II din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență nr.1, unde slujesc ca preot de caritate. Câteva gânduri am așternut pe foile sufletului, călătorind alături de acești copii, gânduri pe care vi le dăruiesc...

A purcede pe drumul sfânt al pelerinajului, alături de copiii internați în departamentul de oncopediatrie al spitalului unde slujesc, înseamnă a călători însoțit deopotrivă de suferință și speranță.

Privind în ochii acestor copii ești cuprins de sentimentul rușinii. Îți este rușine că tu, om sănătos, ignori această sănătate și păcătuiești, sfidând binecuvântarea pe care ți-o dăruiește Dumnezeu - a fi ocrotit de boală.

Privind chipurile acestor copii, înțelegi câtă lumină își află izvorul în ochii lor inocenți, în zâmbetele lor de copil și iarăși, te rușinezi. Copiii îți mărturisesc, fără voie, despre curajul în fața bolii și tu, om matur, te gândești cu rușine cât de repede capitulezi atunci când ești cuprins de o banală răceală și cum te tulbură teama că din acest motiv vei avea o mică suferință.

Privind spre sufletul acestor copii care nevinovați suferă plata păcatelor neamului, înțelegi legea dreptății lui Dumnezeu și gândul că păcatele tale și ale neamului tău vor aduce încercări asupra propriilor tăi copii îți redescoperă drumul spre scaunul spovedaniei.

Privind la acești copii vei lăcrima și te vei cutremura, mustrat de inocența lor, de curajul lor, de credința lor, căci priveliștea lor îngerească este mărturisire de Dumnezeu.

* * *

MENȚIUNE: fotografiile nu pot fi utilizate decât cu acordul proprietarului acestui blog și conform cu legislația în vigoare privind minorii aflați în situații de necesitate.

Românii în oglindă - o altfel de zicere despre criza noastră cea de toate zilele

2011-12-13T08:13:00.001+02:00

Vă ofer un articol despre criza sufletului românesc, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectură cu folos!

Românii în oglindă - o altfel de zicere despre criza noastră cea de toate zilele

Incapacitatea liderilor nostri politici, civici sau spirituali de a diagnostica bolile sufletului romanesc nu mai reprezinta o noutate. Atunci cand se emit explicatii despre criza in care ne zbatem, ni se indica a fi vinovati: Puterea, Opozitia, UE, conspiratia mondiala, pensionarii, functionarii, medicii, profesorii etc. Cetateanul de rand intra in jocul de marionete, participa la scandal, urletele ne asurzesc si, intr-un tarziu, ne trezim la fel de saraci ca la inceputul comediei, resimtind inutilitatea zbaterii noastre.

Analiza "la rece" a starii noastre sufletesti lipseste. Solutia este apelul la zestrea de inteligenta mostenita de la inaintasii creatori de idei. De peste timp, daca ar fi posibil, Constantin Radulescu-Motru ar participa la rabufnirile noastre, glasuind senin:

"Romanul vrea sa fie de capul lui. Stapan absolut la el in casa. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Individualismul romanesc nu implica insa spiritul de initiativa in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala.

Din mijlocul populatiei romanesti..." (articolul integral AICI)

Săptămâna în Oltenia - Igaș, nenicul cel clement și “scumpa” democrație

2011-12-09T09:45:00.000+02:00

Igaș, nenicul cel clement și “scumpa” democrație

Agențiile de presă românești ne anunță în aceste zile despre un cald și tovărășesc gest filantropic făcut de ministrul de interne, onorabilul domn Traian Igaș, prin intermediul proiectului Legii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat în anul 2012 şi de modificare a Legii administraţiei publice locale nr. 215∕2001.

Cuprins de blândețe și iubire de aproapele, domnul ministru și-o fi zis în sinea lui: “De ce să fim așa de severi cu amărâtul candidat care, din dragoste pentru alegătorii săi, oferă o plasă cu de’ale gurii, un salam, niște ulei și ceva făină sau o hârtie de 100 de lei, în schimbul unei la fel de amărâte promisiuni că va fi votat? De ce să tulburăm bucuria sărmanului alegător care pleacă și el acasă, măcar în ziua de vot, cu ceva palpabil și folositor din partea politicienilor? Apăi, astea sunt peste poate, mon cher!” Din zbaterile acestor simțăminte filantropice s-a născut propunerea ca infracțiunea numită "coruperea alegătorilor" prin oferirea sau darea de bani, bunuri ori foloase în scopul determinării alegătorului să voteze ori să nu voteze un anumit candidat sau o listă de candidați, să fie pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, maximul pedepsei fiind redus de la cei 5 ani, cât prevede legea actuală.

Vâzându-ne triști, domnul ministru ne înveselește cu simpatica precizare că bunurile cu valoare simbolică, inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice, nu vor fi considerate mită electorală. Bănuim că în 2012 vom înregistra o creștere nemaiîntâlnită a producției de salam, ulei și pungi de făină inscripționate “Acest produs are o valoarea simbolică și se distribuie gratuit. Partidul nostru îți mulțumește că exiști, dragă alegătorule!”

Om serios, gospodar, cuprins de o bărbătească grijă pentru averea statului, domnul ministru Igaș comasează alegerile locale și parlamentare. Cu greu va fi înțeles de alegătorii dornici de cât mai multe cadouri “simbolice” gestul responsabil de a reduce cheltuielile cu alegerile de la 43 la circa 22 milioane euro, “ca urmare a înfiinţării şi funcţionării unor birourilor electorale ale secţiilor de votare comune”, așa cum ni se spune în comunicatul de presă al MAI.

Lăsând la o parte ironia, îi vom spune vremelnicului ocupant al scaunului de ministru al internelor, că da, democrația costă, dar nu așa de mult cum crede dumnealui. Organizarea unor alegeri corecte, separate ca poziționare în timp și nu îngrămădite la comanda lui Zeus, ar fi costat suma de aproximativ 2,5 euro per cetățean al României. Un preț rezonabil! Onorabilul domn Igaș, precocele absolvent de bacalureat și de alte studii la a doua tinerețe, face pe salvatorul democrației de la violul colectiv la care o supun politicienii români. Intervine șarmant, îi plânge de milă și o sfătuiește patern că ea, madam Democrația, lipsită fiind de un bărbat ca el, milostiv și gospodar, nu va scăpa de siluire și bătaie. Ocrotită însă de nenicul Igaș, draga de democrație se va alege, după prostituarea colectivă, măcar cu niște bani în buzunarele nefericiților ei copii, alegătorii români. Să trăiești, nenicule, bravos, mon cher, sictir și ne vedem la alegeri!

Inovatii in mahalaua Europei - democratia dupa Igas

2011-12-05T08:18:00.001+02:00

Va ofer un articol despre criza democratiei din Romania, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectura cu folos!

INOVATII IN MAHALAUA EUROPEI - DEMOCRATIA DUPA IGAS

Proiectul de Lege privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat in anul 2012 si pentru modificarea Legii administratiei publice locale nr. 215∕2001 este propus spre dezbatere publica pe site-ul MAI. Aceasta perla a intelighentiei domnului Igas ne propune, intr-o suspecta generozitate, sa economisim timp si bani in organizarea alegerilor din 2012.

In comunicatul de presa al MAI ni se spune ca "desfasurarea concomitenta a alegerilor generale va presupune o infrastructura electorala comuna, iar costurile de personal ar fi injumatatite, de la 43 la circa 22 milioane euro, ca urmare a infiintarii si functionarii unor birourilor electorale ale sectiilor de votare comune".

Grija pentru banii publici este induiosatoare, chiar daca vine din partea unui ministru membru intr-unul dintre cele mai putin transparente guverne romanesti in chestiunea cheltuirii bugetului statului. Totusi, resimtim necesitatea de a-i aminti domnului ministru Igas ca democratia... (articolul integral AICI)

ROMÂNIA MARE - DUPĂ 93 DE ANI

2011-12-02T08:51:00.001+02:00

Va ofer un articol despre Romania Mare, pe care l-am publicat pe ZIARE.COM Ganduri triste despre sarbatoarea de ieri. Lectura cu folos!

ROMÂNIA MARE - DUPĂ 93 DE ANI

Sentimentul iubirii de neam si tara atinsese intensitatea maxima acum 93 de ani. Adunarea Nationala de la Alba Iulia se constituia la 1 decembrie 1918 din 1228 de delegati, elita culturala, politica si religioasa a Transilvaniei romanesti, sustinuta de peste 100.000 de romani veniti la eveniment cu speranta ca se vor uni cu tara-mama si astfel vor trai mai bine.

Adunarea devine incununarea vointei exprimate de romanii din Basarabia (27 martie 1918) si Bucovina (18 noiembrie 1918) de a se uni cu Regatul Romaniei.

Adunarea de la Alba Iulia adopta o Rezolutiune prin care se proclama unirea tuturor romanilor din Transilvania si intreg Banatul cu Romania, document citit de Vasile Goldis in fata unei multimi cuprinse de entuziasm: "Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre Mures, Tisa si Dunare". In Rezolutiune se pot citi cateva principii care sunt valabile si astazi: (articolul integral poate fi citit AICI)

Săptămâna în Oltenia - Où sont les syndicats d’antan?

2011-12-01T10:33:00.002+02:00

***

ROSTIRI INCOMODE

Où sont les syndicats d’antan?

Etimologia cuvântului sindicat, importat în limba română din franceză – syndicat, ne poartă spre cuvântul latin syndicus – avocat și reprezentant al unei localități, cuvânt derivat la rându-i din sûndicos, din limba greacă, substantiv însemnând persoană care asistă, apără altă persoană în justiție, iar ca adjectiv – ceea ce aparține în comun. Prin secolul XIX întâlnim verbul syndiquer apropiat ca sens de ceea ce ar fi esența unei activități sindicale, care desemna acțiunea de a critica, a cenzura. Scurta rememorare a etimologiei și implicit, semnificației acestui cuvânt poate fi deosebit de importantă pentru a înțelege corect ce se întâmplă, în aceste vremuri de cumplită criză economică, cu mișcarea sindicală din România, chemată a fi vector de echilibrul social și de progres, și care din nefericire, degenerează treptat spre ceva dificil de definit.

După 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, organizațiile sindicale au descoperit dulceața finanțărilor europene. O simplă căutare pe Internet ne oferă numeroase exemple de proiecte realizate de sindicatele românești, cu bani europeni: cursuri de recalificare pentru șomeri, centre de resurse, promovarea dialogului social, dezvoltare organizațională etc. Spiritul unional european s-a așezat în inima sindicalismului, transformându-i pe liderii sindicali din agitatori ai maselor muncitorești, în eleganți și competenți manageri de proiecte europene.

O fi bine, o fi rău? Să nu ne grăbim cu concluziile și să mai spunem că Fondul Social European – POSDRU 2007-2013 este marele izvor de bani europeni pentru alimentarea proiectelor implementate de sindicate în felurite domenii, mai puțin în domeniul luptei sindicale, că protestele și grevele nu sunt activități eligibile la finanțare. Sindicaliștii noștri par a fi deosebit de preocupați de formarea profesională continuă, de învățarea pe tot parcursul vieții, “două concepte aflate la baza politicilor europene ce vizează piața muncii și resursele umane”, așa cum academic ni se precizează în ghidurile de finanțare. Orizontul sindicalismului românesc se deschide spre chestiuni care, cel puțin în accepțiunea clasică a noțiunii de sindicat, reprezintă fie inovații, fie deviații de la misiunea unui sindicat – a apăra drepturile sociale și economice ale membrilor săi.

Între timp, conform statisticilor Uniunii Europene, pentru perioada iulie-septembrie 2011, România ocupă locul trei la numărul de concedieri, cu 6.575, după Marea Britanie (9.256 concedieri) și Olanda (8.024). De asemenea, închiderea fabricii “Nokia” de la Jucu ne plasează tot pe locul trei în topul marilor concedieri din Uniunea Europeană, cu 2.200 de români concediați de Nokia, după “Focus” (Marea Britanie) cu 3.000 de concedieri și “ABN Amro” (Olanda), cu 2.350 de salariați concediați. Amintim și că rata șomajului în România era în luna octombrie de 4,93%, fiind înregistrați oficial 440.000 de șomeri.

Să folosești bani europeni pentru a dezvolta activități în beneficiul membrilor tăi de sindicat este un lucru util și necesar. A implica sindicatul în proiecte care nu au legătură cu lupta sindicală, ba chiar ajung să pună opreliști acestei lupte, este o deturnare de la misiunea sindicatului, poate chiar o trădare. Pe care piedestal – al slujitorului sau al trădătorului – se află liderul de sindicat de la locul tău de muncă, asta vei decide tu, dragă cititorule!

Clipă de veșnicie...

2011-11-24T20:30:00.000+02:00

Azi mi-am inscris fetița, pe Casiana, la școală. Anul viitor va merge la școala de cartier, aici, lângă blocul nostru. Privind cum dna directoare scria cu litere mari, frumos încondeiate, numele fetiței mele pe coperta dosarului "Eleva Răduț Seliște Casiana Gabriela - Cls. I - Anul Școlar 2012-2013" am fost cuprins de emoție și aproape că am lăcrimat.

Copilăria dulce, vârsta îngerilor, încep a se topi precum zăpada sub lumina soarelui de primăvară. Ghioceii călătoriei spre cunoașterea de sine vor înflori, cu mila lui Dumnezeu, pentru fetița mea, Casiana, toamna anului viitor. Va fi o toamnă transformată în primăvară, un început de drum firav, dar luminos și plin de speranță, așa cum poate fi numai un zâmbet de copil în clasa I-a... un ghiocel răzbind prin zăpada începutului de viață.

Casiana noastră se va despărți de copilărie și va porni pe drumul cunoașterii de sine și de Dumnezeu. Andrei Vladimir, frățiorul ei abia născut, la care Casiana, cu sufletul ei curat de copil, privește când cu bucuria aflării unei păpuși vii, când cu mila surioarei mai mari care-și vede frățiorul plângând și suferind de cele ale prunciei, Andrei Vladimir este și el purtat, în brațe dulci de mamă și bunică, pe drumul vieții, această minunată călătorie spre cunoașterea lui Dumnezeu.

Azi mi-am inscris fetița, pe Casiana, la școală. Azi am gustat o clipă din veșnicie. Îți mulțumesc, Doamne...

Proiectului AGORA 2012 – Dialog între clasa politică și societatea civilă

2011-11-24T14:03:00.002+02:00

Asociația PRO DEMOCRAȚIA – Club Craiova vă invită să participați luni, 28 noiembrie 2011, începând cu orele 18.00, la Hotel-restaurant “Casa cu tei” (Craiova, str. Amaradia, nr. 4), la serata pentru democrație cu tema “Craiova – oraș bogat sau oraș dator?”, organizată în cadrul Proiectului AGORA 2012 – Dialog între clasa politică și societatea civilă. Moderatorul seratei pentru democrație este jurnalistul Mihai Firică.

Invitatul seratei pentru democrație este candidatul la funcția de Primar al Craiovei, domnul Mărinică Dincă, reprezentant al Partidului Democrat Liberal. În cadrul Proiectului AGORA 2012 vor participa, în ordinea înscrierii în proiect, candidați ai partidelor politice din județul Dolj la funcțiile de primar, deputat și senator la alegerile din noiembrie 2012, care vor dezbate împreună cu reprezentanții societății civile soluțiile pe care le propun pentru rezolvarea diferitelor probleme sociale, economice și politice cu care se confruntă comunitatea noastră.

Invitația este adresată liderilor de organizații neguvernamentale, liderilor de sindicat și jurnaliștilor din Craiova.

Vă rugăm să confirmați participarea dumneavoastră la eveniment până vineri, 25 noiembrie 2011, orele 18.00, la adresa de email apd.craiova@apd.ro

Carla Stoica

Președinte APD - Club Craiova

Pr. Marcel Răduț Seliște

Vicepreședinte Asociația Pro Democrația

Săptămâna în Oltenia - Oltenia celor rătăciți

2011-11-22T18:37:00.003+02:00

Vă ofer spre lectură primul meu editorial publicat în periodicul regional SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA, coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Lectură cu folos!

Oltenia celor rătăciți

Orgoliul local, acest sentiment care aprinde în noi flacăra unei iubiri necondiționate pentru ținuturile natale, ne-ar îndemna să descriem Oltenia ca fiind un teritoriu al prosperității materiale și spirituale. Galeria nemuritorilor olteni – Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Constantin Brâncuși, Ecaterina Teodoroiu, Nicolae Titulescu, Eugen Ionescu, Marin Sorescu și alte câteva sute de personalități dăruite istoriei neamului de Oltenia – ar reprezenta garanția de netăgăduit că noi, oltenii de astăzi, purtăm o zestre genetică și sufletească deosebită ce ar constitui un fel de argument suprem că suntem chemați la fapte mărețe, eroice.

Din nefericire, în anul de grație 2011 de la Hristos, discursul în cheie naționalistă nu mai are valoare ideologică, fiind golit de puterile lui altă dată creatoare, inclusiv lipsit de minima moralia globalismului european care ne cere să învățăm a trăi în Casa Comună a popoarelor europene, căci mai important decât sentimentul național se spune că este Ideea Europeană, așa cum proclamă nevăzuții arhitecți ai problematicului proiect încă numit Uniunea Europeană. Lăsând deocamdată în uitare Europa și ale ei probleme, mai spunem că naționalismul nu mai are nici măcar forța demagogică de a pune sub preș mizeria vieții noastre revărsată din creuzetul mahalalei numită România, bântuită de sărăcie, corupție, minciună și ignoranță.

Ce mai reprezintă Oltenia, altceva decât un ținut de o rară frumusețe geogrfică și cu o istorie cu care oricine din această lume s-ar mândri? Dacă facem apel la cenușiul sec al statisticilor, vom afla înainte de toate că județele Olteniei sunt bântuite de șomaj. La 31 octombrie 2011, șomajul în Oltenia înregistra următoarele procente din forța de muncă activă: Dolj - 8,55%, Mehedinti - 9,37%, Gorj - 7,45%, Olt - 6,54, Vâlcea - 4.65%. Conform statisticilor oficiale, Mehedinți, Dolj și Gorj se numără printre județele cu cea mai mare rată a șomajului din România, cu mult peste rata națională de 4,93%.

Alături de șomaj, Oltenia este afectată grav de falimente, în primele șase luni ale anului 2011 statisticile fiind descurajatoare, în ciuda faptului că la nivel național cursul falimentelor este descendent. Astfel, județul Dolj înregistra pentru această perioadă un număr de 935 de falimente, plasându-se pe locul doi după București, cu 1.413 falimente. Celelalte județe ale regiunii noastre au înregistrat cifre deloc liniștitoare: Vâlcea – 165 falimente, Mehedinti – 109, Olt – 68, Gorj – 61. Regiunea Olteniei sau altfel numită Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest înregistrează un procent de 11,58% din totalul falimentelor la nivel național, ocupând locul patru în clasamentul regiunilor de dezvoltare.

Alături de șomaj și falimente, Oltenia noastră este siluită și de fantomele corupției și violenței. Să ne reamintim doar trei celebre scandaluri de corupție: fostul primar al orașului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău a executat doi ani de închisoare pentru fapte de corupție și a fost recent eliberat condiționat, primarul orașului Craiova, Antonie Solomon a fost reținut în arest preventiv câteva luni, în 2010, fiind încă inculpat într-un dosar de corupție, beneficiind însă de prezumția de nevinovăție, iar deputatul independent de Gorj Dan Ilie Morega a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru trafic de influență și instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice. Să adăugăm și faptul că orașul Craiova are trista faimă de capitală regională a interlopilor și că în liceele oltene violența este la ea acasă.

Oltenia noastră este rătăcită, batjocorită, jefuită. Mândria de a fi oltean pălește în fața unei realități hâde și bolnave și treptat, Oltenia devenind treptat, parafrazândul zicerea despre Craiova a maestrului Tudor Gheorghe, locul de unde trebuie să fugi cât mai departe. Unde s-au rătăcit oltenii?

November Birds

2011-11-19T12:44:00.000+02:00

Fotografii de noiembrie - NOVEMBER BIRDS. Două păsări zgribulite în ceața unei dimineți de noiembrie, dormitând în copacul de lângă balconul meu. Fotografii realizate cu NIKON D5100.

Coaliţia 2012 pentru Alegeri Corecte: Nu striviți democrația!

2011-11-17T14:41:00.001+02:00

Vă ofer spre lectură un articol (sinteză la comunicatul de presă al Coaliției 2012 pentru Alegeri Curate) pe care l-am publicat în ziarul online Ora de Dolj coordonat de prietenul meu, jurnalistul Mihai Firică. Lectură cu folos!

Coaliţia 2012 pentru Alegeri Corecte: Nu striviți democrația!

Coaliţia 2012 pentru Alegeri Corecte, formată din Transparency International Romania, Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), Asociaţia ProDemocraţia şi Active Watch Agenţia de Monitorizare a Presei, a reacţionat cu duritate faţă de comasarea alegerilor şi intenţia de a se modifica sistemul electoral pentru alegerile din 2012, avertizând că aceste măsuri vor avea efecte devastatoare asupra gradului, şi aşa precar, de democraţie din România. Aceste schimbări au un caracter total nedemocratic şi încalcă concluziile Consiliului pentru Alegeri Democratice (2010) şi Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia – 2010), organisme care funcţionează sub egida Consiliului Europei şi care avertizează că „desi legislatia electorala nu este gravată în marmură, ea nu poate, pe de altă parte, să facă obiectul unor modificări constante, iar schimbarea regulilor jocului chiar inaintea sau in timpul alegerilor nu favorizeaza alegerile democratice”.

Aşa-zisa reformă electorală încalcă inclusiv Codul bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisa Europeană pentru Democraţia prin Drept în martie 2007, cod care precizează că „elementele fundamentale ale dreptului electoral nu trebuie deloc modificate cu mai puţin de un an înaintea alegerilor şi trebuie tratate la nivel constituţional sau la un nivel superior celui al unei legi ordinare”. (Articolul integral poate fi citit AICI)

Ziua de naștere a IPS Părinte Mitropolit Irineu

2011-11-17T08:37:00.000+02:00

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscopul Craiovei a împlinit în ziua de 16 noiembrie 2011, vârsta de 54 de ani. Ne rugăm lui Hristos să-i dăruiască pacea Sa, binecuvântarea rugăciunii și puterea faptelor aducătoare de mântuire. LA MULȚI ANI!

Vă ofer spre lectură textul aniversar publicat pe site-ul Mitropoliei Olteniei.

Zi de sărbătoare în Mitropolia Olteniei: IPS Părinte Mitropolit Irineu, la ceas aniversar

16 noiembrie este o zi de sărbătoare pentru Biserica Dreptmăritoare din Oltenia. Înalt Preasfinţitul Părintele nostru Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împlineşte 54 de ani de la naştere. Cu acest prilej, clericii, monahii, monahiile şi credincioşii din cuprinsul Sfintei noastre Mitropolii îi sunt alături, înălţând rugăciuni pentru sănătate, putere de muncă şi îndelungare de zile.

La data de 16 noiembrie 1957, venea pe lume, în satul Spinu, din comuna Perișani, judeţul Vâlcea, cel care avea să fie ales de Dumnezeu spre a fi părinte şi arhipăstor „turmei celei cuvântătore” a credincioşilor din Oltenia. A fost botezat cu numele de Ion. Primii paşi spre Sfânta Biserică i-a făcut alături de părinţii săi, Gheorghe şi Maria, buni creştini şi păzitori ai dreptei credinţe. După ce a absolvit şcoala primară din satul natal, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios, tânărul Ion Popa a bătut, în anul 1974, la poarta Mănăstirii Frăsinei. Aici a fost primit mai întâi ca frate, urcând mai apoi, treaptă cu treaptă, frumoasa şi în acelaşi timp anevoioasa cărare a călugăriei. În anul 1975 s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova.

În perioada 1981-1985 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar de la Bucureşti. Finalul acestei perioade a fost încununat prin susţinerea tezei de licenţă cu titlul: „Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”. După absolvirea studiilor universitare, tânărul frate a primit, în calda îmbrăţişare a „Braţelor părinteşti”, haina monahală, pecetluit fiind cu numele de Irineu, după care a urmat hirotonia întru ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986).

În slujba teologiei ortodoxe româneşti

În anul 1985 a fost admis la şcoala doctorală a Institutului Teologic din Bucureşti, unde a studiat pe disciplina Patrologie. Tema lucrării a fost: „Politica religioasă a împăratului Iustinian”, sub coordonarea pr. prof. dr. Ştefan Alexe. După ce, timp de un an de zile(1986-1987), a urmat cursuri de limbă şi literatură franceză în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Grenoble, şi-a continuat studiile doctorale pe specialitatea Teologie Dogmatică la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge’ din Paris (1987—1990). În urma susţinerii tezei cu titlul „La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand”, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a Pr. prof. dr. Boris Bobrinskoy, a fost investit de comisia doctorală cu titlul de doctor în teologie, cu calificativul „magna cum laude”. În paralel, a urmat şi cursuri de limba engleză la Londra (1989-1990), precum şi de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur – Ierusalim (1990-1991). Între anii 1990-1991, a predat Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris.

Slujirea ca arhiereu vicar al Eiscopiei de Râmnic

În data de 6 septembrie 1991, Părintele nostru Irineu a fost rânduit, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, cu titulatura de „Slătineanul”. A fost investit ca Episcop prin Decretul nr.77 din 6 septembrie 1991 al Preşedintelui României. Slujba de hirotonie întru arhiereu a avut loc la data de 6 octombrie 1991.

Din anul 2000, a fost ales ca referent pentru manuale de religie din cadrul Comisiei teologice şi liturgice a Sfântului Sinod, iar din 2003, îndeplineşte funcţia de secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea sfinţilor români.

În calitate de Episcop vicar, IPS Irineu a participat activ la mai multe simpozioane şi întruniri ecumenice din ţară şi de peste hotare. Vom menţiona aici doar o mică parte din ele: Congresul liturgic al Institutului Teologic „Saint Serge“ din Paris (12-19 iunie 1986), Colocviul internaţional „Ortodoxia şi frumuseţile ei într-o lume secularizată“ (Bossey, Elveţia, 17-24 aprilie 1987), Colocviul ştiinţific „Rolul religiei în cultura şi civilizaţia popoarelor“, organizat de Institutul Mondial al Religiilor din Paris (5-8 martie 1988), Simpozionul „Rolul Sfântului Nicodim în monahismul românesc“ (Mănăstirea Tismana, 23 septembrie 2006), Colocviul „Toward Jerusalem Concil Two“ (TJC II) – „Spre al doilea sinod de la Ierusalim“ (Mănăstirea Sâmbăta de Sus, 16-19 octombrie 2006) etc.

Din anul 1991 şi-a început activitatea didactică la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova, mai întâi ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria Culturii şi Civilizaţiei Bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul Teologic „Sfântul Serghie” din Paris. În 1994 a devenit titularul Catedrei de Teologie Dogmatică şi Morală (1994-1997), apoi conducătorul acesteia (1997 şi al Catedrei Sistematico-Practice (2004-2008). Din anul 2008, IPS Părinte Mitropolit este Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiaşi instituţii (mai precis 24 ianuarie 2008).

În perioada 1999-2001, a activat pe postul de profesor de Teologie Morală la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu.

Între anii 2002-2005, IPS Irineu a urmat cursurile doctorale din cadrul Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova, obţinând în anul 2005 titlul de doctor în Drept Civil cu teza „Raportul dintre preceptele morale creştine şi normele juridice”, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a acad. prof. dr. Ion Dogaru, cu calificativul „magna cum laude”.

Pe tot parcursul activităţii universitare de până acum, IPS Părinte Irineu a scris numeroase cărţi, studii, articole şi traduceri. Dintre acestea le amintim pe cele mai recente: „Iisus este Acelaşi, ieri şi azi şi în veac”, un laborios tratat de hristologie, publicat anul trecut la Editura „Mitropolia Olteniei” şi „La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand”, lucrare prefaţată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi publicată anul acesta la Editura „Basilica” a Patriarhiei Române.

În data de 22 noiembrie 2010, activitatea cărturărească a Mitropolitului nostru a fost încununată cu titlul de Membru de Onoare al Academiei Române.

Mitropolit al Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei

Data de 8 iulie 2008 s-a dovedit providenţială pentru poporul cel binecredincios din părţile Oltenei, PS Irineu Slătineanu fiind rânduit, prin hotărârea Sfântului Sinod al BOR, pentru a fi Întâistătător al credincioşilor în mijlocul cărora a crescut şi s-a format. La data de 27 iulie 2008, Catedrala Mitropolitană Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Craiova a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare al credincioşilor care au venit să-l întâmpine pe noul lor Arhipăstor. Din această calitate, IPS Părinte Irineu a sfinţit sute de biserici, a temeluit numeroase aşezăminte sociale, a rânduit preoţi şi diaconi spre folosul credincioşilor, într-un cuvânt, a îngrijit şi semănat bine ogorul Bisericii Oltene. Dragostea pentru carte a fost aşezată la loc de cinste în preocupările Înalt Preasfinţiei Sale. Atât Editura, cât şi Revista Mitropoliei fiind ridicate, prin publicaţii de valoare, la locul meritat, alături de marile foruri culturale din România.

Glasul nostru, al clericilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor din Mitropolia Olteniei, se înalţă astăzi într-o singură rugăciune către Tronul Preasfintei Treimi, pentru sănătatea, îndelungă petrecerea şi întărirea Arhipăstorului nostru, spre cinstea Sfintei Biserici Oltene şi a noastră mântuire. Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani Înalt Preasfinţite Stăpâne!

Pelerinaj la Sf. Nectarie impreună cu copiii din Secția de Oncopediatrie

2011-11-11T08:46:00.001+02:00

Miercuri, 9 Noiembrie 2011, cu sprijinul Părintelui Gabriel Sorescu, prietenul și duhovnicul meu, preotul paroh la biserica "Sf. Nicolae-Brândușa" din Craiova - care a asigurat transportul și hrana pelerinilor, am organizat un pelerinaj la sfintele moaște ale Sf. Nectarie așezate spre închinare la Mânăstirea Radu Vodă din București, cu participarea a 15 copii și mame ale acestora aflați în monitorizare și sub tratament în Departamentul de Oncopediatrie - Secția Pediatrie II din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență nr.1, unde slujesc ca preot de caritate. Copiii au fost împărtășiți la Sfânta Liturghie săvârșită înainte de plecarea în pelerinaj și s-au bucurat astfel atât de Trupul și Sângele Mântuitorului, cât și de o călătorie frumoasă, într-o zi senină și caldă, spre casa vremelnică a sfintelor moaște ale Sfântului Nectarie.

S-a împlinit astfel o fierbinte dorință a acestor copii, anume de a merge la Sfântul Nectarie Tămăduitorul de Cancer și a-i cere ajutorul în lupta lor cu boala cumplită. Îi mulțumim părintelui Gabriel Sorescu, întâislujitorul unei parohii sărace, poate cea mai săraca parohie din Craiova, că a oferit acestor copii o zi sfântă și binecuvântată. Nu a fost nevoie de vreo finațare europeană, de vreun proiect de asistență socială de nivel eparhial sau de vreun demers birocratic pe la ușile administrației, ci doar de o inimă plină de dragostea pentru Hristos și pentru semeni. Îți mulțumim, părinte!

Vom reveni cu amănunte despre pelerinaj.

MENȚIUNE: fotografiile nu pot fi utilizate decât cu acordul proprietarului acestui blog și conform cu legislația în vigoare privind minorii aflați în situații de necesitate.

Despre Sfânta Cununie – izvorul renașterii neamului românesc

2011-11-04T20:32:00.001+02:00

Vă ofer spre lectură textul prelegerii pe care am susținut-o luni, 31 octombrie, în cadrul primei conferinţe pastoral-misionare de toamnă din Arhiepiscopia Craiovei. Întâlnirea s-a desfăşurat în prezenţa Înalt Preasfinţitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, şi a avut ca temă de lucru „Familia creştină şi importanţa ei în viaţa Sfintei Biserici”. Am avut bucuria ca ideile mele, oarecum "atipice" față de formalismul acestor conferințe, să fie susținute prin luări de cuvânt de mai mulți confrați preoți. Lectură cu folos!

Înalt Prea Sfințite Părinte Mitropolit,

Prea Cucernice Părinte Protopop,

Preacucernici și frați întru Hristos părinți,

Sfântul Apostol Pavel ne mărturisește în Epistola către Romani: Dacă pârga este sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt. (Romani 11, 16). Urmând învățătura Sfântului Apostol, mărturisim și noi că Sfânta Taină a Cununiei este rădăcina cea sfânta a unirii întru singur trup și singur duh a bărbatului și femeii, în Biserica lui Hristos. Ea este o taină pe care același Apostol al Neamurilor o mărturisește ca fiind mare în Hristos şi în Biserică (Efeseni 5, 32).

A mărturisi despre Sfânta Cununie în timpurile noastre este dificil. Formalizarea ceremoniei Sfintei Cununii – formalizare care o secătuiește de simbolistică, de acele înțelesuri sfinte care sunt zestrea dăruită mirilor de Biserică, dar care formalizare prin mila lui Dumnezeu, totuși nu îndepărtează mângâierea Duhului Sfânt care binecuvintează noua familie născută în Hristos – iar alături de această formalizare, înțelegerea tot mai firavă a darurilor pe care Sfânta Taină a Cununiei le oferă ființei umane, noii familii creștine, formalizarea și ignoranța deci, au format o potrivnică alianță a slăbiciunilor omenești și ispitelor diavolești care-i ademenește pe oameni și în multe cazuri îi convinge, smintindu-i, că Sfânta Taină a Cununiei reprezintă doar o tradiție prea veche sau cel mult o simplă festivitate pe care tinerii trebuie să o accepte pentru simplul motiv că... așa e bine.

Indiferența religioasă, tot mai prezentă printre tineri, formalismul lipsit de trăirea și asumare în Duhul Sfânt a Tainei atât de către preot, cât și de către credincioși, ne determină să insistăm cu o și mai mare credință și ardoare în a mărturisi pe Hristos, Biserica și Sfintele Sale Taine, îndeosebi Sfânta Taină a Cununiei.

Într-un asemenea context, avem convingerea că reafirmarea câtorva noțiuni generale cu privire la Sfânta Taină a Cununiei este necesară atât pentru a ne reaminti argumentele pe care le putem folosi în catehizarea tinerilor noștri, cât și pentru a revigora propria noastră trăire sufletească.

Înainte de toate trebuie să mărturisim că Nunta a fost sfințită și ridicată la rang de Sfântă Taină a Bisericii de Însuși Hristos. Să retrăim în adâncul sufletului nostru istorisirea minunii prefacerii apei în vin de către Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11) și astfel să devenim martorii şi mărturisitorii unei minuni cu profunde implicaţii duhovniceşti, dar şi sociale, culturale. Apa pusă pentru curăţirea iudeilor – adică omul aflat în starea de neorânduială, răcoritor, dar fără gust, folositor doar pentru a curăți acest Univers, dar nu și creator de alte ființe umane, potenţial minunat, dar neîmplinit, nevalorificat – apa deci este transformată în vinul cel bun – omul al cărui pântec rodește o altă ființă umană, iubire salvată de la desfrânare și așezată pe calea firească a viețuirii omului așa cum a fost creat el în laboratorul dumnezeiesc al Genezei: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" (Geneza 1, 26)

Căci cum ar putea omul stăpâni această lume dacă și-ar refuza viețuirea în familie și implicit, în comuniune cu semenii săi?

Hristos alege să se înfățișează pentru întâia oară mulțimilor, ca Fiul lui Dumnezeu, la o nuntă evreiască, adică la o ceremonie în care un bărbat și o femeie întemeiază o familie în faţa lui Dumnezeu, iar nu prin vreo altă minune – vindecare de bolnavi, alungare de demoni etc. Se urmează și mai ales, se confirmă astfel logica dumnezeiască care guvernează manifestarea iubirii trupești și sufletești între oameni, conviețuirea și perpetuarea în trup, dar și în suflet, a speciei umane: Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. (Geneza 2, 18, 21-22)

„Bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu” ne mărturisește Cartea Genezei 1, 27, „Cel Ce i-a făcut de la început, bărbat şi femeie i-a făcut”, întărește mărturisirea Sfântul Apostol și Evanghelist Matei în Evanghelia sa (Matei 19, 4) şi astfel primim peste milenii definiţia cuplului uman, adică pereche formată din bărbat şi femeie, iar nu altfel.

Este limpede, pentru orice om cu minimă înțelegere a vieții și elementar bun-simț, că o căsătorie nu poate fi îndeplinită, împlinită decât între un bărbat și o femeie. Mărturisim aici, fără a insista mai mult decât este necesar, că homosexualitatea, precum și așa-zisa căsătorie între oameni de același sex, reprezintă păcate cumplite care neagă atât logica dumnezeiască a creării ființei umane în cele două componente complementare ale sale, bărbat și femeie, cât și rânduiala naturală a trupului, așa cum ne mărturisește și Sfântul Apostol Pavel: femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduială cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor (Romani 1,24-27).

Sfânta Taină a Cununiei nu numai că ne confirmă, sființind prin Duhul Sfânt, rânduiala conviețuirii dintre bărbat și femeie ca entități unice și complementare chemate să participe la creearea permanentă a vieții, dar așa cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, ea aduce o rânduială binecuvântată a dragostei dintre bărbat și femeie, care uneşte şi întăreşte mult vieţuirea noastră. (Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia despre Căsătorie) În Omilia despre Căsătorie, Sfântul Ioan Gură de Aur insistă mărturisind că: nu pe degeaba mult s-a sârguit şi Pavel pentru acest lucru, atunci când a zis: „Femei, supuneţi-vă bărbaţilor voştri ca Domnului” (Efeseni 5, 22). Ce înseamnă asta? Că, dacă în unire de gand vor trăi aceştia, şi copiii cresc bine, şi casnicii trăiesc în bună rânduială, şi vecinii se bucură de linişte, şi prietenii şi rudele. Dar dacă vieţuiesc altfel, toate se întorc cu susu-n jos şi se tulbură. Şi, după cum dacă generalii sunt în pace unii cu alţii toate oştile le urmează cu bună cuviinţă, iar dacă sunt tulburaţi toate se strică, aşa şi aici. Pentru aceea „femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului”.

Rânduiala din familia creştină născută prin Sfanta Taină a Cununiei pare a fi umbrită de porunca „femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului”. Să reprezinte această învăţătură, a supunerii femeii faţă de bărbat, o degradare a rolului şi importanţei femeii în familia creştină, aşa cum ne-au acuzat în multe rânduri păgânii? Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omilia sa la Căsătorie, clarifică fără a lăsa loc de interpretări echivoce, mărturisind: Să socotim pe bărbat că are locul capului şi femeia pe cel al trupului. Iar aceasta o arată şi din cuvinte precise Apostolul, când zice „Bărbatul este cap al femeii, după cum şi Hristos al Bisericii şi însuşi este Mântuitor al trupului, însă, precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru totul” (Efeseni 5, 23-24).

Observăm cum Sfântul Ioan Gură de Aur, urmând porunca lui Hristos, așează în rânduială femeia în familia creștină, chemând-o la darul ascultării. Se oprește însă aici Sfântul Ioan Gură de Aur? Nu, ci dimpotrivă, el împlinește rânduiala mărturisind o sfântă poruncă în Hristos și pentru noi, bărbații: „Bărbaţi, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica” (Efeseni 5, 25). Ai auzit ce supunere nemaiîntâlnită? L-ai lăudat mai înainte şi te-ai minunat de Pavel că a tocmit aşa de bine vieţuirea noastră, ca un bărbat minunat şi duhovnicesc ce este? Ascultă însă acum şi cele care le cere de la tine, bărbatul! Că iarăşi se foloseşte de un exemplu: bărbaţi, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica. Ai văzut măsura supunerii datorată de femeie? Ascultă acum şi măsura dragostei ce o datorează bărbatul! Vrei să ţi se supună femeia precum Biserica lui Hristos? Ai şi tu grijă de ea, după cum Hristos de Biserică! Şi chiar dacă trebuie să-ţi dai sufletul pentru ea, chiar dacă trebuie să fii tăiat în mii de bucăţi, chiar dacă ai suferi şi ai pătimi pentru ea, să nu te dai în lături. Fiindcă de pătimeşti acestea n-ai făcut nimic din ce a făcut Hristos. Căci tu, fiind deja unit cu ea, faci acestea. Acela însă a făcut-o pentru cea care îi întorcea spatele şi îl ura. Aşadar, după cum El, Hristos a adus-o cu multă purtare de grijă la picioarele Lui pe cea care stătea cu spatele la El şi îl ura şi era lepădată şi ruptă în bucăţi, şi nu S-a purtat cu ea cu ameninţări, nici cu supărări, nici cu frică ori cu altceva de acest fel, aşa să fii şi tu cu femeia ta. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia la Căsătorie)

Observăm deci că Sfînta Taină a Cununiei - privită atat în desfăşurarea ei exactă, ca slujbă sfantă şi sfinţitoare, cat şi ca o călătorie către Dumnezeu a celor doi soţi care împreună cu pruncii lor formează familia creştină - Sfînta Cununie realizează un echilibru perfect între două entităţi unice, absolut diferite prin darurile oferite de Dumnezeu, dar mereu chemate spre complementaritate, spre împreună lucrare. Acceptînd Sfînta Taină a Cununiei, bărbatul şi femeia se fac părtaşi firii lui Hristos, are loc o transformare a celor doi, precum apa de curăţire devine vinul cel bun, în sensul că pe de o parte, legăturile lor cu familiile din care provin dobîndesc un alt conţinut, diferit ca manifestare, chiar dacă păstrînd respectul pentru a cincea poruncă a Decalogului: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. (Ieşirea 20, 12), cei doi, bărbatul şi femeia uniţi în noua familie, îşi părăsesc familiile de origine, dar nu ca o abandonare, ci ca o asumare a actului de creaţie, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, în noua familie creştină, născută şi sfinţită în Duhul Sfant, prin Sfanta Taină a Bisericii. Pe de altă parte, noua familie devine un mic laborator al Genezei, interacţiunea între cei doi soţi fiind expresia vie a Legii celei noi a Iubirii - Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul (Ioan 13, 34), iar naşterea de prunci în noua familie creştină fiind asemănarea noastră cu Dumnezeu creatorul, urmând binecuvantării primite de la Dumnezeu de către primii doi oameni: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi! (Geneaza 1, 28)

În Omilia la Căsătorie, Sfantul Ioan Gură de Aur mărturiseşte: Aşadar, după cum Fiul lui Dumnezeu S-a făcut părtaş firii noastre, aşa şi noi firii Lui. Cum poate deveni reală această părtăşie a noastră cu firea lui Hristos? Răspunsul este numai unul: prin urmarea lui Hristos şi prin Sfintele Taine ale Bisericii, deci şi prin Sfînta Taină a Cununiei.

Sfantul Ioan Gură de Aur continuă mărturisirea sa învăţandu-ne că: După cum Hristos ne are întru Sine, aşa şi noi îl avem întru noi, iar „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup” (Efeseni 5, 31) Bărbatul lasă pe cei ce l-au născut şi din care a ieşit, şi îşi împleteşte de acum viaţa cu femeia sa (şi la fel şi femeia, urmand bărbatului ei). Iar a fi un singur trup înseamnă că tatăl şi mama şi copilul formează acest singur trup, trup ce se alcătuieşte din punerea laolaltă a fiinţei fiecăruia. Căci amestecându-se seminţele celor doi, bărbat şi femei, se naşte copilul, încât cei trei sunt un singur trup. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia la Căsătorie)

Înţelegem din toate aceste mărturisiri că Sfanta Taină a Cununiei, căsătoria creştină, reprezintă cu adevărat rădăcina sfântă a urmării poruncii lui Dumnezeu: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi! (Geneaza 1, 28), condiţie necesară pentru ca omul să-şi împlinească, în lume fiind, menirea de a fi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, părtaş lui Hristos şi mărturisitor al credinţei creştine întru Duhul Sfînt.

Sfanta Taină a Cununiei, pentru a fi săvarşită în Hristos, este randuită a avea cateva condiţii obligatorii, care nu pot fi negociate, indiferent de ispitirile pe care, de multe ori, oamenii şi timpurile decăzute le aduc în calea noastră. Înainte de toate, Slujba Sfintei Cununii se cuvine a se face în biserică, deoarece este una din cele Şapte Taine ale Bisericii lui Hristos, iar biserica este locaşul cel sfant în care se săvarşesc şi celelalte Sfinte Taine. (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă - http://www.resurse-ortodoxe.ro/) Să nu uităm că nu este vorba de orice fel de biserică, ci de o biserică parohială. În biserica de parohie se adună comunitatea, adică obştea credincioşilor din care fac parte mirele şi mireasa, care obşte, prin participarea la slujba Sfintei Cununii, se bucură şi ia parte la naşterea unei noi familii creştine.

În acest sens, considerăm a fi binevenită clarificarea făcută de Arhiepiscopia Bucureştilor printr-un comunicat de presă lămuritor intitulat Călugărie în manăstire şi cununie în parohie, în care se reaminteşte că: Potrivit canoanelor 3 şi 4 ale Sinodului IV Ecumenic, monahilor li se interzicea a se ocupa cu treburi lumeşti, civile, politice, militare sau de orice alt fel, iar mai târziu li s-a interzis să fie tutori, naşi de botez sau cununie, precum şi să săvârşească Sfânta Taină a Cununiei. Atât Regulile călugăreşti ale Sf. Teodor Studitul, cât şi vechile pravileopresc, de asemenea, ieromonahii să oficieze Taina Cununiei, ca unii care au depus votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual al cântării „Isaie, dănţuieşte ...”, nici la ospăţul sau petrecerea care urmează după nuntă.

Acest aspect a fost reglementat şi la românii ortodocşi în Pravila Mare (Îndreptarea Legii, 1652) care, la Glava 135, aliniat 2 arată că“ieromonahul, adică popa călugăr, nuntă nu cunună, adică nu blagosloveşte, că şi aceaia iaste fără dă leage şi făr’de cale şi nu se cuvine. Pre unul ca acela-l canonesc dumnezăeştii părinţi cu lipsa de preoţia lui”. (Agenţia de ştiri Basilica www.basilica.ro)

Oricat de mare ar fi ispitirea făcută de oamenii bogaţi şi puternici ai vremurilor noastre, aceste Sfinte Canoane care interzic oficierea Sfintei Taine a Cununiei în manastiri trebuie să fie urmate cu toată smerenia şi dragostea, căci încălcarea lor tulbură urcuşul duhovnicesc al vieţuitorilor din manăstire şi aduce prea puţin folos mantuitor mirilor.

Importantă ni se pare şi precizarea că Sfanta Taină a Cununiei se săvarşeşte în biserica de parohie. Observăm de la o vreme un fel de modă printre tinerii noştri care aleg să fie săvârşită Sfanta Taină a Cununiei nu în biserica de parohie, considerată a fi prea modestă, ci în biserici catedrală, impresionante prin arhitectură, fast, corul de strană etc. O asemenea alegere nu poate fi încurajată pentru că ea are ca efect ruperea celor doi tineri de propria parohie, fie a mirelui, fie a miresei, precum şi transformarea Sfintei Taine a Cununiei într-un spectacol al fastului, al glorificării bogăţiei lumeşti. Evident că argumentele de natură financiară sau cele care aduc în discuţie libertatea fiecăruia de a alege, vor fi respinse pentru că Sfanta Taină a Cununiei nu este o lucrare omenească, ci este naşterea unei noi familii creştine prin puterea Duhului Sfant, şi trebuie, deci respectată astfel încât folosul duhovnicesc al noii familii creştine să fie pe deplin făptuit.

Mărturisind despre ziua în care Sfanta Taină a Cununiei se săvarseşte, vom spune că aceasta este ziua de sărbătoare, după Sfanta Liturghie. Aici este necesar a reaminti că alegerea zilei de săvarşire a Sfintei Taine a Cununiei este subordonată celei de a noua porunci bisericeşti: Să nu facem nunţi şi ospeţe, sau alte petreceri, în timpul posturilor. Urmand această poruncă, vom mărturisi că Sfanta Taină a Cununiei nu se săvarşeşte în cele patru posturi de peste an, ca şi în toate zilele de post din cursul anului: miercurea şi vinerea, în Ziua Crucii (14 septembrie), la Tăierea Capului Sfantului Ioan Botezătorul (29 august). Aceasta, pentru că petrecerile şi ospeţele ce însoţesc nunta nu se potrivesc cu pocăinţa şi înfrânarea pe care o impune postul. In Paresimi este îngăduită la nevoie Logodna şi aceasta numai în ziua Bunei-Vestiri (dacă nu cade în Săptămana Patimilor) şi în Duminica Floriilor. Deasemenea, Sfanta Taină a Cununiei nu se săvarşeşte în săptămana branzei (sau Săptămana albă), care este socotită ca vreme de pregătire smerită pentru post. Tot aşa, Sfanta Taină a Cununiei nu se va săvarşi în Săptămana Luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun şi Boboteaza, precum şi în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti, pentru ca petrecerea nunţii să nu întunece şi să arunce spre uitare bucuria duhovnicească a celor mai mari sărbători creştine.

Sfanta Taină a Cununiei, ca ritual sfant şi sfinţitor, se exprimă printr-o randuială pe care preotul, mirii, naşii, părinţii şi toţi cei prezenţi sunt chemaţi să o respecte ca pe o poruncă a lui Dumnezeu. Credem că este necesară şi aici o anumită reamintire a faptului că din textul unei slujbe care constituie trupul unei Sfinte Taine, preotul şi mireanul nu pot nici să scadă şi nici să adune vreun cuvant. Cartea Apocalipsei Sfantului Ioan Evanghelistul se încheie astfel: eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta. (Apocalipsa 22, 18-19) Credem că această poruncă dăruită Sfantului Ioan Evanghelistul de Duhul Sfant şi pe care şi noi suntem chemaţi să o urmăm, are putere de lege dumnezeiască şi asupra textului Sfintei Taine a Cununiei. De aceea, credem că este regretabil că, sub insistenţa şi ispita nuntaşilor, preotul acceptă uneori să scurteze textul Sfintei Taine a Cununiei, săvarşind astfel un păcat împotriva Duhului Sfant, care a inspirat textul Sfintei Taine a Cununiei şi care este adevăratul săvarşitor al Tainei.

O altă importantă problemă cu care se confruntă Biserica noastră în administrarea Sfintei Taine a Cununiei este căsătoria intereligioasă, căsătoria creștinilor ortodocși cu eterodocșii. Trebuie să reamintim faptul că în afara granițelor țării există comunități de români tot mai numeroase, formate ca urmare a emigrației masive, din motive economice, începută după Decembrie 1989 și mai ales, după 1 ianuarie 2007, momentul aderării României la Uniunea Europeană. Astfel, în mai 2009, numărul românilor înregistrați ofocial, ca rezidenți sau ca cetățeni în evidențele primăriilor din Spania era de peste 720.000. În iulie 2010, conform statisticilor Uniunii Europene, în statele membre ale Uniunii trăiau și munceau aproximativ 2,7 milioane de imigranți român.

Acest exod nemaiîntâlnit în istoria poporului nostru, a favorizat interacțiunea cetățenilor români cu oameni de alte credințe – catolici, protestanți, neoprotestanți și a determinat apariția căsătoriilor mixte.

Considerăm că sunt necesare câteva clarificări de ordin canonic cu privire la problema căsătoriilor mixte. Despre căsătoria creștinilor cu păgânii, Sfântul Apostol Pavel a mărturisit cu claritate, interzicând cu desăvârșire amestecul creștinilor cu necreștinii, așa cum ne spune în Epistola II către Corinteni VII, 14: Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?

Totuși, Sfântul Apostol Pavel acceptă, în principiu, existența căsătoriilor mixte, ca o excepție de la regulă, în duhul iconomiei mântuirii, mărturisind în Epistola II către Corinteni VII, 12-14: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.

Numeroase dispoziții canonice emise de Sinoadele Bisericii, interzic căsătoria ortodocșilor cu eterodocșii, în primul mileniu de creștinism, persoanele care nu respectau interdicția fiind excomunicate din Biserică. Astfel, Canonul 10 al Sinodului local Laodiceea (343 dHr), precizează că nu se cuvine ca cei ce sunt ai Bisericii – adică creștinii ortodocși, să împreune, din indiferență, pe fiii lor cu ereticii prin legătura căsătoriei. Există interpretarea conform căreia acest canon interzice căsătoria unui creștin ortodox cu orice persoană anatematizată de Biserica Ortodoxă ori a cărei erezie a fost anatematizată. Un alt exemplu îl găsim în hotărârile Părinților Sinodului Trulan (692 dHr) care au interzis contractarea unei căsătorii între un creștin ortodox și un eterodox, stabilind prin Canonul 72 că nu este iertat bărbatului ortodox să se însoțească cu femeie eretică, nici femeia ortodoxă să se căsătorească cu bărbat eretic, ci de s-ar și vădi despre cineva că a facut așa ceva, căsătoria se consideră nulă și însoțirea nelegiuită să se dezlege, iar dacă va calcă cineva cele hotărâte de noi, să se afurisească.

Totuși, căsătoria creștinilor ortodocși cu eterodocșii a fost permisă în cazul când partea eterodoxă făgăduia că va trece la Ortodoxie, conform Canonului 31 al Sinodului Laodiceea sau Canonului 14 al Sinodului IV Ecumenic.

În reglementările interne ale Bisericii Ortodoxe Române există mai multe prevederi privind căsătoria mixtă. Astfel, în Regulamentul pentru cazuri de afurisenii și anateme adoptat de Sfântul Sinod în anul 1910, se prevede la Articolele II-III că: în cazuri de abatere a vreunuia dintre credincioșii creștini ortodocși sau clerici (abatere fiind considerată și căsătoria contrară Canoanelor Bisericii), după ce se va fi întrebuințat mijloacele descrise și răul ar fi tot neîndreptat, Sfântul Sinod va fi sesizat, prin Chiriarhul Eparhiot, spre a decide. Sfântul Sinod, deliberând asupra cazului adus la cunoștința sa și neaflând alt mijloc de întoarcere și îndreptare, va putea da autorizare de anatema și afurisanie, cu rezerva de a se putea primi în adunarea credincioșilor cel blestemat, dacă se va pocăi deplin.

În Biserica Ortodoxă Română este însă în vigoare și Regulamentul pentru relațiile bisericești ale clerului ortodox român cu creștinii eterodocși, din anul 1881, care prevede posibilitatea binecuvântării căsătoriilor mixte de către Biserica noastră, sub rezerva păzirii uzului de până acum, ca copiii ce se vor naște din aceste căsătorii să devină membri ai Bisericii Ortodoxe.

În același timp, în Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, la Art.47 se prevede: Clericii sunt obligaţi să nu oficieze Taina Cununiei decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi. Cei de alt cult sunt obligaţi, înaintea căsătoriei, să îndeplinească formalităţile de trecere la Ortodoxie. Preoţii care se vor abate de la aceste norme, se vor pedepsi cu canonisire la Sfânta Mânăstire, până la transferare, afară de cazul când a avut dezlegarea Chiriarhului.

Reamintirea acestor Canoane și prevederi regulamentare bisericești ne conduc la câteva concluzii: Sfintele Canoane interzic cu desăvârșire căsătoria între un creștin ortodox și o persoană de altă credință sau eretică, Sfântul Apostol Pavel îngăduie excepția, în duhul iconomiei mântuirii, în condiții foarte clar precizate apoi de Sfintele Sinoade. Nu în ultimul rând, observăm că normele interne de disciplină ale Bisericii noastre sancționează încălcarea Canoanelor privind căsătoriile intereligioase, precizând totuși excepția de la regulă prin binecuvântarea primită de la Chiriarhul locului.

Credem că este necesară o clarificare a problemei căsătoriilor mixte, la nivelul Sfântului Sinod al Bisericii noastre, în sensul reafirmării adevărului de credință al Sfintelor Canoane și al detalierii, prin norme disciplinare interne, a condițiilor în care excepția de la aceste Canoane poate fi aplicată.

Încheind rememorarea catorva dintre multele noţiuni generale despre Sfanta Taină a Cununiei, mai mărturisim că participarea bărbatului şi a femeii la această Sfantă Taină reprezintă o reacceptare de către aceştia a faptului că ei doi sunt cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Astfel, Sfanta Taină a Cununiei nu reglementează doar aspectele fiziologice, psihologice legate de trupul fiinţei umane, prin aşezarea lor într-o ordine morală, dumnezeiască, ci aduce în viaţa celor doi, deveniţi un singur trup şi un singur duh, o noua scară de valori spirituale pe care aceştia sunt chemaţi să o urce. Sfantul Ioan Gură de Aur mărturiseşte că atunci cand bărbatul şi femeia se unesc în casatorie, ei nu formează o imagine a ceva terestru, ci a lui Dumnezeu Însuşi".

Bărbatul şi femeia se unesc în Dumnezeu, aşa cum cele două firi, divina si umana, se unesc in ipostasul unic al lui Hristos, asa cum Tatal si Fiul se unesc in Duhul Sfant, ne mărturiseşte Paul EVDOKIMOV, iar IPS Acad. Dr. Irineu SLATINEANUL, ne învață în lucrarea sa In Duhul sfinteniei lui Hristos că: unindu-se unul cu celălalt, prin puterea Duhului Sfant, bărbatul şi femeia se unesc cu Hristos, cei doi tinzand în împreună lucrare spre asemănarea cu Hristos, aceasta pentru că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu şi poate deveni dumnezeu prin libera alegere si prin har, harul Duhului Sfant, Cel care-i uneşte pe oameni cu Hristos. Sfanta Taină a Cununiei reprezintă deci un început de drum, rădăcina sfântă care va dărui Bisericii lui Hristos şi lumii ramurile, roadele cele sfinte, copiii crescuți în credința noastră strămoșească.

Dobândirea unei imagini cât mai clare despre starea familiei în România și implicit, a nivelului de asumare a învățăturii creștine în familiile românești, presupune și studierea câtorva date statistice referitoare la căsătorie, divorț, natalitate și avorturi în țara noastră.

Astfel, în conformitate cu datele Eurostat, oficiul de statistică al Uniunii Europene, numărul de căsătorii în Romania a scăzut de la 8,72 casatorii/1.000 locuitori în 2007, la 6,25 casatorii/1.000 locuitori in 2009. Romanii renunţă treptat la instituţia căsătoriei civile şi implicit, la Sfanta Taină a Cununie. Acest fenomen afecteaza de altfel majoritatea tarilor Uniunii Europene. În 2009, în diferite ţări ale Uniunii Europene situaţia numărului de căsătorii a fost următoarea: Belgia 4,36/1.000, Bulgaria 3,42/1.000, Grecia 4,68/1.000, Spania 3,76/1.000, Italia 4,01/1.000, Franta 3,97/1.000, Ungaria 3,67/1.000, Polonia 6,57/1.000.

În Romania, s-a înregistrat însă o creştere a divorţurilor de la 1,5 divorţuri/1.000 locuitori în 2005, la 1,7 divorturi/1.000 locuitori în 2008. Statisticile naţionale, pentru anii 2009 şi 2010, avertizează că familia romanească se destramă din cauza sărăciei, educaţiei precare, alcoolismului, violenţei domestice, a separării sotilor prin migraţia economică. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în primele şapte luni din anul 2011, numărul căsătoriilor a fost de circa 51.000, în scădere cu 11% faţă de cele 57.500 înregistrate în aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce numărul nou-născuţilor a fost de aproape 110.000, în scădere cu 10% faţă de 2010, cel mai mare procent anual de scădere din 1991 pană în prezent. De asemenea, sporul natural a fost negativ în fiecare lună din 2011, populaţia scăzand cu aproape 40.000 de persoane în primele şapte luni, faţă de o scădere de 31.400 în aceeaşi perioada a anului trecut.

Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor a anuntat luni ca in primele nou luni ale anului 2011, in Registrul unic al certificatelor de divort prin acordul sotilor au fost inregistrate si eliberate 6.463 certificate de divort.

Numărul copiilor născuţi-vii a scăzut în 2010 cu peste 10.000 faţă de anul 2009, ceea ce a determinat şi o scăderea corespunzătoare a ratei natalităţii de la 10,4 născuţi-vii la 1.000 locuitori până la 9,9 născuţi-vii la mia de locuitori. Statisticile ne arata ca, din totalul copiilor nascuti vii în 2009, 27,97% au mame necasatorite. Totodata, conform datelor UNICEF, Romania se afla în 2009, in fruntea clasamentului european la numarul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistica calculand o medie de 8.500 de minore care nasc anual in Romania.

În primul semestru al acestui an, 210 tinere cu vârste între 14 şi 18 ani au adus pe lume un copil, iar trei minore cu vârsta sub 15 ani au recurs la întreruperea sarcinii, în ultimii ani, România devenind, conform rapoartelor UNICEF, un fel de ţară a fetiţelor-mame.

In anul 2008, femeile romance ocupau locul 3 in clasamentul avorturilor comise in Europa. Conform organizatiei "Institute for Family Policies", in anul 2008, in Romania au fost comise 127.907 avorturi, tara noastra clasandu-se dupa Marea Britanie (215.975 avorturi) si Franta (209.913 avorturi).

Aceste date statistice dezvaluie apostazia in care rataceste familia romaneasca. Clasa politica aduce un plus de bezna prin masurile "anticriza" adoptate. Scaderea cuantumului indemnizatiei pentru concediul maternal, concedierile masive, migratia personalului medical calificat din spitalele romanesti spre vestul Uniunii Europene reprezinta doar cateva din loviturile primite de familia romaneasca.

În concluzie, considerăm că este mare nevoie ca prin "Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii", acest proiect religios-duhovnicesc lansat în 2011 de Patriarhia Romană, să determine o trecere de la predica la fapte, pentru a reaseza familia romaneasca pe calea vietii crestine. Altfel, nu putem spune decat ca un popor in care familia este destrama nu este un popor crestin. Să avem, deci, nădejde şi să mărturisim Sfanta Taină a Cununiei către tinerii noştri, păstrand în sufletele noastre curajul pe care ni-l insuflă Mantuitorul nostru Iisus Hristos care ne spune: Indrăzniţi! Eu am biruit lumea! (Ioan 16, 13)

Pruncul nostru s-a născut! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

2011-11-02T06:20:00.000+02:00

Prin binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, cu mila lui Hristos Fiul și prin mângâierea Duhului Sfânt, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei, Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ieri seară, 1 noiembrie 2011, la orele 23.35, în Spitalul Clinic Județean Craiova, locul slujirii mele preoțești, soția mea, Diana, a dat naștere celui de-al doilea copil al nostru, un băiat zdravăn, de 4,100 Kg.

Slavă, mulțumire și închinăciune Sfintei Treimi, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! AMIN!

Apel către politicieni: NU TRANSFORMAŢI ROMÂNIA ÎNTR-UN STAT POLIŢIENESC

2011-09-20T12:21:00.003+03:00

A P E L

„NU TRANSFORMAŢI ROMÂNIA ÎNTR-UN STAT POLIŢIENESC!”

Împotriva proiectului „Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice” iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor

Având în vedere prevederile ce limitează drepturi şi libertăţi democratice esenţiale conţinute în proiectul noii legi privind adunările publice organizaţiile semnatare ale acestui document prezente la dezbaterea de sâmbătă, 17 septembrie 2011, organizată la Craiova, de Asociaţia PRO DEMOCRAŢIA – Club Craiova, în parteneriat cu Fundaţia ORIZONT şi Asociaţia EUROAGORA, cu tema Proiectul „Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice” între statul de drept şi statul poliţienesc, adresează tuturor organizaţiilor civice, sindicale şi politice cu orientare democratică din regiunea Oltenia şi de la nivel naţional apelul de a acţiona imediat şi unitar pentru modificarea radicală sau abandonarea Proiectului „Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice” propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Solicităm Ministerului Administraţiei şi Internelor să prelungească perioada de timp în care acest proiect este supus dezbaterii publice şi să accepte modificarea integrală sau renunţarea la articolele nedemocratice şi anticetăţeneşti. Soluţia cea mai simplă ar fi ca MAI să retragă imediat acest proiect.

Facem apel la parlamentarii din judeţele Olteniei şi la toţi membrii Parlamentului României de a nu accepta adoptarea acestui proiect de lege. Iniţiativa legislativă a MAI contribuie nu la rezolvarea, ci la agravarea tensiunilor sociale tot mai intense care se acumulează în societatea românească datorită degradării nivelului de trai şi afectează grav drepturile şi libertăţile cetăţeneşti din România.

Nu transformaţi România într-un stat poliţienesc!

Semnează şi susţin acest Apel:

Asociatia Pro Democratia – Club Craiova

Asociatia EUROAGORA

Fundatia ORIZONT

Asociatia pentru Emanciparea Muncitorilor (AEM)

Asociatia Pro Democratia – Club Caracal

Asociatia Persoanelor Deposedate Abuziv Fostilor Deportati si Refugiati din Romania (A.P.D.A.F.D.R.R.)

BNS - Filiala Dolj

UNBR - Baroul Dolj

Asociatia „ARTA LA SAT”

Asociatia HEFAISTOS Slatina Olt

MISCAREA TINERILOR REVOLUTIONARI

PLIMM (Patronatul Local al Intreprinderilor Mici si Mijlocii) Calafat

Asociatia Calafat - Duiven

Asociatia TINERII LUPTA

Uniunea Sindicatelor Libere din Invatamant OLT

PRO DEMOCRATIA - COMUNICAT DE PRESĂ: ROMÂNIA – STAT POLIŢIENESC SAU STAT DE DREPT?

2011-09-18T19:48:00.002+03:00

Comunicat de presă

18 septembrie 2011

ROMÂNIA – STAT POLIŢIENESC SAU STAT DE DREPT?

Sâmbătă, 17 septembrie 2011, la Craiova, Asociaţia PRO DEMOCRAŢIA – Club Craiova, în parteneriat cu Fundaţia ORIZONT şi Asociaţia EUROAGORA, a organizat dezbaterea cu tema Proiectul „Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice” între statul de drept şi statul poliţienesc, la care au participat reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale şi civice, ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj şi ai partidelor politice din comunitatea noastră.

În debutul dezbaterii, reprezentanţii Asociaţiei PRO DEMOCRAŢIA – Club Craiova au prezentat o analiză a proiectului de lege iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, atenţionându-se asupra faptului că există numeroase prevederi în acest proiect prin care se lezează grav, până la desfiinţare, numeroase drepturi civile, cu precădere dreptul la protest sindical.

Preşedintele Asociaţiei PRO DEMOCRAŢIA, analistul politic Conf. Univ. Dr. Cristian Pîrvulescu, a reamintit faptul că în actuala criză, orice restrângere a libertăţilor cetăţeneşti realizată pentru a opri sau a îngreuna manifestarea nemulţumirii cetăţenilor faţă de măsurile economice eronate adoptate de guvernele statelor, nu va contribui la rezolvarea conflictelor sociale care s-au extins în multe dintre ţările Uniunii Europene, ci dimpotrivă, va agrava aceste conflicte.

Domnul deputat Constantin Dascălu (PDL) a afirmat că proiectul de lege iniţiat de MAI nu este agreat în interiorul Grupului PDL din Camera Deputaţilor şi că sunt foarte puţine şanse ca acest proiect să fie adoptat de Parlamentul României în forma propusă de iniţiatori.

Reprezentanţii organizaţiilor sindicale prezenţi la dezbatere au criticat în termeni duri proiectul de lege iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe care l-au descris a fi „Legea interzicerii adunărilor publice”. Liderii sindicali au atras atenţia asupra unor dispoziţii din proiectul de lege aflat în dezbatere, care permit arbitrariul şi abuzurile din partea autorităţilor statului faţă de exercitarea dreptului cetăţenesc de a organiza proteste, mitinguri, demonstraţii sau orice alte manifestări sindicale. Domnul Victor Peţa, liderul BNS – Filiala Dolj a afirmat, analizând câteva articole din proiectul MAI, că cetăţenilor români li se pregăteşte de fapt, o lege care interzice acţiunile sindicale, iar liderul sindical Mihai Negru (Cartel Alfa – Filiala Dolj) a atenţionat că iniţiativele legislative anti-sindicale agravează criza democraţiei româneşti şi cresc tensiunile sociale în România.

Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale au atenţionat că acest proiect de lege are în cuprins idei şi chiar noţiuni împrumutate din legi adoptate în România de la sfârşitul anilor ’30 ai secolului trecut, perioadă în care democraţia fusese distrusă de dictatura Regelui Carol al II-lea.

La finalul dezbaterii, reprezentanţii organizaţilor sindicale şi civice au hotărât să susţină apelul Asociaţiei PRO DEMOCRAŢIA – Club Craiova prin care sindicatelor şi organizaţiilor civice din regiunea Oltenia şi de la nivel naţional li se cere să acţioneze imediat şi unitar împotriva proiectului „Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice”, iar Guvernului României i se cere imperios să renunţe la acest proiect de lege nedemocratic, cu un conţinut specific acelor epoci istorice în care societatea românească era sub controlul absolut al dictaturii.

ASOCIAŢIA PRO DEMOCRAŢIA – CLUB CRAIOVA

Carla Stoica

Preşedinte APD-Club Craiova

Pr. Marcel Răduţ Selişte

Coordonator Programe APD-Club Craiova