De ieri a inceput votarea in cadrul RoBlogFest 2010, cel mai important concurs de bloguri din Romania. Suntem si noi nominalizati la sectiunea cu vot public “Cel mai bun blog de travel” . Asta inseamna ca blog-ul care strange cel mai mare numar de voturi castiga. Ne ajutati un pic?

Pentru aceia dintre voi care cred ca meritam votul, exista 2 variante pentru a ne ajuta:

1. daca ati votat si la editiile anterioare RoBlogFest, inseamna ca aveti deja cont. In acest caz mergeti aici, va logati, intrati pe pagina sectiunii “Blog travel”, cautati “Viajoa”, il bifati si, apoi, in partea de jos a paginii aveti “Salveaza votul tau“.

2. daca nu aveti cont pe RoBlogFest, completati formularul de inregistrare (nu va ia mai mult de 60 de secunde), iar de votat, din nou, votati aici (urmand procedura de la punctul 1).

Multumim frumos

by Ionut Tarcea

Nu puteam rata in calatoriile mele in Sri Lanka o vizita pe plantatiile de ceai si la o fabrica de ceai. Pe langa fotografie recunosc ca mai am o slabiciune: ceaiul. Aceasta imagine e captata la o fabricuta aflata in apropierea plantatiilor detinute in trecut de Sir Lipton, unul dintre cei mai mari proprietari de ceai din secolul XIX din Sri Lanka.

In urma cu o saptamana am fost invitata sa particip la o intalnire cu mai multi bloggeri din Romania, ce s-a tinut in Constanta. Scopul? Vizitarea mai multor locatii de interes turistic din zona. Iata ca vacanta si plimbarea s-au terminat si acum vreau sa va impartasesc bucuriile din aceasta excursie care m-a ajutat sa descopar inca un pic din istoria neamului nostru.

Escapada mea a inceput vineri, alaturi de Florin cu care am pornit la drum facand autostopul intr-o benzinarie din Bucuresti. Experienta lui nu se poate descrie doar in cateva cuvinte; am simtit ca sunt pe maini bune si ne-am amplasat in aceasta statie unde am asteptat cu rasete, glume si buna dispozitie sa ne ia cineva.

Dupa aproximativ o ora de carcoteli am intalnit un om dragut care a zis ca daca ne facem loc pe bancheta din spate ne ia. In drum spre Constanta ne-am facut cateva planuri – ce sa vizitam mai intai, cum sa ne organizam – si timpul a trecut in favoarea noastra astfel ca ne-am trezit ca masina trece pe langa vaporul care te intampina la intrarea in acest port.

Am luat unul din nenumaratele autobuze colorate spre Piata Ovidiu unde aveam cazarea in Constanta si dupa cateva ocoluri am ajuns la destinatie, intr-un apartament primitor si cald care ne statea la dispozitie pentru cateva zile.

Am asteptat sa ne intalnim gazda si de aici am facut impreuna traseele pentru urmatoarele zile. Desi vremea se stricase am hotarat sa iesim putin sa vedem renumitul Cazino. Aceasta cladire arata destul de bine, insa umiditatea a reusit sa o afecteze in timp si, din cate am inteles, in aproximativ un an – doi o vor reabilita. Practic m-a atras arhitectura ei in stil art nouveau, iar amplasarea acestei cladiri face ca faleza sa fie mult mai romatica.

Eram cam singurii care ne invarteam pe furtuna ce se lansase si am reusit sa vedem spectacolul oferit de valurile care aproape ne atingeau. Am continuat sa mergem spre Farul Genovez si, mai departe, pana la Moscheea Carol I. Din pacate, nu am putut sa o vizitam in nici una din zile pentru ca era inchisa. Am admirat un pic din afara aceasta cladire care iese in evidenta destul de usor si ne-am reintors sa-l salutam, din nou, pe Ovidiu. Dupa ce i-am urat o seara placuta ne-am refugiat in linistea apartamentului urmand ca a doua zi sa ne intalnim cu Razvan, cel care ne-a fost si gazda si ghid pe parcursul weekendului.

Urmatoarele doua zile le-am dedicat cetatilor si bisericilor atat din judetul Constanta cat si din Tulcea si dupa miciile excursii reveneam in oras pentru a mai descoperi si alte puncte care sa ne straneasca interesul. Din pacate, Constanta ofera multe, dar intr-o lumina proasta. Multe cladiri arata ca dupa razboi. Chiar daca au o istorie bogata in spate, sunt lasate in paragina si fara nici un viitor.

Astfel, in Constanta, in afara de atractiile pe care le-am mentionat, se pot vizita: Edificiul Roman cu Mozaic, Casa cu Lei, Muzeul National de Istorie si Arheologie, Acvariul si Delfinariul. Nu am reusit sa parcurgem aceste locuri din lipsa timpului si probabil ca nici nu erau toate deschise atunci cand ne reintorceam noi in oras.

Insa, dupa prima zi de drumetii, Razvan ne-a lasat la cladirea unde se afla Harta cu Mozaic si Parcul Arheologic. Aici se gasesc foarte multe fragmente din cladiri ce dateaza din secolele 3 si 4, vase din ceramica de aproximativ doi metri inaltime si resturi din coloane romane.

Urmatoarea zi ne-am plimbat pe malul Lacului Tabacarie ca sa vedem bisericuta din lemn in stil maramuresean – Sfantul Mina. Aceasta biserica este una din cele mai mari biserici de lemn din tara, asa ca trebuie neaparat sa vizitati acest lacas de cult care se afla intr-o oaza de liniste in mijlocul Constantei. Din pacate nu am putut sa intram inauntru, fiind o slujba.

Pentru reintoarcerea in Bucuresti am revenit la partea cu autostopul, vremea fiind nepasatoare cu noi. Insa norocul a facut ca un tir sa opreasca fara sa-i facem semn:d si astfel am ajuns in Bucuresti cu o usoara oboseala insa cu multe aminitiri frumoase si multe lucruri de povestit. Restul va voi dezvalui in urmatoarele articole. Pana atunci mii de multumiri celor care au participat la realizarea acestui meeting ce m-a imbogatit inca o data spiritual si intelectual.

Ghidurile de călătorie National Geographic, a cate trei, patru sute de pagini fiecare, în format compact şi uşor de utilizat, nu se limitează doar la prezentarea unor informaţii seci despre o ţară necunoscută, ci îşi ajută cititorul, printr-un limbaj accesibil şi captivant, să înţeleagă specificul respectivei destinaţii, însoţindu-l pas cu pas în călătoria sa, deocamdată doar virtuală. Datele exacte, hărţile detaliate şi fotografiile cu adevărat impresionante, alături de recomandările experţilor National Geographic, reuşesc să realizeze o imagine completă a fiecărei destinaţii în parte. Acest lucru este posibil datorită inserţiei de informaţii din toate domeniile: de la indicaţii care îl privesc direct pe potenţialul turist (detalii referitoare la geografie, obective turistice, forme de divertisment) până la aspecte relevante legate de istoria unui anumit spaţiu, sistemul politic, tradiţiile şi cultura comunităţilor precum şi elemente de actualitate – problemele sociale, economice sau politice cu care se confruntă fiecare ţară în parte.

Spre deosebire de alte lucrări documentare convenţionale, ghidurile National Geographic relaţionează direct cu cititorul şi îi oferă acestuia sfaturi şi recomandări extrem de detaliate. Astfel, la sfârşitul fiecărui volum se află o secţiune specială, de aproximativ 50 de pagini, numită “Sfaturi de călătorie”. Aici se găsesc informaţii generale, dar extrem de utile în legatură cu “ţara-destinaţie”: numere de telefon ale hotelurilor, restaurantelor, centrelor de informare şi divertisment precum şi o mulţime de alte detalii pe care, în general, călătorul le află după ce ajunge la destinaţie, nu înainte.

Cele 26 de ghiduri publicate de Adevărul şi National Geographic vor putea fi achiziţionate, în fiecare vineri, începând cu data de 12 martie. Primele două titluri, Argentina (12 martie) şi Peru (19 martie), sunt gratuite, iar fiecare dintre cele 24 de ghiduri rămase vor costa 12,99 lei numai împreună cu ziarul Adevărul, un preţ de patru ori mai mic decât cel al cărţilor din aceeaşi categorie aflate pe piaţă.

Argentina

la chioşcuri pe 12 martie 2010, numai cu ziarul Adevărul.

Argentina este a opta ţară ca mărime în lume şi una dintre cele mai în vogă destinaţii ale Americii de Sud. Popularitatea ei se datorează atât diversităţii naturale excepţionale cât şi istoriei, culturii şi specificului sud-american, atât de viu, atractiv şi colorat. Ghidul National Geographic are 336 de pagini şi este scris de Wayne Bernhardson, un călător pasionat stabilit parţial în Argentina încă din 1979. Cartea are ca însuşire principală structurarea extrem de logică a informaţiei care se îmbină perfect cu recomandările, sfaturile şi ilustraţiile spectaculoase. Prezentarea destinaţiei se face la persoana I, autorul stabilind încă de la prima pagină o relaţie sinceră şi firească cu cititorul, care se simte teleportat în această lume cu totul nouă şi fascinantă.

In continuare puteti vedea cum arata cateva pagini din ghid.

Pentru abonamente, date de contact si oferta completa a ghidurilor National Geographic acceseaza pagina colectiei.

*publicitate

Relieful carstic al Muntilor Apuseni a fost primul care m-a atras la aceasta zona a tarii atunci cand am inceput sa pun la cale vacanta de vara de anul trecut. Dupa indelungi cautari si planificari si dupa ce am descoperit cat de multe pesteri sunt in Apuseni, am ajuns in final la o lista (mult prea scurta dupa parerea mea) de 3 pesteri pe care vroiam musai sa le vad. Evident, din cauza timpului destul de scurt pe care il aveam la dispozitie.

Am inceput in forta cu Pestera (Ghetarul de la) Scarisoara din comuna Garda de Sus, care este cea mai mare pestera cu gheata din Romania. Mi se parea incredibil sa merg vara intr-un loc in care sunt 0 grade, si chiar asa a si fost.

Spun in forta pentru ca am ales unul dintre cele 3 trasee marcate care duc la Pestera, si anume crucea rosie, pentru a ne bucura de peisajele naturale deosebite pe care le poti intalni in Apuseni. La pestera se mai poate ajunge si pe drum forestier, dar cu o masina cu garda la sol mai ridicata.

Dupa un traseu extraordinar de frumos, care a durat aproape 2 ore, am ajuns la “poarta” Parcului Natural Apuseni, acolo unde, din fericire, masinile nu mai au acces. In 10 minute am ajuns la intrarea Pesterii, in care accesul se face in grupuri organizate, cu ghid, intre orele 9 si 18, la fiecare 80 de minute, iar costul unui bilet (in 2009) este de 7 lei.

Deja suntem la altitudinea 1165 m, la umbra copacilor, si am uitat un pic de canicula indurata pana aici. Dar odata ce incep sa cobor scarile spre intrarea propriu-zisa in pestera, temperatura scade considerabil, ajungand la 0 grade la finalul scarilor. Fara geaca, pantaloni lungi si ghete/bocanci nu prea e o idee buna sa veniti aici.

Pestera nu este in totalitate deschisa publicului, singurele Sali pe care le prezinta Ghidul si de care ne-am putut bucura fiind Sala Mare si Sala Biserica, insa chiar si asa, experienta a ramas pentru mine una de neuitat.

Am continuat apoi cu una dintre cele mai cunoscute si faimoase pesteri din Romania, si anume Pestera Ursilor, din satul Chiscau, la care se poate ajunge cu masina.

Spre deosebire de Peştera Scărişoara, aici tempertura este putin mai ridicata, 10 grade, asa ca in loc de geaca am luat pe mine un hanorac. De asemenea, portiunea vizitabila este mult mai mare si am avut foarte multe de vazut. Ghidul ne-a plimbat printr-un labirint impresionant de galerii si sali, si am beneficiat chiar si de un pic de umor din partea acestuia, care ne-a amuzat cu mici povestioare sau legende legate de pestera si forma deosebita a unor formatiuni.

Pentru a vizita pestera am platit un bilet de 15 lei, iar pentru a fotografia, un bilet de inca 15 lei, care mi-a fost cerut in interior, pentru control, iar celor care nu platisera la intrare si faceau poze li se cerea suma pe loc. Din cate am vazut, pestera nu se poate vizita lunea, asa ca ar fi bine sa luati asta in calcul in eventualitatea unei vacante in Apuseni.

Pentru final am pastrat pestera ce avea sa devina preferata mea, Pestera Vadu Crisului. Si motivele sunt multe. In primul rand, desi este electrificata si amenajata pentru turisti, ghidul nu a venit cu noi in interior, ci ne-a spus doar cateva informatii despre pestera si ca avem la dispozitie o ora pentru a o vizita. Mai mult decat atat, avand in vedere ca inainte de a intra in pestera am uitat sa-l intreb pe ghid daca mai e cineva inauntru, am explorat pestera pana la capat cu sufletul la gura, intrebandu-ma daca chiar suntem singuri, si, spre fericirea mea, zgomotul contrariant care ma facea uneori sa cred ca se aseamana cu voci, de fapt era facut de paraul care traverseaza pestera. Prezenta primelor scari mi-a dat de inteles ca pestera are cel puţin 2 etaje. In continuare am descoperit o gramada de ascunzisuri si am mers pana la ultimul loc electrificat posibil. Se urca si se coboara pe scari in continuu… Micul explorator din mine a fost foarte fericit!

Si in caz ca nu era deajuns, pestera mi-a oferit la sfarsit inca o surpriza, si anume o cascada deosebita, formata de paraul care iese din pestera. Un alt loc de la care nu as mai fi vrut sa plec.

Daca v-am facut curiosi, e bine sa stiti ca pestera este inchisa lunea si martea, iar costul unui bilet este extrem de mic (3 lei – studenti) pentru ceea ce va asteapta inauntru. De asemenea, accesul la pestera se face in felul urmator: daca sunteti cu masina, intrati in Vadu Crisului, urmariti indicatorul spre Pestera, care va va duce intr-un loc unde veti lasa masina, de unde veti continua pe jos, circa 30-45 de minute, de-a lungul caii ferate. Daca veniti cu trenul, chiar in dreptul pesterii se afla Halta CFR “Pestera”.

Dupa doar aceste 3 pesteri pe care am avut ocazia sa le vizitez, nu e de mirare ca la intoarcere lista mea s-a completat imediat la loc, chiar cu si mai multe pesteri, printre care se numara Pestera Focul Viu, a treia pestera dupa marime in randul ghetarelor subterane din Romania, Pestera Magura, un alt labirint subteran care adoposteste o formatiune denumita “Palmierul” sau Pestera Meziad, care iti ia ochii cu stalactitele si stalagmitele ei. Bineinteles, asta daca nu uitati sa luati o frontala sau o lanterna la voi.

[View with PicLens]

Takrouna,sat berber
Imi aduc aminte cu placere de locuintele berbere din Matmata. Cu mic, cu mare, toti cei care ajung in Tunisia si opteaza pentru excursia in Sahara cred ca ajung, invariabil, si la Matmata, locul capatand un iz mai mult comercial decat autentic. In aceste conditii, cred ca mi-ar fi placut sa vizitez satul berber Takrouna. Dar cine stie, poate data viitoare.

Cairo, orasul contrastelor
“Nu e suficient sa vizitezi Cairo doar pentru a pune pe Facebook o fotografie tinand Piramidele in palma, asa cum nu e suficienta o tura succinta prin Muzeul de Egiptologie, sau o masa intr-un restaurant turistic“, zice Ana Maria la finalul articolului si invarte cutitul in rana. Tot din perioada in care mergeam in excursii organizate de agentii am bifat si oful de a fi vazut Cairo doar pentru cateva ore in care n-am avut timp sa conversez, cu adevarat, cu orasul.

Love Hotels in Japonia – ati dormi aici?
In materialul ei despre distractia la japonezi, Misaki v-a povestit in doua trei vorbe despre “Love hotels”. Daca v-a stranit curiozitatea, puteti citit un articol intreg pe aceasta tema scris de Cezar.

Incursiune blitz in capitala Maghrebului
Pozele au fost cele care mi-au atras atentia prima data asupra acestui articol. Dupa care l-am citit si la final am zis: trebuie sa ajung si eu acolo!

Nomad camp
Imi doresc foarte mult sa ajung in Mongolia. Mi-ar placea sa stau o zi, doua, in iurta unei familii sa surprind viata mongolilor asa cum este ea. Dupa ce l-am auzit pe Mihai povestind despre aventurile lui in iurtele mongoleze nu mai sunt asa sigura ca este o idee buna, dar oricum. Altfel, nu stiu de ce as opta pentru un astfel de tip de cazare. Cu toate astea, cand am citit de Nomad camp, mi s-a parut interesanta ideea de cazare la iurta in Romania.

Una dintre cele mai frumoase excursii din viata mea a fost la Amsterdam in 2008 cu niste omuleti superbi, o parte din echipa de la ORICUM.

Va mai spuneam si aici ca harta Amsterdamului e mult mai mare decat cea pe care o primim de la birourile de turism. Si impreuna cu doi dintre temerari am decis sa iesim din harta J intr-o zi cu soare. Am inchiriat biciclete si ne-am avantat pe malul raului Amstel spre sud, pe pista de biciclete a Amsteldijk. Am trecut rapid de canalele binecunoscute: Inelul (Singel), cel al domnilor(Herenghracht), cel al regilor (Kaizersgracht) si cel al printeselor (Prinsengracht) si am ajuns pe taramuri necunoscute.

Casele se ridica “din apa” si se inghesuie una in alta pe o buna bucata din Amsteldijk si apoi in dreapta apare un parc si apoi inca un parc si iesiti din oras… sau din orasul gandit la centimetru de catre arhitecti. Intrati pe taramul caselor de poveste, cu ponton, barca si gradina de vis si va imaginati ca locuiti acolo (I did!). N-am vrut sa ne oprim aici si am continuat catre un satuc numit Oudekerk aan de Amstel (Biserica Veche de pe Amstel) rasarit si el ca din poveste, cu case micute, canale, lalele peste tot; am intrat in biserica, am facut cateva fotografii ca sa ne aducem aminte si am decis ca e vremea sa ne intoarcem. Drumul n-a fost foarte usor la intoarcere pentru ca déjà pedalam de 3 ore, dar a meritat tot efortul.

In acelasi stil, intr-un alt an, am plecat cu bicicleta catre Amstelveen, orasel din apropiere si am ajuns la Amsterdam Arena, stadionul celor de la Ajax Amsterdam. Chiar merita sa ajungeti acolo (microbisti sau nu), e impresionant.

Un alt locsor pe care l-am ignorat sistematic in primele incursiuni in ale Amsterdamului a fost Filmmuseum. E o cladire cocheta si nu poti sa treci fara sa o observi, dar ti-ar face cu ochiul si mai mult, daca ai sti ca e cel mai important centru de cinematografie din Olanda si adaposteste o colectie imensa de filme, de la film mut (produs la sfarsitul secolului XIX) la cele mai noi productii digitale. Am fost acolo in timpul unui festival de film si am vazut El Sistema, un documentar social excelent. Deci un film la Filmmuseum sau un ceai la cafeneaua de la subsol…

O alta aventura in Amsterdam a fost sa intram intr-una din bisericile protestante sa vedem cum e… Imediat cineva a intrat in vorba cu mine si cu prietena mea, am fost invitate la ceai si am ramas o jumatate de ora la povesti, afland lucruri despre comunitatea din jurul bisericii, vechiul Amsterdam si povestind despre Romania. Chiar nu m-am mai simtit turista in acele momente, mai ales ca imi exersam si olandeza.

Sfatul meu e sa “iesiti” din harta centrului si din ghid. Incercati lucruri, mergeti pe bicicleta, zambiti la lume si la aventura… doar sunteti in Amsterdam!

Prietenii te vad ca pe un expert intr-ale Frantei? Ai citit atat de multe despre India incat poti sa raspunzi la orice intrebare? Sau poate n-ai nici o idee despre ce ai putea sa vizitezi in Cambodgia, dar vrei sa afli mai multe?

Indiferent de cate stii sau nu, daca iti place sa calatoresti si sa descoperi lumea te provocam la…joaca!

De acum si pana in septembrie, ne jucam de-a calatoritul prin lume si oferim multe premii. Saptamanal alegem o noua destinatie pe care o luam la bani marunti. In fiecare zi poti sa afli ceva interesant despre locul respectiv, iar daca stiai deja – numai bine – raspunzi corect la intrebare si acumulezi puncte.

Ca joaca sa nu se transforme intr-un mare haos am pregatit si un set minim de reguli:

• Ca sa intri in joc ne spui numele si adresa de mail, iar noi iti trimitem o parola pe mail
• In fiecare zi va fi o alta intrebare. Pentru a raspunde la ea trebuie sa introduci mai intai adresa de mail si parola.
• Fiecare raspuns corect iti aduce un punct in plus. La fiecare raspuns gresit mai inveti cate ceva
• La sfarsit de luna tragem linie si vedem cine are punctaj maxim ca sa-i oferim un pachet cu ghiduri pentru destinatiile prin care ne-am plimbat impreuna in timpul lunii. (daca sunt mai multi “jucausi” cu acelasi punctaj, primul care a raspuns la ultima intrebare ia premiul)
• Restul persoanelor care ne-au insotit in caravana lunii respective (si prin insotit inteleg ca au raspuns la cel putin jumatate + 1 din intrebari) intra in tragerea la sorti pentru alte doua pachete cu ghiduri.

Pachetele contin ghiduri turistice National Geographic oferite de ziarul Adevarul, iar formularul de concurs va fi disponibil, incepand de maine.  Il veti putea accesa din meniul de sus, dupa Contact.

by Ionut Tarcea

M-am trezit intr-o dimineata cu amicul meu, Cezar, foarte devreme, inainte de rasarit, am inchiriat o motocicleta si am coborat din Unawatuna pana aproape de extrema sudica a insulei pentru a-i vedea si fotografia pe acesti pescari ce isi fac treaba la fel ca acum 1000 de ani. A meritat pe deplin

Atunci cand ma gandesc la Argentina imi apare in minte imaginea unor dansatorilor de tango care isi exprima emotiile prin dans, pe o straduta pietruita dintr-un cartier din Buenos Aires. Dar, dincolo de reprezentatiile stradale de tango, Argentina are mult mai multe de oferit celor care o viziteaza.

Sa luam doar exemplul capitalei:

La Boca
Situat langa vechiul port, cartierul La Boca este cunoscut iubitorilor de sport mai ales pentru Stadionul “La Bombonera” si echipa de fotbal Boca Juniors.

Tot acolo veti gasi case viu colorate si strazi pietonale, printre care si micuta “Caminito”, unde veti putea asista la spectacolele stradale ale dansatorilor de tango. Pregatiti-va sa intalniti pe drum si multe taverne italiene, lucru oarecum firesc avand in vedere ca primii colonisti au fost italieni veniti din Genova, iar italiana este a doua limba vorbita in Argentina, dupa spaniola.

Puerto Madero
Pentru o plimbare pe malul raului Rio de la Plata, mergeti in Puerto Madero, un alt cartier al Buenos Aires in care fiecare strada poarta numele unei femei celebre in istoria Argentinei.

Iar la sfarsit…inghetata Iata de ce se spune ca inghetata din Buenos Aires e asa de buna:

Pe langa Buenos Aires, daca tot ati ajuns in Argentina, pe lista cu locuri de vizitat ar trebui trecute, neaparat, si Cascada Iguazu, Parcul National Los Glaciares, Peninsula Valdéz si Esteros del Iberá.