Victor Petcu

Un plus de atitudine ! Cel mai nou proiect!

noreply@blogger.com (victor petcu) — Fri, 31 Jan 2014 18:52:00 +0000

Zurgalai Rock - Cantec

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 20 Dec 2012 07:24:00 +0000

Zurgalai Rock ( Jingle Bell Rock- Romanian Version)
de Victor Petcu

Peste munti , peste vai
E ametitor
Cum fulgii de nea
Impletesc un covor,
Lumea-i grabita,
Minunile curg,
Mii de brazi si lumini in amurg.

Dinspre cer, coborand
Se-aud zurgalai,
Pe-o scara de foc
Si c-o sanie sloi,
Lumea-i uimita
E seara de-ajun,
Batranul Mos Craciun !

E bucurie, e sarbatoare
Colindele's in toi,
Copilarie
Unde esti, oare !?
Sa fim mai buni decat am fost ieri !

Peste munti , peste vai
E ametitor
Cum fulgii de nea
Impletesc un covor
Lumea-i grabita,
Minunile curg,

E ajunul iar
E ajunul iar
E ajun de Craciun !

Cucul

noreply@blogger.com (victor petcu) — Wed, 30 May 2012 00:15:00 +0000

Un cuc netot si ofticat
Cu penele zbarlite
De pasarici e criticat
Si-ar vrea ca sa abdice.

Cu ce gresit-am oare?
De atatia ani va protejez
Cu ciocul din dotare
Si-n chip de amorez!

Asa graia un cuc netot
Pe-o ramura de corcodus,
Cu pene albe si bigot
Ramas fara albus.

In...Pacat

noreply@blogger.com (victor petcu) — Tue, 29 May 2012 23:13:00 +0000

Pastreaza-ti mamico odorul
Pe strazile pline de aur,
Inghite in sec viitorul
Si-n suflet ai coarne de taur.

Adapa-l la sanul de piatra,
Creeaza speranta in moarte,
In ochii copilului latra
Un vechi legamant dintr-o carte.

In coltul de fier innegrit
Se scurge o ultima viata,
Un prunc prea curand zamislit
Si-o mama cu chip de paiata.

La calarit meduze

noreply@blogger.com (victor petcu) — Mon, 21 May 2012 18:33:00 +0000

Atinge mici granule fine
De langa malul curb de vreme,
Cu degetele adancite tine
Un val de apa care geme.

In marea neagra transpirata
Cu lilieci zburand la joaca
Si cu miscari de acrobata
Meduza intra in bulboaca.

Incins de soarele varatic
Si ispitit de valuri jucause
Plonja intins ca un eratic
Pe sclipitoarele meduze.

Mijita

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sat, 17 Mar 2012 22:30:00 +0000

Mijeam la coltul unui bloc pana la zece ...

Murdar de la placinte si cu pantofii grei,

Pe inserat in zi de toamna rece,

Unu, doi, trei ...

Cu ochii stransi cazuti in intuneric,

Prin sunete intepatoare dinspre case,

O voce maternala cu chip sferic,

Patru, cinci, sase ...

Incetinise timpul cu gandul la chemare,

Pe frunte se iveau mici picaturi de roua,

Iar vocea se repeta cu iz de alarmare

Sapte, opt, noua ...

Un ceas ce rasuna cu voce parentala,

Pe inserat in zi de toamna rece,

Si asteptand banala altoiala

Mijeam la coltul unui bloc pana la zece.

Drogatul

noreply@blogger.com (victor petcu) — Tue, 31 Jan 2012 10:41:00 +0000

Carpit in fund, cu petice patrate ,

Cu hainele cusute intre ele ,

Sub mar, cu merele stricate

Drogatul cu miros de acadele.

Prin fumul des de oameni si de muste ,

Umflat de rani in propria-i latrina ,

Vazandu-si mortii cu miros de uşte ,

Fragmente dintr-o viata in vitrina.

In traficul de fiare zburatoare ,

Cu corpul destramat , plin de atele ,

Predandu-si viata farurilor orbitoare

Drogatul cu miros de acadele.

Turmentatul De la tara: Camera martor si Ionica

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sun, 18 Sep 2011 22:50:00 +0000

Mintea Creata

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sat, 17 Sep 2011 01:03:00 +0000

Ghemuit in baldachin ,
Langa vatra imbacsita ,
E un puric arlechin
Suparat de la bronsita.

Mai la deal spre damigeana
Si roind ca ametita
Drosophila ardeleana
Zumzareste ca smintita.

Boul, cum ii este soarta ,
Cata'n departari agale ,
Ciobanescul linge poarta
Cu gust bun de cereale.

Numai mata mai sireata
Se alinta'n plapumioara
Aratandu-le la gloata
Gest obscen spre buzisoara.

Farsa Antena 1 - 08 Mai 2011 - Victor Petcu

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sun, 08 May 2011 22:03:00 +0000

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sun, 10 Apr 2011 12:20:00 +0000

Calculele ....

Unu si cu unu alaturi de doua,
Iar una din doua este langa doi.
Unu langa doua vazuse ca ploua
Si chemand un taxi, deveni baboi.

Unul cel dintai,ud si singular
Se gandi la O alaturi de UN .
Ridicand privirea,se stranse-n fular
Si tintind spre doua ,deveni faun.

noreply@blogger.com (victor petcu) — Fri, 01 Apr 2011 20:24:00 +0000

"De prune ..."

Sase sute si-o cinzeaca!
Ridicand manuta-n aer,
Vechiul print mimand spre teaca
Aratand spre giuvaer .

Cand cazu ziua' n crepuscul
Si cand fumul dens dispare,
Vechiul print ca un corpuscul
Isi promite ajunare .

noreply@blogger.com (victor petcu) — Fri, 01 Apr 2011 20:19:00 +0000

"Transpiratie"

O venit di-odata vara,
Norii ' s mai raruti d' acuma,
Ne vom duce toti povara
Ce-am ales-o-n cor , ca turma!

Contestatii , aberatii,
Amigdale inflamate,
Suntem toti ca sinistratii,
Atunci "da" , acum primate !

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 31 Mar 2011 20:05:00 +0000

N-am scris atat de des cum am promis ca o voi face pentru ca ....
Dar din cand in cand mai vin cu cate-o , cu cate-un ...

In culise

In cutele adanci de vreme
Se toarna apa in pahare,
Sunt muza unor vechi poeme
Si-acelor noi prin afirmare.

Se aduna ploia cateodata
Culeasa de la radacina
Sub carapacea asudata
Inconjurata de glicina.

Adorme- ncet in intuneric
Dupa furtuna si teroare
Un suflet cald si ahasveric
Cu ochii mari plini de candoare.
.......................................................

La Grota cu Mancare

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 03 Feb 2011 20:50:00 +0000

Alienati,berbeci cu fruntea dezgolita
Si hamesiti de'atata spaima si teroare
Se-nteapa reciproc in carnea obosita
Calcand mereu pe trupuri de mioare.

Acum sunt grei , cu coarnele lasate
De framantari si de ranchiuna 's plini .
Betegi si cu copitele crapate
Pentru o viata cu miros de crini.

Intr-un desis de coarne ascutite
Se aud cantari si rugi pentru iertare ,
Sunt vietile incornoratilor sortite
Intr-un meniu la grota cu mancare .

Hai la multi ani ...

noreply@blogger.com (victor petcu) — Fri, 31 Dec 2010 10:04:00 +0000

inainte de anul nou :

Pitulici in varful crengii, cotofane la fereastra,
Mosi Martini in fata scarii , plus o pasare maiastra .
E pestrita , alba iarna , toate s-au gatit cu spor ,
Ca diseara-i Revelionul ,
La multi ani mai drag popor !

dupa anul nou :

Se iveste prin stomac, la ficat dar si la cap
Noul an ce prevesteste cantece cu ritm de "oac" !
Si din nou redam speranta unui nou sezon stufos ,
E la fel ca la alegeri, incredibil si scarbos .
Dara mie si nu numai , poate-mi pare-a fi absurd ,
Din nou planuri de bataie, mucegai cu gust de unt .
Il vom trece si p-acesta la fel ca si in trecut ,
Curajosi nevoie mare, vorbareti cu glas de mut.

Balada Pesimistului

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sun, 12 Dec 2010 18:13:00 +0000

Incredibil dar adevarat nu merge.In nici un caz aici. Mai bine : " Prea bun ca sa fie adevarat". Poti pica in cealalta jumatatea , cea a pesimistului turbat care chiar si atunci cand vede cu ochii sai ca e alb nu crede si se tot gandeste ca la un moment dat se va transforma in negru, cu toate ca orice e alb la inceput , cu timpul isi pierde din puritate. Dar sunt ei - Pesimistii! Oameni modesti in principiu, oameni care cred prea mult uneori pentru a fi dispusi sa spere. Diferenta intre o astfel de persoana si una care a crezut si poate a stiut de la bun inceput ca o sa fie bine este ca satisfactia este cu mult mai mare in cazul primului. Spunea cineva ca trebuie sa fi pozitiv in toate chiar daca totul in jurul tau se duce pe apa sambetei, tu trebuie sa fi pozitiv si sa crezi. Gandul ca poti fi atat de increzator si atat de boland imi da mari batai de cap,pentru ca exista in spate niste exemple atat de relevante ale oamenilor increzatori care au sfarsit prin a zace prin santuri racoriti de atat optimism de catre pesimistii neincrezatori dar care au vazut realitatea un pic mai clar. Inghit in sec si mestec molcom ceea ce se intampla in juru-mi , cum oamenii consienti se transforma in niste buze umede atunci cand vad oportunitatea si nu se lasa pana cand nu ating macar o data partea dorsala a existentei celorlalti, prin optimism ce-i drept. Si cum "x-ulescu" saturat de atat jale si incercari esuate si ganduri negre s-a hotarat dintr-o data sa fie mult mai relaxat ,mult mai degajat de propriile dureri, incat omul acela poate spune ca i s-a asezat optimismul in palma,ne tinand cont ca a trebuit sa faca multe sacrificii pentru asta si mai mult decat atat si-a lasat sa se scurga din el si ultimul principiu cladit in timp. Da, este o dovada de curaj sau mai bine zis o ambitie extrema care se construieste detasat fata de corpul care ia pus in folosinta asa numitul creier. Totul asa cum exista se afla intr-un echilibru,atunci daca orice de pe lumea asta ar cantarii mai greu decat poate sustine cantarul ce s-ar intampla? Urmele lasate de predecesorii nostrii sunt vizibile chiar daca acum au capatat un ambalaj mult mai colorat pe care s-a depus in timp grasimea. Cat ii ia unei oale in care s-a facut mancare ani , sute de ani la rand si nu a fost nicodata spalata , sa poate fi curatata? Alte sute de ani? Nu, normal ca nu. Materialul acela este impregnat de atata folosinta si trebuie schimbat. Bocitoarele la o inmormantare urla din gat cu lacrimi de crocodil dar cu gandul optimst ca vor fi platite dupa ce amaratul este lasat incet in tarana. O alta forma de optimism de aceasta data pentru ca si ele au anumite indoieli, dar daca invie mortul,ce ne facem? In fine, probabil ca si optimismul are legatura lui bine pusa la punct cu o naivitate uneori infantila. Suntem optimisti si atunci cand pantofii cei noi ne fac batai si usturimea aceea devine insuportabila, dar ne spunem de fiecare data ca daca ii purtam mai mult se vor lasa,pana atunci suferim si continuam sa speram, cand este clar ca odata ce ai basici nu vor trece purtand si mai mult pantofii. Optimismul cretinoid de-a dreptul al unui om cu dureri de masea ce isi vara pe gat 3-4 pastile de chetonal crezand ca ii va trece. Pana si pesimistii redutabili nu pot fi 100% adevarati, pana si ei pastreaza o doza cat de mica de optimism. Orice pesimism duce la un moment dat catre optimism si invers, asa ca fi cum vrei matale sa fi , numai sa-ti fie bine.

Strainul

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 09 Dec 2010 20:15:00 +0000

Cu toate ca ai "multi" pe langa tine, cu toate ca in viata se gasesc a fi persoane din acelasi sange , cu toate ca iti e impartasita existenta, te simti la fel- Strain, fata de tot si toate, iar conversatiile capata forma retorica si devii transparent. Aviditatea asta pentru a stapanii pe cel de langa tine traieste in maduva coloanei vertebrale , neajunsul contrazicerii devine fixatie pentru ca mai apoi sa se transforme intr-o lupta pentru suveranitatea princiilor umane. Mama mea avea o vorba :"Da-i la cacat", simplista,la obiect si fara menajamente,dar pe langa asta mai avea si o poezie ( stiuta doar de ea si spusa la nevoie) pe care o stia probabil tot de la un om prins intre mrejele encefalului Alfa. Nu-mi voi scuza limbajul pentru ca citez : " A fost o data un cacat/ Urat, obraznit si motat,/ Il respectau cacatii toti,/ Caci el era cel mai cu mot../ Dar intr-o zi un caine hamesit l- a gasit si l-a halit/ Si dup-o zi de digerat,/ Iar l-a cacat! Morala: Nu te-n fige-n viata si nu fi cacat,/ Ca ajungi ca maine un cacat de caine! ". Si culmea , doar cainele are de castigat din toata afacerea. Asa ca distinsa adunare, pentru ce atata viclenie,pentru ce atata inversunare , cand exista un punct esential , acea clipa nostima in care devenim pe rand niste excremente !? Probabil ca e mai bine sa abordam intr-o maniera mai eleganta si inteleapta aceasta lupa cu cei din specia din care facem parte si asta nu inseamna sa gandim ca niste "curvi" ci doar sa apelam la buna conduita a creierului si sa lasam inima sa pompeze in ritmu-i normal. De multe ori ma regasesc in acea poezie aparuta in revista "Ariel" de mult, de mic copil , in care lumea era cu totul pe dos, autorul nu mi-l mai aduc aminte. O lume redata intr-o poezie pentru copii dar care era inteleasa foarte bine de un adult. E greu nu-i asa sa gasesti un remediu pentru a nu te mai simtii singur intr-o lume plina de oameni? Varianta cea mai la indeamana ar fi salbaticia, in mijlocul animalelor. Dar sincer mi-e greu sa urc iar in copac. Avem tot ce ne trebuie pentru a scrie j'demii de carti cu fabule inspirate chiar din lumea in care traim. Cu toate ca "fauna" ce ne inconjoara e foarte "colorata" , uneori ne simtim straini. Poate fi doar o faza trecatoare de neincredere, de repulsie a lumii in care traim, dar daca nu-i asa? Daca sentimentul acesta , de instrainare fata de toate lucrurile e chiar datorita unei parti din tine care traieste intr-o zona paralela cu cea reala!? Cum putem afla? "In vino veritas" , da! Dar cine plateste !? Unii , apropo de vin, isi ineaca amarul in el, la mine a invatat sa inoate . Cu buna stiinta ne facem probleme uneori, sau cel putin ne dam teme de gandit. Nu ar fi mai bine daca ne-ar durea in fund? Raspunsul este unul prompt: Nu, pentru ca ar insemna ca trebuie sa ne tratam de hemoroizi si din cate am inteles , doare! Prin cunoastere intelegem intelepciune si rezolvari, dar prin probleme ? Este ca e simplu? Cinstiti osteni, ramanem buni pana la final , nu abandoman pe traseu! " Sunt un orb in fata ta, care uite vezi prin mine,/ Ce e rau si ce e bine? " , poate asta e una dintre concluziile si in acelasi timp rezolvarile pentru acel strain care nu-si doreste decat sa priveasca spre ceilalti fara inhibitii. Exista probabil o ciclicitate in toate, asadar nu-mi fac iluzii ca sentimentul nu va revenii si ca nu ma voi mai simtii din nou "Strain" !

Argument

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 09 Dec 2010 17:59:00 +0000

De ce? Datorita carui fapt? Raspunsul: Pentru ca asa trebuie"! Imediat dupa ce ai primit un astfel de raspuns , neasteptat si concis deopotriva , reactia ar fi una violenta, fatalitara sau din contra te intorci rugandu-te sa nu mai ai de-a face cu acea persoana in vecii vecilor. Realizati faptul ca "argumentul" este unul dintre principiile existentei noastre si nu numai !? Orice are o explicatie, chiar daca nu o cunosti poate pe moment, dar stii ca exista. Multora dintre noi ne este frica de anumite lucruri ( si nu ma refer acum la partea materiala a lucrurilor) , dar sub nici o forma nu vom recunoaste acest fapt ,nici daca ne tortureaza cineva pana la moarte. Un prost nu va recunoaste niciodata ca e prost . La fel cum un nebun va spune intotdeauna ca e perfect normal. Mintea noastra din pacate s-a dezvoltat mai mult decat trebuia, dar pe un fagas gresit . Probabil ( caci nu-i asa , totul e relativ) atunci cand abia ne dadusem jos din copaci nu trebuia sa aducem argumente pentru orice fapta savarsita . Ce este teatrul ? Multa lume s-a intrebat si tot atata lumea a dat raspunsul. Nu va voi face o incursiune in aceasta arta, ci spun doar ca teatrul este atat de real pe scena incat minimalizeaza uneori 100% viata , din anumite puncte de vedere ce-i drept. Teatrul este argumentul. Mai multe argumente gasim intr-o piesa de teatru, intr-un personaj pe care il vedem pe scena decat in viata reala. De ce ? De frica. Revenind iar la partea psihologica , pentru ca e greu sa ne desprindem total de ea si spunem ceva logic si verificat : trebuie sa ne constientizam frica pentru a scapa de ea. In arta nu exista frica, sau cel putin nu ar trebui . Efectul de turma este vizibil cu ochiul liber, nu mai trebuie sa aducem noi insine argumente atat timp cat majoritatea a decis pentru noi. Ne este frica de intuneric cu toate ca "monstrii " apar numai pe lumina. Ne este frica de morti cu toate ca cei vi ne-au cauzat probleme. De unde stim acest lucru? Pentru ca el a fost transmis de-a lungul timpului , ca o indobitocire controlata ce si-a lasat amprentele pana in adn-ul fiecaruia dintre noi. Nu vrea nimeni sa descopere pentru inca o data "roata",nu vrea nimeni sa se repete si sa dea explicatii mult mai sofisticate , dar care au fost spuse cu mult inainte sa traim noi ci doar sa gasim argumentele necesare, care spre nefericirea unora sunt si relative. Instictul animalic cu parere de rau exista in fiecare dintre noi. Lui ii e mai greu sa aduca explicatii pentru toate lucrurile pe care le face cu toate ca si acele simtaminte primitive sunt ghidate pe anumite fagase, nu la intamplare. Nu exista doar un "adevar", dar fiecare avem adevarurile noastre, hai sa credem in ele si sa nu ne lasam convinsi de alte adevaruri , ale altor oameni care nu sunt bazate pe argumente. Fiecare avem o materie vascoasa, cremoasa, invelita intr-o pielita care mai are si unele circumvolutiuni - hai sa ne-o folosim.

I - Logica

noreply@blogger.com (victor petcu) — Wed, 08 Dec 2010 14:15:00 +0000

Are cineva sete de cunoastere? Sau doar cladim in timp pofta animalului inca nedomesticit de anumti Boieri de curte 'nalta? Cunoasterea prin analiza si studiu, nu aceea transmisa eronat de jivine sastisite de coptura de-a lungul timpului. E doar o curiozitate si aceasta facand parte tot din rudimentarul psihologic uman. Dar pana unde ne poate duce logica? Simplista, rationala, matematica ar spune cineva. De parca tot ce tine de Terra este un conglomerat ,nemaiexistand nimic inafara ei. A incercat cineva vreodata sa priveasca de undeva din afara , de sus chiar si atunci cand era implicat direct in situatia data ? Dar oare s-a gandit cineva sa incerce aceasta "anomalie" care din anumite puncte de vedere trece peste acea Logica pe care se bazeaza cu varf si indesat auditoriul !? Pentru cei "constipati" de a capta si alte pareri ,spuneam doar ca mi-e greu sa cred ca exista multe persoane care si-au facut de-a lungul vietii o autoevaluare psihica,iesind practic din firul adormit al ciclului ereditar. Si daca exista , unde sunt? Grotele de altadata sunt nesigure chiar si pentru un bun supravietuitor,deci unde ar putea sa se ascunda? Oare adevarul pentru care omul s-a luptat inca din frageda pruncie, inca de cand traia obisnuit cu gustul crud si cald al sangelui, a devenit universal valabil pentru toata lumea, sau este doar indobitocirea voita a maselor inca de pe vremea cand acestea erau doar niste mucusuri ce daca nu mai incapeau erau suflate fara o gandire simplista in prealabil de catre conducatorii Dumnezei !? ... Probabil varianta a doua ar fi acceptata mai cu seama. Te-ai gandit vreoadata la sirul lung ( atata cat incape intr-o viata ) care practic nu face din tine decat un sclav al existentei altora? Ma tot gandeam daca se poate pune problema mult mai simplu decat poate duce mintea omului acum,ne-am uitat radacinile, am redus totul la a completa pe fisa din "programul" vietii ca am luat la cunostinta si atat. Cum ne putem bucura de satisfactiile pricipiilor noastre care nu la toti sunt cladite pe o baza, cand corpul nostru sufera niste mutatii colosale si nu in interriorul uterului, ci inafara lui, ceea ce inseamna ca ne transformam si nu evoluam din pacate asa cum ar fi matematic si fizic corect. Partea cruda la toata mazgaleala asta a umanitatii este ca multi au inceut sa constientizeze si tocmai datorita acestui lucru se complac in umilirea sinelui si in dobandirea nesimtirii colective.
Eu cred ca suntem in stare de mai mult, nu chiar in toate privintele pentru ca ar insemna evolutie si sunt sceptic in privinta asta,dar macar in eliberarea toxinelor psihice pe care le-am acumulat de-a lungul anilor . Poate va ninge de maine , sper chiar, macar natura sa ne dea un semn de normalitate. Sa va jucati in zapada si sa beti vin fiert in fata focului de afara, daca vi se va "ingadui" acest lucru. Numai bine.

E cam tarziu ce-i drept !!!

noreply@blogger.com (victor petcu) — Wed, 20 Oct 2010 22:58:00 +0000

Da, e cam tarziu si nu pentru ca spun eu, ci pentru ca asa este.Ora 2:00 fix chiar acum . pana voi termina de postat probabil ca vor mai trece 10-20 minute. Cand am luat decizia sa-mi fac si eu un blog ca toata lumea de altfel m-am gandit ca aici imi voi pune gandurile in ordine si toate proiectele mele la care sa luati si voi parte direct sau indirect si mai mult decat atat,ca aici voi putea vorbii in liniste , fara sa ma streseze nimeni, fara sa am retineri, fara sa trebuiasca sa-mi ascund gandurile mele reale si asa mai departe.Ei bine nu s-a intamplat asa. In primul rand pentru ca nu am mai scris nimic, in ce-l de-al doilea pentru ca nu stie nimeni de acest blog si-n cel de-al treile pentru ca nu am mai avut chef, deloc, nici un fel de tragere de inima. Ma va intreba cineva dar de ce acum? Sau de ce din nou? ... Pentru ca am atatea de spus din toate punctele de vedere , atatea lucruri pe care le-am inmagazinat in mine in decursul a 3-4 ani poate si mai bine , incat simt ca explodez. M-am gandit sa apelez la tot ceea ce e necesar pentru a ma decongestiona, sa folosesc orice mijloc pentru asta. De la blog ,site-uri de socializare cum sunt numite,pana la proiecte concrete , teatru si nu in ultimul rand la mica mea placere , scrisul. Voi scrie aici,voi scrie in laptop,pe hartie pentru ca nu se mai poate... bun. Scurt si cuprinzator, m-am intors ...cu aceleasi forte pe care nu mi le-am epuizat nici cat negru sub unghie si cu aceiasi dorinta de a impartasii cu toata lumea din putinul meu cerebral. Pun punct aici ca e tarziu,dar...avem timp pentru tot de acum. P.S daca voi mai scapa cate o injuratura de acum sa ma iertati ... face si ea parte dintr-un oarecare vocabular. Noapte buna.

Revin cu o emblema

noreply@blogger.com (victor petcu) — Mon, 15 Sep 2008 09:39:00 +0000

Oare important este sa cunosti in esenta sau sa-ti imaginezi ceea ce se afla intr-adevar in interiorul conturului ? ei bine va las pe voi sa va ganditi la asta, care voi nu ? :) asa este! gandind ca poate va citii cineva zic... va salut dupa mult timp si in curand programe, proiecte, conceptii noi.numai bine !

Anomalia, ce chestie ....

noreply@blogger.com (victor petcu) — Sat, 19 Apr 2008 09:38:00 +0000

Trezit in urma cu vreo jumatate de ora stau in fata calculatorului uitandu-ma pe balcon si mai departe, afara la blocurile ce ma-nconjoara si savurez angoasa ce -mi tot da tarcoale.Cu ceasca de cafea in partea dreapta si cu pachetul de tigari cu o tigare doar, in stanga,
incerc sa ma trezesc odata din starea de drogat in care vrand , nevrand am intrat datorita vietii prea scrobite la care sunt adesea obligat... imi dau seama ca am nevoie de mai multa cafea si tigati pentru a ma trezii cum se cuvine din viata asta ca sa pot apoi intra intr-o anormalie universala ceea ce mie imi convine de minune.Tot ce ne inconjoara nu mai este creativ, asta daca a fost vreodata.- daca esti slab de inger te duci, si te duci rau de tot in jos.. adica in pamant.Ei dar sa lasam acest comentariu macabru prin ideea sa, si sa gandim ca suntem fericiti ca traim, ca ne putem bucura de viata asta de cacat in care peste tot sunt influente negative , peste tot exista pericole care spre suprinderea mea iti pot schimba "coloana vertebrala" cu care te-ai nascut.Televizorul este un drog al mintii care macina precum cariile lemnul, muzica de azi iti astupa timpanul creandu-si propriul canal de transmisie direct spre creierul noastru,cinematografele nu mai exista de cand cu retelele de downloadare ale internetului, teatrul se zbate sa nu intre in cacat pana peste cap, pentru ca de ceva timp susele pe care le vedeti la televizor au inceput sa acapareze spiritul teatral dintr-un spectacol,nu ne mai ramane decat sa plecam naibii din Romania nu? Ei bine Nu ! Trebuie sa suferim in acest mediu in care ne-am nascut pentru ca generatiile viitoare , treptat sa revina la ceea ce noi consideram: educatie, cultura, spirit. Arta cere sacrificii, e adevarat !Dar pentru noi cine le face ?

Revenind la cafeluta mea care e aproape pe terminate , imi aprind totusi ultima tigare si trag din ea ca si cum as vrea ca sfarsitul sa se apropie mai vertiginos, ceea ce e complet fals.Sa nu urasti - ci doar sa indepartezi ! Ei da, interesanta propunere... ne mai gandim un pic ....

Dupa o munca asidua de cunoastere

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 17 Apr 2008 15:23:00 +0000

Ei bine da, amfitrionul dumneavoastra isi incepe incet si sigur traiectul pe care si l-a propus, acela de a crea un mic coltisor dintr-o lume nebuna, unde impreuna cu cei ce imi sunt in asentiment vom patina pe norii de deasupra acestei lumi stranii ca sa nu spun lugubre, unde normalul se cauta in disperare ca si cum ar fi ceva anormal paradoxal vorbind ( aici radeti, merita)... lucru intalnit si in teatru de altfel dar sub un alt aspect :Cautarea de normal in teatrul comtemporan si nu numai a fost una dintre marile probleme puse in momentul crearii unui spectacol , ba mai mult decat atat, s-au facut teorii, scripturi din care mai tarziu persoanele care voiau sa incerce , sa testeze mai bine zis aceasta arta trebuiau sa le studieze. Dat fiind trecerea timpului inevitabila , am putut observa o transformare ale acelor teorii despre “cum sa fii normal” pe scena ,dar spre nici un fel de impresionare, nimic nou. Tranformarea a constat in limbajul explicativ al teoriilor in cauza si modul in care au fost dispuse spre a fi intelese. Degeaba dezvoltam o teorie despre cum ar putea fi transformat jocul actoricesc, despre gasirea personajului, bazata uneori pe propria noastra experienta pentru ca toate aceste lucruri s-au spus intr-un fel sau altul in scrierile marilor teoreticieni care mai apoi au fost disecate in diferite moduri care mai de care mai alambicate sau din contra transpuse foarte simplu spre a fi intelese foarte usor de invatacelul care se indreapta catre cea mai frumoasa, complicata si solicitanta arta.Atentie: dorinta mea este ca ceea ce se afla pe blog scris sa ramana venit din mintile fiecaruia si nu copiate din carti sau alte manuscrise.Altfel se pierde totul!

O noapte furtunoasa

noreply@blogger.com (victor petcu) — Thu, 17 Apr 2008 07:40:00 +0000