Vinovata Fara Vina

Bla-bla-bla

2011-09-02T23:13:00.002+03:00

M-am intors din frumoasa vacanta cu multe idei si noi viziuni asupra lucrurilor pe care le stiam deja. Mi se pare foarte fain sa ajungi inapoi si cand nu stii de ce sa te apuci, cand ai o gramada de lucruri de facut, sa te opresti cateva minute in loc si sa-ti poti aminti un rasarit sau un apus de soare, o imagine memorabila sau doar niste cuvinte frumoase si sa zambesti. Sa fie intotdeauna ceva ce sa te poata face sa zambesti...
Intre incercarea de a-mi prioritiza ce am de facut maine, mi-am amintit de Turcia, de contrastul intre orient si occident prezent acolo. Niste orase ce au la baza un aer oriental, oameni deschisi si gata oricand sa te ajute, invadate de occidentali cu banci, institutii si magazine ce nu dau decat un aer chicios sau poate o modernizare mai spirituala, ca sa nu sune urat. Totusi, in ochii mei, de romanca neplimbata, a fost o imagine de inceput de consumerism aplicata unor oameni ce n-au nevoie de el, dar se conformeaza. Poate ma insel... Dar oare la noi nu e la fel?
Am tras cu ochiul pe tab-ul cu Facebook-ul deschis. Mi-am amintit de FanFest. Oameni faini, atmosfera placuta, povesti, lupte, protest si tot m-a facut parca sa-mi promit ca voi face mai mult. Nu doar pentru Rosia, ci pentru toate cazurile care merita luate in seama. Pentru asta, informare, informare si iar informare...dar cand???
Doamne, mai da-mi umpic de timp...si daca poti, fa ziua de macar 30 de ore, si saptamana de 10 zile. Poate atunci reusesc sa fac de toate.
Ma intreb din ce in ce mai des ce vreau (da, stiu ca trec de la o idee la alta, dar mi-e caracteristic si am inceput sa ma obisnuiesc cu asta. It's funny, isn't it?). Si concluzia se lasa asteptata pentru ca de fiecare data ideea ce-o am poate fi lovita cu tarie de o alta idee si se lupta atat de mult incat renunt sa ma mai uit la lupta si le cer sa ia o pauza. Isi lasa armurile jos, dau mana si se cam accepta una pe cealalta...pana cand ma intreb iar si vreau sa schimb iar ceva si se cearta iar si iar. Stii ce tare e sa se lupte ideile intre ele? E un fel de "ma iubeste, nu ma iubeste". Chiar asa...ma iubeste?
Aha...si acum am vazut iar poza. Zambesc.
Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti dimineata si sa mai fie cineva langa tine in pat, sa se trezeasca morocanos din cauza ta, care te foiai prea mult dar sa nu-ti reproseze nimic tocmai pentru ca prefera sa se fie trezit asa decat sa doarma singur iar cand deschide ochii, sa vezi acel zambet si acea privire care te face sa vrei sa mai dormi doar ca sa te trezesti din nou, apoi sa te stranga in brate si sa uiti de tot, sa nu stii daca-i pe bune sau doar un vis prea frumos din care nu vrei sa te trezesti?
Ok, o dau in romantisme si incep sa visez. Vai! Dar daca la visat nu ma pricep, atunci la ce?
Da, mi-am dat seama: ascult Tracy Chapman, de aici mi se trage tot. Asta nu inseamna ca nu-mi place.
Sa trecem la lucruri serioase: plec sa fac un formular de inscriere pentru recrutarea voluntarilor in EcoClub. Mai bine decat sa visez cu ochii deschisi.

P.S. Simt ca nu ma mai reprezinta deloc blogu' asta' da' aveam atata chef sa scriu ceva incat nu m-am putut abtine.
P.S.2 Nu mai am jurnal si asta ma face sa sufar. Imi doneaza si mie cineva un caiet fain (I mean FAIN) pe care sa-l pot cara peste tot cu mine si sa-mi fie cel mai bun prieten? Eh...daca nu, imi iau eu unu'.
P.S.3 Candva voi scrie o carte. O sa ma gandesc la un nume fain. Nu stiu despre ce o sa fie vorba in ea dar nici nu conteaza. Oricum, o sa fie faina, garantez.
P.S.4 I love myself!! [(3 times/day :)) ) pt Sergiu H.]

Sinuciderea unui sentiment,,,

2011-03-30T07:27:00.002+03:00

Sentimentele sunt fragile. Ele nu se schimba, cum zic altii. Pur si simplu traiesc. Atunci cand nu mai ai grija de ele, fara sa zica nimic, te parasesc. Poate uneori nu ne dam seama exact de momentul in care-si iau zborul, dar dupa putin timp realizam ca unul dintre sentimentele pastrate de noi a disparut. Poate pentru o perioada a fost atat de bine inlocuit de altul incat ne speriem cand realizam ca moartea lui a fost mult mai devreme decat am vrut noi sa vedem...
Cred ca cel mai fragil dintre toate este bucuria data de ceea ce unii ar numi "iubire". El se naste de obicei in momentul in care ne indragostim. Creste odata cu jocul dragostei si moare odata cu fiecare cearta, fiecare neintelegere, fiecare asteptare neimplinita... Uneori, un singur eveniment trist ce apare, poate omori acea bucurie definitiv. Simti ca niciodata nu va mai fi ca inainte...si ai dreptate. Bucuria iubirii era in depresie de mult timp dar stia sa mascheze asta atat de bine...incat cand s-a sinucis abia ai sesizat. Nu ti-a venit sa crezi, ai avut un soc si te intrebai..."acum ce-am mai facut?". Pierzi cateva zile cu o inmormantare in care nici nu versi lacrimi si mergi mai departe. In curand va aparea un alt sentiment atat de asemanator cu primul incat le vei confunda, vei zambi iar sperand ca e aceeasi bucurie a iubirii dar nu... E doar o prelungire a agoniei, o minciuna frumoasa dar te bucuri de ea, pana o recunosti si te blamezi pentru naivitate...
N-ai ce sa faci, sentimentul s-a sinucis. Poate candva va veni altul si va dura mai mult. Asta speram toti...

Dancing...

2011-03-26T15:31:00.002+02:00

All my thoughts are infected with his flavor and my energy only flows to him today. It's magic I think... Or it's just the memory of an eternal moment? Could it be true or it's just my imagination? Does it really matter?
I feel our energies dancing every time I remember him... It's like we're both DNA strands, mixing together in a perfect equilibrium. We walk together in the unseen scene of our mind and we move on our warm heart beats rhythm. We're the only one who can hear that music, that perfect synchronicity. It's an infinite moment lost in the eternity...
Those US will dance forever tireless without thinking, without judging, just felling the love, the music, the perfection. We go with our own flow to nowhere smiling together and making love...

Scopul suprem

2011-03-26T12:02:00.002+02:00

Mi-a ramas in minte o replica auzita de curand...
Veneam de la Timisoara spre Arad si am inceput o discutie cu soferul. Se vedea ca vrea sa vorbim orice doar sa mai schimbe o vorba cu cineva. Nu-mi dau seama de ce a deschis subiectul religiei si al credintei. Eu incerc sa evit acest subiect, mai ales cand vine vorba de persoane necunoscute.
Imi zice omu' sincer ca el crede in Dumnezeu ca asa a fost invatat de mic. Il aprob, doar n-o sa-i zic sa cerceteze ca nici daca ma ducea pana acasa nu terminam discutia... Dar cel mai interesant lucru pe care l-am auzit a fost cand i-am zis ca noi am venit pe pamant sa evoluam, nu sa mancam. Imi zice "da, sa evoluam, adica sa ne inmultim"...
Acum, daca unii asa vad evolutia, eu ma mir ca suntem doar 6 miliarde de oameni pe planeta. Ar trebui sa fim cel putin dublu... Sau poate oamenii nu-si doresc atat de mult sa evolueze. Oricum, mi-e tare greu sa inteleg cum ajung unii sa creada niste lucruri care pentru mine n-au logica, pe oricate parti le-as intoarce...

Just some thoughts I had to put in order...

2011-02-15T16:25:00.005+02:00

It's time to write all I have in my mind again. My diary has some messy pages with my spontaneous thoughts that have to be reviewed. I feel some ideas flowing, some dreams starting to outline and that amazing experience I had, starting to change me.
It's strange how important all those things were. It's hard to tell the story, it's hard to remember all the details and it's impossible to describe all my feelings in words. I'll try...
The most important thing I remember is the state of mind we used to have all the time. It was a meditative/contemplative reaction at everything that I did. It's like being nowhere and everywhere in the same time. Doing things that most of people would call risky and dangerous became something normal to me. My mind starts to feel all this insecurity like a revelation. Putting myself in different situations helps me discover new parts of me much more quickly than normal. It's so amazing how ample a human being could be! So many things influence ourselves in various ways.
I learned how important calm and fearless is. I think fear destroys all the good, positive and deep parts of us. The only way you can achieve happiness, love and light is to forget about fear. Just to go with the flow in all the situations you can...and you always can do more!
I had some memorable moments of bliss when time and space don't exist and everything looks so clear, so pure, full of love's energy flowing all around us. It was amazing to realize how big this Universe can be. You only have to look from another perspective...

Timisoara to Sofia

2011-01-30T20:32:00.004+02:00

Day 1

...it means getting up at 7 o'clock in the morning, thinking "what the fuck am I doing? It's still dark outside!" and going back to bed. Getting up again half an hour later. "Well, I have a long trip and I'm not giving up without waking up and trying!" I took my clothes, my backpack and said goodbye to my room mate. The road was waiting for me. Outside, the sun was telling me I'll have a nice and lucky day. It was a beautiful sunrise. Thinking positively, I took a bus, got outside the town and hitck-hicking. I was very lucky. Changed my way a little bit and crosed the border at Bechet instead of Vidin. At the border I just realized I have no money. Actualy I had to change them...but no place to do that. Lucky again and taking a truck to Sofia... My host is wonderful. Some girl from coachsurfing...

Despre oameni. Ganduri, concluzii si nimicuri...

2011-01-27T23:34:00.002+02:00

Am inceput sa scriu o lunga postare despre oameni. Am sters-o cand era pe la jumatate. Mi-am dat seama ca nu pot crea teorii, nu pot trage concluzii si nu pot trage linie atunci cand vine de oameni. Totul e prea relativ, trebuie privit din prea multe puncte de vedere si nu pot sa-mi dau cu parerea... Cred ca acesta si este motivul pentru care-i iubesc atat de mult! Ma fascineaza diferentele acestea si cred ca mai am mult de cunoscut pana sa pot trage linie.
Las oamenii sa se miste. Sunt ca atomii. Ma si vad un atom colorat in multimea de atomi existente. Toti alergam, ne invartim, ne ciocnim, ne rotim si vibram haotic. Aparent. In realitate toti avem traiectoria noastra ghidata de niste legi complicate...

The big day!

2011-01-12T11:24:00.002+02:00

Wow! I don't really know how to start this story... It's about a guy I met. He's like...wow!
Jack is a traveler from US and we met yesterday at a tea. He traveled for 2 years all aroud the world. It's amazing how happy he is. For me, seeing such a person was motivating and frustrating in the same time... I was so disappointed of myself: I'm not capable of doing what I want and the saddest thing is that I don't even know what I'm looking for...
The idea of liberty wasn't true in my head. I always knew I want to be free, not to atach myself to others and so on... but now I feel the cage I live in...
He destroyed my idea of HOME. I always knew HOME doesn't mean a place for me but I tought it's a person or some feeling of stability that all people - including myself - need. But no! HOME means whatever makes you happy and it's only in yourself and depends only of yourself. You don't need money, a place or a lover to be HOME. All you need is yourself and a balance in tought, feeling and doing. That's all! If you do what your heart tells you, in the right moment, you are HOME.
So I saw why I'm not at HOME right now, why I always looked for something and why all the people used to disappoint me.
It's kind of a revolution for me all that I realized when I spoke with Jack. I was down, I was sad, almost depressive and after seeing him, all that was gone, it was past.And the present was so beautiful, so new and full of positive energy flowing in my veins.
The thing he said to me just before leaving was something like this:
"so what time is it? it's right now!" That was a reply that opened my eyes, my mind! I was very impressed by the way he said that.
Now I'm sure: I'm gonna see India soon! Can't wait to prepare my backpack!

Alegeri...

2011-01-05T22:24:00.003+02:00

Trairile noastre din prezent, sunt urmarea alegerilor din trecut. Ce faci cand ceea ce ai ales in trecut pentru acum nu te mai defineste? Te-ai gandit vreodata ca poate Tu-ul de azi va fi diferit de cel de maine? Si ca ce alegi azi nu va mai fi valabil in curand? Te-ai gandit ca te poti schimba atat de mult intr-un timp atat de scurt?
Si cine e de vina daca eu pur si simplu nu te mai iubesc?

Intunecatul April

2010-12-30T16:49:00.001+02:00

de Emil Botta

Sa ma refugiez in cortul padurii,
Intunecatul April este pe urmele mele,
zornaitoare lanturi taraste
si un cutit in maini sa mi-l infiga in coaste.

Cai verzi, purtati-ma repede ca fulgerul,
izbaviti-ma de rau, de harapnicul groazei,
mi s-a facut parul maciuca, pielea e o naframa de singe,
fuga, fuga
plin ploaia de singe, ud leoarca,
doar voi ajunge la sfintul asteapta.

Ia-ma la tine in trib,
ii strig ca din gura de sarpe,
da-mi simbrie amara, amara,
fa-ma calfa de inger, zelosul tau scrib.

N-am defaimat niciodata amurgul si tacerea
care sosesc hamesite din pesteri, din grote,
dar acum le insult si iara si iara le strig :
Vulpilor, vreti sa-mi las pielea pe-aici, amanet ?

Si Intunecatul April se face mai subjugator, mai tiranic,
acum ma va lua in primire nastrusnicul alai,
acum imi va sageta cu o floare umarul
si-mi va porunci laconic: stai.

Jos cenzura!!

2010-12-24T14:07:00.004+02:00

Fiind un om cat se poate de schimbator, de curios si de neconventional, imi place sa ma las dusa de val, sa cunosc, sa experimentez, sa ascult si sa invat cat mai multe. Asta am facut aproape intotdeauna. M-am lasat purtata de valul pasiunii, am zburat, am ras si am plans neregretand nimic ci multumindu-mi pentru noile experiente pe care le-am avut de fiecare data. Realizez ca daca nu ma avantam in diferite situatii, nu eram cea ce sunt azi, nu aveam langa mine oamenii minunati care ma inconjoara si nu ma cunosteam pe mine atat de bine. Sunt bucuroasa si mandra de toate nazbatiile ce le-am facut.
Problema e ca uneori ma mai leg...ma leg de oameni prin niste sentimente pe care poate nu le realizez pe moment sau poate chiar ma las dusa de val atat de mult din nevoia unei experiente noi. Pentru mine poate fi doar o noua aventura, un nou moment ce ma capteaza, un nou motiv sa ma las dusa de val... Poate fi o noua experienta unica ce stiu ca ma va influenta, pe care o primesc cu bratele deschise si de care ma bucur, dar pentru ceilalti...poate fi cu totul altceva. Ei pot sa-mi ceara mai mult, sa incerce sa ma tina legata, sa nu-mi mai ofere libertatea atat de pretioasa...
Cand ajung in momente din astea ma pierd. Nu mai stiu daca valorile mele sunt bune, daca intuitia ma duce pe calea cea buna, daca trebuie sa gandesc, ma cenzurez, nu ma mai las sa plutesc, devin rigida si sufar in tacere. Ma framant de fiecare data cand am ocazia sa fac ceva nou, ma blestem pentru sentimentele ce le am, jur ca n-am sa ma mai leg de nimeni si alerg! Fug spre acele provocari ce ma tin in viata, spre acele senzatii noi si incurcaturi de care mi-e dor. Fug spre mine si nu ma mai autocenzurez spre a fi cum vor altii, cum mi se cere sau cum cred eu ca ar fi bine...
Nu! De azi fac tot pe dos dar cu libertate! De azi plutesc si nu ma mai opresc pana cand ratiunea intervine si strica tot intr-o lume in care tot ce trebuie sa faci e sa SIMTI!

Monolog

2010-12-13T23:53:00.002+02:00

Deschide ochii!! Hey! Tu nu vezi cum te adancesti? Pierzi controlul si te lasi dusa de val. Pentru ce? De ce nu te opresti? De ce pui suflet?... Eh...stiu ce-mi raspunzi. Ai mult de dat, de aia. Nu poti spune nu, nu vrei asta... Macar daca ai castiga ceva din toata afundarea in labirintul asta. Doamne! cat imi doresc sa gasesti calea cea buna spre iesire! Stiu ca-ti place sa te plimbi. Vad ca te joci alergand pe carari necunoscute si refuzi sa vezi asemanarile dintre ele. Te epuizezi razand de naivitatea cu care privesti lucrurile si nu mai ai energia necesara schimbarii. Amani introspectia, amani echilibrul. Ti-e frica sa-ti gasesti calea pentru ca ti se pare prea simpla. Ai impresia ca n-are farmec daca iesi din labirint. Crezi ca nu mai ai unde sa fugi, crezi ca jocul s-a terminat odata cu evadarea. Ti-e frica sa gasesti libertatea, ti-e frica de necunoscut, ti-e frica de lipsa zidurilor... Crezi ca ele sunt facute sa te sprijine? Nu...doar te incoltesc, te ingradesc si te limiteaza. Opreste-te! Ma asculti? Zi ceva!...

Dualitate...

2010-12-07T21:53:00.002+02:00

Oamenii sunt duali. Credem in rau si in bine, de multe ori nici nu facem diferenta intre ele...oricum, e ceva normal sa oscilam, sa fim nehotarati sau sa ne ascultam uneori mai mult partea rationala, apoi sentimentele sa contrazica...sau invers.
In mine zac mai multe stari ce se contrazic, mai multe sentimente opuse. Uneori iese la iveala frumusetea, iubirea si pacea. Atunci incerc sa le dau oamenilor cat mai mult din mine, ma ofer toata fara sa ma gandesc la consecinte. Din pacate sunt momente in care uratenia, ura si suferinta isi fac loc prin ranile nevindecate si izbucnesc lovind tot in calea lor. Sunt ca o furtuna ce mistuie tot in cale. Lasa depresii si despartiri, lacrimi si neintelegeri. Atunci se asterne tacerea. Decat niste cuvinte murdare ce ar lovi cu noroi curatele suflete din jur, mai bine o liniste apasatoare si multe semne de intrebare.
Dualitatea din mine se manifesta in fiecare moment, in fiecare clipa incerc sa acopar cu plasturi acele incercari ale urateniei mele de a iesi la suprafata. Din pacate uneori mai uit plasturii acasa sau din neatentie ma lovesc iar...
Uneori aceeasi iubire pasionala se transforma in ura crunta si ma intreb confuza ce simt... Care e diferenta dintre cele doua si unde e limita dintre ele?

Cand focul se stinge...

2010-12-07T14:57:00.003+02:00

Uneori o privire, un zambet sau un gest marunt e de-ajuns sa aprinda o flacara in inimile noastre pustii, uscate si nehidratate... Te bucuri ca in sfarsit se misca ceva in tine, ca simti, ca poti sa visezi. Iti trezeste speranta, te face sa zambesti mai des... E o stare de bine ce te cuprinde si simti nevoia de mai mult... Vrei sa revezi acea privire, acel zambet sau gest. Iti doresti sa alimentezi focul aprins. Nu vrei sa pui paie pe foc, nici prea mult combustibil. Parca n-ai vrea nici sa arda mocnit. Ai vrea sa fie ceva nou, ce sa te tina cu ochii deschisi, sa te surprinda si sa poti zice ca e altceva... Nu te gandesti la asta acum, simti doar caldura ce s-a aprins in tine. Te incalzeste dar nu te arde, desi poate-ai vrea sa fie-un pic mai cald. Te bucuri, traiesti, incerci sa dai viata focului din tine dar dintr-o data realizezi ca vantul si ploaia asta rece au cam stins jarul din tine, cauti repede-o bricheta. Ea n-are nici zambetul, nici privirea...nici macar combustibil sa te-aprinda. Traiesti cu speranta, te prefaci ca focul inca e aprins, ca doar caldura inca mai este in tine. Nu te-ai racit atat de repede... Ii arati ca esti tot ca inainte, ca nimic nu s-a schimbat dar pe zi ce trece, raceala te cuprinde incet, tot mai profund...
Si ce poti sa faci cand focul din inima se stinge?

Un cerc deschis trebuie inchis...

2010-12-03T20:07:00.003+02:00

Ma tii in brate dar amintirile imi dau navale, intra in mintea mea si ma poarta spre taramuri departate, in vremuri demult apuse, facandu-ma sa uit de prezent si dandu-mi o stare de melancolie. Nu-ti spun nimic dar imi citesti departarea in privire. Ma ascund ca sa nu vezi mai mult, totusi iti dai seama repede ca acel trecut e inca prezent pentru mine si nu ai cum sa patrunzi in acel timp... Ma privesti cu intelegere si parca-ti dai seama cat de greu imi e sa revin la realitate. Sunt pierduta in timp si parca ma adancesc intr-un trecut tot mai indepartat. Ies la iveala stari si sentimente de care credeam ca am scapat. Analizez fiecare persoana, fiecare moment... Fac tot posibilul sa uit de acea amintire si sa ma intorc in prezent. Te vad langa mine, te simt, dar nu te pot lega de trecutul la care ma gandesc... Nu esti nici macar in prezentul meu...esti venit din viitor si cred ca ne-am intalnit prea devreme. Poate nici nu trebuia sa ne intalnim vreodata. Sa fi fost o eroare a timpului? Nu-mi voi bate capul cu asta. Stiu doar ca toate actiunile mele incepute si neterminate reies la iveala acum. Nu pot decat sa incerc sa finalizez si sa lamuresc ce-a mai ramas. Oare vei intelege asta? Daca exista un inceput, atunci ar fi cazul sa gasesc finalul ca sa pot merge mai departe unde nu e nici inceput, nici sfarsit...
Revin langa tine, inchid ochii si te sarut incercand sa uit de toata teama... Nu ma lasa sa alerg iar in cercuri!

Zi ploioasa...

2010-12-02T18:19:00.003+02:00

Ma trezesc dimineata cu un sarut. Zambesc. Afara noaptea saruta ziua iar norii inca mai fac dragoste pe cer ascunsi unul dupa celalalt. Ma ridic buimacita din pat. Dupa o cafea lunga si o bucata de pizza, plec grabita la scoala. Nimic interesant. Colegii sunt la fel de plictisiti de viata si fac aceleasi glume. Ma intorc dupa o ora. Dau un telefon. Nu raspunde. Suna. Raspund. L-am trezit. Are voce de somnoros. Urc. Il imbratisez. Plec. Zambesc. Ma intorc in cuibusorul meu de nebunii. Ma asteapta un zambet cald si o privire concentrata. Am inteles tot. Te las in pace. Imi fac de lucru. Cobor la o tigara. Vin inapoi si citesc. Sunt aproape fericita. Plecam impreuna. Ne grabim. Eu aici, el acolo. Ajung unde eram asteptata. Nimic interesant. Incerc sa uit de o mica durere. Zambesc si visez. Sun o prietena. Ne vedem diseara. Vad o fata noua in tot maroniul acesta tomantic. Printre stropii de ploaie primesc o imbratisare. Zambesc. Exact la el ma gandeam. Imi fac mici pofte cum trebuie sa facem din cand in cand... Plec in ploaie. O alta fata cunoscuta. Zambim, ne bucuram. Mergem mai departe. Ma ploua dar zambesc. O masina ma stropeste. Ii raspund soferului cu un zambet. Nici macar in gand nu l-am injurat. Merg mai departe si ajung inapoi...in cuibusorul meu de nebunii.

Noiembrie...

2010-12-01T14:08:00.004+02:00

S-a incheiat inca o luna de toamna, un nou noiembrie a trecut... Incerc sa-mi amintesc unde a inceput dar nu reusesc sa-mi dau seama. Iau un calendar si incerc sa marchez unele date ce-mi vin in minte... 15 august, 15 septembrie... 19-26 septembrie, 10-22 octombrie... Bifez toate duminicile din octombrie si realizez ca in noiembrie n-am retinut nicio data. Parca nu s-a intamplat nimic important si totusi...o simt ca fiind cea mai frumoasa luna de anul acesta. Sa fie pentru ca ma asteptam la atat de putin? Sa fie pentru ca asa trebuia sa fie? Ce mai conteaza?
Am simtit, am trait, am fugit si m-am intors, m-am descoperit si m-am ascuns in acelasi timp.
A fost o luna a libertatii, a pasiunii si a mea... Pot sa zic ca pentru prima data am gasit ce am cautat, am avut langa mine oamenii pe care mi-i doream de atat de mult timp si am reusit sa imi fac lumea mea, sa decorez spatiul personal in toate culorile care m-au definit in momentele cele mai intense.
As picta acest noiembrie in nuante de rosu intens, de ruginiu si verde. As adauga o pata de gri si una de portocaliu, visiniul ar fi undeva pe fundal iar galbenul s-ar imbina atat de bine pe o frunza cu maroul tomnatic... E un tablou atat de viu in natura asta amortita de frig si ploaie... E exact pata de culoare ce lipsea, acea energie ce e in stare sa schimbe tot, sa-mi puna in miscare universul personal...
As vrea sa ascult cantecul acestui noiembrie in cuibusorul meu de nebunii, in surdina, fumand o tigara ce sa-mi aminteasca ca prin fum de toate clipele ce nu trebuie uitate...dar care candva nu vor mai insemna nimic.
As vrea sa fie iar noiembrie...

LumeBuna.ro

2010-11-29T10:23:00.003+02:00

De aseara sunt si eu Ambasador LumeBuna.ro.
Ce inseamna asta? Si mai ales...ce e LumeBuna.ro?
LumeBuna.ro are ca principal scop aducerea in prim plan a stirilor despre proiecte si oameni care produc o schimbare, care genereaza un impact pozitiv in viata lor si in jurul lor. Niste tineri motivati au crezut ca se poate, asadar s-a ajuns ca printr-o idee sa se construiasca o echipa, un site, o sursa de informatii pozitive...
Toata povestea o puteti citi aici.
Ce inseamna sa fii Ambasador LumeBuna.ro? E simplu. In primul rand trebuie sa am aceeasi viziune ca si echipa Lume Buna. In al doilea rand, sa-mi doresc sa promovez si sa sustin proiectele si evenimentele Lume Buna.
Evident, oricine poate deveni Ambasador. Aici poti afla si cum.
Eu abia astept sa-i cunosc si pe ceilalti ambasadori si sa ma apuc de treaba. Putem face multe lucruri frumoase impreuna.

Asteptare de toamna...

2010-11-29T00:21:00.003+02:00

Astepti. Stai pe o banca pustie in toamna asta intunecata. E frig iar vantul bate cu putere. Stropi marunti de ploaie te lovesc pe fata alba. Parcul e pustiu iar copacii parca iti striga sa pleci. Nu-i auzi. Asculti doar atent zgomotul unor pasi. Ai atentia fixata pe sunet dar nu auzi nimic. E o liniste de mormant in toata furtuna asta. Crezi ca pasii ce se vor auzi vor fi de ajuns sa te scoata din tacerea in care te-ai cufundat. Crezi ca bratele ce te vor imbratisa vor fi de ajuns sa te incalzeasca, crezi ca un sarut e de ajuns sa simti ceva... Astepti neclintit, nu simti cum vantul te loveste, nu simti ploaia, nu vezi intunecimea, iar tacerea nu te sperie... Esti intr-o stare de amorteala, te uiti in gol si gandurile ti s-au fixat pe asteptare. Astepti de atat de mult timp incat ai uitat ce-ti doresti, nu mai stii inspre ce te indrepti.
O straina misterioasa se aseaza langa tine fara sa-ti zica nimic. Te priveste intens si tot ce poti face e s-o imbratisezi, s-o saruti, s-o atingi... Simti! De data asta e diferit! Parul ei castaniu iti mangaie obrazul inghetat, buclele i se plimba prin fata ta jucause. Zambeste spre tine si te intriga. Nu poti intelege nimic din ce-ti zice. O strangi iar in brate, incerci s-o tii aproape. E prea aproape ca s-o mai poti apropia dar e mult prea departe ca s-o mai poti atinge. E a ta pentru totdeauna dar e atat de departe, de rece... Se indeparteaza tot mai tare. Intinzi mana spre ea, incerci s-o prinzi dar nu poti. E mult prea departe...abia c-o mai poti vedea. Vantul bate cu putere si ea dispare in nelinistea serii.
Te trezesti inghetat pe banca pustie.
Sa fi fost un vis? Sau ce putea sa fie?

Cand simti...

2010-11-24T17:40:00.002+02:00

...ca nu mai ai nimic de dat, nimic de oferit celorlalti...
...ca nu poti umple niste goluri;
...ca nu mai ai energie sa cauti in tine;;
...ca nimeni nu te poate ajuta;
...ca te-ai afundat prea mult in aceeasi stare canceroasa;
...ca oriunde te-ai ascunde, tot te va gasi cine nu trebuie;
...ca intotdeauna putea sa fie altfel;
...ca ai epuizat toata sursa de speranta;
...ca te-ai transformat intr-o forta ce atrage tot ce e negativ;
...ca nu mai poti simti nimic...ce faci?

SPOT Weekend - ziua 2

2010-11-21T23:03:00.002+02:00

S-a terminat weekendul, s-a terminat si traingul...
Azi am invatat alte lucruri misto de la alti oameni interesanti. Mi-au placut toate workshop-urile. Dimineata am inceput cu Tips & Tricks Design. Am baut rapid o cafea (n-am mai facut asta de pe la inceputul clasei a 12-a cand ma culcam la 5 si ma trezeam la 7...) si am reusit sa fiu atenta. Cred ca mai mult e "vina" trainerului decat a cafelei totusi...
Dupa coffe break a urmat Event Management. Aici am invatat tot ce trebuie sa facem pentru ca evenimentele organizate de noi sa iasa bine. Mi-am dat seama ca stiam prea putine despre subiectul asta si chiar mi-a prins bine sa vad pas cu pas ce trebuie facut. Sunt curioasa care va fi primul eveniment la care ma voi implica in organizare :)
La Media Management ni s-a explicat cum sa abordam potentialii parteneri, de ce sa facem parteneriate, cum sa le mentinem si alte lucruri dragute pe aceasta tema. Mi-a placut ca am facut o mica simulare a incercarii de a incheia un parteneriat si ne-am folosit cunostintele pentru a gasi beneficiile pe care le-am putea oferi partenerului. N-as vrea sa intru prea mult in detalii, asa ca trec la partea finala.
In incheiere am primit cateva sfaturi utile pentru viitor ce au reusit sa ma impresioneze si sa ma motiveze. Aveam nevoie de asta. Astfel am realizat ca toti avem un potential imens doar ca de cele mai multe ori nu stim sa-l utilizam si depinde de noi in ce directie vom evolua.

SPOT Weekend - ziua 1

2010-11-20T21:11:00.004+02:00

A fost si prima zi de weekend cu trezeala de dimineata. Am fost la Casa Tineretului la Spot Weekend, eveniment organizat de AIESEC pentru voluntarii din ONG-urile timisorene. Pe agenda de azi au figurat urmatoarele: Communication Skills, Branding si publicitate neconventionala si Social Media. Toate subiectele au fost abordate cu seriozitate si m-am bucurat sa vad interes din partea celor prezenti.
Am invatat cum sa remediem un conflict ce are la baza lipsa sau proasta comunicare, sa ne imbunatatim modul prin care ne exprimam, am invatat ce este un brand si cum putem sa-l promovam, cat de importanta este social media in zilele noastre si multe alte lucruri pe care le-am gasit folositoare si utile.
Nu pot sa nu pomenesc de oamenii intalniti acolo. Mi s-a parut o mica adunatura de suflete pornite spre schimbare. Lucrul acesta nu poate decat sa ma imbucure si sa-mi dea entuziasmul si energia necesare pentru a merge mai departe pe calea schimbarii.

Mai jos am postat niste clipuri interesante ce le-am vazut azi. Enjoy!

We no longer search for news, the news finds us...

CONCERT CARITABIL

2010-11-19T22:57:00.002+02:00

CONCERT CARITABIL organizat de studentii de la Facultatea de Medicina si Farmacie "VIctor Babes" Timisoara

SCOP : STRANGERE DE FONDURI cu ocazia SFANTULUI NICOLAE pentru copiii de la CENTRUL DE DISTROFICI si alte CENTRE DE ZI PENTRU COPII, din Timisoara.

PRET BILET: 5 RON, se pot procura de la INTRARE in ziua respectiva sau de la LAURA (0743101926)
STEFAN(0745784804)

Uneori...

2010-11-16T00:45:00.003+02:00

Uneori...iti doresti atat de mult sa se intample ceva incat devine imposibil;
Uneori...te feresti si vrei sa fugi de tot...iar totul te prinde din urma;
Uneori...te saturi sa-ti doresti, ti-e prea greu sa fugi si te cuprinde indiferenta...atunci lucrurile vin de la sine. De cele mai multe ori reusesti sa fii surprins. Actionezi cu indiferenta, te trezesti cu reactii pline de speranta si te sochezi. Te calmezi rapid si lasi lucrurile sa vina de la sine. Nu poate sa iasa ceva rau, mai ales daca nu pui suflet...si plutesti ca o frunza in bataia vantului. Pana cand ceva se intampla, cineva schimba situatia...poate cineva mai indiferent decat tine sau poate o intamplare ciudata. Ajungi sa simti, ajungi sa iti doresti, sa fugi...pana cand te saturi iar. Problema e ca de data asta te saturi mult mai repede. Detii o indiferenta revoltatoare si juri ca nu-ti mai pasa de nimic...
Dar te intreb acum...ce ai de castigat din reactia asta nejustificata? Ia mai gandeste-te...chiar asa vrei sa ajungi? Chiar asta simti ca te defineste? De ce alegi iar sa reactionezi in loc sa actionezi?? Aminteste-ti lectiile despre iubire si uita tot ce ti se intampla uneori...fii tu insuti si bucura-te de fiecare secunda in care poti sa simti ceva. Simte ca traiesti prin iubire!

Alti noi...

2010-11-06T15:18:00.002+02:00

Ma tii inchisa intr-o camera obscura, cu miros de mucegai si umezeala. Sunt singura si nu pot sa vorbesc. M-ai legat, m-ai imobilizat si aproape ca ai uitat de mine. Din cand in cand iti amintesti si vi sa stam de vorba. Dupa ce reusesc sa-ti spun cat contezi pentru mine si ca daca tie ti-e bine asa, voi suporta in continuare conditiile mizere in care ma aflu, imi dai o palma si ma trantesti iar la pamant. De data asta m-ai lovit mai tare. Incerc sa ma ridic dar corpul nu ma asculta. Iti aud pasii. Te indepartezi fara sa-ti pese. Nu te uiti inapoi. Iesi si incui usa fara sa-mi dai drumul. Incerc sa ma misc si cad intr-un somn profund. Visez sau e real, nu-mi dau seama. Se intersecteaza planele, timpul se opreste si fuge in acelasi timp. Alerg si stau, rad si plang, iubesc si urasc dar fata mi-a ramas nemiscata de cateva ore. Sunt la pamant. Acum realizez asta. Am o pozitie incomoda si cu greu reusesc sa ma ridic. M-ai lasat dezlegata. Degeaba. Mi-ai oferit libertate si n-am ce face cu ea. Corpul paralizat nu ma asculta. Sunt constienta dar visez si cant in linistea asta impenetrabila. Peretii se transforma si simt cum se ingusteaza totul pana cand usa sparge tacerea. Tresar si deschid ochii. Aud pasii apropiindu-se. Imi dau seama imediat. Nu esti tu. Totusi, privirea nu ma insala. Persoana din fata mea e identica cu cea ce m-a palmuit. Ma privesti rece. Nu-mi spui nimic. Simt ca nici n-ai ce sa-mi spui in toata nepasarea ce te inconjoara. Ma iei de mana, ma strangi sever si ma ridici cu brutalitate. Suspin. Ma lovesti iar. Simt ca nu mai ai nevoie de mine. Ti-ai dat seama ca din rapirea facuta nu poti primi nicio recompensa. De ce m-ai mai tine aici? Nu-mi spui nimic iar tacerea ma face sa cred ca am murit...sau ca urmeaza sa mor. Surprinzator, pasii te poarta spre usa iar eu ma tarasc ca sa nu-mi rupi mana. Imi vine sa plang dar parca pana si lacrilmile m-au parasit. Deschizi usa si ma arunci violent afara. Nu-mi spui nimic. Inchizi doar usa si ma lasi sa fiu libera. Pana sa pot realiza schimbarea, simt frigul imens din jurul meu ce imi ingheata sentimentele, ma sleieste de puteri iar privirea imi devine de gheata...