Vlad Munteanu

ЖЕСТЬ! 2014 ОБАМА ПРОСИТ УДАЛИТЬ ЭТО ВИДЕО Журналистка опустила Обаму в ...

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 11 Sep 2014 21:05:00 +0000

Николай Стариков в Кишиневе 10.12.13. Дискуссия.

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 01 Aug 2014 21:57:00 +0000

Cruciuliţă pentru tata | Portalul "Moldova Ortodoxă"

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Sun, 22 Sep 2013 21:19:00 +0000

Cruciuliţă pentru tata | Portalul "Moldova Ortodoxă":

Ana era pe cale de a închide magazinul, când ușa s-a deschis și a intrat o fetiţă de vreo 6-7 ani. Părul castaniu al fetei era frumos aranjat în două cosiţe. Ochii mari o priveau cu atenție pe Ana. - Deja e închis – a vrut să spună Ana, dar ceva în privirea fetei o opri. -Iertaţi-mă, am nevoie de o cruciuliţă. - Cruciuliţă? – Ana a repetat surprinsă. - Da, o cruciuliţă de argint. Destul de surprinsă de vizitatoarea neașteptată Ana s-a întors la tejghea și a întrebat: - De ce de argint? - Pentru ca să alunge spiritele rele. -Ia să vezi! – uimirea vânzătoarei crescu şi mai mult. Auzise şi ea că argintul este eficace împotriva spiritelor rele. -Ai şi bani? - Da. Și fata a pus pe tejghea un săculeţ plin cu bănuţi. Văzând mirarea Anei, ea a explicat: “Am economisit pentru o păpuşă.” Ana şi-a reamintit propria copilărie în care nu prea s-a bucurat de jucării şi dorința chinuitoare de a avea o păpușă mare şi frumoasa. Simţi de parcă o durere în suflet. Aplecându-se către micuţa vizitatoare a întrebat-o blând: “Dar ce vreai să faci cu cruciuliţa?”. - Pentru tata, – a spus fata și văzând nedumerirea Anei, a precizat: – Pentru tatăl meu. Spiritele rele au pus stâpânire pe el. Şi el bea şi bea în continuu. Ana simţi în regiunea inimii o durere apăsătoare. “Biata fată,” – s-a gândit ea. Așa cum şi în viaţa ei, de la început tatăl, acum soțul. Toate băutura aceasta! — Şi cu adevărat spirite demonice, — s-a gândit ea. - Și tatăl tău e botezat? - Nu. - Atunci pentru ce îi trebuie o cruciuliţă? - Am să merg la biserică şi voi ruga să-l boteze. - Dar unde e mama ta? – Tot mai uimită a întrebat Ana. - Mama a murit. A murit de la suferinţă şi durere că tata bea. - Şi cine are grijă de voi? - Păi noi cu tata. El e bun, nu e chiar mereu beat. - Şi crezi că el se va boteza și nu va mai bea? – a întrebat Ana. - Bunica spunea că de la spiritele rele numai Biserica poate ajuta. Ana a strâns monedele de pe tejghea şi tot cu punguţă i le-a întins fetei. - Cum te cheama? - Alionka, îmi spun toţi. Dar așa, Elena. Începură să-i joace lacrimile în ochi. - Nu e suficient, da? - O să ţi-o dau aşa. Ia banii și cumpără-ți o păpușă. Și văzând surprinderea fetei a adăugat – “Eu am una în plus.” Ochii fetei s-au luminat. Ana a pus o cruciuliţa într-o pungă și a întins-o Alionei. “Mergi cu Dumnezeu”. După închiderea magazinului, Ana tot nu-şi putea lua gândul de la această întâlnire minunată. Și intrând în casă, a decis: “Voi lua o zi liberă și mă voi duce la biserică.” …. Aliona fugea de nu simţea picioarele sub ea. “Numai să nu fie închisă Biserica, numai să nu fie închisă,” – repeta ea. Biserica era deschisă. Aliona a dat buzna în biserică, când brusc i-a îngrădit calea o femeie cu o cârpă în mână. «Unde alergi? — s-a adrsat ea fetei. Biserica e închisă. - Nu, nu!, numai nu asta – s-a gândit Aliona. - Trebuie numaidecât să-l botezăm pe tata, înţelegeţi? A fost răpit de spiritele rele! I se părea că a spus-o încet, dar a răsunat atât de puternic în Biserica goală, că la strigătul ei disperat, a ieșit din altar părintele Nicolae. Aliona știa că slujitorilor bisericii li se adresează cu “părinte”, dar numele acestui “părinte” ea nu-l știa, aşa că a exclamat, alergând către el. - Părinte, drag părinte! Ajută-l pe tatăl meu. L-au răpit spiritele rele și el e pe moarte! Părintele Nicolae a netezit încet capul fetei, a așezat-o pe o bancă și a început să o întrebe despre suferinţa ei … …. Pankrat se reîntorcea greu la realitate. O piatră de moară grea de parcă îi apăsa capul, provocând o durere sfâșietoare. El şi-a reamintit sentimentul singurătăţii de ieri pe care a încercat să-l înece în vodcă. Şi-a amintit cum nepundând să se mai ridice a strigat către Aliona să-l cheme pe vecin. A văzut brusc în faţa ochilor umerii subțiri ale copilului, care de parcă se lăsau şi mai în jos de la povara imensă pe care nu puteau s-o ducă. De le aceste amintiri deveni şi mai trist. Ochii îi erau umflaţi și nu vroia să-i deschidă. Cu greu a reușit să întredeschidă pleoapele. Nu putea înțelege ce se întâmplă. Totul era alb și doar înntr-un colț de parcă a remarcat ceva întunecat. — Acum o să fie bine, părinte Nicolae, – sora medicală a aruncat seringa la lada cu gunoi şi a ieşit din salon. Părintele Nicolae privea cum viața revene încet la omul din faţa lui. De obicei, părintele încerca mereu să vorbească cu cel din faţa sa privindu-l în ochi. Numai acolo poți găsi răspunsuri la toate şi mai ales răspunsuri despre sufletul omului. Știa că ochii rar mint. Dar când îl privea pe Pancrat, nu vedea decât un val de ceaţă în ochii lui. Treptat formele au început să devină mai clare și Pancrat a văzut stând pe un scaun un “popă” și pe fiica sa plângând. Iar el era culcat pe un pat alb, și totul în jur era neobișnuit de alb și elegant. - Eu mă numesc părintele Nicolae – străinul s-a prezentat. Fiica ta a venit în biserică și te-a salvat. Încă puţin şi era prea târziu. Pancrat privea către fața omului deja nu prea tânăr și ceva în înteriorul lui simţea că e neobişnuit. O greutate enormă îi apăsa sufletul, el vroia să o elimine, dar nu ştia cum. Abea desluşit a spus – “Mulțumesc.” El nu știa pentru ce îi mulțumeşte omului din faţa sa, dar când l-a privit în ochii blânzi, el şi-a dat seama că vrea să-i relateze tot ceea ce a acumulat în sufletul său de mulți ani … …Părintele Nicolae asculta în tăcere, fără a întreba și nu a spus nici un cuvânt. Pancrat pentru un timp tăcea apoi ofta trist şi continua să deschidă toate colțurile întunecate ale sufletului său. Era deja foarte târziu când el epuizat, a pus capul pe pernă. Părintele Nicolae i-a vorbit calm ca un adevărat părintre către fiul său. El i-a vorbit despre crucea pe care fiecare trebuie să o ducă, despre slăbiciunile omului, despre frumusețea și puritatea sufletului. Cuvintele neobişnuite pentru Pancrat ca un adevărat balsam analgezic îi ungeau inima, fâcând-o să bată cu totul altfel. O forţă necunoscută îi pătrunse în interior și l-a umplut cu o căldură surprinzătoare și încredere nemărginită. “Cât e de bine!” – s-a gândit Pancrat, închizând ochii. El nu a observat că a adormit. Pancrat s-a trezit devreme. La început el nu a înțeles unde se află. Dar când a văzut cum doarme pe scăunel fiica sa, imediat şi-a adus aminte totul. Cu o nouă blândeţe Pancrat a mutat-o pe fiica sa pe pat, iar el s-a așezat pe scaun. Un sentment uimitor simţea din interior. Dintr-o dată şi-a adus aminte despre oaspetele târziu. “De la el este, prin el au venit acestea” – s-a gândit Pancrat. Desigur, el nu nega şi anterior că există “ceva acolo”, dar acum acest “ceva” era atât de aproape, de parcă l-a atins pe el şi i-a transformat sentimentele și gândurile. El nu şi-a putut aminti exact ceea ce a spus părintele Nicolae, dar sentimentul de încredere, ușurința din suflet îl forța să întreprindă ceva. Pankrat a fost externat după trei zile. Aliona a adus o cămașă curată și pantaloni călcaţi. După ce şi-a schimbat hainele și a mulțumit medicilor, au ieșit în stradă. “Ce soare frumos este astăzi, luminos și cald!” – privea Pankrat, cu surprindere. El mergea, ţinând-o de mână pe Aliona și a era surprins privind de parcă pentru prima dată fețele trecătorilor. Erau de parcă mai binevoitoare ca oricând, unii chiar i-au zâmbit lui Pankrat ca unui prieten bun. Pankrat nici nu a observat cum au ajuns la biserică. S-au privit unul pe altul şi deşi nehotărât au trecur împreună pragul Bisericii. În Biserică merge slujba: erau aprinse multe lumânări și se auzea o cântare tristă şi minunată. Au stat în liniște un timp într-un colțişor. Din ușa deschisă a ieşit părintele Nicolae, ținând în fața unui obiect, asemănător unei cupe. Pankrat era atât de emoţionat că mai nu înțelegea ce spune părintele Nicolae. Îi păruse că părintele s-a uitat la el şi a dat ușor din cap. Ce s-a întâmplat în momentul următor Pankrat nu era în stare să înţeleagă: lacrimile care îi curgeau nu le putea şterge nici cu mâneca cămaşii, plângea ca un copil. A plâns fără rușine de aceste lacrimi și fără să le oprească. Avea o senzaţie ciudată că cineva ușor îi mângâie capul. Și de la aceasta lacrimile curgeau şi mai mult. Privind la el, a început să plângă şi Aliona. Ea şi-a dat seama că tatăl ei și-a revenit, că diavolul l-a lăsat, deși nu era încă botezat. Încet a scos cruciuliţa din buzunar, şi a pus-o ușor în mâna tatei. Pankrat cu dragoste şi recunoştinţă a privit fiica şi a strâns ușor cruciuliţa în mâna lui mare. S-a botezat Pankrat peste o săptămână. După botez, părintele Nicolae, l-a felicitat și i-a dăruit o icoană a Sfântului Gheorghe. O femeie, plângând a îmbrățișât-o pe Aliona şi deasemenea l-a felicitat pe Pankrat. Aliona a spus că ea e noua sa prietenă, tanti Ana de la magazin. Totul era atât de neobișnuit și semnificativ, încât Pankrat era foarte confuz. Pentru o clipă, a pierdut-o din vedere pe Aliona. Apoi a văzut-o stând în genunchi în fața unei icoane, de unde Dumnezeu se uita la ea. Pankrat în liniște s-a apropiat și s-a oprit în spatele ei. Deodată a auzit cum fata rostea într-o șoaptă fierbinte: “Tată, dragul meu Tată! Îţi mulţumesc pentru tăticul meu. Te iubesc foarte mult.” Și Pancrat şi-a dat seama că din acest moment viața lor vor va fi diferită. El şi-a mângâiat capul fetei. Ea s-a ridicat, a pus ușor în faţa icoane un săculeţ micuţ și a sărutat picioarele Mântuitorului. Ea era fericită și calmă. Acum, totul va fi bine! Ei au ieșit din Biserică și în stradă i-a întâmpinat un soare strălucitor. Se pare ca soarele îi saluta cu bucurie, de parcă bucurându-se şi el de noua lor viață!

traducere şi adaptare Natalia Lozan sursa www.logoslovo.ru

Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/cruciulita-pentru-tata/
Moldova Ortodoxă

Hemoroizi | Remedii naturale

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 03 May 2013 10:13:00 +0000

Hemoroizi | Remedii naturale:

'via Blog this'

Retete miraculoase: Tratamente naturiste pentru hemoroizi

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 03 May 2013 10:13:00 +0000

Retete miraculoase: Tratamente naturiste pentru hemoroizi:

'via Blog this'

Reteta miraculoasa cu usturoi

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 02 May 2013 19:51:00 +0000

Reteta miraculoasa cu usturoi

Acest preparat din extract de usturoi curata organismul de grasimi si pietre, imbunatateste metabolismul si astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice. Regleaza greutatea corpului, topeste cheagurile de sange, vindeca diafragma miocardica bolnava, arterioscleroza, inapetenta, sinuzita, hipertensiunea.

Aceasta reteta a unui farmacist antic a fost gasita in 1972 intr-o manastire budista din Muntii Tibetului.
Acest preparat din extract de usturoi curata organismul de grasimi si pietre, imbunatateste metabolismul si astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice. Regleaza greutatea corpului, topeste cheagurile de sange, vindeca diafragma miocardica bolnava, arterioscleroza, inapetenta (lipsa poftei de mancare), sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare, face sa dispara artritele, artrozele si reumatismul. Vindeca gastritele, ulcerele de stomac si hemoroizii, absoarbe orice fel de tumori externe si interne, vindeca diferitele tulburari de vedere si auz, impotentA. Are efect benefic asupra intregului organism.
Reteta "picaturi de macerat de usturoi"este ferm conditionata de o unica si importanta restrictie. Pe durata aplicarii tratamentului conform schemei este total interzisa consumarea usturoiului sub orice alta forma. Tratamentul e de provenienta budista si se aplica o data la 5 ani.
Secretul curatarii, taierii si pisarii usturoiului, atat pentru reteta cu alcool, cat si pentru mujdei sau orice altceva: nu-l atingeti de metal! Curatati-l cu unghiile sau cu un cutit de …lemn. Pisati-l in mojar de portelan sau sticla. Daca nu aveti, folositi clasicul „pisalog” din lemn. in nici un caz in piua de metal in care pisati nuci sau alte alimente! O ultima precizare: pentru copiii mai mici de 14 ani, cura cu „usturoiul vindecator” se va face doar dupa o consultare a medicului.
Ingrediente si mod de preparare
Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit intr-o piulita de lemn, peste care se toarna 220-250 grame alcool de 95-96°. Borcanul se inchide ermetic si se pune in frigider timp de 10 zile. Pe timpul pastrarii amestecului de usturoi in alcool pentru macerare, timp de 10 zile, se recomanda omogenizarea zilnica a acestuia. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:

Numar de picaturi

Ziua	Mic dejun	Pranz	Cina
1	1	2	3
2	4	5	6
3	7	8	9
4	10	11	12
5	13	14	15
6	16	17	18
7	12	11	10
8	9	8	7
9	6	5	4
10	3	2	1
11	15	25	25

Se va continua cu cate 25 picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii cantitati.
Cel mai puternic antibiotic natural din lume
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. in prezenta sucului sau germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamanii. Omoara cei mai oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - in cinci minute fix! in testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci unitati de penicilina.
Este o planta atat de puternica, incat, cand e frecata pe picioarele cuiva, intra rapid in sange si poate avea un efect benefic in plamani. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocand cativa catei de usturoi, amestecandu-i cu putin untdelemn de masline si aplicand mixtura pe talpi.
Oameni bolnavi de plamani - ajunsi in pragul mortii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astm, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au intremat si au plecat complet vindecati, laudand aceasta planta miraculoasa.
Invinge germeni de care penicilina nici nu se atinge
In 1948, dupa ani intregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, in sfarsit cu fermitate, „puterea de penicilina” a usturoiului, izoland diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii.
La fel de eficienta era si impotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea invelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient, infrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mancarii in alimente si in intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, in usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital in prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care „dilueaza” sangele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Cand animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sange s-au redus cu suta la suta, in timp de douazeci si patru ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta in canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi cunoscuti ai sulfului. Acesti compusi ai sulfului sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sange, alunga astmul si bronsita, imbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.
Prevenirea infundarii arterelor
Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma intepatoare are „o actiune protectoare foarte semnificativa" in limitarea efectelor coagularii sangelui gras. Conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, intr-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut in 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sangele a zece pacienti s-a coagulat mai incet, cand acestia au mancat usturoi cu alimente grase, decat atunci cand le-au mancat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta insemna ca usturoiul putea incetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Cand, dupa trei ore, mancarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta.
S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau in usturoiul integral. in plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sange). O masa care continea unt a rezultat intr-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - in trei ore. Cand in mancare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sange, trei ore mai tarziu, era de 256,4 miligrame la suta. in ambele cazuri, usturoiul a coborat efectiv nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.
Coboara hipertensiunea
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a cobori hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurand presiunea. Altii citeaza puterea sa de a inlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - in cazuri dupa cazuri - ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1. Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - intr-o perioada de timp - fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub ingrijirea medicului.
5. in aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de varsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.
Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, in primul rand, simptomele ei nu sunt intotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si in al doilea rand, aproape intotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar la moartea subita, daca nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decat sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni cand terapia cu usturoi inceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, in multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!
Remediu pentru diabet
Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sangele diabeticilor. intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era intr-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la varsta de saizeci ani. La nouazeci ani, inca mai traia, sanatos tun. incepuse sa manance o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sange i-a coborat de la 200 si ceva la 110. si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a cobori nivelul zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, insa, este faptul - consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sange la diabetici.

Un aliment testat, comparativ cu medicatia antidiabetica
Usturoiul - desi are o actiune putin mai inceata - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sange. Doamna R.B., consumatoare de usturoi, spune: „Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sange nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sange, asa ca am inceput imediat sa iau cate o capsula de usturoi de 0,32 g, pe langa vitamine si drojdie de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sange mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.
Reintinereste ficatul
Principala valoare a usturoiului in tulburarile hepatice consta in puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta la cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, in amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, invioreaza ficatul si il reintinereste atat de mult, incat pielea de pe trup va straluci de activitate reinnoita. Utilizatorii spun ca e intr-adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta intr-o deficienta a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat in stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata impotriva unui element atat de natural si benefic ca usturoiul.
Remediu pentru cistita
Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: „Pentru aceia dintre dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am imbolnavit de cateva ori, am hotarat sa-mi incerc propriul remediu. Am tocat cate trei catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus intr-o lingurita si i-am inghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atat de simplu (...)."
„Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, intrucat a avut o data un pacient cu cancer la plamani, care a trait mai mult decat se asteptase ea si manca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"
Leac pentru bolile de stomac
Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert in terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mancaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mancat. Se poate folosi in cataplasme sau bai pentru picioare si maini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atat de mari, incat e absorbit direct prin piele. Folosit in acest mod, are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, usturoiul a fost laudat in intreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.
Toate simptomele au trecut
S-au inregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: ingreunarea de dupa masa a fost inlaturata complet in cincisprezece cazuri si usurata partial in sase cazuri din douazeci si cinci – deci un total de 84% eficacitate! Ragaielile au disparut complet in treisprezece cazuri, si partial in noua - din douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet in douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicile cu gaze au disparut complet in treisprezece cazuri si s-au usurat partial in opt - la un total de 84% eficacitate! Greturile au disparut complet in sase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul e un carminativ care poate fi folosit in cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.
Cum se poate folosi acest aliment pentru a calma digestia
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi in cataplasme sau bai de picioare si de maini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, inainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau capsule.
Leac pentru constipatie
Un reputat cercetator si expert in terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie isi pot gasi usurarea mancand cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, in acest mod, produce mobilitatea scaunului.

Leac pentru problemele nasului si ale gatului
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos in cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gat. Daca se ia o bucata de usturoi in gura, la inceputul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea in cateva ore sau cel mult o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice invecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si inlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea? infasurati planta in putin tifon si introduceti-o in canalul exterior al urechii! Va doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatand venele si arterele, pentru a elimina congestia. Stoarceti putin suc de usturoi intr-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul infundat sau va chinuieste alergia? incercati putin usturoi tocat, inghitit cu apa. Se spune ca, in asemenea cazuri, usturoiul face minuni!
Alunga imediat racelile si durerile de gat
Usturoiul actioneaza mai repede decat vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi in gura, raceala va disparea in cateva ore, maximum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu il mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din cand in cand, pentru a elibera cate putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, incercati cu unul dintre verii sai mai blanzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum sau prazul.) in acest mod, o durere de gat se poate opri in cateva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de gat, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e mult mai de nadejde decat vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decat sa amane inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara.

Leac pentru problemele femeilor
Bufeuri? incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi in salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a sanilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 in organism poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mancarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor specializate in Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecand o lingurita de praf intr-o ceasca de apa fierbinte, adaugand miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita intr-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa inainte de mese.
Remediu pentru excrescente dureroase si spasme la colon
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X si radiu, pentru a eradica niste excrescente urate ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate ca un medic ii spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut complet. Prima oara a incercat formula pentru o excrescenta de langa ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si in circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a incercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care crestea rapid, atingand chiar marimea unei monede de zece centi, cand si-a dat seama prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazand cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a incercat timp de doua, trei luni, fara succes. „si sa te mai miri", comenteaza el, „ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolta in acel sens, avand in vedere antecedentele mele medicale. si, categoric, nu s-au vindecat pana nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urate si dureroase. Speram ca aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e inofensiv si, in cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.
Leac pentru piciorul atletului
Ani de zile, Sorin V. a suferit in tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se inrosisera, se cojeau si il dureau. Calcaiul si talpa erau inasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mancarimi si dureri. Cand toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul pacietului.
Metoda de fata consta in a intinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramana pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamana si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si incercati din nou mai tarziu, cu suc de usturoi diluat in apa, pana gasiti o mixtura care sa nu arda, intrucat excesul de usturoi poate agrava boala). Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.
Remediu pentru artrita, reumatism si nevralgie
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit in care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit intr-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales in cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut intotdeauna mare succes in bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi mult usurata, frecandu-le cu usturoi. „Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant de frunte si expert in terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgiile.

Hemoroizii, o afectiune rusinoasa?

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 02 May 2013 19:20:00 +0000

Hemoroizii, o afectiune rusinoasa?:

'via Blog this'

Tratamente pentru Hemoroizi cu ajutorul Usturoiului | Hemoroizi | Totul despre Hemoroizi

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 02 May 2013 19:20:00 +0000

Tratamente pentru Hemoroizi cu ajutorul Usturoiului | Hemoroizi | Totul despre Hemoroizi: "hemoroizi"

'via Blog this'

Ceai contra hemoroizi

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 02 May 2013 19:18:00 +0000

Ceai contra hemoroizi:

'via Blog this'

Cele mai bune remedii pentru hemoroizi | adevarul.ro

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 02 May 2013 19:17:00 +0000

Cele mai bune remedii pentru hemoroizi | adevarul.ro:

'via Blog this'

Patimirea Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria si a celor impreuna cu dinsii

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 12 Apr 2013 05:24:00 +0000

Pătimirea Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria şi a celor împreună cu dînşii

(19 martie)

Un bărbat oarecare vestit de neam domnesc şi boieresc, cu numele Polemie, din cetatea Alexandriei, împreună cu fiul său Hrisant s-a dus la Roma şi a fost primit de boieri cu cinste, iar de către împărat s-a cinstit cu locul de senator. Acela pe unul născut fiul său, Hrisant, sîrguindu-se să-l înveţe toate cărţile, l-a dat la învăţătura filosofiei. Iar cîtă înţelepciune avea tînărul, vor arăta lucrurile lui cele din urmă. Pentru că, după ce a cercat cu pricepere toată Sfînta Scriptură, citind cu luare aminte Sfînta Evanghelie şi cărţile Apostolilor şi cugetînd la dînsele, grăia către sine: "Ţi se cădea ţie, Hrisante, să citeşti scripturile păgînilor, cele pline de întuneric, pînă ce nu cunoşteai lumina adevărului, pe care aflînd-o, ţine-te numai de ea, căci nu este înţelept să te întorci iarăşi din lumină la întuneric.

Căci îţi vei pierde ostenelile pe care le-ai suferit la învăţătură, dacă vei lepăda roadele ostenelilor. Iar roadele ostenelilor, de la Dumnezeu se dau celor ce le cer, pentru că aşa porunceşte Dumnezeu: Căutaţi şi veţi afla. Iar dacă ceea ce ai căutat şi ai aflat vei voi să laşi, te vei asemăna oamenilor fără de minte şi nerecunoscători. Ţine-te tare de ceea ce cu toată mintea se cade să te ţii, adică de Dumnezeu, ca să nu cazi în paguba cea mare cînd te vei lipsi de bunăvoie de binele căutat prin atîtea osteneli. Ai aflat aur şi argint, ai aflat piatră scumpă, căci ce ai căutat să afli, aceea ai aflat, ca să moşteneşti cele aflate. Deci, fereşte-te ca să nu se ia de la tine acea comoară aflată!"

Acestea grăindu-le în sine, căuta cine să-i fie învăţător al dumnezeieştilor Scripturi. Mai înainte a fost ascultător la înţelepciunea cea retorică şi filosofică şi ucenic al dascălilor celor preaîn-ţelepţi, iar acum dorea să afle dascăli simpli, precum altădată au fost pescarii cei necărturari, dar care pe toată lumea au vînat-o, spre cunoştinţa lui Hristos. Învăţători ca aceia cu sîrguinţă căuta tînărul cel cu bună înţelegere, pentru că citise pe apostolul, care zice: Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este întrebătorul acestui veac? Au n-a socotit Dumnezeu nebunie înţelepciunea acestei lumi? De vreme ce n-a cunoscut lumea, cu înţelepciunea ei, pe Dumnezeu, bine a voit Dumnezeu ca prin nebunia propovăduirii, să mîntuiasă pe cei ce cred.

Acestea cugetînd în sine Hrisant în toate zilele şi pe robii lui Hristos căutîndu-i, a găsit pe cineva spunîndu-i că ştie un bărbat creştin, cu numele Carpofor, preaiscusit în dumnezeieştile Scripturi, ascunzîndu-se în munţi, într-o peşteră, la un loc puţin ştiut. Auzind fericitul tînăr, s-a bucurat foarte tare şi, stăruind la cel ce i-a spus, îl ruga cu lacrimi să-i arate locul unde vieţuieşte acel om al lui Dumnezeu. Deci, înştiinţîndu-se, a venit la cunoştinţa acelui fericit Carpofor, care era cu vrednicia preot, şi a auzit de la dînsul cuvîntul lui Dumnezeu şi taina credinţei creştineşti; apoi, adeseori mergînd la dînsul, se povăţuia la calea mîntuirii.

În cîteva luni, povăţuindu-se de Carpofor preotul, a înţeles desăvîrşit tainele dumnezeieştii Scripturi şi a primit Sfîntul Botez de la dînsul. Apoi, atît s-a întărit în sfînta credinţă şi în dragostea lui Hristos s-a făcut desăvîrşit, încît, după şapte zile de la botezul său, a început a propovădui la arătare în popor pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Despre aceasta auzind unii bărbaţi vestiţi dintre rudele lui, au zis tatălui său: "Caută, că asupra ta va fi o pricină şi asupra capului tău va cădea ceea ce îndrăzneşte fiul tău a face; pentru că îndrăzneşte a grăi de rău pe zei şi zice că este un oarecare Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Acest lucru de va ajunge la auzul împăratului, apoi nici tu, nici noi, rudele tale, nu vom fi iertaţi pentru dînsul şi vom pierde mila împărătească. Pentru că cine îndrăzneşte să grăiască asupra zeilor unele hule ca acelea, decît numai cei ce se împotrivesc legilor împărăteşti?"

Mîniindu-se, Polemie a închis pe Hrisant, fiul său, într-o cămară întunecoasă şi rece şi-l muncea cu foamea, dîndu-i puţină mîncare seara. Iar fericitul Hrisant socotea închisoarea aceea şi foamea nu ca o pedeapsă, ci ca o deprindere la post, la linişte şi la strîmtorarea vieţii creştineşti şi binevoia să fie în închisoarea aceea strîmtă şi întunecoasă mai mult decît în palatele cele desfătate şi luminoase. Înştiinţîndu-se despre aceea casnicii şi vecinii, sfătuiau pe tatăl, zicînd: "Dacă voieşti să-ţi întorci fiul de la gîndul creştinesc, apoi să-l rînduieşti mai mult să petreacă în veselie şi în desfătări şi, găsind o fecioară frumoasă şi înţeleaptă, s-o însoţeşti cu el să-i fie femeie şi, cunoscîndu-se că este bărbat, să uite creştinătatea, căci temniţa, legăturile şi foamea cu care tu îl munceşti, creştinii le socotesc mai mult spre slavă şi laudă, decît ca pedeapsă".

Acestea auzindu-le, Polemie a poruncit să gătească deosebit palat foarte luminos şi să înfrumuseţeze pereţii cu podoabe scumpe. Apoi, a pregătit acolo pat de mult preţ, bine aşternut şi toate cele de veselie şi frumoase şi, scoţînd pe fiul său din închisoarea cea întunecoasă, l-a îmbrăcat în haine ţesute cu aur şi l-a dus în palatul acela. Şi, alegînd din slujnicile sale fecioare mai frumoase la faţă şi înfrumuseţîndu-le cu podoabe scumpe, le-a închis în palatul acela împreună cu fiul său, poruncind fecioarelor ca în tot chipul să se sîrguiască să amăgească pe Hrisant spre dragostea plăcerii trupeşti şi să-l întoarcă de la Hristos. Deci, s-au dat acolo mulţime de bucate şi băuturi din cele mai bune, iar fecioarele cîntau şi dănţuiau în faţa Sfîntului Hrisant, mîncînd, bînd, veselindu-se, jucînd, cîntînd cîntece desfrînate, vorbind cuvinte de ruşine. Căci în toate chipurile se sîrguiau să vîneze sufletul copilului cel tînăr spre fapta de desfrînare şi spre dulceţi trupeşti.

Iar tînărul, nu ca un tînăr, ci ca un bărbat cu mărime de suflet, răbda dănţuirile şi amăgirile fecioarelor şi, fiind în mijlocul curselor, petrecea neprins. În astfel de război ostaşul lui Hristos stătea nebiruit şi de mînăcările cele desfătate şi de băuturile cele dulci se lepăda foarte; iar spre fecioare căuta ca spre aspide şi de atingerea lor se păzea cu dinadinsul, ca de atingerea de şarpe, şi neîncetat se ruga. Cînd avea nevoie să doarmă, se culca pe pămînt, fără de aşternut; iar cuvintele cele amăgitoare şi de ruşine ale fecioarelor, ca pe nişte săgeţi le socotea şi cu pavăza credinţei le izgonea de la sine; iar către Dumnezeu striga, zicînd:

"Fii, Doamne, în ajutorul meu. Zi sufletului meu: Mîntuirea ta sînt Eu. Cine va putea birui pe diavolul acesta, care a ridicat război asupra mea, de nu-l va supune şi nu-l va birui dreapta Ta? Se amăgeşte acela care socoteşte că prin a sa putere biruieşte patima trupească şi păzeşte curăţia, dacă ploaia milostivirii Tale nu va stinge văpăile cele trupeşti; nici nu va putea sufletul să ajugă la curţile Tale, dacă nu-l vei duce Tu singur acolo. Pentru că dulceaţa trupească este o fiară vicleană, ce se ascunde în pustia deşertăciunii vieţii spre înghiţirea sufletelor. De ai săi dinţi de va scăpa cineva, este dator să-Ţi dea mulţumire din tot sufletul, Ţie, Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, căci prin Tine este izbăvirea dintr-o pierzare ca aceasta. Tot aşa şi fericitul şi plăcutul Tău Iosif a scăpat, cu ajutorul Tău, din mîinile desfrînatei, ca din dinţii unei fiare neîmblînzite, pentru care, plîngînd tatăl său, grăia:

O fiară cumplită a mîncat pe fiul meu! Căci, cu adevărat, femeia lui Putifar a sărit asupra lui ca o fiară cumplită şi ca o leoaică zgîria cu unghiile pe Iosif, mielul cel fără de răutate, atrăgîndu-l spre fărădelege. Şi care fiară poate să fie mai cumplită, decît diavolul şi femeia? Trupul şi sîngele ridicîndu-se în tînăr din fire şi aprinzîndu-l spre poftă, iar femeia, îndemnîndu-l mai mult prin facerea cu ochiul, prin podoaba hainelor, prin frumuseţea feţei, prin îmbrăcămintea cea de mare preţ, prin bogăţii, prin stăpînire şi prin cuvinte amăgitoare, atrage la pierzare şi la moarte pe cel mai înţelept. Şi minunat lucru este cum a scăpat de vînarea acelei fiare viclene! Nu în deşert zicea tatăl său: "Mare lucru îmi este aceasta, dacă fiul meu este viu". Pentru că din mare şi de la moarte s-a izbăvit, mai cumplită fiind această grea ispită, decît aceea cînd voiau fraţii lui să-l ucidă. Şi a scăpat numai cu ajutorul Tău, o, Atotputernice Dumnezeule!, pentru că Tu ai fost cu dînsul.

Şi acum mă rog Ţie, Doamne, cu smerenie, dă-mi ajutor asupra fiarelor şi şerpilor acestora, cu care tatăl meu m-a închis în acest loc; căci precum şerpii dorm, fermecîndu-se de glasul fermecătorilor, aşa, în vremea rugăciunilor mele, să doarmă aceste necurate fecioare, ca să nu ridice în trupul meu cel tînăr războaie de dulci patimi! Ajută-mi, Mîntuitorul meu, că pe Tine Te ştiu Unul, adevăratul Dumnezeu, Cel ce mîntuieşti pe cei ce cred întru Tine şi le dai lor putere nebiruită!"

Astfel rugîndu-se el, fecioarele acelea au căzut într-un somn atît de greu, încît n-au putut nicidecum a se scula şi a se deştepta din somnul acela, pînă ce nu le-au dus afară din palatele acelea. Apoi, scoţîndu-le afară, îndată s-au deşteptat şi au cerut mîncare. Iar după ce au intrat în palat la sfîntul tînăr, îndată au adormit cu somn greu. Deci, în toate zilele făcîndu-se aceasta, s-a înştiinţat despre acest lucru tatăl lui, care a început a se tîngui după fiul său ca după un mort. Iar unii din prietenii lui ziceau: "Fiul tău a învăţat de la creştini meşteşugul vrăjitoresc şi cu înlesnire pe fecioarele cele neştiutoare le-a fermecat cu vrăji. Deci, logodindu-l cu o fecioară înţeleaptă şi învăţată, s-o duci la dînsul cu rînduială de nuntă şi să se însoare chiar şi nevrînd, căci stînd împreună cu dînsul totdeauna, îl va atrage vreodată la trupeasca împreunare şi-l va întoarce de la creştinătate".

Polemie răspunse: "Dar unde vom găsi o fecioară aşa de înţeleaptă, care ar putea să-l înmoaie pe împietritul acela şi să-l plece a se întoarce la legile noastre?" I-au zis lui vecinii: "Este între fecioarele care slujesc zeiţei Atena o fecioară învăţată, cu numele Daria, bine încuviinţată la faţă şi foarte înţeleaptă, care a trecut toate cărţile şi toată învăţătura retorică şi acum este vremea ei de nuntă; deci, apucă tu mai înainte, pînă n-o ia altcineva şi, logodind-o, du-o la fiul tău".

Ascultînd tatăl un sfat ca acela, a rugat pe rudele sale să se ducă la fecioara aceea, să-i spună despre tînărul Hrisant, în-ştiinţînd-o despre întoarcerea lui la credinţa creştinească şi să roage pe fecioară să facă aceste două fapte: adică, să-l aducă şi la însoţire cu dînsa şi să-l întoarcă de la creştinătate. Fecioara s-a învoit la însoţirea cu Hrisant şi întîi a învăţat cuvinte amăgitoare, cum ar putea să plece pe mire spre dragostea trupească şi să-l schimbe spre închinarea zeilor romanilor. După aceea, a fost dusă cu cinste în casa lui Polemie.

Deci, împodobind-o cu haine preafrumoase şi de mare preţ, după fireasca sa cuviinţă, a dus-o în cămară la sfîntul, unde, fiind singură cu dînsul, ce cuvinte de dragoste nu-i grăia? Cu ce amăgiri nu-l amăgea, atrăgînd spre desfrînare pe tînărul cel curat? Iar ostaşul lui Hristos petrecea ca un diamant tare, ca un stîlp neclintit şi ca un munte nemişcat, biruind dragostea trupească prin dragostea lui Dumnezeu şi cu arma Crucii gonind săgeţile cele aprinse împotriva sa de vicleanul diavol. Apoi, suspinînd din adîncul inimii către Dumnezeu şi chemînd în ajutor pe Duhul Sfînt, a început a grăi către fecioară astfel:

"Dacă pentru însoţirea cea de puţină vreme cu mine, omul cel muritor, o, minunată fecioară, te-ai împodobit cu atîta cuviinţă şi-mi aduci cuvinte atît de dulci şi de miere curgătoare, ca să mă întorci de la scopul cel bun, să-mi îndărătniceşti sufletul cel cuprins de dragostea lui Dumnezeu şi să-mi schimbi gîndul, apoi cu atît mai mult ţi se cade să te îngrijeşti ca să poţi afla dragostea Celui fără de moarte, Împăratul şi Fiul lui Dumnezeu; şi-ţi va fi cu înlesnire aceasta, dacă vei voi. Pentru că, dacă îţi vei păzi curat şi fără prihană sufletul tău, împreună cu trupul, şi, precum ţi-ai împodobit trupul cu haine de mare preţ, îţi vei împodobi tot aşa şi inima cu obiceiuri îmbunătăţite, apoi îngerii îţi vor fi tovarăşi, apostolii prieteni, mucenicii vecini şi îţi vor mijloci ca Însuşi Hristos să-ţi fie Mire, Care îţi pregăteşte la cer cămară nestricăcioasă, cu neasemănare mai frumoasă şi mai luminoasă decît cea pămîntească. El îţi va da veseliile Raiului cele veşnice, floarea tinereţelor tale o va face nemuritoare şi-ţi va scrie zestre în cărţile vieţii veşnice".

Auzind Daria nişte cuvinte ca acestea ale Sfîntului Hrisant, s-a umilit şi a zis: "Nu m-a adus aici nici o poftă trupească aşa de mare, ci dragostea către tine şi lacrimile tatălui tău, ca să te întorc la slujirea zeilor noştri". Sfîntul Hrisant răspunse: "Dacă la acestea ai oarecare dovezi şi luminate arătări, prin care să mă încredinţezi că slujba făcută de voi zeilor este dreaptă, te voi asculta şi-mi voi schimba gîndul. Deci, să vorbim de aceasta pentru folosul de obşte". Daria zise: "Nimic nu este mai de folos şi mai de trebuinţă oamenilor, decît a cinsti pe zei şi a se păzi cu dinadinsul, ca nu cumva, defăimîndu-i, să-i pornim spre mînie. Ci, se cade a-i îmblînzi cu jertfe, ca să ne fie păzitori".

A grăit sfîntul: "Cum pot, o, înţeleaptă fecioară, să ne fie păzitori zeii aceia, care singuri au trebuinţă de păzire de la alţii şi-i străjuiesc noaptea cîinii cei legaţi de dînşii, ca nu cîndva să se fure de tîlhari? Pentru aceasta se pironesc cu piroane de fier şi cu plumb se întăresc, ca nu cumva, surpîndu-se de cineva, să cadă la pămînt şi să se sfărîme". Daria zise: "De ar fi putut poporul cel simplu fără chipuri cioplite a cinsti zeii, nu s-ar fi cuvenit să-i cioplească şi să-i pună în picioare. Ci se cioplesc în aur, argint, aramă, marmură şi în lemn ca oamenii, văzîndu-i pe ei cu ochii, să ştie la cine vor gîndi cu mintea şi-i vor cinsti şi se vor teme".

A zis Sfîntul Hrisant: "Pe cine închipuiesc idolii cei ciopliţi? Să cercetăm şi să socotim. Oare sînt vrednici de dumnezeiască cinste aceia ai căror idoli se pun în picioare? Nu se poate numi Dumnezeu, acela care nu are toată sfinţenia, toată dreptatea şi dumnezeiasca slavă. Căci ce fel de sfinţenie, de dreptate şi dumnezeiască slavă are purtătorul de seceră Cronos al vostru, care mînca pe ai săi fii ce se năşteau, precum au scris ai lui slujitori? Sau ce lucru vrednic de laudă vei afla în Dia, care, cîte zile a trăit, atîtea fărădelegi, atîtea desfrînări, atîtea ucideri a făcut, fiind tatălui său prigonitor, pierzător fiilor săi, preadesfrînat cu femei măritate, bărbat al surorii sale, tiran al împărăţiei, lucrător de farmece, de moarte mijlocitor şi cu atîtea fărădelegi şi necurăţii era cuprins, încît nici nu este cu putinţă a le auzi. Atît erau de ruşinoase şi necurate lucrurile lui.

Pe un om necurat ca acela oare îl crezi tu a fi Dumnezeu? Iar că ei au fost astfel, mărturisesc chiar ai voştri scriitori de cărţi, care au scris că împăraţii cei tari în războaie s-au numit zei de oamenii cei fără de minte. Dar toţi în vremea lor au pierit. Arată-mi ce faptă bună a făcut Dia al vostru, care pînă la moarte a fost vrăjmaş a toată curăţia şi cinstea, încît chiar văzduhul a întinat cu răpirea pruncului Ganimid şi pămîntul a necinstit cu siluirea surorilor sale. Apoi şi în Ermis al vostru, ce fel de dumnezeire vei afla? Capul lui era ca o arătare într-aripată. Acela, cu meşteşugul vrăjitoresc, afla aur ascuns în pămînt; apoi, cu farmece şi cu toiag de vrăjitorie, potolea veninul cel de şarpe. El făcea aceasta cu ajutorul diavolilor, cărora în toate zilele le aducea ca jertfă un porc sau un cocoş. Dar ce fel de sfinţenie a fost şi în Ieraclie, care, ucigînd pe vecinii săi, după ce s-a ostenit, singur - cu dumnezeiască voie - s-a aruncat în foc şi a ars ticălosul cu pielea şi cu părul pe care-l purta. Ce bunătate vei afla şi în Apolon? Şi încă să mai pomenim şi de împărăteasa Ira, sora şi femeia lui Dia, de nebuna Palada şi de Venera cea fără de ruşine, care, sfădindu-se între ele şi pizmuindu-se şi mîniindu-se una asupra alteia şi certîndu-se pentru frumuseţea feţei, care dintre dînsele ar fi mai frumoasă decît alta, au avut trebuinţă de judecată.

Aceştia toţi neavînd dumnezeire, nici vreo sfinţenie şi dreptate, pe cine judecă înţelegerea poporului a fi vrednic de dumnezeiasca cinste? Iar pentru ceilalţi zei mai mici, nici a grăi nu se cade, căci unul este capul, căruia celelalte mădulare îi urmează. Şi care dintre ei se va socoti zeu sau zeiţă, dacă Cronos, Dia şi Venera - faţă de care nimeni nu se socoteşte între zei mai mare -, nu sînt zei? Dacă - precum am arătat - ai voştri zei sînt ticăloşi şi deşerţi, apoi cu cît mai mult sînt ticăloşi aceia, care ca pe nişte zei îi cinstesc pe dînşii?"

Daria, ascultînd cu luare-aminte cuvintele lui Hrisant, a zis: "Dacă povestirile şi basmele făcătorilor de stihuri sînt deşarte, apoi să ne întoarcem la filosofi. Aceştia învaţă a lăsa tot obiceiul rău, iar fapta bună a o alege; apoi, cu felurite tîlcuiri închipuind aşezarea lumii şi tîlcuind numele zeilor, pe Cronos, care pe toate le mistuie şi nimic nu întoarce, îl numesc vreme, iar pe Dia, zăduf; pe Ira, văzduh o numesc; pe Afrodita, foc; pe Poseidon, mare; pe Ceres, pămînt şi, cu celelalte nume de zei, numesc pe celelalte lucruri".

A grăit Sfîntul Hrisant: "S-a obişnuit a se face chipuri pentru acele lucruri care nu pot totdeauna a rămîne, ci cu vechimea vremii au trecut. Iar pămîntul totdeauna este, aşijderea şi marea şi focul, totdeauna sînt, şi văzduhul, de toţi se vede. Şi nu pricep pentru ce aţi legiuit a cinsti acele stihii între idolii cei ce au asemănare omenească, făcuţi de mîini omeneşti, şi cu asemănarea lui Dumnezeu a-i cinsti. Pentru ce cinstiţi chipurile stihiilor cioplite în omeneşti asemănări, mai mult decît lucrurile singure? Pentru ce nu vă închinaţi pămîntului, văzduhului şi mării? Oare este vreun împărat sau domn, care ar fi poruncit ca pe sine, împăratul şi domnul, să-l treacă cu vederea, iar chipului său cel făcut să i se închine? Dar, de vreme ce nu este nici un împărat astfel, nici domn, cu cuviinţă este să mărturisim adevărul, că prin chipurile idoleşti nu sînt stihii, nici zei închipuiţi, ci oameni muritori".

Daria a zis: "Dovezile tale întăresc a mea înţelegere, căci chipurile cele cioplite le cinstesc oamenii neştiutori, iar noi cinstim lucrurile acelea ale căror chipuri sînt puse înainte". Grăit-a Sfîntul Hrisant: "Dacă voieşti să întăreşti a ta înţelegere cu ale noastre dovezi, apoi să aducem în mijloc pe toţi cei ce cinstesc stihiile. Aceia, dacă cinstesc pămîntul, apoi cu vrednicie să-l cinstească ca pe un dumnezeu al lor, iar necinste să nu-i facă lui; adică să nu-l are, nici să-l sape, nici să-l scurme în vreun chip, ci nelucrat să fie pămîntul de arătură şi de săpătură. Iar lucrătorul de pămînt care nu-l mărturiseşte a fi Dumnezeu, pune pe dînsul plugul şi sapa, nedîndu-i nici o cinste dumnezeiască.

Deci, socoteşte căruia îi face mai roditoare ţarinele şi gră-dinile? Oare celui ce nici îl ară, nici îl sapă, ci îl cinsteşte ca pe un Dumnezeu? Sau celui ce fără cinste îl ară şi îl sapă? Iar dacă pămîntul într-adevăr este zeu, precum voi ziceţi, apoi se cade ca vouă, închinătorilor săi, să vă dea toate roadele fără a voastră osteneală, nearîndu-se, nici săpîndu-se. Dacă şi marea este zeu, apoi să înoţi pe ea fără vîsle; să te ducă ori unde vei voi şi să aştepţi peşte, nu din vînare sau din osteneala ta, ci, închinîndu-te mării ca unui zeu, prin rugăciune să ceri cele ce-ţi trebuie.

Asemenea şi pentru celelalte să înţelegeţi, cum că pe închi-nătorii lor nu-i ştiu, pentru că nu au suflet, nici înţelegere, ci cu voia lui Dumnezeu slujesc la trebuinţele omeneşti. Cu porunca Ziditorului său, adăpîndu-se pămîntul cu ploaie şi cu rouă de sus şi cu razele soarelui încălzindu-se, răsar seminţele, cresc răsadurile şi aduc în vreme cuviincioasă roadele. Pentru aceasta, pe Unul Dumnezeu, Făcătorul, Care pe toate le-a zidit şi nouă spre viaţă ni le-a dat, datori sîntem a-L cinsti, iar nu lucrurile cele date nouă de Dînsul. Căci şi copiii care învaţă în şcoli, nu dau cinste cărticelelor, scîndurilor şi hîrtiilor, ci dascălilor. Deci, tămăduindu-se bolnavul, nu-i dă doctoriei închinăciune şi mulţumire pentru tămăduirea sa, ci doctorului care l-a tămăduit".

Acestea şi multe altele grăind Sfîntul Hrisant, Daria a crezut întru Unul, adevăratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, sfătuindu-se amîndoi să petreacă întru însoţire nenuntită, sub chipul însoţirii păzindu-şi neprihănită fecioria lor şi petrecînd în frica Domnului. Sfîntul Hrisant a luat de la tatăl său libertate pentru cea părută însoţire; pentru că se bucurase foarte mult Polemie de căsătoria fiului său, neştiind tainele cele păzite între dînşii. Deci a dat stăpînire fiului peste toată averea sa, ca unuia născut al său şi moştenitor, iar el însuşi după puţin timp a murit, Dumnezeu rînduind astfel, ca sfînta doime care păzea fecioria în însoţire, adică Hrisant şi Daria, mai cu voie să-I slujească Lui.

Avînd viaţa liberă, Sfîntul Hrisant a botezat în casa sa pe fericita sa soţie, Daria, care degrabă toată dumnezeiasca Scriptură şi toate cărţile creştineşti le-a trecut; şi s-a făcut sfînta desăvîrşită roabă şi mireasă a lui Hristos. Şi nu numai de a lor mîntuire, ci şi de a multora se îngrijeau Hrisant şi Daria. Căci el întorcea mulţime de bărbaţi spre Hristos şi pe tineri îi sfătuia la viaţa feciorească, iar ea mulţime de femei şi de fecioare le făcea mirese lui Hristos. Apoi, despărţindu-se în deosebite case, ridicate ca nişte mînăstiri, fiecare dintre dînşii avea ceata sa, din cei ce-şi păzeau fecioria. El avea tineri din cei ce defăimau toate dulceţile lumii acesteia şi îşi făgăduiau viaţa curată lui Dumnezeu, iar ea avea fecioare din cele ce se făceau mirese lui Hristos.

După cîţiva ani, amîndouă cetele, adică a lui Hrisant şi a Dariei, înmulţindu-se foarte mult în Roma, s-a ridicat fără de veste tulburare şi gîlceavă mare în cetate. Pentru că poporul, mergînd la Chelerin eparhul, clevetea contra sfinţilor şi robilor lui Hristos, Hrisant şi Daria. Căci bărbaţii strigau: "Am pierdut pe femeile noastre!"; iar tinerii strigau: "Am pierdut prin Daria, pe fecioarele cele logodite!" Asemenea şi femeile ţipau: "Ne-am lipsit de bărbaţii noştri!" Iar fecioarele strigau: "Ne-am lipsit de logodnicii noştri, prin Hrisant!" Poporul, făcînd gîlceavă, striga: "Cum se vor naşte fiii, lepădîndu-se însurarea? Vor lipsi popoarele, deosebindu-se partea bărbătească de cea femeiască, cu învăţătura cea străină şi cu înşelăciunea cea vrăjitorească a lui Hrisant şi a Dariei". Atunci îndată eparhul a poruncit să-i prindă pe amîndoi şi în multe feluri să-i muncească, dacă nu vor aduce zeilor jertfe. Deci, pe Sfîntul Hrisant l-a dat unui tribun cu numele Claudie, iar tribunul l-a dat ostaşilor săi, zicînd: "Duceţi-l afară din cetate, la capiştea lui Dia, şi acolo, de nu va voi să se închine nebiruitului Ieraclie, munciţi-l în multe feluri, pînă ce se va supune şi va jertfi".

Ostaşii, luînd pe sfîntul, l-au legat fără milostivire cu vine de bou şi l-au strîns tare, încît i-au trecut vinele acelea pînă la oase. Apoi, deodată s-a dezlegat de legăturile acelea, încît nu putea ochiul să vadă dezlegarea vinelor acelora, ce era mai grabnică decît vorbirea vreunui cuvînt. Mult ostenindu-se ostaşii cu legarea Sfîntului Hrisant şi nimic sporind, s-au supărat şi l-au băgat într-o temniţă întunecoasă, ferecîndu-l cu trei obezi, şi, băgîndu-l în butuc, îl băteau şi-l batjocoreau. Dar şi obezile acelea şi butucul îndată ca praful s-au risipit. Atunci au vărsat peste dînsul urină de om, zicîndu-i: "Farmecele şi vrăjile tale nimic nu-ţi vor ajuta ţie". Însă deodată mirosul acela s-a schimbat în bună mirosire. După aceea, au înjunghiat un viţel şi în pielea aceea voiau să bage pe mucenicul gol. Deci, punîndu-l la arşiţa soarelui pe un zăduf cumplit, nimic rău n-a pătimit mucenicul. Atunci, ferecîndu-l cu lanţuri de fier, l-au aruncat în temniţă şi iarăşi lanţurile acelea s-au sfărîmat deodată şi lumină a strălucit în temniţă, ca şi cum ar fi ars multe lumînări.

Ostaşii au spus tribunului Claudie toate cele ce se făcuseră. Iar el, mergînd la temniţă şi văzînd lumină, a poruncit ca pe Sfîntul Mucenic Hrisant să-l aducă la dînsul şi i-a zis: "Ce fel de putere de vrăji ai în tine, cu care faci unele ca acestea? Pe mulţi vrăjitori şi fermecători i-am îmblînzit eu, dar atîta putere n-am aflat la dînşii. Însă, deoarece te văd bărbat vestit şi înţelept, nu cer altceva de la tine, decît numai să laşi învăţătura creştinească cea îndrăzneaţă, pentru care se face atîta gîlceavă şi tulburare în poporul roman. Deci, fă lucrul cel vrednic numelui tău şi atotputernicilor zei şi adă jertfa cea datorată".

A răspuns Sfîntul Hrisant: "De ar fi fost în tine o scînteie cît de mică de înţelepciune, cu înlesnire ai fi cunoscut că nu meşteşugul vrăjitoresc, ci dumnezeiască putere îmi ajută şi mă întăreşte. Dar tu te uiţi spre mine totdeauna ca şi spre zeii tăi, cu ochii întunecaţi de necredinţă. Pentru că, dacă ochii tăi ar fi văzut drept, ai fi înţeles că zeii tăi nu văd. Şi dacă urechile tale ar fi auzit adevărat, ai fi cunoscut că zeii tăi nu aud glasul celor ce strigă către dînşii; şi, de ar fi fost în tine oarecare simţire, ai fi cunoscut că zeii tăi nu au inimă înăuntru, decît numai praf, ţărînă şi plumb".

Atunci tiranul Claudie a poruncit ca, legînd pe mucenic de un lemn, să-l bată cu toiege. Şi, fiind toiegele acelea tari şi grele în mîinile celor ce-l băteau, atingîndu-se de trupul sfîntului, erau moi ca papura. Acest lucru văzînd tiranul, a poruncit să înceteze de a-l bate; şi, dezlegînd pe mucenic de pe lemn, l-a îmbrăcat în haina lui şi, întorcîndu-se spre ostaşi, a zis: "Cu adevărat, eu, precum şi voi ştiţi, am cercetat toate înşelăciunile vrăjitoreşti şi ale farmecelor şi acum văd că nu este aici vreun meşteşug de farmece omeneşti, ci singură puterea lui Dumnezeu. Că şi legăturile cele tari ale vinelor crude singure s-au dezlegat, obezile s-au sfărîmat, iar lemnul în picioarele lui s-a făcut praf şi pielea cea umedă, toată ziua fiind în arşiţa soarelui, nu s-a uscat. Apoi lanţurile cele grele cu nevăzută putere s-au dezlegat şi s-au sfărîmat; iar locul cel foarte întunecos al temniţei s-a luminat cu o lumină mare şi toiegele cele grele din mîinile celor ce le ţineau, atingîndu-se de trupul lui, s-au făcut ca o papură de moi. Ce să mai facem acum, văzînd în el puterea lui Dumnezeu care se săvîrşeşte? Decît numai ca toţi, căzînd la picioarele acestui om al lui Dumnezeu, să cerem iertare de toate răutăţile şi muncile cele făcute lui de noi şi să-l rugăm ca să ne împace cu Dumnezeul său Cel Atotputernic, Care a făcut nişte minuni ca acestea, iar pe robii Săi îi face atît de tari şi nebiruiţi în toate războaiele, precum singuri vedem. Căci, iată, acest purtător de biruinţă rob al Lui, precum ne-a biruit pe noi, astfel şi pe ai noştri domni şi împăraţi îi va birui şi-i va ruşina cu puterea cea nebiruită ce este întru dînsul, adică a Dumnezeului ceresc".

Aceasta zicînd Claudie, a căzut la picioarele Sfîntului Hrisant împreună cu toţi ostaşii, zicînd: "Cu adevărat, am cunoscut că Dumnezeul tău este Dumnezeu adevărat. De aceea ne rugăm ţie ca şi pe noi să ne duci spre El şi să ne faci robi ai Lui". Iar sfîntul le-a zis: "De voiţi să veniţi la Dumnezeul meu, apoi nu cu picioarele, ci cu inimile veniţi către Dînsul; pentru că numai astfel Dumnezeu este aproape de fiecare, dacă cineva cu toată inima şi cu credinţă tare Îl caută". După ce Sfîntul Hrisant le-a spus multe cuvinte despre adevăratul Dumnezeu, învăţîndu-i cîtăva vreme, au crezut în Hristos, Claudie tribunul, Ilaria, femeia lui, şi doi fii, Iason şi Mavru, şi toată casa lui. Asemenea au crezut ostaşii lui cu toţi casnicii, şi toţi împreună au primit Sfîntul Botez şi petreceau în învăţăturile lui Hrisant ziua şi noaptea, ascultînd cu osîrdie cuvintele despre Domnul nostru Iisus Hristos, şi toţi doreau să păti-mească pentru El.

După ce a crezut Claudie tribunul în Hristos şi s-a botezat cu toată casa şi ostaşii săi, s-a dus vestea despre aceea la urechile împăratului Numerian (283-284), care împărăţea într-acea vreme în Roma. Acela îndată a poruncit ca pe Claudie să-l înece în mare, legîndu-i o piatră de grumaz, iar pe toţi ostaşii şi pe amîndoi fiii lui să-i taie cu sabia. Şi era în acel loc, unde au fost tăiaţi mucenicii lui Hristos, un mormînt vechi, pe care creştinii l-au curăţit. Apoi, luînd noaptea trupurile sfinţilor mucenici, le-au pus în mormîntul acela. Acolo Ilaria, femeia lui Claudie, mergînd adeseori, săvîrşea rugăciunile sale lîngă moaştele mucenicilor, unde amîndoi fiii săi se aflau tăiaţi. Deci a fost prinsă în acelaşi loc de necredincioşi şi adusă la întrebare. Iar ea se ruga lor, zicînd: "Lăsaţi-mă să-mi săvîrşesc rugăciunea şi pe urmă duceţi-mă ori unde veţi voi". Iar ei slăbind-o, ea şi-a plecat genunchii la pămînt şi, ridicînd mîinile şi înălţînd ochii la cer, a zis: "Stăpîne, Doamne, Iisuse Hristoase, pe Tine din toată inima mea Te mărturisesc, rînduieşte-mă împreună cu fiii mei, care au ieşit din pîntecele meu, pe care i-ai chemat la pătimitoarea nevoinţă pentru Tine şi şi-au pus sufletele lor pentru Tine, Domnul lor".

Astfel rugîndu-se ea, şi-a dat duhul său în mîinile lui Dumnezeu. Iar cei ce o prinseseră, văzînd-o deodată moartă, s-au umilit şi, lăsînd lîngă dînsa două roabe ale ei care erau cu dînsa, s-au dus. Iar roabele, luînd trupul stăpînei lor, l-au îngropat cu cinste lîngă mormîntul cel vechi, în care zăceau sfinţii mucenici.

Numerian împăratul a poruncit ca pe Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria să-i muncească în felurite chipuri. Pe Hrisant, cu lanţuri de fier legîndu-l, l-au aruncat într-o temniţă adîncă, înfricoşată şi plină de necurăţie, căci acolo ieşea toată necurăţia din cetate, iar pe Daria au dus-o în casa de desfrînare. Dar Dumnezeu le ajuta la amîndoi, făcînd minunată întru dînşii puterea Sa cea atotputernică. Căci Sfîntului Hrisant, în acea întunecată şi necurată temniţă, îi strălucea lumină cerească şi, în loc de necurăţie, era o mireasmă plăcută. Iar Sfintei Daria un leu, scăpînd din închisoarea sa, i-a stat înainte în cămara aceea, în care sfînta zăcea cu faţa la pămînt şi se ruga lui Dumnezeu, şi o păzea.

Despre acest lucru neştiind cetăţenii, au trimis pe un tînăr fără de ruşine ca s-o prihănească. Pe acela, după ce a intrat în cămară la sfînta, îndată l-a apucat leul şi, aruncîndu-l la pămînt, îl călca cu picioarele şi se uita la Sfînta Daria, ca o slugă pricepută, aşteptînd porunca stăpînei sale, să facă ce va vrea cu acel om fără de ruşine, să-l ucidă sau să-l libereze viu. Sfînta Daria, înţelegînd aceea, a zis către leu: "Te jur pe Fiul lui Dumnezeu, să-l slăbeşti ca să audă de la mine cuvîntul lui Dumnezeu!"

Deci, lăsînd leul pe tînărul acela, a ieşit afară şi s-a culcat lîngă uşă, păzind ca să nu intre altcineva în casă. Sfînta a zis către tînărul acela: "Iată, cruzimea leului, auzind de numele lui Hristos, s-a îmblînzit şi fiara, ca un om înţelegător, cunoaşte pe Dumnezeul cel adevărat, se teme şi-L cinsteşte. Iar tu, ticălosule, fiind om şi avînd cunoştinţă, nu te temi de Dumnezeu, petrecînd într-atîtea răutăţi şi întinăciuni? Ţi se cădea să te ruşinezi şi să te căieşti, însă tu cu acelea te lauzi". Iar el, căzînd înaintea ei, a început a striga şi a zice: "Porunceşte-mi, roaba lui Hristos, ca să ies de aici fără vătămare şi eu la toţi voi propovădui că Hristos, Căruia tu Îi slujeşti, Acela singur este Dumnezeu adevărat şi nu este altul afară de El". Apoi a poruncit Sfînta Daria leului şi a lăsat fiara ieşire liberă din casa aceea acelui tînăr. Şi s-a dus tînărul prin mijlocul cetăţii, strigînd cu mare glas: "Să ştiţi toţi, romanilor, că Daria este zeiţă".

Apoi au alergat nişte oameni mai îndrăzneţi, luptători tari de privelişte, vrînd să scoată pe leu de acolo. Dar leul, întărindu-se de Dumnezeu, pe fiecare apucîndu-i, îi trîntea la pămînt şi, aşternîndu-i pe toţi dinaintea picioarelor Sfintei Daria, îi ţinea nescăpaţi; însă nu-i omora, nici îi rănea, ci aştepta porunca Dariei. Deci, a zis sfînta către acei bărbaţi: "Dacă veţi crede în Hristos, veţi putea să ieşiţi de aici fără vătămare, iar de nu, apoi zeii voştrii să vă apere de la moarte". Iar ei cu un glas au strigat, zicînd: "Cel ce nu crede că Hristos este Dumnezeu adevărat şi viu, acela să nu iasă de aici viu!" Astfel strigînd ei, Sfînta Daria a poruncit leului ca fără vătămare să elibereze pe acei bărbaţi. Iar ei, ieşind, strigau cu mare glas: "Credeţi, popoarele Romei, că nu este alt Dumnezeu afară de Hristos, pe Care Daria Îl propovăduieşte!"

Înştiinţîndu-se despre aceea Chelerin, eparhul, a poruncit să aprindă un foc mare lîngă uşile acelei case, în care era Daria cu leul, ca să ardă împreună cu fiara. Leul, văzînd focul, s-a speriat şi a început a răcni. Dar sfînta i-a zis: "Nu te teme, că nu vei fi ars, nici prins de cineva, nici ucis; ci cu a ta firească moarte, la vremea ta vei muri. Deci, lepădînd frica, ieşi şi te du cu pace în pustie, căci Acela, pe Care tu întru mine L-ai cinstit, te va apăra pe tine". Iar leul, plecîndu-şi capul, a ieşit şi, prin mijlocul cetăţii ducîndu-se, pe nimeni n-a vătămat, ci a fugit în pustietate; iar cei ce s-au izbăvit din gura lui, toţi au primit Botezul.

După ce s-a înştiinţat de acestea împăratul Numerian, a poruncit eparhului ca pe Hrisant şi pe Daria cu munci cumplite să-i piardă. Sfîntului Hrisant, fiind spînzurat gol pe lemn, îi aduseră şi lumînări aprinse ca să-l ardă; dar îndată lemnul s-a rupt, legăturile s-au sfărîmat şi lumînările s-au stins. Iar cîţi au vrut să se atingă de Sfînta Daria, mîinile acelora îndată se zgîrceau şi vinele lor se rupeau şi ţipau de durerea cea cumplită. Văzînd aceasta, eparhul s-a temut şi, alergînd degrabă, a spus împăratului. Iar el, socotind acele minuni, nu din puterea lui Dumnezeu, ci din meşteşugul vrăjitoresc, a poruncit ca pe amîndoi, pe Hrisant şi pe Daria, să-i scoată afară din cetate şi, săpînd o groapă adîncă, pe calea ce se numeşte Salaria, să-i arunce într-însa pe amîndoi; apoi cu pietre şi cu pămînt să-i acopere şi să-i îngroape de vii.

Deci, astfel fiind duşi Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria, cîntînd şi rugîndu-se, s-au pogorît în groapa aceea şi au primit mucenicească moarte şi îngropare, fiind acoperiţi de vii cu pămînt şi cu piatră, după porunca tiranului. Şi, precum în viaţa aceasta au avut viaţă de obşte întru duhovnicească însoţire, astfel s-au sfîrşit amîndoi împreună, fiind primiţi de Dumnezeu ca o jertfă vie şi bineprimită, cîştigînd cununile răsplătirii celei fără de moarte.

La locul acela multe minuni şi tămăduiri se făceau şi mulţime fără de număr de creştini, bărbaţi, femei şi copii, adunîndu-se într-o peşteră oarecare ce era acolo aproape, cu bucurie prăznuiau ziua mucenicilor şi cu dumnezeieştile Taine se împărtăşeau.

Înştiinţîndu-se despre aceasta tiranul, îndată a poruncit să astupe intrarea peşterii aceleia şi să răstoarne pămînt. Deci s-a făcut aceea degrabă şi s-a săvîrşit acolo muceniceşte toată mulţimea adunării creştineşti, între care erau Diodor presbiterul, Marian diaconul şi mulţi clerici. Însă nu este cu putinţă a număra numele credincioşilor care s-au sfîrşit acolo, căci erau fără număr.

Iar acestea toate ce s-au făcut, noi, fraţii Varin şi Armenie, le-am scris, după porunca preasfinţitului Ştefan, papa de la Roma, şi în toate cetăţile le-am trimis, ca să ştie toţi că Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria au luat cununile muceniceşti întru cereasca Împărăţie, de la Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava şi stăpînirea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://paginiortodoxe.tripod.com

MIHAI CIOBANU - BUSUIOC INLACRIMAT - YouTube

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Sat, 06 Apr 2013 12:17:00 +0000

MIHAI CIOBANU - BUSUIOC INLACRIMAT - YouTube:

'via Blog this'

Video. Părintele Paisie Olaru de la Sihla - Interviu înainte de plecarea din viaţa pămîntească - Apărătorul Ortodox | Apărătorul Ortodox

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 05 Apr 2013 18:31:00 +0000

Video. Părintele Paisie Olaru de la Sihla - Interviu înainte de plecarea din viaţa pămîntească - Apărătorul Ortodox | Apărătorul Ortodox: "a"

'via Blog this'

Documentar despre ecumenism unirea cu ereticii produsul masoneriei si al iudaismului YouTube - YouTube

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 05 Apr 2013 18:31:00 +0000

Documentar despre ecumenism unirea cu ereticii produsul masoneriei si al iudaismului YouTube - YouTube:

'via Blog this'

Video. Părintele Paisie Olaru de la Sihla - Interviu înainte de plecarea din viaţa pămîntească - Apărătorul Ortodox | Apărătorul Ortodox

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 05 Apr 2013 18:25:00 +0000

Video. Părintele Paisie Olaru de la Sihla - Interviu înainte de plecarea din viaţa pămîntească - Apărătorul Ortodox | Apărătorul Ortodox: "a"

'via Blog this'

Lupta cu vaccinarea forţată. Istoric. Prezent. - Apărătorul Ortodox | Apărătorul Ortodox

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 05 Apr 2013 18:25:00 +0000

Lupta cu vaccinarea forţată. Istoric. Prezent. - Apărătorul Ortodox | Apărătorul Ortodox:

'via Blog this'

Ceai de Anason - Ceaiuri simple | DaciaPlant

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 05 Apr 2013 17:56:00 +0000

ANASON
(Pimpinella anisum)
Anasonul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă aromatică, erbacee, anuală, heliofilă, care preferă clima caldă. Cultivat din timpuri îndepărtate în Asia Mică, a fost răspândit ulterior atât în Europa cât şi pe alte continente. Planta are frunze puţine şi rare, florile mici şi de culoare albă fiind dispuse sub formă de umbrelă. Fructele sunt mici şi verzi, putând fi culese de la sfârşitul lunii august până la sfârşitul lunii septembrie. Se mai numeşte anason românesc, anis, anos, bădean, chimion de grădină, hanos, molotru, oniş, secărea.

Actiuni
tonic digestiv, antispastic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog (declanşează ciclul menstrual), galactogog, stimulează secreţiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare), estrogenic, acţioneaza asupra lobului anterior al hipofizei, carminativ, eupeptic; în doze mici este expectorant, iar în doze mari este antiseptic, stopând procesele fermentative de la nivelul intestinului gros.

Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: colici intestinale, balonare, colici abdominale la sugari, anorexie (lipsa poftei de mâncare), insuficienţă pancreatică, indigestii, pentru mărirea secreţiei de lapte la lăuze, dismenoree, dureri menstruale, bronşite, tuse spastică, astm, gripă, astenie, vomă psihogenă, viermi intestinali.

Contraindicatii
Sarcină, cancer de sân, cancer genital la femei, ulcer gastric şi duodenal, colită, alergie la anason.

Precautii
Se utilizează cu prudenţă la pacienţii cu teren alergic.
Fructele vechi (peste 3 ani) sau depozitate în condiţii improprii (umezeala) nu se folosesc deoarece devin toxice.
Infuzia se prepară în fiecare zi, nu se păstrează de pe o zi pe alta.

Administrare

-pulberea – planta se macină fin cu o râșniță electrică. Se ia, o linguriţă rasă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
-infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din anetol, estragol, dianetol, α si β-pinen, limonen,anisol, linalool, terpineol, vanilină, acid anisic), cumarine (umbeliferonă), furanocumarine (bergapten), flavone, proteine, zaharuri, etc.

состав вакцин

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 28 Mar 2013 10:40:00 +0000

Основой вакцин являются убитые или ослабленные микробы и вирусы, либо продукты их жизнедеятельности, против которых наш организм должен выработать антитела. Помимо этого для консервации в состав прививки входят высокотоксичные вещества в виде солей алюминия и ртути. Они являются нейротоксичными, то есть оказывают губительное влияние на человеческий мозг. Ртуть является одним из самым токсичным веществ, так как после попадания её в кровь, организм человека не успевает выработать противодействие. Более того токсический эффект может быть скрытым, то есть его последствия проявятся через несколько лет.

В учебных заведениях, будущим Врачам преподаватели объясняют, что содержание токсичных веществ в вакцинах ничтожно. Но надо учитывать то, что у детей чувствительность к вредным веществам в 100 раз выше, чем у взрослых, а также то, что ртуть и алюминий вместе оказывают более пагубное воздействие.

Если обратиться к календарю вакцинации детей, то мы увидим, что суммарное количество токсических веществ, попадающих в детский организм, очень велико, при этом надо учитывать, что ртуть проникает в липиды мозга и накапливается там, в результате чего период выведения ртути из мозга в два раза длиннее, чем из крови.

В отечественной медицине в качестве консерванта используется мертиолят (ртутьорганический пестицид), поступающий к нам из-за границы и являющийся техническим (не рекомендуется для применения в медицине).

Заболевания и состав вакцин от них:

Гепатит B Генно-инженерная вакцина. Вакцина содержит гидроокись алюминия, тимеросал или мертиолят (БЦЖ);

Дифтерия Адсорбированный анатоксин. Консерванты мертиолят либо 2-феноксиэтанол. Анатоксин сорбирован на гидроокиси алюминия, анактивируются формальдегидом. (входит в АКДС);

Коклюш Коклюшный компонент входит в АКДС;

Столбняк Столбнячный анатоксин состоит из очищенного анатоксина, адсорбированного, на геле гидроксида алюминия. Консервант — мертиолят. (входит в АКДС);

Полиомиелит В вакцине содержится живой вирус полиомиелита. (входит в АКДС);

Полиомиелит Инактивированная вакцина Содержит вирусы, выращенные на клеточной линии MRC-5, происходящей от материала, полученного от абортированного плода, феноксиэтанол, формальдегид, ТВИН-80, альбумин, бычья сыворотка, следы полимиксина или неомицина. (ОПВ);

Корь В вакцине содержится живой вирус кори, канамицина моносульфат или неомицин. Вирус выращивается на эмбрионах перепелов.

Краснуха Содержат ослабленные живые вирусы краснухи, выращиваемые на клеточных линиях от плодов, абортированных в 1960-х годах.

Эпидемический паротит (свинка) В вакцине содержится живой вирус. Вирус выращивается на культуре клеток эмбрионов перепелов. Вакцина содержит следовое количество белка сыворотки крупного рогатого скота, яичного белка перепелов, мономицин или канамицина моносульфат. Стабилизаторы — сорбит и желатоза или ЛС-18 и желатоза.

Проба Манту Основной компонент — очищенная белковая фракция, полученная из штамма человеческого M. tuberculosis, выращенная на без белковой синтетической среде и затем инактивированная. Готовый препарат представляет собой изотонический буферированный раствор, в который кроме действующего компонента добавлены «Твин-80» в качестве стабилизатора и фенол, в качестве консерванта.

Грипп Вирус выращивается на куриных эмбрионах. В некоторых содержатся мертиолят и антибиотики: канамицин или гентамицин.

Подробнее о компонентах входящих в состав прививок:

Мертиолят или Тимеросал — ртутьорганическое соединение (соль ртути), иначе называемое этилртутьтиосалилат натрия, относится к пестицидам. Исследований призванных оценить последствия введения мертиолята детямНИКТО и НИКОГДА не проводил;

Формалин — сильнодействующий мутаген и аллерген. К аллергенным свойствам относятся: крапивница, отек Квинке, ринопатия (хронический насморк), бронхиальная астма, астматические бронхиты, аллергические гастриты, холециститы, колиты, эритемы, трещины кожи и др. Исследований призванных оценить последствия введения формалина детям НИКТО и НИКОГДА не проводил;

Фенол — он же карболовая кислота, считается одним из сильнейших клеточных ядов. Известна способность фенола подавлять иммунные реакции за счет блокирования фагоцитарного ответа. В токсических дозах он способен вызвать конвульсии, сердечную и почечную недостаточность. Исследований, призванных оценить последствия введения фенола детям НИКТО и НИКОГДА не проводил;

Твин-80 — он же полисорбат-80, он же моноолеат полиоксиэтиленсорбита. В одном исследовании сообщается, что он обладает эстрогенной активностью, а именно при введении внутрибрюшинными инъекциями новорожденным самкам крыс на 4-7 день он вызывал эстрогенные эффекты, некоторые из которых наблюдались много недель спустя после прекращения использования препарата Исследований, призванных оценить последствия введения Твин-80 детям НИКТО и НИКОГДА не проводил;

Гидроокись алюминия. Широкое применение гидроокиси алюминия в прошлом оценивают как катастрофу. Токсичность алюминия выявилась только после того, как токсические проявления гидроокиси алюминия стали очевидными. Отметим, что уже многие десятилетия не рекомендуется использовать этот адъювант для вакцинации детей (пишет Г.П. Червонская). Исследований, призванных оценить последствия введения гидроокиси алюминия детям НИКТО и НИКОГДА не проводил. источник: autist-ru.narod.ru/sostav_vakcin.html

Вакцины, содержащие тимеросал :: Эдвард Язбак — Болезни и прививки — Прививки

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 28 Mar 2013 10:37:00 +0000

Вакцины, содержащие тимеросал :: Эдвард Язбак — Болезни и прививки — Прививки:

'via Blog this'

Dieta cu arpacas | Diete | Slabeste Sanatos

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 28 Mar 2013 10:31:00 +0000

Dieta cu arpacas – Cea mai eficienta arma impotriva obezitatii este o dieta ce are ca scop limitarea consumului de grasimi si carbohidrati, precum si normalizarea metabolismului. Intrucat cele mai multe diete interzic consumul de carne grasa, paine si ciocolata, alimentul ideal pentru a scapa de kilogramele in plus este arpacasul. Acesta este unul dintre cele mai ieftine cereale si este deseori ignorat intrucat unii il considera greu la stomac.
Arpacasul este un produs alimentar obtinut prin decorticarea (slefuirea) boabelor de orz. Pe langa ca acesta este o sursa buna de nutrienti, arpacasul ajuta organismul sa se recupereze dupa diverse boli si promoveaza starea generala de sanatate.

Dieta cu arpacas este o dieta simpla. Este foarte ieftina dar si foarte eficienta. Dieta cu arpacas este usor de urmat intrucat nu va veti bate capul cu retete dietetice complicate. Tot ceea ce aveti nevoie este arpacas si apa.

Arpacasul se fierbe in apa fara sare sau unt. Acesta trebuie fiert aproximativ 60 de minute. Este bine de remarcat ca arpacasul creste in volum de 5 ori in timpul fierberii. Se recomanda ca acesta sa fie inmuiat in apa cu o seara inainte sa fie fiert.

Dieta cu arpacas dureaza 5 zile pe parcursul carora se recomanda un consum ridicat de apa minerala usor carbogazificata. Chiar daca aceasta dieta este una rigida rezultatele sunt pe masura.
Urmand aceasta dieta veti reusi sa slabiti cate 1 kilogram pe zi ! In primele zile de dieta se va curata tractul gastrointenstinal iar in urmatoarele zile organismul va incepe sa consume propria grasime. Ca in orice dieta scopul este de a scapa de celulele de grasime.
In cele 5 zile de dieta veti slabi 5 kilograme, va veti normaliza tractul gastro-intestinal si veti scapa de problemele de constipatie.

Daca credeti ca pe durata acestei diete organismul va ramane fara vitamine si substante nutritive, va inselati. Arpacasul de orz este bogat in ele. Deasemeni arpacasul contine colagen care incetineste formarea ridurilor si mentine piele tanara si neteda.
Deasemeni arpacasul de orz este bogat in zinc, fier, iod si potasiu care este deosebit de bun pentru sistemul cardiovascular.

Arpacasul fiert in apa nesarata, pe langa faptul ca va va ajuta sa slabiti semnificativ are si proprietati anti-inflamatorii, diretice si este foarte util impotriva racelii.

Dieta cu arpacas de orz poate fi considerata una foarte importanta si utila ce va scapa de obezitate si anumite boli.

Vitaminele şi mineralele care fac minuni

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 28 Mar 2013 10:26:00 +0000

De la respiraţie urât mirositoare, zgârieturi şi oboseală până la crampe musculare, infecţii urinare şi stres, micile noastre suferinţe care ne strică buna dispoziţie au remedii cât se poate de simple: vitaminele şi mineralele.

Să începem cu stresul, care afectează majoritatea populaţiei globului şi ale cărui cauze sunt extrem de variate, pe măsura formelor prin care se manifestă. Celor afectaţi de stres le lipsesc, în primul rând, vitaminele din grupul B.

"Creierul nostru are nevoie de vitaminele B pentru a fabrica enzime - proteinele care accelerează reacţiile chimice ale organismului. Aceste vitamine sunt necesare în special mecanismelor creierului, de concentrare şi de optimizare a proceselor cognitive", explică profesorul american David Kennedy, de la Universitatea Northumbria.

Alături de aceste vitamine trebuie adăugat magneziul, care are efect calmant, fiind supranumit şi "tranchilizantul Naturii". Magneziul reglează nivelul cortizolului, care este hormonul stresului.
Ochii înroşiţi şi iritaţi, cu senzaţie de căldură în jur şi sensibilitate la lumină se tratează tot cu vitamine B, în special B2 şi B6.

Magneziul este recomandat şi în vindecarea crampelor musculare, fiind o substanţă minerală "crucială" în transmiterea impulsurilor nervoase către muşchi. Intervine cu succes şi în combaterea insomniei, potenţând acţiunea triptofanului - aminoacid ce stimulează producerea melatoninei, hormon ce asigură alternanţa perioadelor de somn şi veghe. Magneziul se găseşte în principal în cerealele integrale, ca grâu, porumb, ovăz, orz, secară, în nuci, alune şi migdale, smochine, legume verzi, în lapte sau ouă, iar ca surse de vitamine B, principalele sunt fasolea uscată, roşiile, broccoli, porumbul, ouăle, nucile şi alunele.

Când simţim "înţepături", "ace" sau "furnicături" în muşchi, poate fi vorba despre o lipsă de potasiu, mineral necesar organismului pentru a-şi regla metabolismul. Carenţele de potasiu pot afecta transmiterea impulsurilor nervoase, provocând aceste senzaţii. Cele mai bogate surse de potasiu sunt alunele, migdalele, lintea, sparanghelul şi kiwi.

Infecţiile tractului urinar şi respiraţia urât mirositoare pot fi cauzate şi de o carenţă a vitaminei C. Specialiştii au descoperit că vitamina C face urina mai acidă şi ajută la reducerea numărului de bacterii dăunătoare tractului urinar. La nivelul gurii, vitamina C favorizează un mediu mai acid, deloc ospitalier pentru o serie întreagă de bacterii ce se înmulţesc în această cavitate, provocând mirosul neplăcut al gurii. Vitamina C reduce excesul de mucus şi toxine ce provoacă respiraţia "grea". Este eficientă şi în tratarea zgârieturilor şi rănilor superficiale care se vindecă mai greu, stimulând producerea colagenului şi întărind ţesutul cutanat. Sursele naturale bogate în vitamina C sunt citricele, broccoli şi vegetalele de culoare roşie, ca varza roşie şi tomatele.

Pielea uscată înseamnă insuficienţa vitaminei A. Această vitamină menţine supleţea pielii, este un excelent antioxidant ce luptă împotriva radicalilor liberi care degradează celulele şi provoacă îmbătrânirea şi ajută şi la formarea de noi celule ale pielii. Se găseşte în principal în uleiul de peşte, ouă, lapte, fructe galbene şi roşii şi în verdeţuri.

Mâinile şi picioarele reci sunt senzaţii ce pot apărea în cazul carenţei de seleniu, substanţă minerală care controlează secreţia hormonilor tiroidieni. Aceştia controlează metabolismul şi circulaţia sângelui. Surse bogate în seleniu sunt seminţele, nucile, lintea şi scoicile.

Durerile menstruale şi hemoragiile pot fi efectele carenţelor de zinc şi de vitamina K (în cazul ciclurilor abundente şi cu durată mai mare). Vitamina K previne sângerarea excesivă, iar zincul ajută la producerea de progesteron şi endorfine în organismul femeii, cunoscute ca substanţe ale bunei dispoziţii şi analgezice naturale. Surse de vitamina K sunt algele marine, uleiurile de soia şi rapiţă şi cel de ficat de peşte, lapte, brânză şi legume verzi, iar zincul se găseşte în cea mai mare cantitate în stridii, în peşte (sardele), carne de vită, pasăre, porc, miel, cereale integrale şi seminţe de dovleac.

Святой Владислав, король Сербский / Православие.Ru

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Fri, 07 Oct 2011 16:08:00 +0000

Святой Владислав, король Сербский / Православие.Ru:

СВЯТОЙ ВЛАДИСЛАВ, КОРОЛЬ СЕРБСКИЙ

Память 24 сентября/7 октября



	Святой Стефан-Владислав. Фреска в монастыре Милешева

Святой король Стефан-Владислав явился еще одной благородной ветвью на славной лозе династии Неманичей, подарившей миру множество святых мужей и подвижников благочестия. Он был вторым сыном святого Стефана Первовенчанного, племянником святителя Саввы и внуком родоначальника этой династии сербских правителей – Стефана Немани, известного под именем преподобного Симеона Мироточивого. И дед, и отец, и дядя благоверного Владислава достигли своими трудами и подвигами подлинной святости, удостоившись от Господа нетленных венцов славы.

После блаженной кончины св.Стефана Первовенчанного Сербией правил его старший сын Радослав, который поначалу был властителем «достойным всякой похвалы», но, со временем, по словам церковного писателя Феодосия, «стал покорен жене, от которой и был поврежден умом». Сербская знать была недовольна поведением своего короля, и под ее давлением власть вынужден был принять Владислав, так что «между братьями наступила вражда». Их родной дядя – архиепископ Савва – увещевал братьев жить в мире, но не был в силах сразу примирить их.

Лишившийся власти Радослав был вынужден искать убежища в Драче, но и там красота его супруги послужила для него источником бед. В скором времени он был лишен этой злонравной и лукавой жены, которая была для него, по словам того же Феодосия, как Далила для Сампсона. По ее вине в Драче на Радослава обрушилась ненависть местного правителя, и он едва спасся от смерти. Желая прекратить вражду, святитель Савва украсил Радослава ангельским иноческим чином, дав ему в монашестве имя Иоанн. Для окончательного прекращения распрей первосвятитель венчал своего племянника Владислава королевским венцом. Вскоре по благословению дяди Владислав женился на дочери могущественного болгарского царя Иоанна II Асеня Белославе.

Благочестивый Владислав был во всем послушен своему дяде-архиепископу и пребывал с ним в мире и согласии. Когда свт.Савва принял решение оставить первосвятительский престол и сообщил о своем желании Владиславу, тот со слезами просил святителя изменить свое намерение, но не смог удержать его. В 1233 году свт.Савва собрал в Жиче собор сербских архиереев и, сообщив о своем намерении, избрал из числа своих учеников наследника – блаженного Арсения, мужа «во всем преподобного и хранящего со страхом Божии заповеди». Владислав со своими вельможами также прибыли на собор, где святитель преподал им наставления и заповедал хранить и оберегать святые церкви. Когда весной 1234 года свт.Савва отправлялся на Святую землю, Владислав щедро снабдил его золотом и всем необходимым для раздачи в святых местах.

Однако Владиславу не суждено уже было увидеть своего любимого дядю и архиепископа, при земной жизни последнего. Посетив святые места, на обратной дороге, свт.Савва, гостивший у болгарского царя Асеня, 14/27 января 1236 года отошел ко Господу, не доехав совсем немного до родной Сербии. После отпевания, совершенного Болгарским Патриархом Иоакимом, тело святителя было с великими почестями погребено в построенной болгарским царем монастырской церкви Сорока мучеников Севастийских в Трново.

Спустя год после кончины святителя его достойный наследник, архиепископ Арсений обратился к благочестивому Владиславу, призывая его сделать все возможное для того, чтобы мощи свт.Саввы были перенесены в Сербию. «Нехорошо и неприлично перед Богом и перед людьми,– сказал святитель Арсений,– чтобы мы оставили отца нашего равноапостольного, дарованного нам от Христа учителя, совершившего многие подвиги и поднявшего труды для сербской страны, украсившего ее церквями, королевской властью, архиепископом и епископами, и всеми установлениями и законами православия – чтобы его святые мощи лежали вне пределов его отечества и престола его церкви, в чужой земле».

Вдохновленный словами Арсения, Владислав без промедления послал достойнейших людей к своему тестю – царю Асеню, с просьбой отдать ему мощи святителя. Получив письмо Владислава, и выслушав посланника, болгарский царь весьма опечалился. Он ответил сербскому правителю, что если бы тело святого осталось без должных почестей, то просьба его была бы вполне законной. Но, так как оно покоится в церкви Божией, и ему воздаются такие же почести, как это было бы в Сербии, то он не понимает, зачем Владислав «утруждает и святого». С этим болгарский правитель отправил посланцев обратно.

Владислав, не удовлетворившись полученным ответом, вновь отправил своих вельмож к царю со словами: «Если я обрел благодать пред тобою, родителем моим, то не затвори предо мной отеческого милосердия, и не оставь меня, чтобы жизнь моя не погрузилась в печаль. Дай мне святые мощи господина моего и отца, чтобы я перенес их в свое отечество!».

Царь Асень был в недоумении, как ему поступить, думая, что, лишившись святого, лишится и царства. Призвав Болгарского патриарха и своих приближенных, он обратился к ним за советом в этом деле. Все они единодушно уверяли его, что ни в коем случае нельзя уступать просьбам Владислава, потому что «вельможи и весь город сильно из-за этого негодуют». Царь опять написал слова утешения своему зятю, добавив: «Если Богу было угодно, чтобы святой упокоился среди нас, верных во Христе, то кто я такой, чтобы противиться воле Божией или дерзать беспокоить могилу или святые мощи? Ибо святой действительно ничего не завещал о своем перенесении. Итак, проси у меня чего пожелаешь, …сын мой, но перестань принуждать меня отдать тебе то, что мне отдать нелегко, ибо и патриарх, и вельможи, и весь город противятся мне в этом». И вновь, одарив посланников, отпустил их к Владиславу.

Видя такую твердость болгарского царя, Владислав решил сам отправиться в Болгарию и, взяв с собой «множество своих благородных людей, епископов и игуменов», он послал перед собой гонцов, извещая Асеня о своем скором прибытии. С ними Владислав отправил и подарки для патриарха и царских советников.

Когда Владислав прибыл в болгарскую землю, царь Асень с любовью встретил его далеко от своей столицы. Прибыв в Трново, Владислав первым делом отправился в монастырь, где было место упокоения свт.Саввы. Придя в монастырь, он вместе с епископами и вельможами воздал угоднику Божьему достойное поклонение, как своему отцу и наставнику. Поклонившись гробу святителя, краль из глубины сердца взмолился к святому, каясь в своих прегрешениях и прося его не отринуть прошения, и не оставить своего отечества, за которое святитель поднял бесчисленные подвиги и труды. Так, усердно помолившись святому угоднику, Владислав вышел из храма и отправился на праздничный прием, приготовленный болгарским царем.

В эту ночь Ангел Божий в образе святого повелел царю отдать святые мощи для переноса в сербскую землю. Испугавшись такого явления, царь утром призвал патриарха и советников и поведал о виденном во сне. Выслушав его, они сказали, что это посещение Божие было из-за святого, и единодушно просили Асеня отдать эту великую святыню королю Владиславу, опасаясь, в противном случае, навлечь на болгарское царство гнев Божий.

Когда по призыву Асеня, его зять вместе с сербскими епископами и вельможами предстал перед ним, то царь готов был исполнить их усердную просьбу. Несколько опечаленный Асень обратился к Владиславу с такими словами: «Я желал иметь святого у себя, в своем монастыре, как дарованного мне от Бога, и святой гроб его украсил и почитал, как ты видел, не помышляя, что святой будет унесен от нас. Но так как ты, королевское высочество, потрудился прийти ко мне, отцу своему, я не хочу тебя, сына своего, отпустить опечаленным. Итак, приими своего во Господе отца и отнеси в дом свой по желанию твоему». От столь неожиданной радости краль Владислав с епископами и своими благородными людьми «пал на землю и поклонился царю».

Потом, «приготовив царскую багряницу и все необходимое для поднятия тела святого из недр земли», Владислав повелел совершать службу святому, а сам со своими епископами «открыл могилу святого и увидел, что тела его не коснулось тление, так, что даже волосы на голове и бороде его были светлыми и целыми, и казалось, что он лежит и спит». Нетленное тело святителя источало чудесное благоухание, прекрасный аромат которого почувствовали все, собравшиеся у его могилы. По словам блаженного Феодосия, благоухание источало не только святое тело преподобного, но даже и дерево, и земля, в которых оно почивало.

Узнав о происходящем, народ во множестве стал стекаться ко гробу, чтобы видеть святого. Многие, притекавшие к мощам, получали исцеления от болезней. «Мучимые нечистым духом бывали свободны, хромые ходили, горбатые выпрямлялись, и глухим святой даровал слух». Видя такие чудеса и благодать, народ стал роптать на царя Асеня за то, что он отдал мощи святого Владиславу. Услышав об этом, сербский правитель, из опасения, что царь может изменить свое решение, повелел без промедления взять святые мощи и нести их в Сербию.

Царь же в это время призвал Владислава на трапезу веселья и любви, во время которой обратился к нему с такими словами: «Богом дарованное мне богатство – святого, ты, придя, получил и отправил его в дом свой. Итак, ты насытился, ибо исполнил желание своего сердца, пускай и мы, молитвами святого получим от Бога милость, ибо мы имели к нему при его жизни и после смерти истинную любовь!». Владислав осыпал щедрыми дарами и почестями царя и патриарха, а царь – краля и всех бывших с ним, и так с любовью они расстались. Простившись с болгарским царем, Владислав достиг вскоре мощей святого. По сообщению Феодосия, краль ликовал подобно «Давиду перед кивотом завета» и, идя впереди мощей, радостно восклицал:

«Возвеселится душа моя о Господе,
ибо Он облек меня в ризы спасения,
и одеждой веселия одел меня,
даровав мне господина моего,
святого моего отца и учителя,
заступника в молитвах моему отечеству
и почет наследия моего».

И еще:

«Вознесу Тя, Боже мой,
ибо Ты возвеличил на мне милость свою,
и ныне блажен я,
и ныне благоукрасился я,
выше царей земных возвеличился,
более людей обогатился.
Как велика милость Твоя ко мне, Господи,
Как, возлюбив меня, вознаградил,
Боже мой, милость моя!
Буди имя Твое благословенно во веки веков!»

Так, вознося хваление Богу и радуясь, он вместе с епископами и своими вельможами с псалмами и песнопениями нес драгоценное тело святого. Когда они достигли пределов Сербии, архиепископ Арсений с епископами, игуменами и многими благородными людьми вышел им навстречу и с благоговением поклонился честным мощам своего духовного отца и наставника. Узнав о прибытии мощей, народ во множестве стекался ото всюду. Многие получали от Бога и его святого угодника исцеления от своих болезней.



	Храм Вознесения Господня в Милешеве

Благочестивый Владислав вместе с сонмом архиереев, игуменов и вельмож с псалмами и песнопениями торжественно несли тело святого, и, придя в Милешево, положили драгоценные мощи во честном гробе в церкви Вознесения Господня, построенной Владиславом. В честь святителя благочестивый Владислав устроил большой праздник, на котором от всего сердца угощал архиереев и благородных людей, а также щедро изливал свое милосердие на нищих.

Спустя некоторое время свт.Савва явился во сне одному преподобному и боголюбивому старцу и сказал ему, что святые мощи должны почивать не в земле, а в церкви. После этого нетленное тело святого было поднято из земли и положено во храме на поклонение всем верующим. Мощи святителя почивали в Милешево до 1594 года, когда нечестивые турки забрали эту величайшую святыню сербского народа и сожгли на Врачаровой горе в Белграде. На месте сожжения мощей сейчас воздвигнут величественный собор свт.Саввы.

После смерти в 1241 году болгарского царя Иоанна Асеня, положение в Сербии изменилось. Многие знатные и могущественные дворяне были не довольны близостью св.Владислава и болгарского царя. В это же время, весной 1241 года, через Сербию и соседнюю Боснию прошли татарские орды. Все это вносило большое беспокойство в среду сербской властелы, и под ее давлением Владислав вынужден был весной 1243 года уступить престол своему младшему брату Урошу (1243 – 1276). Однако братья вскоре примирились, и Урош был любезен со своим старшим братом. Он дал ему в управление Зету и оставил королевский титул. Так Владислав прожил в мире и согласии с братом еще более двадцати лет. Чем именно была недовольна властела – так и осталось в области различных гипотез и предположений, но, по-видимому, основной причиной недовольства было сильное влияние соседней Болгарии. Однако понять и с достоверностью проследить все перипетии сербской истории не всегда представляется возможным, ввиду малого количества письменных источников, посвященных правлению св.Владислава. Позднейшие источники также скупо сообщают о жизни святого, но в том немногом что есть, говорится о его добрых отношениях с братом Урошем. Святой Владислав оставил амбиции правителя и никогда больше не пытался вернуть себе престол. У Владислава было два сына, Стефан и Деса, и дочь, имя которой не сохранилось. Известно только, что она была выдана замуж за князя Чуру Качича.

Как и все Неманичи, Владислав был предан своему отчеству и православию. В нем рано проявился дух созидания. Около 1225 года, еще во время его управления одной областью на Лиме, по благословению свт.Саввы им был построен очень красивый монастырь Милешева, посвященный Вознесению Господню. Эта обитель по своей прекрасной фресковой живописи относится к числу наиболее значительных памятников сербской средневековой архитектуры. Среди фресок можно найти и ктиторский портрет самого св.Владислава. Изображения святого сохранились также в Дечанах, в Печской Патриархии и в монастыре Ораховица. Одна из икон св.Владислава сейчас находится в музее Сербской Православной Церкви в Белграде.

Иеромонах Игнатий Шестаков

09 / 12 / 2002

Ortodoxia.md | Cum se poate neutraliza o vaccină?

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Thu, 06 Oct 2011 15:16:00 +0000

Ortodoxia.md | Cum se poate neutraliza o vaccină?:

Donald Rumsfeld book admits 'misstatements' over WMD sites | World news | The Guardian

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Tue, 08 Feb 2011 12:43:00 +0000

Donald Rumsfeld book admits 'misstatements' over WMD sites | World news | The Guardian

US embassy cables: Moldovan president offers $10m bribe to rival | World news | guardian.co.uk

noreply@blogger.com (Vlad Munteanu) — Tue, 08 Feb 2011 12:42:00 +0000

US embassy cables: Moldovan president offers $10m bribe to rival | World news | guardian.co.uk