<?xml version='1.0' encoding='UTF-8'?><?xml-stylesheet href="http://www.blogger.com/styles/atom.css" type="text/css"?><feed xmlns='http://www.w3.org/2005/Atom' xmlns:openSearch='http://a9.com/-/spec/opensearchrss/1.0/' xmlns:blogger='http://schemas.google.com/blogger/2008' xmlns:georss='http://www.georss.org/georss' xmlns:gd="http://schemas.google.com/g/2005" xmlns:thr='http://purl.org/syndication/thread/1.0'><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259</id><updated>2024-10-24T03:40:31.854-07:00</updated><title type='text'>Ion Radu Zagreanu</title><subtitle type='html'></subtitle><link rel='http://schemas.google.com/g/2005#feed' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/posts/default'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default?redirect=false'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/'/><link rel='hub' href='http://pubsubhubbub.appspot.com/'/><link rel='next' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default?start-index=26&amp;max-results=25&amp;redirect=false'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><generator version='7.00' uri='http://www.blogger.com'>Blogger</generator><openSearch:totalResults>65</openSearch:totalResults><openSearch:startIndex>1</openSearch:startIndex><openSearch:itemsPerPage>25</openSearch:itemsPerPage><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-422912782934078094</id><published>2012-11-20T04:44:00.002-08:00</published><updated>2012-11-20T04:44:44.592-08:00</updated><title type='text'>Un preot beclenar în preajma Papei Benedict al XVI-lea</title><content type='html'>    

Preotul Alin Cândea, de la Parohia ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Beclean, s-a remarcat, imediat de la venirea sa în oraşul de pe Someş, printr-o constantă preocupare pentru destinul spiritual şi pentru viitorul tinerilor greco-catolici şi nu numai. Din această perspectivă, păstrând proporţiile, părintele Alin Cândea urmează modelul Episcopului martir Ioan Suciu, declarat ,,îndrumătorul tineretului” (Anton Moisin).
Aflându-mă de mai multe ori în compania tinerilor îndrumaţi de preotul Alin Cândea, i-am mărturisit, că după o carieră didactică de zeci de ani, aş mai avea ceva de învăţat de la dânsul în privinţa raporturilor mele cu adolescenţii.
În prezent, preotul Alin Cândea, beneficiind de o bursă din partea Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Dicaster Pontifical al Vaticanului, face un masterat la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din Cadrul Universităţii Pontificale Saleziene din Roma, celebrează pentru credincioşii români, o duminică pe lună, Sfânta Liturghie, la Radio Vatican, tine predici.
A fost prezent la numirea şi consacrarea Preafericitului Lucian Mureşan, ca al treilea Cardinal al românilor de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, la deschiderea Anului Credinţei în 11 octombrie 2012, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II şi  a 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, text promulgat de Papa Ioan Paul al II-lea etc.
A fost numit împreună cu pr. Cristian Crişan, Rectorul Misiunii Române de la Paris, asistent în secretariatul General al Sinodului Episcopilor, participând în acest an la cea de a XIII-a Adunare generală a Sinodului Episcopilor, în perioada 7-28 octombrie 2012 la Vatican, pentru a discuta despre Noua Evanghelizare.
A fost o ,,experienţă remarcabilă şi înălţătoare”, să fii timp de trei săptămâni în Sinodul Episcopilor, împreună cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, alături de mulţi Episcopi şi Cardinali din toată lumea, care ,,s-au unit în rugăciune şi reflecţie pentru a găsi soluţii pertinente problemelor cu care se confruntă Biserica în contextul crizei spirituale a lumii de azi”, îmi mărturisea părintele Alin Cândea.
,,Sunt convins că s-a întâmplat aşa datorită rugăciunilor credincioşilor beclenari”, a mai adăugat preotul Alin Cândea.
Nu uită că acasă, la Beclean îl aşteaptă pastoraţia tinerilor din protopopiatul Beclean, Grupurile Mariane de Evanghelizare ale tinerilor, credincioşii lui, fericiţi şi onoraţi, că preotul lor s-a aflat de multe ori în preajma Papei Benedict al XVI-lea.

                                                          Ion Radu Zăgreanu
 
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/422912782934078094/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/11/un-preot-beclenar-in-preajma-papei.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/422912782934078094'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/422912782934078094'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/11/un-preot-beclenar-in-preajma-papei.html' title='Un preot beclenar în preajma Papei Benedict al XVI-lea'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-2498527343285465858</id><published>2012-11-20T04:42:00.000-08:00</published><updated>2012-11-20T04:42:00.981-08:00</updated><title type='text'>Din amărăciune se întrupează un nou început</title><content type='html'>

Comasarea şcolilor generale ,,Liviu Rebreanu” şi ,,Grigore Silaşi” din Beclean, o soluţie salvatoare pentru cadrele didactice din cele două instituţii de învăţământ (au spus unii, convingându-ne rapid şi pe nepusă masă, pe toţi), răfuială şi dorinţă de ,,exterminare” reciprocă ,,dulce”, între doi ,,beligeranţi, ( au comentat de pe margine alţii), a bulversat noul început de an şcolar, în oraşul de pe Someş.
Nu este uşor să-ţi pierzi identitatea, după ce ani de zile ai purtat peste sufletul tău didactic aura unui simbol, Liviu Rebreanu, după ce 14 ani ai trudit pentru a construi personalitatea acestei şcoli, clădindu-i cu migală nişte tradiţii.
Acum când totul s-a dărâmat, când sentimental şi nostalgic preferi să adăstezi la vechea şi obişnuita ta locaţie, când navetezi de la o şcoală la alta, te învăluie un sentiment de neapartenenţă, de ,,oaie pierdută”, a nimănui. Nu îţi mai faci planuri de durată, dându-ţi seama că nimic nu mai e stabil sau predictibil. Te laşi purtat de valuri, alungat din cămaşa strâmtă a zilei prezente, spre cealaltă, probabil zdrenţuită.
Mă întreb, dacă domnul ministru Liviu Maior ştie că şcoala ctitorită de domnia sa a dispărut ca unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
Rememorez doar un aspect. Câte personalităţi au călcat pragul fostei şcoli ,,Liviu Rebreanu”? Numărul lor este impresionant.
În această bulibăşeală de acomodare la noua realitate, o întâmplare m-a echilibrat, m-a remontat sufleteşte. În clasa a V-a C, unde sunt şi diriginte, într-o zi, spre sfârşitul lunii octombrie, o elevă s-a apropiat de catedră şi mi-a pus  lângă catalog un fel de plic, confecţionat de ea.
Acasă l-am desfăcut. Plicul conţinea o mică scrisoare, care se încheia cu o sinceră concluzie: ,,îmi pare bine că ne-aţi luat ca diriginte”.
După 40 de ani de dirigenţie, la debutul unui nou an  de învăţământ, când şcoala ta, pe care ai slujit-o, nu mai este, nevinovata scrisoare a elevei C R, îţi transmite îndemnul, ca altădată, în armată, să-ţi autocomanzi ,,salt înainte!” şi din amărăciunea  provocată de desfiinţarea şcolii tale, să-ţi întrupezi un nou început.

                                                             Ion Radu Zăgreanu 
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/2498527343285465858/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/11/din-amaraciune-se-intrupeaza-un-nou.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2498527343285465858'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2498527343285465858'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/11/din-amaraciune-se-intrupeaza-un-nou.html' title='Din amărăciune se întrupează un nou început'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-7538562642014996423</id><published>2012-10-14T08:09:00.000-07:00</published><updated>2012-10-14T08:09:00.598-07:00</updated><title type='text'> Feţele poetului</title><content type='html'>                      
 ,,Scriu ce sînt şi sînt ce scriu
                                                                                        (Alexandru Cristian Miloş)

În volumul antologic ,,Cosmos”(Editura ,,Tipo Moldova”, Iaşi, 2011) al poetului bistriţean Alexandru Cristian Miloş se pot identifica două feţe ale liricii sale: una melancolică, elegiacă, nostalgică, romantică şi alta programatică, de manifest, de portdrapel al cosmopoeziei. Că autorul ţine mai mult la statutul de cosmopoet este evident. Îi şi place să fie considerat ,,fondatorul şcolii de cosmopoezie”, după spusele sale: ,,nou curent artistic avangardist, cosmic, de inspiraţie SF… care promovează FRATERNITATEA COSMICĂ, CETĂŢENIA COSMICĂ-OAMENII COSMICI !”.
În această direcţie cosmopoemele lui au  un caracter programatic, de manifest. Ele şochează prin terminologia SF, prin ,,SF-izarea poeziei”(Rodica Mureşan), prin ,,operarea cu conceptele ştiinţei şi tehnicii, prin intermediul cărora gândeşte imagistic şi îşi compune cu dezinvoltură, metaforele adecvate”(Gheorghe Grigurcu).
Cu toate acestea, cosmopoemele lui Alexandru Cristian Miloş par uneori mai mult un manifest programatic versificat, o artă poetică demnă de a fi impusă, chiar dacă fiorul liric se diminuează. Poetul se vrea un exaltat cosmic, ne invită ,,la o comunicare cosmică” (Constantin Cubleşan), la sesizarea şi trăirea ,,Destinului Cosmic al Oamenilor”, la dialog cu civilizaţiile extraterestre, folosind drept cod ,,Limba Matematică”.
Vizionarul cosmic rămâne însă social în mrejele  utopiei comuniste: ,,fiindcă sînt cu cei mulţi,/ Bogaţi spiritual, financiar săraci!” (,,Îmi pare rău dacă aţi crezut altfel, dar eu rămân, mereu, un Comunist!”.
Meritul lui Alexandru Cristian Miloş, ca poet cosmic, constă în aducerea la zi a cosmopoeziei prin popularea ei cu o terminologie care îi lipsea. Îndrăzneala lui în acest sens o consider o reuşită.
Am regăsit pe marele poet Alexandru Cristian Miloş în poemele lui obişnuite, având revelaţia unui melancolic, a unui elegiac, a unui trubadur romantic. La vârsta maturităţii poetice depline, Alexandru Cristian Miloş îşi decantează poemele atât ca întindere, cât  şi ca densitate ideatică. De aici şi preferinţa pentru poeziile monovers, distih sau terţine. Sintetice şi sublime autoportrete lirice, configurează un chip de creator care îşi lansează mici arte poetice: ,,Stea a depărtării sunt,.../Răsărit peste Cuvânt,/ Scriu ce sînt şi sînt ce scriu!” (,,Autoportret”); ,,Vagabondul cuvintelor şi al stelelor”; ,,Pierdere grea am suferit/Scriind-o,/Durerea mea e pe buzele tuturor!...” (,,Poezie”) etc.
Multe poezii monovers sau distih sunt nişte concentrate definiţii metaforice: ,,Singurătatea noastră cosmică.” (,,Poezia”); ,,Sânge de stea!...” (,,Mama mea”); ,,Istoria-i o minge/Cu pete mari de sânge,” (,,Istoria-i o minge”); ,,Psihologul de serviciu/Al lumii!...”(,,Shakespehare”); ,,Lumină crudă!...” (,,Fulger”); ,,Înger vorbind cu buton!...”(,,Casetofon”); ,,Apă din soare!...” (,,Sudoare”); ,,Lampa lui Aladin modernizată,” (,,Televizorul”) etc.
Poetul se consideră un prinţ Mîşkin al burgului bistriţean, un trubadur romantic rătăcind printre amintirile adolescentine: ,,Cândva parcul era aeroportul pe care ne lansam visele,…/Era în jurul anilor 70 şi ne iubeam fără ceasuri pe mâini/Şi Beatlles-ii erau Luna  şi covorul nostru zburător,”(,,Cel mai bun chitarist al oraşului”). Figura titulară a copilăriei e mama, ,,Sânge de stea!...”(,,Mama mea”). Cultul matern al poetului ne trimite cu gândul la poeziile lui Grigore Vieru: ,,Când oaspeţii ne vin în casă,/Atunci şi mama are loc la masă!...”(,,Noua Poveste a Cenuşăresei”). Nostalgia  după paradisul pierdut al copilăriei contrastează cu chipul marcat de timp al celui prezent: ,,Fără voia mea /Am întors spatele copilăriei,/Faţa mi-e o pictură rupestră” (,,Vis de prins”); ,,Când tu eşti pentru toţi un anticariat/Şi încă viu!/Şi încă-îmbătător,/De trecător!/Oarbă a stelelor!”(,,Copertă pentru viitorul volum”)
Excelente sunt poeziile erotice. Iubirea înseamnă o descătuşare totală a fiinţei care trebuie împărtăşită tuturor: ,,De-atâta iubire/Îmi vine să vă trezesc pe toţi!”(,,De-atâta iubire”).  Dragostea este asociată timpului, duşman al frumuseţii. ,,Iubito, sânii tăi/ Sînt nai,/Pe  care timpul cântă,/Vai!”(,,Iubito, sânii tăi”); ,,Am cu 10 ani mai mult/Hai,/Hai, să-i uităm, la tine, acasă!...”(,,Cerere în căsătorie”). Chiar şi imaginile licenţioase devin grave sub ochiul necruţător al timpului: ,,Pe piciorul alb al tău şi gol/ Sîntem fugari” (,,Pe piciorul alb al tău şi gol”). Oboseala  nesiguranţei erotice bacoviene devine dramatică  în excelentele versuri: ,,Sărută-mă,/Am gust de infinit!” (,,Suspin (cât un)”).
Refuzul bacovian de a părăsi spaţiul domestic al iubitei (,,Decembrie”), devine la Alexandru Cristian Miloş un ,,refugiu” permanent: ,,Refugiat/Sînt în tine?...” (,,Refugiat”); ,,Priveşte grădina mea, plină de trandafiri,/Vino!/Ţi-i dăruiesc!/Şi plimbă-te printre ei,/O viaţă1” (,,O viaţă”).
Elementele cosmice, atât de dragi poetului, le găsim şi în poemele erotice: ,,Aşa îţi dezmierd pata cafenie/a sânilor, cosmică,/Ca şi cum m-aş face bărbat/Şi tu femeie!...” (,,Pledoarie pentru un bazin plin cu apă de munte”); ,,De aceea vin în faţa ta/Aşa cum sînt…/Stelar.”(,,Sărăcie bogată”).
Nu lipsesc în acest volum poeme consacrate statutului poetului, poeziei. Darul creaţiei este până la urmă o ,,altfel de tristeţe” : ,,Numele meu este, deja,/Cuprins în Dicţionare…” (,,Altfel de tristeţe”). Scriitorul este, în opinia lui Alexandru Cristian Miloş ,,un bilocant”: ,,Deoarece este locuit şi poate locui/Simultan, cel puţin,/Două persoane, două conştiinţe,/A sa şi a cititorului,/Şi acest fapt se întâmplă/Atât în momentul când scrie,/Cât şi când este citit…” (,,Scriitorul şi fenomenul bilocaţiei”). Gesticulaţia poetului în faţa universului este una romantică: ,,Cu pieptul dezgolit/Singur/Poetul/Scria/În faţa stelelor” (,,Pluton de execuţie”).
Poezia este  o durere împărtăşită cu cititorul: ,,Pierdere grea am suferit/Scriind-o,/Durerea mea pe buzele tuturor!...” (,,Poezia”) Definind poezia din perspectiva cosmopoeziei, ea este: ,,Singurătatea noastră cosmică” (,,Poezia”). Frumosul şi poezia coexistă pretutindeni pentru cei predispuşi a le căuta: ,,Sublimul este în Oraş/ Chiar şi-n gunoiul din făraş!…” (,,Despre sublim”).
Asemenea lui Lucian Blaga, poetul caută tainele lumii, sporeşte misterul lor: ,,Ca unuia ce nu-i ajunge cerul/Şi vrea să pipăie întreg misterul.” (,,Revoluţie cerească”); ,,Voi scrie poezii, aducând stelele mai aproape de voi” (,,Interviu”).
Remarcabilă e la Alexandru Cristian Miloş esenţializarea discursului liric, dovadă că poetul concentrează textul poetic în monoversuri, distihuri, terţine, definind metaforic realitatea, transfigurând-o într-un mod surprinzător.
,,Vagabondul cuvintelor şi al stelelor”, aflat la vârsta când îşi priveşte viaţa ,,Prin binoclul ruginit al toamnei!...”(,,În apropierea, casei mele”), rămâne un însingurat, un albatros baudelairean, care îşi conduce corabia poetică după lumina viselor sale şi a stelelor: ,,Trec prin noapte singur,/ Cu un vis în piept.” (,,Sclipind luna”); ,,Prea mă grăbesc, mereu, mereu!.../Spre stele!” (,,Vezi, acesta e cusurul meu”).
Invitaţia poetului ,,la o comunicare cosmică”(,,Constantin Cubleşan) ne-a surprins nepregătiţi. Volumul recent l-am putea considera ca o introducere sintetică şi selectivă în acest tip de comunicare, poetul trecându-ne cu îngăduinţă de la poezia obişnuită la cosmopoezie.
                                                    Ion Radu Zăgreanu
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/7538562642014996423/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/10/fetele-poetului.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/7538562642014996423'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/7538562642014996423'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/10/fetele-poetului.html' title=' Feţele poetului'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-1528492173189639194</id><published>2012-09-11T10:33:00.000-07:00</published><updated>2012-09-11T10:33:02.340-07:00</updated><title type='text'>Când jertfele trecutului rodesc</title><content type='html'>                 
                                                   ,,Credinţa noastră este viaţa noastră” (Iuliu Hossu)

Am participat duminică, 9 septembrie 2012, la sfinţirea noii biserici greco-catolice din Fântânele, cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului” , având în gând şi în suflet încă, ecouri ale unui trecut de jertfă, al tatălui meu  şi al unor credincioşi ai zonei şi aduceri-aminte despre primii ani de profesorat, pe aceste meleaguri, ai regretatei mele surori, Monica Delia.
Motivarea de mai sus s-a completat cu  dorinţa de a cunoaşte o localitate, în care nu am mai fost niciodată. Încărcat de emoţii, am descins în Fântânele cu speranţa că voi întâlni măcar câteva persoane (în special de genul feminin), care în anii de interzicere a Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) veneau duminica sau în sărbători la cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic, pentru a participa la liturghiile clandestine oficiate de tatăl meu, preotul Grigore Zăgrean, începând cu anul 1954, când familia noastră s-a stabilit aici şi părintele meu s-a putut angaja ca muncitor la calea ferată, la ştrec, cum ziceam noi, copiii.
Într-adevăr, se adunau la canton, la liturghii, credincioşi din Matei, Fântânele, Moruţ, Sâniacob etc., referindu-mă doar la această zonă. Ei se deplasau, de obicei, pe jos până la Lechinţa, de unde luau trenul până la Şieu-Măgheruş, iar de aici per pedes, doi kilometri, până la ,,popa de la canton”, sintagmă prin care era individualizat tatăl meu de către cei din Chintelnic. Copil fiind, ţin minte, că mă impresionau femeile prezente la slujbele religioase, prin vocile lor frumoase. În compania lor, tatăl meu, care avea o excelentă voce, îşi da drum glasului său şi atmosfera spirituală din această ,,biserică” clandestină, devenea înălţătoare. Uşa de la intrare era rezemată cu un par, iar din când în când, câte unul din fraţii mai mari sau mama, ieşeau  afară să vadă dacă această ,,catacombă terestră” de la canton, este în siguranţă, nu este vizualizată de ochiul atent al vreunui informator, pe care atunci nu-i bănuiam, dar pe care i-am identificat în dosarul întocmit de securitate, ulterior, când l-am obţinut de la CNSAS.
Îmi propusesem să identific câteva persoane, în viaţă, care au participat la liturghiile clandestine de la canton, să pomenesc numele câtorva credincioşi care nu au mai apucat această zi de bucurie, a sfinţirii bisericii lor. Amintesc câteva nume: Biriş Eugenia, Biriş Lenuţa, Bugnar Susana, Sângeorzan Alexandru şi soţia lui Sabina, Crăciun Maria, Oltean Susana.
Mi-a fost recomandată, pentru a sta de vorbă, Oltean Susana. Bănuiam că este în vârstă. Vroiam să văd cum arată. Venea spre mine, înaintând cu paşi mărunţi, o bătrânică, puţină la statură. Mi se părea că în faţă mi-a  apărut o altă Maica Tereza, de Fântânele, o Maica  Tereza îmbrăcată cu un sfeter ţărănesc, având  înfăşurat peste mâna dreaptă un rozariu, ca un inel de rugăciuni. ,,-Vai, bietul de el!”, spune dânsa despre tatăl meu, cum venea pe la noi, pe ascuns, la familia Sângeorzam Măriuţa. Aici se ţineau liturghiile. După decembrie 1989, ,,când a fost libertate”, cum afirma bunica Susana,, tatăl meu a vrut să ţină o liturghie la Matei, ,,în biserica noastră”, dar ,,nu l-au lăsat”.
Probabil, că fără jertfa pentru credinţă a acestor femei, probată în anii comunismului, noua biserică din Fântânele nu s-ar fi înălţat. La temelia ei stă un trecut de jertfă care a fost răsplătit de Dumnezeu prin noul lăcaş de rugăciune. De aceea am venit aici ca să  omagiez credinţa lor, consecvenţa punerii în faptă a celebrului îndemn al episcopului lor Iuliu Hossu: ,,Credinţa noastră este viaţa noastră”.
Nu întâmplător PS Florentin Crihălmeanu, Episcop al Diecezei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, prezent la această sfinţire, s-a referit în predica sa la credinţă, la credinţă, plătită scump uneori, prin jertfe mari, dând ca exemplu pe cei şapte episcopi greco-catolici morţi în faimă de martir.
Mă aflam pe urmele tatălui meu, care din ceruri, alături de credincioşii care veneau în acele vremuri de oprelişte la  liturghiile de la canton, se bucurau pentru cei din Fântânele, fiindcă au reuşit să înalţe a doua biserică greco-catolică în satul lor, cu greu, între anii 2006-2012.
Am privit şi spre şcoala de pe deal, unde şi-a început activitatea didactică sora mea Monica Delia. Mi-am imaginat-o în postura de ,,dăscăliţă”  descinsă parcă din poezia cu acelaşi titlu a lui Octavian Goga.
L-am cunoscut şi pe domnul Iacob Mărginean, la care sora mea a stat în gazdă. Am vărsat amândoi câte o lacrimă în amintirea ei.
N-am apucat să stau de vorbă cu sufletistul, harnicul şi inteligentul paroh, preotul Horaţiu Mihai Bodea. Vroiam să-l felicit pentru zelul lui şi să-l asigur că din ceruri tatăl meu de bucură de izbânda lui şi este alături de el.
Tot aici, în Fântânele, şi-a făcut debutul preoţesc şi actualul protopop greco-catolic din Bistriţa, părintele Ioan Frişan. Sunt sigur că a sesizat şi dânsul  puternica credinţă a enoriaşilor săi din Fântânele, pe care părintele Grigore Zăgrean a ţinut-o vie, până când, vorba scriitorului Alecu Russo (,,Cântare României”), Dumnezeu ,,s-a fost îndurat de lacrimile slugilor sale” şi i-a ajutat să-şi construiască o biserică.
La Fântânele, în ziua de 9 septembrie 2012, prezentul se legitima prin trecut, iar între braţele lor, ca în vasele comunicante, curgea credinţa celor care nu s-au lepădat de ea.

                                                          Ion Radu Zăgreanu     

</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/1528492173189639194/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/09/cand-jertfele-trecutului-rodesc.html#comment-form' title='1 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1528492173189639194'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1528492173189639194'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/09/cand-jertfele-trecutului-rodesc.html' title='Când jertfele trecutului rodesc'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>1</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-8343445046297885683</id><published>2012-08-14T07:16:00.001-07:00</published><updated>2012-08-14T07:16:08.966-07:00</updated><title type='text'>Fătul</title><content type='html'>

Întâlnirea mea cu regretatul făt al Bisericii Greco-Catolice din Beclean, Ioan Chirtoş, a avut loc pe la începutul anului 1990, când Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) ieşea din catacombe, pe sub aplauzele cu pumnii ale multor conaţionali, manipulaţi şi dirijaţi, să nu-i mai accepte pe cei care n-au ales a sta la masa puterii comuniste, alegând martiriul.
Ne-am cunoscut mai bine într-o atmosferă care te trimitea cu gândul la poeziile lui Octavian Goga, ,,Dascălul”, ,,Apostolul”. Ioan Chirtoş s-a angajat cu ardoare, cu tot sufletul în noul şi dificilul parcurs al BRUR (Greco-Catolică), fără a-i fi teamă, jenă sau ruşine.
,,Nea Nelu”, cum îi spunea părintele protopop Felician Neagoş, ducea ,,biserica pe bicicletă”. Îi aştepta  pe preoţii care veneau duminica şi în sărbători  să oficieze liturghia la Beclean, cu prescurile, cu vinul , cu credelniţa şi cu cele necesare serviciului divin. Le punea într-o plasă, le agăţa în ghidonul bicicletei şi se îndrepta spre sala mare a casei de cultură a oraşului (la început), apoi o sală din aceeaşi instituţie, o sală de clasă de la Şcoala Generală ,,Grigore Silaşi”, biserica  romano-catolică maghiară (pentru o scurtă perioadă), capela greco-catolică şi începând cu anul 2009 în Biserica Greco-Catolică ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Anii treceau şi fătul Ioan Chirtoş aduna în jurul lui tot mai multe valuri ale timpului.
Mereu în preajma preoţilor, nu prea a băgat de seamă că picioarele nu-l mai ascultă, că drumul până la biserică e tot mai lung. S-a resemnat cu noua situaţie ţinând legătura cu biserica  prin ,,ambasadorii” săi, copiii, nepoţii, stănepoţii, dar mai ales prin fiul său, Petru, preot în Cluj-Napoca.
Când era  înşelat în aşteptările sale, de unul sau de altul, lansa sarcastic sau mai indulgent sintagma lui preferată: ,,comunişti şi securişti”, sau cu gesturi grăbite mai aprindea câte o ţigară.
Optimist, vesel, cu simţul umorului  mereu la îndemână, îşi pregătise  bine plecare din punctul de vedere al vieţii spirituale, o aştepta în ultima vreme.
A nutrit pentru tatăl meu, preotul Grigore Zăgrean, o adâncă admiraţie. De câte ori el descindea pe la Beclean, îmi cerea să-l duc la fătul Ioan Chirtoş.
Pentru mine fătul Ioan Chirtoş rămâne asociat unui timp al speranţei, reînvierea Bisericii Greco-Catolice, după 42 de ani  de interzicere. Pentru acel început nesperat, dat de Dumnezeu unei Biserici martire, îi mulţumim fătului Ioan Chirtoş pentru că  a fost prezent la renaşterea Bisericii Blajului.
Mi-l imaginez, că acolo, în preajma lui Dumnezeu, îl va căuta pe tatăl meu, spunându-i că a pregătit totul, că a adus prescurile, vinul, credelniţa, că a aprins  tămâia  şi că liturghia poate începe.

                                                                                          Ion Radu Zăgreanu 
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/8343445046297885683/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/08/fatul.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/8343445046297885683'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/8343445046297885683'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/08/fatul.html' title='Fătul'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-7806523558590254301</id><published>2012-06-11T08:51:00.001-07:00</published><updated>2012-06-11T08:51:14.906-07:00</updated><title type='text'>La Molişet-mai aproape de cer</title><content type='html'>Hramul Mănăstirii ,,Duminica Tuturor Sfinţilor” din Molişet, sărbătorit în prima duminică după Rusalii, înseamnă o împletire armonioasă a chemării divine, adresată pelerinilor, cu un soi de panteism blagian.
Prezenţa lui Dumnezeu în acest loc o descifrezi cu privirea în verdele crud al peisajului, în pădurile odihnind pe dealurile din jur, în pârâul care coboară pe lângă şoseaua care înaintează spre acest capăt de lume, în care natura mai păstrează încă ceva din drepturile şi atotputernicia sa.
Aceste impresii m-au dominat şi în duminica din 10 iunie a.c., când am participat la liturghia arhierească desfăşurată cu  prilejul hramului Mănăstirii Molişet şi oficiată în prezenţa PS Florentin Crihălmeanu, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.
În amfiteatrul verde al naturii, PS Florentin Crihălmeanu  a fost primit de protoegumenul mănăstirii Laurian, stareţul mănăstirii, de un grup de preoţi, de călugăriţe, de mulţi credincioşi.
Mănăstirea de călugări de la Molişet aparţine Ordinului ,,Sfântului Vasile cel Mare”, ,,ordinul nostru”, cum îl numea Cardinalul Iuliu Hossu, ordin care a administrat până în 1948 şi Mănăstirea Nicula.
A urmat celebrarea Sfintei Liturgii. În predica sa, PS Florentin Crihălmeanu a invitat credincioşii să mediteze asupra sfinţeniei, să-şi aducă aminte de toţi sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, să-i perceapă pe aceştia ca modele de viaţă spirituală.
,,Sfinţenia este o obligaţie asumată prin botez, să întreţinem cultul sfinţilor, să-i venerăm”, a îndemnat pe credincioşi înaltul ierarh.
După liturghie, PS a rostit cunoscuta rugăciune pentru canonizarea episcopilor martiri, morţi în închisorile comuniste. Protoegumenul Laurian a prezentat istoricul pelerinajelor de la Molişet, începând cu anul 1994, a evidenţiat importanţa pelerinajului ca moment unic de ,,unire cu Dumnezeu, de înaintare fertilă în viaţa spirituală”, a mulţumit PS Florentin Crihălmeanu, preoţilor concelebranţi, credincioşilor.
PS Florentin Crihălmeanu a  mulţumit gazdelor, corului din Beclean condus de doamna Angela Vălean, pelerinilor, sperând că ecoul rugăciunilor va coborî pe valea Molişetului şi va rodi printre locuitorii acestei zone.
Manifestarea religioasă s-a  încheiat cu o agapă frăţească.
În zi de alegeri, departe de zumzetul votării, într-un tablou de pastel al verdelui crud, pigmentat  cu frumoase costume populare purtate de fete şi neveste ale locului, cei prezenţi la Mănăstirea Molişet s-au simţit mai aproape de cer şi de Dumnezeu.

                                                        Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/7806523558590254301/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/06/la-moliset-mai-aproape-de-cer.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/7806523558590254301'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/7806523558590254301'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/06/la-moliset-mai-aproape-de-cer.html' title='La Molişet-mai aproape de cer'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-4910246704497680894</id><published>2012-06-11T08:49:00.001-07:00</published><updated>2012-06-11T08:49:02.543-07:00</updated><title type='text'>A plecat Profesorul</title><content type='html'>Pe Ioan Lăpuşneanu l-am cunoscut în anii copilăriei mele, când locuiam la cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic. Atunci el era profesor la Şieu-Cristur , apoi la şcoala din Şieu-Odorhei. Mai ales prin intermediul viitorului meu cumnat, profesorul Grigore Zăgrean, din Şieu-Odorhei, Ioan Lăpuşneanu şi fratele său au devenit doi cunoscuţi apropiaţi ai familiei părinţilor mei.
Au trecut anii şi Ioan Lăpuşneanu a ajuns profesor la Năsăud. Ne-am întâlnit pe urmă la Parva, eu în postura de  diriginte la clasa a X-a, iar dânsul  ca  fotograf amator, cel care mi-a făcut elevilor mei poze pentru tabloul lor de absolvire.
Adevărata intuiţie pedagogică a regretatului profesor Ioan Lăpuşneanu, mi s-a  dezvăluit cu prilejul inspecţiei şcolare pe care mi-a făcut-o, pentru obţinerea gradului didactic I. A descins la Parva în compania universitarului clujean Sergiu Pavel Dan, îndrumătorul ştiinţific al lucrării mele, un anticeauşist convins care a îndrăznit în 1986 să spună multe adevăruri riscante, care au cutremurat asistenţa. Pe urmele inspecţiilor sale din primăvara lui 1986, la şcolile din Şanţ, Rebra şi Parva, a patrulat cu urechea şi un securist care s-a interesat de ceea ce profesorul Sergiu Pavel Dan a spus. Am aflat post factum despre aceasta şi de la profesorul Ioan Chiş, actualmente la Colegiul National ,,Petru Rareş” din Beclean. Elogiul meu pentru curajul acestui profesor mă îndeamnă să spun şi altora că atunci când l-am căutat la Facultatea de Filologie  din Cluj-Napoca ca să discut despre lucrarea mea de gradul I, mi-a replicat; ,,-Să nu te pună dracul să-mi vii cu citate din Ceauşescu, că te-am trântit”. Mi-a mers la inimă ce mi-a spus. Era prin 1984.
Tema lucrării mele, ,,Dezbaterea social-politică în romanele lui Augustin Buzura”, i-a convenit de minune fiului scriitorului Pavel Dan, Sergiu. Profesorul  Ioan Lăpuşneanu  mi-a demonstrat atunci grozava lui măiestrie pedagogică prin următoarea afirmaţie: ,,-Cunoscând familia lui Radu Zăgreanu, calvarul destinului tatălui său, îmi dau seama de ce a ales el o asemenea temă ca lucrare de gradul I”. Pentru mine în acele momente profesorul Ioan Lăpuşneanu parcurgea temporal o ,,oră astrală”. Peste câţiva ani Ioan Lăpuşneanu va fi coordonatorul ştiinţific al lucrării de gradul I, a soţiei mele.
Profesiunea noastră comună şi destinul ne-au chemat să fim împreună în câteva comisii de admitere a elevilor în liceu, să ticluim subiectele la română la o ediţie a Concursului Interdisciplinar ,,Dr. Paul Tanco”, la numeroase întruniri astriste, culturale.
Între timp profesorul s-a pensionat, dar a rămas un spirit viu, mereu activ şi implicat în viaţa culturală a Năsăudului pe care l-a iubit  din tot sufletul,
A scris, a publicat articole, studii, cărţi. Şi-a îndeplinit misiunea de intelectual năsăudean. L-a obsedat destinul lui Emil Rebreanu, fratele lui Liviu Rebreanu, cărui i-a dedicat lucrarea ,,Emil Rebreanu-eroul de la Ghimeş Făget” (Editura ,,Karuna”, Bistriţa-, 2011), carte care te convinge, afirmă scriitorul Cornel Cotuţiu (,,La noi”, Editura ,,Eikon”, volumul III, 2012), că Emil Rebreanu ,,este, într-adevăr erou”.
Probabil că acum profesorul va avea şansa să-şi întâlnească eroul, al cărui gest de românism îl va înţelege mai bine şi de acolo, din cer, ni-l va explica şi nouă.

                                                    Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/4910246704497680894/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/06/plecat-profesorul.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/4910246704497680894'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/4910246704497680894'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/06/plecat-profesorul.html' title='A plecat Profesorul'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-1757196174671063850</id><published>2012-01-15T12:57:00.000-08:00</published><updated>2012-01-15T12:58:54.472-08:00</updated><title type='text'>Zăpezi pentru Eminescu</title><content type='html'>Început de an.&lt;br /&gt;                                                                                          Zăpezi-Eminescu.&lt;br /&gt;                                                                          Ianuarie.&lt;br /&gt;           Mă tot gândeam, vineri 13 ianuarie 2012, după-amiază, care ar fi darul pe care natura l-ar putea pregăti pentru ziua de 15 ianuarie a. c., când în urmă cu 162 de ani la Botoşani se năştea poetul Mihai Eminescu.&lt;br /&gt;Eram la Malin, curăţam marginea unui teren arabil apropiat de pădure, care a fost năpădit de spini şi de acăţi silvani. Deodată a început să ningă bogat, liniştit, bacovian, esenian, păunescian. De câte ori ninsorile încep să  curgă în devălmăşie, îmi rostesc în gând sau le recit elevilor mei versul: ,,În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş” (,,Scrisoare mamei”-Nicolae Labiş).&lt;br /&gt;Priveam spectacolul fulgilor de nea şi mă bucuram că iarna  dăruia sufletului eminescian un semn-cadou în preajma zilei lui de naştere.&lt;br /&gt;Simţeam că ninsoarea ne unea pe toţi cu spiritul poetului înaintea datei de 15 ianuarie. A nins cu intermitenţe şi în zilele următoare, 14 şi 15 ianuarie. Îl aşteptam pe poet să vină spre noi, apoi îmi imaginam cam câţi Eminescu ne-am dori să întâlnim, referindu-mă aici bineînţeles şi la opera lui.&lt;br /&gt;Vorba criticului literar Nicolae Manolescu: ,,nu există un singur Eminescu….Unul sau altul ne va surprinde mereu”(,,Istoria critică a literaturii române”, Editura PARALELA 45, 2008, p.382). Parafrazând, cu o privire comună spusele  criticului citat, am putea  afirma: ,,fiecare cu Eminescu lui”.&lt;br /&gt;Avem în primul rând unele preferinţe pentru anumite aspecte biografice eminesciene, înainte de a parcurge opera poetului. Unii şi-l doresc pe copilul Eminescu, călărind pe câinele ciobănesc Soltuz, sau pe cel culegând melci pentru a-i înhăma la cojile de nuci.&lt;br /&gt;Adolescentele ar căuta să-l întâlnească pe Eminescu, cel care o aştepta, când stelele ,,scapără-n cale”, pe Casandra, pe fata cu ochi mari.&lt;br /&gt;Profesorii ar vrea să îl primească în gazdă pe tânărul Mihai, ca odinioară blăjeanul Aron Pumnul, la Cernăuţi.&lt;br /&gt;Liceistele se imaginează păşind în urma cuplului Veronica-Mihai, sperând să surprindă din zbor o declaraţie de dragoste a lui Emin.&lt;br /&gt;Iubitorii de poezie eminesciană, exegeţii ar prefera taina şi tihna lecturii operei poetului. Profesorii de română sunt gata să treacă, convingător, frumuseţile poemelor eminesciene în sufletelor elevilor, cu aprobarea poetului prezent în veşnicia versurilor sale.&lt;br /&gt;Învingător, poetul, ,,numai poetul”, ,,Trece peste nemărginirea timpului” (,,Numai poetul”).&lt;br /&gt;În 15 ianuarie sufletul poetului plecat din Ipoteşti, înoată prin ninsoare, colindând pe la ferestrele inimilor noastre.&lt;br /&gt;Să-l primim şi aşa cum de Bobotează, aşteptăm preoţii să ne binecuvânteze casele, întâmpinându-i cu o lumânare aprinsă pe care ne-o trecem din mână în mână, să-l aşteptăm şi pe Eminescu cu poeziile sale pe masă, deschizând volumele la cele mai frumoase poezii, pe care le citim cu acea privire prin intermediul căreia, căutăm speranţa în vechile noastre icoane de pe pereţii caselor.&lt;br /&gt;                                                          Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/1757196174671063850/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/zapezi-pentru-eminescu.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1757196174671063850'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1757196174671063850'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/zapezi-pentru-eminescu.html' title='Zăpezi pentru Eminescu'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-2406034923421718130</id><published>2012-01-07T15:32:00.001-08:00</published><updated>2012-01-07T15:32:58.136-08:00</updated><title type='text'>Nestinsa iubire</title><content type='html'>,,Şi Clujul m-a făcut al lui”&lt;br /&gt;                                                                                               ( Horia Bădescu)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Intrat, după cum mărturiseşte, acum o jumătate de veac, ,,pe porţile Clujului”, poetul Horia Bădescu (n.1943 în Aref-Argeş ) a devenit un fiu al oraşului, s-a integrat perfect în spiritualitatea şi viaţa culturală a urbei (gruparea echinoxistă): ,,Şi Clujul m-a făcut al lui….Mi-a dăruit un titlu universitar şi o viaţă bântuită şi răsfăţată de frumuseţea nebună a toamnelor sale, de lumina brumată a străzilor şi pieţelor, de amurgul portalurilor şi de magia locurilor unde se petreceau fabuloase întâmplări goliardice, mi-a dăruit misterul bibliotecilor şi miracolul prieteniei, iubirile şi tristeţile, casa mea şi pe toţi ai mei”.&lt;br /&gt;Horia Bădescu răsplăteşte la rândul lui oraşul care l-a adoptat cu ,,truda unei vieţi, înscrisă într-un raft de cărţi”, cu ,,nespusa iubire”, concretizată omagial şi în volumul de poeme ,,E toamnă nebun de frumoasă la Cluj” (Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2011).&lt;br /&gt;Regăsim în aceste poezii o sinteză a modalităţilor lirice preferate ale poetului, a temelor abordate în precedentele lui volume.&lt;br /&gt;Evidentă este tonalitatea melancolică a acestor poeme, iubirea pentru oraşul de pe Someşul Mic, ambele aspecte fiind exprimate printr-o privire retrospectivă, asociată curgerii neostoite a timpului, provocată  mereu de contemplarea cadrului natural urban. O consecinţă a acestui ultim aspect fiind şi prezenţa multor secvenţe de pastel spiritualizat, cum remarca Eugen Simion analizând poezia lui Horia Bădescu şi a unor suavităţi licenţioase foarte rafinate (,,Baladă goliardică”, ,,Balada preafrumoaselor roşcate”, ,,Balada gureşei Coquette”).&lt;br /&gt;Faptul biografic se topeşte în nostalgiile reîntoarcerii spre o altă vârstă: ,,Despre el vorbeşti/ca despre locul naşterii tale./Tânăr fiind,/te-a învăluit cu dulcea otravă/ a cărţii.”… ,,pe străzile lui sufletul tău/a gemut de iubire” (,,Cluj”). Treptele biografiei, paşi ai formării personalităţii poetului sunt însoţiţi de boema tinereţii, fie cea studenţească: ,,amintiţi-vă spuma halbei de bere,/amintiţi-vă poemul nebun…/când ploile scandează pe turle limba română:/ah, filologi zvăpăiaţi de la Cluj!”(,,Baladă studenţească”), fie cea a maturităţii, când boema era în mod indirect o stare de protest: ,,eram acei ce nu voiau să moară”, un mod de păstrare a identităţii interioare: ,,Eram acolo, dăruiţi de vis,”/scârbiţi de timp şi limpeziţi de viaţă,”(,,Balada crâşmei lui Mongolu”).&lt;br /&gt;Poetul, în compania altor ,,frumoşi nebuni ai marilor oraşe” preferă retragerea la ,,crâşma lui Mongolu”şi ca un gest de sfidare a unui timp istoric potrivnic, acolo speranţa scăldată în alcool fiind plonjată în viitor: ,,rumegând o altă zi” (,,Balada galeşelor boloboace”).&lt;br /&gt;Boema acoolică sau delicatele portrete licenţioase, amintind de Francois Villon, Miron Rdu Paraschivescu sau Emil Brumaru, sunt doar pretexte pentru exprimarea unei obsesive teme, cea a timpului: ,,Şi toate s-au dus…Ce să-i faci?”(,,Baladă goliardică”); ,,Târziile amiezi peste cetate/târzie vară şi târzii şi noi./Nu simţi adulmecându-ne din spate/înfometaţii-amurgului copoi?”(,,Târzie”)&lt;br /&gt;Ireversibilitatea timpului prilejuieşte meditaţia gravă despre moarte: ,,ascult cum sub Feleac coseşte moarte”(,,Târzie”); ,,tot mai aproape suntem c-o umbră de amurg” ; ,,tot  mai aproape suntem c-o vorbă de tăcere.”(,,Tot mai încet”).&lt;br /&gt;Opt dintre poeziile volumului conţin în titlurile lor cuvântul ,,baladă”. Atmosfera baladescă accentuează nostalgiile, iar secvenţele de pastel cu accente pillatiene, amintesc de jurnalul liric din volumul ,,Anotimpurile” (Editura ,,Dacia”, Cluj-Napoca, 1987). Recunoaştem mici punctări blagiene sau stări serafice din sonetele rilkeene.&lt;br /&gt;O ,,vară de noiembrie” blagiană domină poemele erotice. Imaginea anotimpului autumnal calmează într-o lentă decantare erosul: ,,Nu oboseala toamnei, ci avântul/iubirii care încă ne susţine;/apropie-ţi de inimă cuvântul/prin care mai ajung până la tine!”(,,Sonet”). Regretele după anii trecuţi: ,,e timp să punem iarăşi la socoteală toate/câte puteau să fie şi se vor vremui”(,,Balada toamnelo târzii”), concluzionează viaţa asemenea lui Octavian Goga, în poezia ,,Cântă moarte”: ,,Nu câte-au fost îmi vin în minte,/Ci câte-ar fi putut să fie”.&lt;br /&gt;Poetul e în postura unui Orfeu, călător, nu prin Hades, ci printr-un spaţiu drag, care l-a adoptat, i-a oferit totul, iar Euridice, după care va întoarce capul, este tinereţea lui, pierdută definitiv, mutată în melancolice şi nostalgice amintiri: ,,Târziile  amiezi peste cetate,/târzie vara şi târzii şi noi”(,,Târzie”). Reîntoarcerea nefiind posibilă, eul liric îşi acceptă însingurarea: ,,să fii singur cu carnea şi oasele tale,”(,,Nox”).&lt;br /&gt;Impresionează sinceritatea trăirilor: ,,Să punem sufletele în pahar!”(,,Scrisoare către Teohar”), încastrarea evenimentului autobiografic în durata temporală, de unde regretul prea rapidei treceri: ,,Mergi încet,/vorbeşte,/rostogoleşte cuvinte în calea/neantului!”(,,Lied”).&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                               Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/2406034923421718130/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/nestinsa-iubire.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2406034923421718130'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2406034923421718130'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/nestinsa-iubire.html' title='Nestinsa iubire'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-1569266073411131627</id><published>2012-01-04T07:18:00.001-08:00</published><updated>2012-01-04T07:18:59.965-08:00</updated><title type='text'>Cuibul visurilor-cu o sută de paşi mai aproape de Nemurirea rebreniană</title><content type='html'>Sintagma ,,Cuibul visurilor” s-a lipit  definitiv de sufletul meu prin intermediul renumitului profesor Sever Ursa. Dânsul a fost cel  care m-a convins, la faţa locului, în muzeul cu aceeaşi denumire, cât de important  a fost Maierul în traseul existenţial parcurs de romancierul Liviu Rebreanu.&lt;br /&gt;După această lecţie de lămuriri autobiografice referitoare la viaţa marelui prozator, sintagma amintită mai sus, avea să denumească şi publicaţia lunară cu acelaşi nume a comunei, ajunsă acum la numărul 100. ,,Intelighenţia” măiereană s-a adunat şi-a evaluat forţele şi a pus la cale această revistă, preluând numele muzeului dedicat scriitorului Liviu Rebreanu de către măiereni, din iniţiativa neobositului profesor Sever Ursa.&lt;br /&gt;,,O revistă în mediul rural”, cam aşa scria  prietenul nostru , regretatul publicist târgoviştean Mihail I. Vlad, mirându-se de ceea ce se înfiripa la Maieru, admirând pe condeierii locali pentru îndrăzneala lor.&lt;br /&gt;Publicaţia ,,Cuibul visurilor” a luat naştere prin avântul romantic al unor literaţi măiereni care au dorit să menţină viu cultul pentru scriitorul Liviu Rebreanu, pentru opera lui. Au reuşit fiindcă îl aveau în frunte pe profesorul Sever Ursa, cunoscut rebrenolog, rafinat intelectual, talentat literat&lt;br /&gt;Îmi aduc aminte de începuturile publicaţiei, când editorii ei erau sfătuiţi şi încurajaţi de poetul Mihail I. Vlad, apoi de prozatorul Aurel Podaru. Îi revăd pe profesorii Ursa Sever şi Icu Crăciun ticluind acasă la Aurel Podaru naşterea unui viitor număr al revistei. Ne înmânau noul ,,product” cu prietenie, cu lumina bucuriei în ochi, că au săvârşit un fapt măreţ, că acolo la Maieru, un grup de talentaţi iubitori de literatură, demonstrează lună de lună, că au să ne spună ceva interesant despre moştenirea operei literare rebreniene, că au devenit un centru cultural care trebuie luat în seamă.&lt;br /&gt;În jurul profesorului Sever Ursa, în jurul acestei reviste de cultură ,,roieşte” o grupare literară demnă de a dialoga fără complexe cu scriitorime din Bistriţa, din Beclean, din Năsăud etc.&lt;br /&gt;Cronologic totul a decurs firesc, liniar. Întâi s-a revărsat surplusul autenticelor trăiri rebreniene: ,,La Maieru, am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele”. Apoi s-a constituit muzeul şi pe urmă revista cu acelaşi nume: ,,Cuibul visurilor”. A fi publicat în paginile acestei reviste a devenit o onoare . Astăzi nu poţi concepe Maierul fără această publicaţie.. Când spui ,,Cuibul visurilor” cauţi în ,,cuibul” măierean intelectualii din spatele acestei reviste: Sever Ursa, Icu Crăciu, Alexandru Raţiu, Iacob Naroş, Viluţ Cărbune, Ilie Hoza, Macavei Al. Macavei, Mircea Prahase, Liviu Ursa şi inimosul primar Vasile Boroş etc.&lt;br /&gt;Le admiri tenacitatea, perseverenţa, iubirea lor pentru opera rebreniană, pentru comuna lor.&lt;br /&gt;Începuturile de noiembrie, luna naşterii lui Liviu Rebreanu, mă bântuie şi mă fascinează cu următoarele imagini: mi-l inchipui pe patriarhul iubirii pentru Liviu Rebreanu şi pentru opera acestuia, profesorul Sever Ursa, cutreierând prin liceele judeţului şi dând ,,dezlegare” la studierea operei rebreniene, mă văd   însoţit de elevii mei ,,înveşnicindu-ne” în Muzeul ,,Cuibul visurilor” prin  spusele aceluiaşi profesor despre Liviu Rebreanu, despre obârşiile ţăranului româ şi primind ca ,,merinde” de drum  ultimul număr al publicaţiei ,,Cuibul visurilor”. Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/1569266073411131627/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/cuibul-visurilor-cu-o-suta-de-pasi-mai.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1569266073411131627'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1569266073411131627'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/cuibul-visurilor-cu-o-suta-de-pasi-mai.html' title='Cuibul visurilor-cu o sută de paşi mai aproape de Nemurirea rebreniană'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-1865717380230883979</id><published>2012-01-04T07:09:00.000-08:00</published><updated>2012-01-04T07:10:39.804-08:00</updated><title type='text'>Când mor ţăranii</title><content type='html'>Când mor ţăranii&lt;br /&gt;                                               plâng: plugul, sapa, coasa&lt;br /&gt;                                                    şi iarba verde.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Când mor ţăranii e mai altfel, îmi spunea un vecin din Malin, cu mulţi ani în urmă. Afirmaţia lui a adormit  în mine mult timp. Mi-am adus aminte de ea, anul trecut, când în calitate de rudenie, am fost în preajma finului meu Vasile Rus din Suseniul Malinului, în zilele în care el se apropia de tragicul său sfârşit  Ştiam că este grav bolnav, că nu o va mai duce-o mult.&lt;br /&gt;Îl cunoşteam bine pe Vasile Rus. Era întruchiparea tipică a ţăranului adevărat, legat sufleteşte de pământ şi de animale. Muncile câmpului, în perpetua lor rotire ciclică a anotimpurilor, îl chemau insistent şi el răspundea cu  dăruire, cu pasiune, cu toată fiinţa lui, mai ales după 1990, când a reintrat în posesia  pământului avut, când a mai cumpărat şi alte parcele. Îl vedeam în stare să repete gestul lui Ion din cunoscutul roman rebrenian, acela de a săruta pământul ca pe o ibovnică.&lt;br /&gt;Pentru Vasile Rus a fi pe câmp, pe hotar, cum se zice la Malin, împreună cu verbele a ara, a semăna, a căpăli, a cosi, a culege, însemna o existenţă aproape paradisiacă. A pleca de acasă, era sinonim pentru el, cu a fi în faţa boilor sau a vacilor urmate de car, a duce pe umărul drept sapa, coasa, furca, grebla, ,,armele” paşnice ale unui interminabil ,,război”, cu pământul, cu hotarul.&lt;br /&gt;Nu se plângea niciodată, că truda lui de ţăran era grea, o percepea ca pe o dulce confruntare zilnică, ca pe o înţelegere reciprocă cu glia.&lt;br /&gt;În seara şi în noaptea, în care ţăranul Vasile Rus, bolnav de vreun an de zile, se confrunta  cu iminentul final, m-am aflat în jurul lui. În agonia plecării îşi mai revenea din când în când, mai comunica puţin cu cei  de faţă. Îi spune soţiei Maria că trebuie să meargă la arat pe Pustari, un hotar al Malinului. Când nu a mai putut vorbi, am observat că începe a gesticula. Instantaneu am descifrat semnificaţia  mişcărilor sale. Îşi deplasa braţele asemenea unui semănător care aruncă sămânţa în brazdele proaspete. Vasile Rus se despărţea de lume semănând, după ce imaginar arase locul lui de pe Pustari.&lt;br /&gt;M-au cutremurat gesturile sale. Ceea ce el îndrăgise mai mult, muncile câmpului, le repeta  fictiv în ultimele momente ale vieţii lui pământene.&lt;br /&gt;De fapt, Vasile Rus  se despărţea în acele clipe de fericirea pe care i-a oferit-o statutul lui de ţăran, pentru a trece pragul în fericirea veşnică, unde va continua să are, să semene, să căpălească, să cosească, să mulgă.&lt;br /&gt;                                                                   Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/1865717380230883979/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/cand-mor-taranii.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1865717380230883979'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1865717380230883979'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/cand-mor-taranii.html' title='Când mor ţăranii'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-6009126789783997538</id><published>2012-01-01T09:10:00.000-08:00</published><updated>2012-01-01T09:11:02.245-08:00</updated><title type='text'>Ceţuri de decembrie</title><content type='html'>În vale satul.&lt;br /&gt;                                                                Ceţuri de decembrie.&lt;br /&gt;                                                          Mâine Anul Nou.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;A nins un pic. Grosimea zăpezii este de vreo două degete. Copacii pădurii din Suseniul Malinului au ramurile încărcate de puţinul omăt care nu vrea să se topească,  care s-a hotărât să rămână pentru a motiva prezenţa iernii.&lt;br /&gt;În vale satul, odihnind într-o obişnuită comparaţie: ca într-o căldare. Mai nimerită ar fi alta: ca într-o oală de tuci din care s-a luat mămăliga fiartă şi s-a turnat, după  o veche deprindere ţărănească, nişte lapte, din care se va înfrupta cineva mai în vârstă sau vreun intelectual-ţăran de sâmbăta.&lt;br /&gt;Îmi place să bântui cu privirea, de acolo de sus, peste panorama satului care este acoperit treptat de ceaţă, hotarul meu vizual, să fie mărginit tot mai mult, de albul ceţii care  mă izolează, iar valurile albicioase se rostogolesc tot mai aproape de mine, până când, vorba poetului Horia Bădescu ,,totu-i o ceaţă” (,,Iarnă sarmată”). &lt;br /&gt;Când nu mai văd doar la câţiva paşi, am impresia că sunt unicul supravieţuitor al unei corăbii în derivă, purtată de data aceasta de valurile albe ale ceţii. Mă înspăimântă uşor ipostaza în care am ajuns, dar îmi convine, deoarece cred că cineva m-a ales pe mine ca  să mă înşurubeze  în aerul alb al ceţii.&lt;br /&gt;Ca un soldat rătăcesc pe un câmp de luptă devenit necunoscut dintr-o dată, de aceea îmi redelimitez reperele: în faţa  e copaia în care a poposit cândva satul, în spate e pădurea care nu se mai vede, la stânga şi la dreapta, ceaţă, multă ceaţă.&lt;br /&gt;Aş vrea să pot împrumuta tridentul lui Poseidon, să-l înfigi în ceaţă şi ea să se risipească. Lecţia de mitologie se amână. Lătratul câinilor de pe uliţa din Suseni mă reorientează, îmi redefineşte poziţia punctelor cardinale. Bucuros o iau la vale, găsesc cărarea şi cu paşi siguri ies din basmul alb în care m-am pierdut.&lt;br /&gt;Mâine este Anul Nou. Maşinii mele, legată de firele de iarbă din curte, care îşi scot suliţele de sub zăpada subţire, îi este dor de limba de asfalt a oraşului.&lt;br /&gt;Mă voi lăuda prietenilor în noaptea revelionului că iar am trăit momente mioritice, că iar am făcut exerciţii de nemurire. Nimeni nu mă va lua în seamă, nimeni nu va ciocni un pahar cu vin cu nostalgiile mele rurale. Doar prietenul meu, acela din satul scriitorului Pavel Dan, îmi va mai turna în pahar lacrima unui zeu lichid şi mă va scuza în faţa celorlalţi: ,,Aşa  îi el uneori-un zevzec mioritic de Malin”, în timp ce eu voi constata  urmările ,,ticăloasei plăceri/a contemplaţiei” (,,Între aglici sălbatice”), cum zicea acelaşi poet Horia Bădescu.&lt;br /&gt;                                                     Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/6009126789783997538/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/ceturi-de-decembrie.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/6009126789783997538'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/6009126789783997538'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2012/01/ceturi-de-decembrie.html' title='Ceţuri de decembrie'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-5925082997536645193</id><published>2011-12-28T16:41:00.001-08:00</published><updated>2011-12-28T16:41:28.015-08:00</updated><title type='text'>La cina cea de taină a poeziei</title><content type='html'>Iar a strigat scriitorul Aurel Podaru adunarea. A suflat în batista e-mailului, ca să ne atenţioneze că se apropie o altă întâlnire a celor care roiesc pe orbita Clubului ,,Saeculum”.&lt;br /&gt;Apoi s-a urcat şi pe covorul fermecat al unui afiş şi ne-a anunţat că în data de 13 decembrie 2011, ora 17, la Şcoala Generală ,,Liviu Rebreanu” din Beclean, la adunarea ,,saeculiştilor” se va dezbate tema ,,Poezie şi sacru”, iar scriitorul clujean Horia Bădescu va încerca să salveze poezia  îmbărbătându-i pe poeţi să continue să scrie versuri, fiindcă se prevede o invazie de cititori care vor cotropi volumele lor. Va ţine  Horia Bădescu un fel de conferinţă, o predică  poetică: ,,Poezia-limbă a sufletului şi a iniţierii”.&lt;br /&gt;Dacă nu-şi va convinge auditoriul prin abordarea teoretică a temei, poetul Horia Bădescu va pune la dispoziţia celor de faţă recentul său volum de versuri ,,E toamnă nebun de frumoasă la Cluj”(,,Editura ,,Eikon”, Cluj-Napoca, 2011).&lt;br /&gt;Neostoitul ,,şef de gară”, ,,cheferistul” Aurel Podaru ( bibliografie pentru aceste apelative: Aurel Podaru-,,La Beclean pe Someş cândva…Editura ,,Clubul Saeculum”, Beclean, 2004; ,,Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură”, Editura ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2008), a pregătit instrumentarul necesar pentru operaţia ,,pe cord deschis” a poeziei pe care a efectuat-o convingător poetul Horia Bădescu. Pacientul, poezia, la început trasă la faţă, palidă, îşi revenea pe măsură ce ,,medicul” convingea audienţa că literatura este ,,un mod de a ajuta omul să existe”, iar poezia înseamnă participare la ,,o chemare a Sensului în lume”, în aceste vremuri ,,sărace de viaţă profundă, de substanţă, de umanitate, de Sacru”.&lt;br /&gt;Lecţia despre poezie şi sacru a fost bogată în argumente. Ascultam cu atenţie având în faţă o invizibilă pancartă pe care Friedrich Holderlin mai scrisese încă o dată : ,,La ce bun poeţii în vremuri de restrişte spirituală”.&lt;br /&gt;Poetul Horia Bădescu se apropia de poezie când cu paşi blagieni, când cu paşii unui postmodernist, ne împărţea savuroase definiţii: poezia  nu este altceva ,,decât o neostoită încercare, nu de a descifra taina lumii, ci de a ne face să o trăim”, poezia este ,,locul în care Fiinţa se aşează în absolutul valorii sale”, poezia e ,,un mod de a ne trăi umanitatea”, ea este ,,ecoul din adâncurile fiinţei”, ,,un răspuns pe care fiinţa omenească în umanitatea ei îl dă provocărilor existenţiale”, ,,ecoul marilor mişcări din adâncurile fiinţei” etc.&lt;br /&gt;S-au căutat şi explicaţii pentru inapetenţa multora pentru poezie. Cei care eram dascăli de română am reţinut aluzia: ,,incapacitatea învăţământului de a dezvălui adevăratul chip al poeziei”. S-au dat şi teme de casă purtătorilor de condeie lirice: ,,poezia trebuie să-şi schimbe discursul”. Aceştia şi-au înviorat feţele când Horia Bădescu a spus: ,,a face să se audă vocea poetului înseamnă a face să se audă vocea sufletului…Aventura poeziei este aventura sufletului omenesc”. ,,Forţele” asistenţei erau ,,blindate” atât cu persoane slujitoare ale sacrului, preoţii Vasile şi Adrian Cherhaţ, cât şi cu persoane cu ,,dublă specializare”, preoţi şi poeţii, părinţii Ioan Pintea şi Ioan Mărginean.&lt;br /&gt;Pledoaria pentru poezie a poetului Horia Bădescu s-a încheiat apoteotic: ,,e timpul ca poetul să redevină ceea ce este de fapt: cineva care vorbeşte limba universală a umanităţii, limba sufletului”.&lt;br /&gt;Ca un sigiliu de confirmare a spuselor lui Horia Bădescu mi-am adus aminte de ceea ce afirma un alt poet clujean Adrian Popescu: ,,Acest sfârşit de mileniu are nevoie de forţa regenerativă a poeziei pentru a se însănătoşi moral de cultul valorilor eroice” ( Adrian Popescu-,,Revelaţii. Cuvinte despre poezie”-Editura ,,Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj, 2001).&lt;br /&gt;Partea a doua a acestei întâlniri a fost o ,,lecţie deschisă” despre poezie. Textul suport al orei a fost volumul de versuri semnat de Horia Bădescu ,,E toamnă nebun de frumoasă la Cluj”. Despre el au opinat pertinent criticul literar Andrei Moldovan, editorul cărţii, poetul Vasile George Dâncu, prozatorul Virgil Raţiu, poeţii Ioan Pintea şi Ioan Mărginean, prozatorul Cornel Cotuţiu şi autorul.&lt;br /&gt;Lectura unor poeme a convins asistenţa că a asistat la o ,,cină de taină a poeziei”, că poetul Horia Bădescu a pus în practică partea teoretică a ideilor sale despre poezie şi despre sacru.&lt;br /&gt;La sfârşitul acestui colind la fereastra poeziei simţeam că avem un alt domiciliu , că am dobândit cu toţii ,,buletin de poezie”&lt;br /&gt;                                                                       Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/5925082997536645193/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/la-cina-cea-de-taina-poeziei.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/5925082997536645193'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/5925082997536645193'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/la-cina-cea-de-taina-poeziei.html' title='La cina cea de taină a poeziei'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-7996298468147884898</id><published>2011-12-28T16:38:00.000-08:00</published><updated>2011-12-28T16:39:19.400-08:00</updated><title type='text'>Prima carte</title><content type='html'>La începutul clasei a V-a, elevii care studiază limba şi literatura română după manualul editurii ,,Humanitas” şi nu numai, au ca unitate de învăţare, ,,Cartea-obiect cultural”. Cu această ocazie ei îşi consolidează sau fac cunoştinţă cu părţile componente ale unei cărţi. Se obişnuieşte  ca evaluarea acestei unităţi de învăţare să se finalizeze prin alcătuirea unei cărţi de către elevi.&lt;br /&gt;Şi în această toamnă i-am antrenat pe elevii mei din clasa a V-a în procesul de elaborare a unei cărţi proprii. Le sugeram să apeleze şi la ajutorul părinţilor, al fraţilor sau al surorilor mai mari, ca să le prefaţeze ,,cărticelele”, iar ei să-şi adune între coperţile lor compunerile sau creaţiile literare personale, în versuri sau în proză.&lt;br /&gt;Elevii s-au întrecut unii pe alţii în ,,editarea” noilor cărţi. În momentul evaluării mi-a atras atenţia o carte, ,,Gând de copil”, elaborată după toate normele unei reale editurii. Apoi textele ei  m-au captivat. Prefaţa era semnată de părinţii Adriana şi Aurel Rodilă, iar autorul ei era fiul lor Andrei Ioan, elev în clasa a V-a la Şcoala Generală ,,Liviu Rebreanu” din Beclean.&lt;br /&gt;Părinţii prezintă cu vădită emoţie ,,selecţia de gânduri şi creaţiile literare” ale fiului lor, apreciază sinceritatea lor şi dau verdictul final: BUN DE TIPAR!.&lt;br /&gt;Elevul  Andrei Ioan se autoprezintă (,,Despre mine”) în capitolul I. Aflăm că îi place istoria, că preferă filmele în care joacă Florin Piersic, că este dinamovist convins, că se plimbă cu rolele şi cu bicicleta, că pleacă deseori cu părinţii în excursie.&lt;br /&gt; Andrei Ioan dovedeşte disponibilităţi lirice şi narative. Îi este dor să descindă în satul bunicilor (,,Satul din sufletul meu”), se ascunde sub masca piratului Scott, se întreabă ,,Ce este Europa?”, descrie rotirea anotimpurilor, albitrează lupta dintre vocale şi consoane la intrarea lor în cuvinte (,,Cum a apărut cuvântul”), stă de vorbă cu îndrăgitul pinguin Apolodor al regretatului poet Gellu Naum, îşi citeşte ziarul preferat ,,Pro Sport” sau ca Bastian Balthasar Bux, eroul lui Michael Ende (,,Poveste fără sfârşit”), trece pragul paradisului numit bibliotecă.&lt;br /&gt;Pe coperta IV a cărţii, părinţii lui ne avertizează printr-un enunţ, jumătate plin cu modestie, jumătate cu sinceritate, că  Andrei Ioan: ,,E un copil ca toţi ceilalţi, cu vise, aspiraţii, speranţe”.&lt;br /&gt;Bravo, Andrei Ioan Rodilă!&lt;br /&gt;                                                       Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/7996298468147884898/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/prima-carte.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/7996298468147884898'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/7996298468147884898'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/prima-carte.html' title='Prima carte'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-2083966721591307923</id><published>2011-12-28T16:36:00.000-08:00</published><updated>2011-12-28T16:38:01.715-08:00</updated><title type='text'>La al metaforei banchet</title><content type='html'>,,Precum Sisif eu car în spate&lt;br /&gt;  În loc de bolovani Cuvinte”&lt;br /&gt;                                                                                               (Luca Onul)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Luca Onul şi  Alexandru Cristian-Miloş erau poeţii bistriţeni care în anii ceauşismului şi-au asumat poezia ,,ca pe un mod de existenţă”(Petru Poantă), combinând-o cu un comportament boem, sub privirile ademenitoare ale lui Bachus.&lt;br /&gt;Mulţi ani bibliotecar (1975-1997) la casa de Cultură a Sindicatelor din Bistriţa, apoi metodist şi referent cu probleme literare la aceeaşi instituţie, Luca Onul a fost  un avid cititor de poezie, fiind la curent cu mişcarea poetică a vremii. Acest fapt se poate constata şi din volumul său antologic ,,Elogiul metaforei”(Editura ,,Eikon”, Cluj-Napoca, 2011, ediţie îngrijită de Alexandru Câţcăuan). Intensele lecturi i-au favorizat traseul liric, dar l-au şi influenţat. În versurile lui poţi sesiza  bătăile de umbră ale poemelor lui Lucian Blaga, Nicolae Labiş, Ioan Alexandru, Zaharia Stancu, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Serghei Esenin etc.&lt;br /&gt;În general poetul preferă prozodia clasică, versifică uşor, textul lui liric curge de la sine, mereu bombardat cu metafore surprinzătoare, uneori ,,decorative şi spumante”(Petru Poantă).&lt;br /&gt;De fapt, el îşi dorea să sfârşească la banchetul metaforei: ,,O, visul meu de-o veşnicie/Spre care curg atât de-ncet/Să fiu ucis de POEZIE/La al metaforei banchet!”(,,Banchetul Metaforei”).&lt;br /&gt;Luca Onul şi-a format stilul său bazat pe un imagism formidabil, pe asocieri metaforice în care se combină obiectele cu regnul vegetal sau animal: ,,cazemata florii”, ,,osii de stamine”, ,,tranzistoare de lucernă”, ,,torţe de nuferi”, ,,catedrale albe de mesteceni”, ,,cazemate de crini”, ,,clopotniţe de crini”, ,,statuile de fragi”, ,,trâmbiţele crinilor”, ,,clopotniţe de prune”, ,,paraşute vii de nuferi”, ,,chei de păsări”, ,,sonerii de greieri”, ,,mănăstirile de nuci”, ,,căpriori de trandafiri şi grâne” ; obiecte sau fiinţe cu fenomene ale naturii: ,,păsări de răcoare”, ,,funiile lichide ale ploii”, ,,ninsorile de miei”, ,,degetele iernii”, ,,pumnalele fulgerelor”, ,,sonerii de greieri”, ,,lebede de rouă”, ,,frigul din cuvinte”, ,,alice de ger”, ,,caleşti de ninsoare”, ,,ugere de noapte” ; substantive cu determinanţi neobişnuiţi: ,,heruvimi lichizi”, ,,carnea nopţii”, desfrâu de sălcii”,  ,,ciorchinii tăcerii”, ,,ghilotina lacrimei” etc.&lt;br /&gt;Totul este posibil la Luca Onul. Poezia lui are tonalităţi predominant elegiace, melancolice. Temperamental poetul este un neoromantic care aruncă peste poeziile sale haina deschiderilor lirice începute cu Nicolae Labiş, Nichita Stănescu Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, alimentată cu profunde priviri de recuperare a operelor lui Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi. Poetul va prelua multe din temele şi motivele predilecte din lirica acestor poeţi.&lt;br /&gt;Tema reîntoarcerii în părinţi, de sorginte blagiană (,,Noi şi pământul”), preferată şi de Ana Blandiana (,,Părinţii”), se produce la Luca Onul prin ,,paşi vegetali”: ,,Să ne-amintim prin ierburi de părinţi/Când ne-om muta –n lucernă şi trifoi;/Iar fiii noştri zilnic vor aşterne/Un fân brumat de linişti peste noi.”(,,Remember”).&lt;br /&gt;Poezia cu subiect tradiţional, referitoare la lumea satului, are punctul de pornire la Luca Onul în ,,Imnele bucuriei” ale lui Ioan Alexandru: ,,Un braţ de fân şi unul de otavă,/Un altul de lucernă sau trifoi;/Aceştia sunt strămoşii noştri care/De două mii de ani înspică-n noi…”(,,Poem”). &lt;br /&gt;Ca Serghei Esenin şi Luca Onul îi trimite mamei o scrisoare, autoportretizându-şi existenţa de boem sechestrat la bloc, ameninţat de moarte, parcă ar fi dorobanţul din ,,O scrisoare de la Muselim-Selo” a lui George Coşbuc: ,,E-atâta moarte, mamă,/Pe-aici, încât socot,/Că burgu-acesta negru/Mă va-nghiţi de tot.”(,,Scrisoare mamei”).&lt;br /&gt;Ideea morţii este obsesiv prezentă în poemele lui : ,,Tată, cineva-n zăvoi/ Sfâşie cu dinţii ceaţa,/Şi-n maşinile din noi/Moarte îşi pudrează faţa…”(,,Psalm absurd”); ,,Când Moartea nu mai poţi s-o înţelegi/De ce-ţi întinde mâna să i-o pupi?!...”(,,Sonet de ocazie”). Multe poeme au această temă: ,,Aventura frigului”(,,De la o vreme lutul e singurul condor/Ce-şi face cuib de rouă în crinii de pe casă;”); ,,Ţărm spre toamnă”(,,E-un anotimp când lumânări de frezii/Mă desenează cerb rănit de moarte”); ,,Prea devreme seară” (,,Şi va veni o vreme-n care/Vom semăna la chip cu lutul./În timp ce noi vom fi doar urna/Ce-o lasă-n dragoste sărutul” ; ,,Toţi”(,,De-aţi şti voi cine-i pârâtul/Când eu Morţii-i fac reclamă”); ,,Sfidarea morţii”, ,,Părţi egale”, ,,Lamentaţie”, etc. Atitudinea faţă de moarte este uneori una mioritică: ,,Cum să mor, Doamne, să mor/Când aud coasa-n mohor?”(,,Simple întrebări”). Aceste versuri îmi reamintesc de o poezie a regretatului poet târgoviştean Constantin Manolescu care afirma că în iulie nu mor ţăranii fiindcă ,,e prea mult de coasă”.&lt;br /&gt;Poetul este conştient de menirea lui, îşi ia în serios statutul de creator. Foaia albă pe care se vor aşterne versurile este ,,Un acvariu în care în loc de peşti/Se pot vedea înotând cuvintele…”(,,Manuscrisul de pe masa poetului”). Preferă să fie perceput ca un prinţ al melancoliei, gata să înfrunte moartea: ,,Nu oricine se poate lăuda că a călcat cu sandale de aur roua dată în pârgă din grădinile paradisului,/Fără ca pendulul morţii să nu-l fi sărutat tot timpul pe gură”(,,Elogiul metaforei sau Îngerii din muguri”); ,,Nu oricine se poate lăuda că are posibilitatea de a purta epoleţi melancolici în fiecare zi a săptămânii,”(,,Elogiul metaforei sau Îngerii din muguri”).&lt;br /&gt;Păunesciană este dăruirea poetului pentru misiunea sa: ,,Sângele meu ucis de Poezie/Are culoarea-afetului de tun”(,,Insomnie”). El se consideră Sisiful cuvintelor: ,,Precum Sisif eu car în spate/În loc de bolovani Cuvinte”(,,Munte vorbitor”). Într-o invocaţie adresată ,,dorului” poetul ar vrea  să ajungă ,, În azilul din cuvânt”(,,Invocare către dor”).&lt;br /&gt;Damnarea romantică, predestinarea celui ales îi convine: ,,Aş vrea coroana de cuvinte/Pe care o port uimit pe frunte/Cu spinii roşii daţi în muguri/Să fie de nobleţe- un semn”(,,Rana muntelui”), idee reluată în poezia ,,Fruct de vină”&lt;br /&gt;O temă preferată în poeziile lui Luca Onul este cea a  vânătorului şi a celui vânat, a puştii şi a glonţului. Reperul de la care se pleacă este ,,Moartea căprioarei” a lui Nicolae Labiş: ,,Hai, tată, vânătoarea de-animale/A început. Se las-o ceaţă grea/Pe puşca şi trăgaciul dumitale,/Vomită cerul cea din urmă stea.”(,,Elegie”). Se mai pot aminti poeziile: , ,,Slavă glonţului”, ,,Ospăţ”, ,,Maci în cuşcă”(,,O, de-aş fi avut o armă/Cum atâţia arme au/M-aş fi dus într-o cazarmă/Glonţului să mă predau.”), ,,Un rug până la cer”, ,,Poem cu măşti”, ,,Elegie americană” etc.&lt;br /&gt;Poezia erotică a poetului pare a fi cel mai mult influenţată de lirica păunesciană, de multe ori ea devenind romanţă: ,,Să-l ascultăm pe Beethoven iubito, /Când străzile-s în noi numerotate/Cu stele-a căror galbenă privire/Pulsează lin în noi Eternitate!”(,,Elegie”). Pasiunea amoroasă este tranşant romantică: ,,Că eu ca un soldat în marş/Să te iubesc şi dincolo de moarte”(,,Elegie”). Iubirea este de multe ori o chemare de retragere în vegetal: ,,Să ne face meri de vară/Şi în toamnă lungi gutui…”(,,Cântec”); ,,Ci, vino, iubito, şi-nchină-te-adânc/La teiul cu floare spre ceruri curgând”(,,Poem de dragoste”); ,,Ne –apropiem, iubito, tot mai mult/De crini ce-mi dau dreptul la ninsoare,/Când apele din părul tău le-ascult/Ritmând în noi un asfinţit de soare”(,,Elegie”). O Radă argheziană (,,Doină”) capătă liniştiri rafaelice  transformându-se într-o descriere a Fecioarei Maria.&lt;br /&gt;Se poate vorbi în cazul lui Luca Onul de o stare bacoviană prezentă în unele din poemele sale. Ea este combinată cu răzvrătirea de tip Francois Villon: ,,Şi am golit butoaie pline,/Şi-am râs lângă butoaie goale,/Tot parcă-n iad e mult mai bine,/Nu împărat, ci coate goale!…”(,,Proiect de baladă”). Bacoviene sunt ca atmosferă şi poeziile ,,Cinegetică” şi ,,Burg duminical”.&lt;br /&gt;Luca Onul a scris suave şi sprinţare poezii pentru copii. Lirica lui patriotică plăteşte tribut modelelor epocii, deşi poetul, pe urmele lui Adrian Păunescu din ,,Istoria unei secunde”(1972) subiectivează poezia patriotică prin contragere în simbol. Uneori modelul este clasicul George Coşbuc: ,,Mulţi duşmani au vrut prin vreme/Să ne fure viul grai”(,,Limba română”).&lt;br /&gt;Nu lipsesc nici poeziile cu tentă baladescă, amintind de Radu Stanca sau de poeţii ,,Cercului de la Sibiu”: ,,Ierni eterne”, ,,Poartă de cuvinte” etc.&lt;br /&gt;Luca Onul rămâne un poet valoros, care a retopit în propria-i retortă lirică, modalităţi şi mode poetice ale timpului său, imprimându-le tonalităţi originale, bazate pe un imagism debordant şi pe o bogată ţesătură metaforică. El a avut  şi a trăit intens conştiinţa propriei valori: ,,În al cuvintelor viu miez e-un frig/Şi-o ceaţa-atât de rece şi de deasă,/Că dacă-ncerc pe nume să te strig/Până pe umeri cerul mi se lasă.”(,,După cuvinte…”).&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                 Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/2083966721591307923/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/la-al-metaforei-banchet.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2083966721591307923'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2083966721591307923'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/la-al-metaforei-banchet.html' title='La al metaforei banchet'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-8112306539573533425</id><published>2011-12-28T16:35:00.000-08:00</published><updated>2011-12-28T16:36:12.350-08:00</updated><title type='text'>A fost hirotonit cel mai tânăr episcop catolic</title><content type='html'>În 8 decembrie 2011, în Biserica ,,Santi Biagio e Carlo ai Catinari” din Roma,  a fost hirotonit episcop PS Claudiu Lucian Pop, Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Greco-Catolice  din România, în prezent cel mai tânăr episcop catolic din lume. Ceremonialul consacrării episcopale s-a desfăşurat în prezenţa Cardinalului Leonardo Sandri, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale de la Vatican, a numeroşi  episcopi şi prelaţi din România şi din străinătate.&lt;br /&gt;Particularitatea acestui eveniment a constat în faptul că PS Claudiu Lucian Pop a fost primul episcop român hirotonit la Roma  de către membrii Sinodului Bisericii Greco-Catolice din România.&lt;br /&gt;Episcopul Claudiu Lucian Pop a fost proclamat de către Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea şi de către Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-catolice, preafericitul Lucian Mureşan, ca Episcop titular de Mariamme, în data de 21 noiembrie 2011.&lt;br /&gt;Părintele Claudiu Lucian Pop s-a născut în 22 iulie 1972 în localitatea Pişcolt din judeţul Satu-Mare. Formarea sa spirituală a fost îndrumată la început de părinţii săi, dar mai ales de bunicul matern, preotul greco-catolic, în clandestinitate, Victor Vancu.&lt;br /&gt;În 1991 el a obţinut o bursă de studii la Roma, prin bunăvoinţa şi încrederea PS Vasile Hossu, episcop de Oradea-Mare. A studiat la Universitatea Pontificală Urbaniana, apoi la Universitatea Pontificală Gregoriana, obţine licenţa în Teologia Spirituală şi doctoratul în anul 2006. A fost hirotonit preot în anul 1995. Între 1999-2001 a fost vicerector al Misiunii Greco-Catolice din Paris, iar între 2001 şi decembrie 2007, rector al aceleeaşi instituţii.&lt;br /&gt;În 12 decembrie 2007, a fost numit rector al Colegiului Pontifical ,,Pio Romeno” din Roma, unde a organizat seria de conferinţe ,,Semne ale timpului, semne ale Spiritului”. A coordonat colecţia ,,Caietele Pio Romeno”, publicând volumele ,,Jurnalul unui preot exorcist” şi ,,Papa Ioan Paul al II-lea vorbeşte Bisericii Române Unite”. Cunoaşte bine comunităţile româneşti din afara graniţelor ţării, în special cele din Franţa şi din Italia.&lt;br /&gt;Într-un interviu acordat la Radio Vatican, în limba română, PS Claudiu Lucian Pop spunea: ,,Cred că o misiune a Bisericii, a unui episcop, în sensul unei noi evanghelizări, ar trebui să cureţe sufletele oamenilor de toate aceste false valori adăugate în timp. În primul rând, să vindece de rănile pe care comunismul le-a lăsat atât de adânc în sufletul nostru…e nevoie mai mult ca oricând de speranţă”.&lt;br /&gt;Să-i urăm succes şi mult curaj noului episcop în dificila misiune care i s-a încredinţat.&lt;br /&gt;                                                                      Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/8112306539573533425/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/fost-hirotonit-cel-mai-tanar-episcop.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/8112306539573533425'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/8112306539573533425'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/fost-hirotonit-cel-mai-tanar-episcop.html' title='A fost hirotonit cel mai tânăr episcop catolic'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-6676694823185909977</id><published>2011-12-28T16:33:00.001-08:00</published><updated>2011-12-28T16:33:54.425-08:00</updated><title type='text'>Poeţi franciscani români</title><content type='html'>,,Versurile lor sunt mai degrabă rugăciuni şi imnuri, un rozariu.”&lt;br /&gt;                                                                                           (Alexandru Cistelecan)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Am lecturat volumul ,,Antologie de poezie a Fraţilor Franciscani Conventuali din România”, editat de revista ,,Mesagerul Sfântului Anton” (2011), ţinând cont de avertismentul poetului clujean Adrian Popescu: ,,Nu despre originalitate e vorba…ci de autenticitatea unei trăiri religioase”.&lt;br /&gt;Într-adevăr, versurile acestor poeţi sunt, aşa cum remarcă şi criticul literar Alexandru Cistelecan, nişte ,,rugăciuni şi imnuri, un rozariu murmurat”.&lt;br /&gt;Exerciţiul repetat al rugăciunii, însoţit de o puternică trăire spirituală, au favorizat încercările lirice ale poeţilor franciscani români. Caracteristica principală a acestor poezii este sinceritatea sentimentelor exprimate, dăruirea lui Dumnezeu a autorilor: ,,Dăruieşte-ţi timp pentru Dumnezeu,/pentru ca acest timp să devină divin.”(pr. Ciprian Ban-,,Dăruieşte-ţi timp”); ,,La Tine-aleargă întreaga omenire”(pr. Bonaventra Morariu (1886-1908)-,Odă”). &lt;br /&gt;Pr Ciprian Sava (n.1975), directorul redacţiei publicaţiei ,,Mesagerul Sfântului Anton”, defineşte spiritul franciscan în poezia ,,Pelerin”, recurgând la tehnica paralelismului poetic, folosită de Zaharia Stancu: ,,Mi-am strâns comori de nuferi; petale de veşnicie,/Mi-am copleşit amarul luptând uşor, uşor”. Comunitatea franciscană este evocată şi rememorând timpurile ei de glorie de către pr.Francisc Mattas (1884-1921) în poemul ,,Familia franciscană”, într-o manieră romantică amintind de poezia ,,Umbra lui Mircea. La Cozia”, a lui Grigore Alexandrescu. Pr.Gheorghe Pal (1913-1978) elogiază şi el menirea ,,Misionarului”, ,,Purtând drept armă-n mâini o cruce”.&lt;br /&gt;Unii dintre poeţii franciscani ai antologiei, pr.Iosif Budău, pr.Ioan Butnaru, pr.Gheorghe Pătraşcu, pr.Ştefan Tătaru, au fost închişi în anii comunismului pentru convingerile lor religioase. Amintirile detenţiei se vor regăsi în versurile lor: ,,Zac în strai vărgat/Pe-un prichici culcat”(pr. Iosif Budău (1926-2003)-,,Din memorialul durerii”).&lt;br /&gt;Vom întâlni multe teme comune abordate de aceşti poeţi. Fecioarei Maria i se închină imnuri şi ode. Modelul urmat este cel eminescian (,,Rugăciune”). Pentru pr.Martin Burcă (1913-1996), Fecioara Maria este o ,,puternică regină”, tot o ,,regină” este  Fecioara Maria şi pentru pr.Mihai Donea (1916-1995). ,,O stea de dimineaţă” este Fecioara Maria pentru pr.Ioan Butnaru (1914-1989). Şi el o invocă eminescian: ,,Ne mântuie de iad, o prea-Ndurată!”. Asemănător procedează şi pr. Alois Donea (1922-1998) în poezia ,,Mariei”. Pr. Martin Mihoc (1916-1969) o caută ca pe o ocrotitoare (,,La tine alergăm”), iar Fr. Martin Prisăcaru (1892-1916) şi Petru Matieş  o asociază ,,lunii mai”, luna Fecioarei Maria. Pentru pr.Ştefan Tătaru (1917-1995) Fecioara Maria este ,,Neprihănita”.&lt;br /&gt;Se dedică multe poezii învierii lui Isus Cristos: ,,Zace rupt stindardul morţii/Şi înfrântă e durerea” (pr.Alois Done-,,Hristos a înviat”).&lt;br /&gt;În versuri cu metrică populară pr.Ioan Duma (1896-1981) evocă Vinerea Mare şi Sfintele Paşti. Pr.Ioan Ladan (1897-1971) descrie steaua magilor (,,O stea”), iar pr.Dominic Niculăeş (1892-1961) ne propune un dialog imaginar între păstori şi îngeri (,,În Betleem”). Tot despre ,,Înviere” ne aminteşte şi pr Gheorhe Pătraşcu (1913-1995) în poezia ,,Farmec de aprilie”. Pe lângă sonurile eminesciene găsim în aceste poezii şi note coşbuciene. Coşbuciană e imaginea unei zile de mai (,,În zi de mai”-pr.Petru Pauleţ (1911-1933): ,,Şi către cale-ncet coboară/Bătrâni de ani de zile grele,/Copii şi tineri vin în fugă/Cu trandafiri şi viorele”.&lt;br /&gt;Pr.Petru Lucaciu (1905-1972) începe prezentare Sfintei Clara din Assisi (,,12 august”) cu un fragment de pastel topârcenean. Curgere lirică bună are poemul ,,Rugăciune” al pr.Ion Gârleanu (1892-1944). Este elogiat martirajul primilor creştini, ,,Martiri în arene”-pr.Iosif Alexandru Ghiuzan (1907-1978), se închină o odă ,,Presfântului Sacrament”, pr.Martin Prisăcaru (1892-1916). Aer liric modern, sorescian, întâlnim în versurile pr.Carol Daniel Sabău (n.1981), în poeziile ,,Vine o zi”, ,,Zbor” sau în poeziile pr. Iosif Diac (n.1977), ,,Vântul”, ,,Apa”.&lt;br /&gt;Pr.Iosif Tălmăcel (1887-1979) versifică o snoavă (,,Ţăranul şi ghinda”) cu intenţii moralizatoare. Pr.Anton Olaru (1915-1994) îl peamăreşte pe Sfântul Dumitru, ,,prea gloriosul Domnului martir!...”, iar pr. Ioan Mihuţ (1907-1995) îşi caută ,,fericirea” ca poetul Dimirie Anghel, în lumea florilor.&lt;br /&gt;Franciscanismul, ca stare de spirit, afirmă pr.Ciprian Sava transpare în versurile acestor poeţi. Chiar dacă ,,faţa poeziei române” nu se va schimba prin creaţiile acestor poeţi, ,,nuanţa ei franciscană” nu trebuie ,,risipită”, conchide Alexandru Cistlecan.&lt;br /&gt;Într-o viitoare antologie a poeziei religioase româneşti, sunt sigur, că unii dintre poeţii franciscani menţionaţi mai sus, ar putea figura de drept.&lt;br /&gt;                                                                       Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/6676694823185909977/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/poeti-franciscani-romani.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/6676694823185909977'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/6676694823185909977'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/poeti-franciscani-romani.html' title='Poeţi franciscani români'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-3418561444240423405</id><published>2011-12-28T16:26:00.001-08:00</published><updated>2011-12-28T16:26:37.179-08:00</updated><title type='text'>În căutarea unei noi identităţi</title><content type='html'>Primul roman al Hertei Müller ,,Călătorie într-un picior” (Editura ,,Humanitas”, 2010 ) valorifică o experienţă autobiografică, emigrarea autoarei în 1987 în RFG, ca urmare a presiunilor exercitate asupra ei de a colabora cu securitatea.&lt;br /&gt;Irene, protagonista scrierii, un alter ego al prozatoarei părăseşte o ţară din Est, cu un regim dictatorial, pentru a se stabili în Vest.&lt;br /&gt;Într-o ,,vară dezlânată”ea îl cunoaşte pe Franz, un turist german, pe  care, fiind beat, îl ajută să ajungă la hotel. Irene era în aşteptarea paşaportului pentru emigrare. Pleacă în Germania de Vest, dar la aeroport nu o aşteaptă Franz, aşa cum s-au  înţeles, ci prietenul acestuia Stefan. Prin intermediul lui Stefan îl va cunoaşte pe homosexualul şomer Thomas.&lt;br /&gt;Irene nu se poate acomoda noii lumi, de fapt este nemulţumită de realitatea în care a ajuns, nu poate să ,,sălăşluiască pe linia orizontului”, să fie fericită ca Thomas în momentele în care are bani. De aceea devine o însingurată, dornică de a pleca în altă parte sau de a dormita: ,,Dorinţa de a dormi era ca un drog . Şi dorinţa de a pleca departe”.&lt;br /&gt;Eroina romanului este în căutarea unei noi identităţi pe care crede că o va afla în alt spaţiu, în altă ţară. În demersul ei de regăsire de sine, ea se dedublează când în vechea Irene, când în noua Irene, cea care ar urma să se nască în noua ţară în care a ajuns.&lt;br /&gt;Noua Irene nu poate scăpa de cealaltă Irene, ce din ţara părăsită, nu se poate elibera sufleteşte de ,,starea de dictatură” din ţara de origine : ,,încă mai am pe mine ziua de ieri”. Dorinţa de schimbare în viaţa sa este mereu anulată de partea ,,nevăzută a aisbergului vieţii sale”, adică  de prima viaţă. Trecutul i-a încătuşat  eliberarea de vechea Irene. În poza paşaportului său, ea vede ,,o persoană străină”, care aparţine ,,celeilalte Irene”.&lt;br /&gt;Ajunsă în noua ţară Irene se va confrunta cu suspiciunea şi cu şicanările birocraţiei pentru imigranţi. Va constata că unii funcţionari de acolo gândesc aproape ca cei din ţara pe care ea a părăsit-o.&lt;br /&gt;Irene construieşte imaginar şi oarecum sarcastic pe viitoarea Irene, imigranta, dar mereu ,,cealaltă” Irene. ,,Faţa din Est”, pare a-i lua locul noii Irene. Imigranta îşi reprimă dorul ,,de acasă” gestionându-l, fără a putea scăpa de el fiindcă era ,,contabilitatea unei jumătăţi de veac”.&lt;br /&gt;Multe pagini ale romanului sunt alocate, cum ar spune prozatorul Cornel Cotuţiu, descrierii ,,preajmei”. Acesta accentuează şi mai mult izolarea eroinei. Ea are tot mai mult impresia  că se află la un început care ,,se năruia”. Pentru neacomodarea ei, pentru neintegrarea sa în noua lume, de vină pare a fi ,,cealaltă ţară”. Unui copil de cinci ani care îi zice ,,curvă”, îi răspunde parând printr-o argumentare tipică ţării comuniste de provenienţă: ,,mai bine curvă decât fascist”. Afirmaţia  o sperie. Noaptea, în vis, lângă personajele nou cunoscute, Irene observă la masă o persoană care îi ,,seamănă leit”. Era ,,cealaltă” Irene, sigură pe sine, convinsă că înţelege lumea, că pentru ea totul era clar: ,,iubirea este roşie, fidelitatea albastră, iar gelozia, galbenă”.&lt;br /&gt;Irene primeşte cetăţenia noii ţări. Bucuria acestui eveniment este străfulgerată kafkanian de imaginea soţiei dictatorului, a oamenilor cărora le lipsea degetul arătător ,,de la mâna stângă sau dreaptă”. Irene nu poate accepta să devină asemenea celor ,,care nu trădează nimic despre ei înşişi”, care s-au acomodat oraşului mulţumiţi să ,,sălăşluiască pe linia orizontului”. Ea se transformă într-un observator însingurat care riscă să-şi piardă prietenii, incapabilă să acţioneze: ,,În acele momente Irene ştia că viaţa ei se coagulase în observaţii. Observaţiile o făceau incapabilă să acţioneze”.&lt;br /&gt;Herta Müller dovedeşte o remarcabilă fineţe  în multe pasaje de analiză psihologică. Starea sufletească a personajului principal este sugerată indirect prin intermediul obiectelor: ,,Zgomotul de pe fundul cutiei poştale fusese zgomotul neliniştii. Al neliniştii care era Irene însăşi”. Simbolic este şi frecventul motiv al luminii. Oboseala ,,care nu avea nimic de-a face cu munca sau cu odihna” celor din Est contaminează şi lumina străzii: ,,Peste străzi cădea o lumină obosită”. Răsună bacovian şi muzica.&lt;br /&gt;Chipul urât şi dezolant al ,,celeilalte” ţări este descoperit şi pe străzile noului oraş unde Irene s-a stabilit. Imigranta îşi dă seama, asemeni lui Thomas că a ,,trăit atâta vreme împotriva” ei. Irene dialoghează mereu cu sinele său, cu ,,cealaltă” Irene încercând să construiască, ca într-un joc de puzzle, pe noua Irene. Imaginea reconstruită nu prinde contur fără multe ,,piese” vechi.&lt;br /&gt;Irene nu reuşeşte să-şi clădească o nouă identitate, deşi îi lasă chiar timp de construcţie ,,femeii aşteptate”.Trecutul ei din ,,cealaltă” ţară marchează adaptarea ei la noua lume. Noua  ţară nu o încântă, nu este ceea ce spera. Irene se înstrăinează , nu mai este nici ,,cealaltă” Irene, dar nu reuşeşte  să devină o altă Irene: ,,pe aceste poze era o persoană străină”. Eroina nu-şi mai aparţine sieşi. Când face o poză la un automat o recunoaşte pe ,,cealaltă” Irene. Realitatea înconjurătoare i se pare a fi reversul ei. Identitatea ei, este reversul ei, fiindcă ea vine ,,din ziua de ieri”, este o ,,Faţă din Est”.&lt;br /&gt;Irene nu acceptă ,,rinocerizarea” societăţii de consum, nu acceptă să fie ca Thomas, să se simtă bine  când are bani şi este singur. De aceea se disimulează sub masca inaccesibilităţii: ,,Chiar numai gândul că ar putea şi ea, la fel ca oamenii ăia, să şălăsluiască pe linia orizontului, să aparţină oraşului, o făceau pe Irene inaccesibilă”.&lt;br /&gt;Refuzul de a se integra în seria celor care ,,nu trădează nimic despre ei înşişi”, a celor ,,care mănâncă şi dorm”, se compensează prin somn: ,,Dorinţa de a dormi era ca un drog”. Faţă în faţă cu o nouă realitate, în care nu se poate integra, fiindcă ar trebui să renunţe la nişte repere sigure la care şi-a raportat existenţa, Irene preferă drumul greu al însingurării. Să fie ea o învingătoare prin neacceptare?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                      Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/3418561444240423405/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/in-cautarea-unei-noi-identitati.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/3418561444240423405'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/3418561444240423405'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/in-cautarea-unei-noi-identitati.html' title='În căutarea unei noi identităţi'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-69132309340681386</id><published>2011-12-06T15:43:00.000-08:00</published><updated>2011-12-06T15:44:39.088-08:00</updated><title type='text'>A plecat spre ceruri un alt mohican</title><content type='html'>In memoriam prof. Valer Bolog&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Regretatul profesor de limba şi literatura română Valer Bolog făcea parte din grupul unor recunoscuţi dascăli ai Becleanului, pe care-i percepeam ca pe nişte mohicani didactici, care în urmă cu zeci de ani au îndrumat fructuos destinul multor generaţii de elevi, care ulterior au devenit repere importante de profesionalism, de demnitate, pentru locuitorii oraşului unde s-au născut academicianul Grigore Silaşi, Ludovica Diugan, mama lui Liviu Rebreanu, regizorul Radu Afrim.&lt;br /&gt;Mi-a fost profesor de română în anii liceului beclenar. Atitudinea mea faţă de dânsul a evoluat apreciativ, ascendent, de la hazlia, copilăreasca şi naiva consimţire colegială, de a arunca coceni de mere în casca profesorului nostru de română, pe care şi-o lăsa agăţată de motocicleta pe care o parca sub ferestrele clasei noastre (eram în clasa a IX-a atunci), la statutul de discipol al maestrului care mă iniţia cu atâta bunătate şi cu răbdare în tainele literaturii.&lt;br /&gt;Abia în clasa a XI-a mi-am dat seama de ce profesorul Valer Bolog încerca, aş zice din umbră, să-mi orienteze lecturile mele, atât de haotice pe atunci. Îl ştia pe tatăl meu, muncitor la calea ferată, preot în faţa lui Dumnezeu, căruia profesorul i se mărturisea în clandestinitate.&lt;br /&gt;Nu voi uita emoţiile care m-au cotropit atunci când mi-a dat să citesc poemul ,,Corbul” al lui Edgar Allan Poe. Nu voi uita că tot el mi-a împrumutat în anii liceului volumul ,,Mustul care fierbe” a lui Octavian Goga, carte interzisă în anii comunismului.&lt;br /&gt;Faptul că am ajuns să-i urmez profesiune se datorează şi lui. De altfel, profesorul Valer Bolog continua, în ceea ce mă priveşte, să şlefuiască în mine apetenţa pentru literatură, pe care mi-o insuflase în ciclul gimnazial, un alt mare dascăl de română, Petru Săplăcan.&lt;br /&gt;Apoi ne-am întâlnit în altă postură. Eu fiind  asistat, în calitate de candidat pentru examenul de definitivat, de către domnul Valer Bolog, în ipostaza de profesor metodist. Trebuia să-l conving că mi-am ales bine traseul didactic.&lt;br /&gt;Imediat după 22 decembrie 1989 ne-am reîntâlnit, potivindu-ne paşii, pe drumul reînvierii şi al dificilei reconstrucţii a Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică). S-a angajat cu pasiune şi cu speranţă pentru cauza acestei biserici decimate de regimul comunist. Începuse să cultive nişte vechi pasiuni lirice, mai reuşite, mai facile.&lt;br /&gt;Credea în marile personalităţi ale PNŢCD, admira pe marii bărbaţi ai acestui partid istoric. Nu a încetat să creadă într-un alt destin, mai luminos pentru ţara noastră.&lt;br /&gt;Acum, spunând ca tânărul Mihai Eminescu, ,,la mormântul preaiubitului nostru profesor”, noi foştii săi elevi, îi dorim profesorului Valer Bolog drum bun spre împărăţia veşniciei şi îi mulţumim pentru lecţiile de română şi de viaţă. &lt;br /&gt;                                                              Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/69132309340681386/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/plecat-spre-ceruri-un-alt-mohican.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/69132309340681386'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/69132309340681386'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/12/plecat-spre-ceruri-un-alt-mohican.html' title='A plecat spre ceruri un alt mohican'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-5909738848011734166</id><published>2011-10-24T07:12:00.000-07:00</published><updated>2011-10-24T07:13:08.417-07:00</updated><title type='text'>Zilele Acţiunii Catolice la Beclean</title><content type='html'>Zilele Acţiunii Catolice au debutat la Beclean, în Parohia Greco-Catolică ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, duminică, 16 octombrie 2011, printr-o informare despre  întâlnirea Consiliului Director Naţional AGRU, din zilele de 7-8 octombrie a.c., prezentată de prof. Ion Radu Zăgreanu, urmată de explicarea semnificaţiei şi a istoricului Zilelor Acţiunii Catolice, făcută de pr. prot. Felician Neagoş.&lt;br /&gt;   Duminică, 23 octombrie, în organizarea AGRU Beclean s-a desfăşurat activitatea culturală: ,,Papa Ioan Paul al II-lea vorbeşte Bisericii Române Unite”.&lt;br /&gt;   Au fost evidenţiate părerile şi aprecierile elogioase ale regretatului Papă, adresate Bisericii Române Unite cu Roma începând cu anul 1982 şi până în 2003.&lt;br /&gt;   Fostul Suveran Pontif a fost impresionat de statornicia în credinţă a credincioşilor greco-catolici, în anii comunismului, a sesizat ,,grelele încercări” prin care trecea BRUR, în anii dictaturii comuniste, a militat pentru libertatea ei.&lt;br /&gt;   După 1990 Sfântul Părinte i-a îndrumat pe credincioşii greco-catolici să-şi reconstruiască biserica, după 43 de ani de ilegalitate., să reia dialogul cu Biserica Ortodoxă Română. S-a  insistat pe istorica vizită a lui Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, din 7-9 mai 1999.&lt;br /&gt;   Ideile expuse de cei trei prezentatori: prof. Ion Radu Zăgreanu şi elevii din clasa a IX-a, Anca Rus şi Andrei Man, de la Colegiul Naţional ,,Petru Rareş” din Beclean, au fost extrase din volumul ,,Papa Ioan Paul al II-lea vorbeşte Bisericii Unite”( Editura ,, Galaxia Gutenberg”, 2011), volum îngrijit şi tradus de Cristian Crişan şi prefaţat de preotul Claudiu-Lucian Pop, rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno.&lt;br /&gt;   Cei implicaţi în organizarea acestor activităţi au fost: preoţii Felician Neagoş, Alin Cândea şi credincioşii Liuţa Zăgrenu, Nora Vale şi Ion Radu Zăgreanu..&lt;br /&gt;   A urmat vizionarea fimului ,,Ioan Paul al II-lea cel Mare”. Zilele Acţiunii Catolice s-au încheiat seara printr-o Adoraţie Euharistică şi prin predica pr. Alin Cândea despre iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni.&lt;br /&gt;   &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                              Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/5909738848011734166/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/10/zilele-actiunii-catolice-la-beclean.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/5909738848011734166'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/5909738848011734166'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/10/zilele-actiunii-catolice-la-beclean.html' title='Zilele Acţiunii Catolice la Beclean'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-1042590228005823527</id><published>2011-10-13T12:52:00.000-07:00</published><updated>2011-10-13T12:55:29.607-07:00</updated><title type='text'>Întâlnirea anuală a Consiliului Director Naţional AGRU</title><content type='html'>În zilele de 7-8 octombrie 2011, a avut loc la Beclean întâlnirea anuală a Consilului Director Naţional AGRU (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi). Au participat 20 de delegaţi reprezentând episcopiile greco-catolice şi vicariatul de Bucureşti.&lt;br /&gt;Tema întâlnirii a fost: ,,Familia şi AGRU-primul spaţiu pentru angajarea socială”. Lucrările acestei reuniuni s-au desfăşurat  la Colegiul Naţional ,,Petru Rareş” din Beclean.&lt;br /&gt;Vineri, după cazarea oaspeţilor, ei s-au reunit în sesiune de lucru începând cu ora 18. După salutul preşedintelui AGRU, lector univ. dr. Alin Tat, pr. Coriolan Mureşan, asistentul spiritual naţional AGRU, a expus o meditaţie pe marginea temei insistând asupra pericolelor care pândesc familia creştină: relativismul, secularismul, confuzia valorilor, societatea de consum etc.&lt;br /&gt;Pr. Angel Zareczki, originar din Beclean, după o scurtă evocare sentimentală a copilăriei lui beclenare, a conferenţiat despre contextul social şi religios prin care se defineşte Biserica şi AGRU. S-au evidenţiat multiplele aspecte ale vieţii cotidiene care asaltează agresiv şi negativ familia: divorţul, concubinajul, avortul, ambientul nesănătos în care sunt educaţi copiii, vagabondajul sexual, familia recompusă, homosexualismul, situaţia copiilor în afara căsătoriei, instabilitatea cuplurilor, sărăcia familiei. AGRU, membrii lui,  trebuie să devină o sursă de model educativ, iar familia  să-şi recapete statutul de prim mediu de evanghelizare, a remarcat  pr. Angel Zareczki.&lt;br /&gt;A urmat un moment cultural. Profesoara Victoria Câmpan a vorbit despre manifestarea sacrului în viaţa de familie prin prezentarea  unor diafilme cu tapiserii ale lui Camilian Demetrescu, pictor, sculptor, grafician. Tapiseriile expuse video decorează apartamentul Papei Benedict al XVI-lea de la Vatican.&lt;br /&gt;După cină, pr. protopop Felician Neagoş şi prof. Liana Todoran au inerpretat  cu acompaniament de chitară, cântece religioase, fiind completaţi de prof. bucureştean  Radu Cozărescu, la flaut.&lt;br /&gt;Domnul Marian Boian  din Baia-Mare a susţinut un moment poetic, citind poezii, cu trimitere simbolică spre realităţile cotidiene, din creaţia lirică a poetului Ştefan Foarţă .&lt;br /&gt;A doua zi, 8 octombrie, la biserica cu hramul ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Beclean, s-a celebrat Sfânta Liturghie  prin care s-a consfinţit AGRU Beclean  (constituit cu o săptămână înainte) Precuratei  Fecioare Maria.&lt;br /&gt;Noua sesiune de lucru, de la ora 10,  a debutat prin salutul adresat participanţilor de către primarul oraşului Beclean, domnul Nicolae Moldovan.&lt;br /&gt;S-au făcut propuneri de activităţi pentru Zilele Acţiunii Catolice (16-23 octombrie 2011). S-au stabilit unele  probleme organizatorice ale AGRU, s-a făcut un schimb de experienţă între asociaţiile AGRU din diverse localităţi, s-a scos în evidenţă implicarea AGRU  în sprijinirea preoţilor, a familiilor de credincioşi, a celor nevoiaşi, accesarea de fonduri europene pentru desfăşurarea activităţii acestei asociaţii.&lt;br /&gt;S-a stabilit ca viitoare întâlnire  a Consiliului Director Naţional AGRU să se desfăşoare la Oradea în luna mai şi să aibă ca temă: ,,De la mărturie la misiune”.&lt;br /&gt;După prânz, participanţii AGRU au depus o jerbă de flori la bustul  preotului şi profesorului univ. dr., membru de onoare al Academiei  Române, Grigore Silaşi, din curtea şcolii generale care îi poartă numele.&lt;br /&gt;Apoi agriştii au fost aşteptaţi la Băile Figa de către primarul Becleanului, domnul Nicolae Moldovan, care le-a prezentat acest punct turistic în plină afirmare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                        Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/1042590228005823527/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/10/intalnirea-anuala-consiliului-director.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1042590228005823527'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/1042590228005823527'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/10/intalnirea-anuala-consiliului-director.html' title='Întâlnirea anuală a Consiliului Director Naţional AGRU'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-975667508651065136</id><published>2011-08-28T13:10:00.000-07:00</published><updated>2011-08-28T13:11:13.009-07:00</updated><title type='text'>De 63 de ani</title><content type='html'>&lt;br /&gt;De 63 de ani&lt;br /&gt;acolo,&lt;br /&gt;peste pădurile celor nouăsprezece izvoare&lt;br /&gt;se mai aude chemarea LUI:&lt;br /&gt;,,Eu vă aştept pe toţi şi de astădată la sfânta Mănăstire a Niculii.”(Episcop Dr. Iuliu Hossu)&lt;br /&gt;Clopotele vechii biserici&lt;br /&gt;picură încă&lt;br /&gt;din cele două turnuri&lt;br /&gt;amintirea şi vorbele LUI:&lt;br /&gt;,,Credinţa noastră este viaţa noastră”.&lt;br /&gt;Sufletul LUI,&lt;br /&gt;rătăcind ca Avram Iancu&lt;br /&gt;prin codrii toamnei,&lt;br /&gt;colindă prin sângele frunzei,&lt;br /&gt;din ,,anul întunecimii”(1948)&lt;br /&gt;şi până la vremea dezlegării dreptăţii.&lt;br /&gt;Mai la vale,&lt;br /&gt;nişte greco-catolici ,,nătângi”&lt;br /&gt;înalţă spre cer&lt;br /&gt;un alt deal&lt;br /&gt;şi o altă biserică,&lt;br /&gt;celălalt umăr&lt;br /&gt;al vaselor comunicante &lt;br /&gt;ale credinţei&lt;br /&gt;de la Nicula.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                         Ion Radu Zăgreanu &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/975667508651065136/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/de-63-de-ani.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/975667508651065136'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/975667508651065136'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/de-63-de-ani.html' title='De 63 de ani'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-2455457476911230243</id><published>2011-08-25T15:05:00.000-07:00</published><updated>2011-08-25T15:06:22.515-07:00</updated><title type='text'>Şi greco-catolicii au fost la Nicula</title><content type='html'>&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;În anul acesta participarea mea la tradţionalul pelerinaj de la capela ,,Sfântu Iosif” din Gherla, per pedes, spre Nicula, spre noua biserică greco-catolică din centrul localităţii, vizavi de şcoala generală, s-a desfăşurat sub ,,norii” impresiilor lecturii volumului ,,Persecuţia Bisericii Catolice. Documente din arhiva Europei Libere 1948-1960” (Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2005, autori Marius Bucur şi Lavinia Stan). Aş mai adăuga lângă aceasta şi pecetea patriarhală aşezată peste un neadevăr, prin prezenţa Prefericitului Daniel la Mănăstirea Nicula, simbolul greco-catolicismului, sanctuar marian căruia doi papi, Clemente al XIII-lea în 1767 şi  papa Pius  al XI-lea în1928 i-au atribuit statutul indulgenţelor plenare, mănăstire aflată încă în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române.&lt;br /&gt;Ca ,,merinde” pentru clipele mele de ,,lecturiadă” m-a însoţit şi volumul de poeme al lui Ion Mureşan ,,Cartea alcool”(Editura ,,Charmides”, 2010). Am făcut un calcul: de 63 de ani Mănăstirea Nicula, a fost ,,furată” propietarilor de drept.&lt;br /&gt;Duminică, 14 august 2011 am urcat în acceleratul de Iaşi-Timişoara pentru a ajunge la Gherla. Pe tren m-au impresionat două ţărănci de undeva de pe Ilve, una dintre ele de 83 de ani spunea că de la Gherla o să meargă pe jos până la Nicula.&lt;br /&gt;Ajuns la Gherla, fiindcă mai aveam timp până la ora 16, m-am abătut pe la noua biserică greco-catolică ,,Sfântu Iosif” de lângă gară, apoi am vizitat Catedrala Armeano-Catolică, uriaşă biserică dominând oraşul. De câte ori o văd îmi pare o arcă a lui Noe eşuată în Gherla.&lt;br /&gt;În jurul orei 16 în curtea capelei ,,Sfântul Iosif” încep a se aduna pelerinii. Nori ameninţători populează cerul. La şaisprezece fără cinci minute bat clopotele, soseşte Episcopul Florentin Crihălmeanu. Se distribuie texte cu cântecele religioase care vor fi întonate pe parcursul traseului spre Nicula. Apare soarele. Se face o scurtă rugăciune apoi Episcopul Florentin Crihălmeanu mai explică o dată sensul şi importanţa  acestui pelerinaj, continuarea unei tradiţii începute de episcopii greco-catolici, culminând ca amploare în timpul când episcop era Iuliu Hossu.&lt;br /&gt;Bat iar clopotele. Plecăm. Încep  cântecele religioase, în special cele mariane. Coloana este flancată de vreo 20 de jandarmi. Se face o scurtă oprire în faţa catedralei greco-catolice ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, neretrocedată încă, loc unde îşi dorm somnul doi episcopi uniţi: Vasile Hossu şi Ioan Sabo. Răsună cântecul ,,Maică din Nicula”, o adaptare  ca libret şi muzică, a regretatului protopop Gavrilă Pop. Începe apoi rozariul. Trecem pe lângă locul numit la ,,Cărămidărie” unde a fost îngropat în 1963 episcopul Alexandru Rusu, mort în închisoarea din Gherla, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru credinţa sa şi ultimul stareţ al Mănăstirii Nicula, Leon Man, arestat în 1948 şi mort tot în închisoare în 1958.&lt;br /&gt;Un soare blând prevestitor de toamnă se revarsă peste dealurile din jur. La intrarea în Nicula o mulţime de maşini sunt parcate pe păşunea satului, localnicii te întâmpină cu buchete de busuioc, iar pe la porţi sunt găleţi cu apă pentru pelerinii însetaţi. De o parte şi de alta a uliţei sunt zeci de ,,şatre” cu de toate.&lt;br /&gt;Se cântă. Ne apropiem de biserică. Bat clopotele. PS  Florentin Crihălmeanu este întâmpinat de preotul paroh Patriciu Sălăgean, de credincioşi. Episcopul reaminteşte  tradiţia pelerinajelor de la Nicula. În prezent accesul greco-catolicilor spre mănăstire este ,,ciuntit”. ,,Nu putem merge acolo unde ne-ar fi locul, acolo sus. Aşteptăm ca dreptatea să o facă Dumnezeu la timpul rânduit”, afirmă marele ierarh.&lt;br /&gt;Începe vecernia. Sunt de faţă şi câţiva parlamentari. Timp frumos. În curtea bisericii câţiva preoţi au început spovezile. PS Florentin Crihălmeanu ţine o scurtă predică despre Fecioara Maria, consideră actualul  pelerinajul ca un răspuns peste ani invitaţiei  episcopului Iuliu Hossu: ,,Eu vă aştept pe toţi şi de astădată la sfânta Mănăstire a Niculii”.&lt;br /&gt;Urmează Paraclisul Maicii Domnului, Litania Lauritană, o pauză, liturghia, adoraţie euharistică, rozariul. Între ele răsună mereu cântece mariane. Într-o pauză recitesc în tăcere extraordinarul poem al lui Ion Mureşan ,,Întoarcerea fiului risipitor” din volumul ,,Cartea alcool” . Predică preotul maramureşean Mircea Bude despre plecarea la Domnul a Fecioarei Maria. Cântă grupul de seminarişti. Se face o rugăciune pentru canonizarea episcopilor martiri, morţi în închisorile comuniste. Se continuă cu Rugăciune Binecuvântării Euharistice, cu meditaţii. Mă ,,bântuie” talentul, încerc să încropesc o poezie cu titlul ,,De 63 de ani”.&lt;br /&gt;Un pelerin citeşte o lungă poezie religioasă a unui poet anonim. Câteva doamne, care au fost pe la Medugorje preiau iniţiativa  şi ne ,,scaldă” sonor într-o baie de cântece mariane. Activul preot Mircea Bude ne propune o jumătate de oră de meditaţie despre felul cum îl mărturisim pe Cristos în viaţa noastră de zi cu zi. Este ora trei şi zece minute. Greu. Rezist să mă concentrez vreo douăzeci de minute. Preotul Mircea Bude se retrage. Mă aşez pe pătură, îmi pun capul pe rucsac, în cerc să aţipesc. Se cântă fără întrerupere. La ora şase ies din biserică. S-a lăsat ceaţa. Mai ascult câteva cântece apoi plec spre mănăstire. Vreau să văd ce s-a mai schimbat, care este starea bisericii noastre. Sărmana! În spatele ei s-a ridicat un mastodont de catedrală care parcă aşteaptă să ,,strănute” cândva şi să rostogolească la vale biserica greco-catolică. Exteriorul vechii biserici este cârpit în căteva locuri.&lt;br /&gt;Deşi în 2002 a fost emisă o Ordonanţă Prezidenţială prin care toate lucrările de aici trebuiau oprite ,,până la clarificarea propietarului de drept”, s-a construit aici, vorba regretatului poet târgoviştean Mihail I Vlad, ,,în draci”. Nici intervenţiile Nunţiului Apostolic pentru România şi Moldova ES Monseniorul Christoph Schonborn n-a avut nici un efect. BOR, prea grăbită de  a şterge urmele greco-catolice de la Nicula, nu mai ţine cont de nici o lege.&lt;br /&gt;Pe la ora opt mă reîntorc în sat la biserica noastră, cu impresia  că am auzit căzând peste pădurile din jurul mănăstirii  îndemnul Episcopului Iuliu Hossu.. ,,La anul când vom fi fericiţi să ne vedem aici, să aduceţi fiecare de mână şi alţi fraţi şi surori, iubiţi ai voştri, la izvorul milelor şi al mângâierilor de la Nicula”.&lt;br /&gt;Preotul paroh Nicolae Sălăgean şi un grup de femei intonează o melodie  de inspiraţie folclorică despre calvarul Bisericii Unite Române în anii comunismului. La ora zece fără un sfert soseşte Episcopul Florentin Crihălmeanu care îşi mai exprimă încă o dată regretul că ,,nu putem urca la locul nostru din motive pe care le ştim”. Începe liturghia. Răspunsurile sunt date de corul din Gherla.&lt;br /&gt;În predica sa PS Florentin Crihălmeanu îndeamnă pe credincioşii prezenţi să continue tradiţia pelerinajelor la Nicula, să răspândească adevărul despre Mănăstirea Nicula, sintetizeză semnificaţia  sărbătorii din 15 august. Un subdiacon, Nicolae Oltean, este ridicat la treapta de diacon. Se rosteşte o rugăciune pentru beatificarea epicopilor greco-catolici martiri, alte rugăciuni pentru Fecioara Maria.&lt;br /&gt;Al XV-lea pelerinaj greco-catolic la Nicula, reluat după perioada de prigoană împortiva acestei Bbiserici, s-a încheiat cu reciprocele mulţumiri ale preotului paroh şi ale PS Florentin Crihălmeanu. De la mănăstirea de sus lumea curgea valuri-valuri. Mulţi pelerin sărută icoana Maicii Domnului aşezată în faţa bisericii. Îl aflu pe un prieten beclenar care a venit cu maşina, aşteptăm vreo jumătate de oră să se mai potolească aglomeraţia auto, apoi plecăm spre Becleanul nostru.&lt;br /&gt;                                                                                Ion Radu Zăgreanu&lt;br /&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/2455457476911230243/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/si-greco-catolicii-au-fost-la-nicula.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2455457476911230243'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/2455457476911230243'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/si-greco-catolicii-au-fost-la-nicula.html' title='Şi greco-catolicii au fost la Nicula'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-4009666560925776092</id><published>2011-08-07T08:57:00.001-07:00</published><updated>2011-08-07T08:57:55.042-07:00</updated><title type='text'>Cubarea umbrei</title><content type='html'>Lui  Muri Mureşan&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Drumul până la atelierul său&lt;br /&gt;esta o ,,prefaţă”&lt;br /&gt;pentru nostalgiile mele rurale.&lt;br /&gt;Până la casa lui, de la marginea oraşului,&lt;br /&gt;mai primit este să mergi pe jos,&lt;br /&gt;fiindcă aşa îi place,&lt;br /&gt;să te vadă venind de departe,&lt;br /&gt;să-i dai  şansa de a se bucura &lt;br /&gt;de faptul că aici la el,&lt;br /&gt;se ajunge dacă te îmbraci &lt;br /&gt;într-un efort al mişcării.&lt;br /&gt;Când apari pe buza şoselei, &lt;br /&gt;privirea lui îţi  cubează umbra.&lt;br /&gt;El ştie imediat ce cauţi :&lt;br /&gt;marmură pentu noua ta locuinţă&lt;br /&gt;sau o cruce&lt;br /&gt;pentru odihna memoriei alor tăi.&lt;br /&gt;Dumnezeu i-a aşezat strategic&lt;br /&gt;casa şi atelierul,&lt;br /&gt;cu drumuri de acces&lt;br /&gt;atât spre zumzetul şlefuit al zilei,&lt;br /&gt;cât şi spre odihna tăcută&lt;br /&gt;a cimitirului din spatele locuinţei sale.&lt;br /&gt;Mai trebuie să adaug&lt;br /&gt; acestor puncte cardinale circumstanţiale,&lt;br /&gt;,,boala”lui nebună &lt;br /&gt;pentru poeţii persani :&lt;br /&gt;Hafiz şi Omar Khayyam.&lt;br /&gt;Când îi pomeneşti de aceştia,&lt;br /&gt;opreşte toate circulele,&lt;br /&gt;îşi aruncă într-un colţ dalta cioplitoare,&lt;br /&gt;deschide uşa frigiderului,&lt;br /&gt;scoate de acolo câteva grenade cu bere,&lt;br /&gt;se aşează pe treptele circulare de marmură,&lt;br /&gt;din camera mare,&lt;br /&gt;mă ascultă recitind&lt;br /&gt;din poeţii amintiţi,&lt;br /&gt;mă completează.&lt;br /&gt;Totdeauna ştie pe de rost&lt;br /&gt;câteva strofe în plus.&lt;br /&gt;Trec aşa, bătând din aripi moi&lt;br /&gt;câteva ceasuri.&lt;br /&gt;Afară, ziua se înnegreşte pe lângă ferestre.&lt;br /&gt; Noi citim, recitim, recităm,&lt;br /&gt;ne credem mai tineri cu o mie de ani.&lt;br /&gt;Doar ochiul drept al prietenului meu,&lt;br /&gt;cioplitor în marmură,&lt;br /&gt;îmi cubează umbra&lt;br /&gt;în care mă mai sprijin.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                      Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/4009666560925776092/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/cubarea-umbrei.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/4009666560925776092'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/4009666560925776092'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/cubarea-umbrei.html' title='Cubarea umbrei'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-6039927712244156259.post-5867994863442902032</id><published>2011-08-07T08:54:00.000-07:00</published><updated>2011-08-07T08:57:03.480-07:00</updated><title type='text'>A plecat şi profesorul Salustius Mizgan</title><content type='html'>Am aflat, plecat fiind din localitate, că a murit şi profesorul de chimie Salustius Mizgan, aş zice, printre ultimii ,,mohicani didactici”, ai unei trupe de dascăli,  emblematică pentru şcolile beclenare.&lt;br /&gt;Mi-a fost profesor în ciclul gimnazial şi cel liceal. Încă de la început m-a surprins prin prenumele său latinesc ,,Salustius”.&lt;br /&gt;Profesorul Salustius Mizgan era o mare figură. Când aveam ore cu dânsul, pauzele care urmau după chimie erau ,,mâncate” de elevi, cum se scuza el. Când începea campania ascultărilor eram înşiruiţi, cei în cauză,  în faţa clasei, tabla se împărţea în mici spaţii şi fiecare primea chestiunile de rezolvat. Urma verificarea, iar când totul devenea un eşec, profesorul începea lamentările: ,,Măi, Ionică dragă! Eu ţin la tine, îl cunosc şi pe tatăl tău, mi-e prieten. Mi se rupe inima, mă doare sufletul, dar nu pot să-ţi dau astăzi decât un patru”.&lt;br /&gt;Când răspunsul celui scos la ,,procitanie”, vorba lui Nică, era bun, se rostogoleau alte întrebări suplimentare, apoi curgeau laudele. Nota cea mai mare era şapte, rar se rătăcea câte un opt pe la discipolii săi.&lt;br /&gt;Profesorul Salustius Mizgan era un spirit enciclopedic, poseda o vastă cultură, ne uimea prin citatele în limba latină. De multe ori semăna în comportament cu eroul filmului ,,Profesorul distrat”, mai ales când efectua experienţe, când se minuna de ce s-a produs în eprubete.&lt;br /&gt;În clasa a VII-a fiind coleg de bancă cu Alexandru Nagy, ştiind ce ni se cere la o viitoare lucrare de control, am pregătit de acasă două teste, pe care le-am scris eu, una pentru mine şi alta pentru colegul de bancă. Tremuram când lucrările ne-au fost aduse, deoarece mi-am dat seama ce gafă am făcut, ambele lucrări aveau acelaşi scris. Stupoare! Colegul meu de bancă avea nota şapte, iar eu  un cinci. Probabil că profesorul a sesizat că   lucrările erau scrise de aceeaşi persoană, mă sancţiona prin notă, fără a-mi zice un cuvânt.&lt;br /&gt;Chimie era o mare pasiune pentru profesorul nostru. Când era vorba de ea renunţa la totul, era în stare să-ţi scrie o formulă sau o reacţie chimică pe peretele unei clădiri, pe un bolovan mai mare, pe un geam aburit.&lt;br /&gt;Mai avea un obicei. Uneori, după o oră de predat într-o viteză galopantă, după ce umple  cu scrisul lui hieroglific de câteva ori tabla, când pleca din clasă, te provoca la  ,,poveşti” în timp ce se îşi ştergea mâinile pline de praf de cretă de uniforma ta. Noi acceptam acest ,,ceremonial” fără a îndrăzni a obiecta, ne mai eschivam ocolindu-l, dar nenorocul tot mai cădea din când în când pe cineva.&lt;br /&gt;Când eram în clasa a XII-a, a apărut într-o zi în clasă ca o furtună. A venit spre banca mea, mi-a luat geanta, mi-a răsturnat pe podele cărţile, merindea, nişte pâine unsă cu silvoiz apoi mi-a zis: ,,Unde-ţi sunt sărăciile?”. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba. Profesorul căuta nişte poezii de-ale mele, pe care eu trebuia să le citesc la cenaclu. Îl rugase profesorul Vasile Poienar, recent apărut  la liceul din Beclean  să i le ducă, el necunoscându-mă încă.&lt;br /&gt;Îl revăd şi în postura de instructor cu pregătirea premilitară a liceiştilor, care se desfăşura pe actualul teren unde s-a construit sala de sport a Colegiului Naţional ,,Petru Rareş” din Beclean. Acolo printre altele ne vorbea de campaniile militare ale lui Napoleon Bonaparte, ne cita din maximele împăratului.&lt;br /&gt;După 1990, ne mai întâlneam mai des prin Becleanul nostru, îl mai întrebam de sănătate, mai frecventa biserica greco-catolică.&lt;br /&gt;Fără profesorul Salustiu Mizgan, întâlnirile multor elevi ai şcolilor din oraşul de pe Someş, cu foştii lor dascăli care le-au marcat într-un fel sau în altul anii tinereţii, vor fi mai puţine, mai sărace. Profesorul lor se va odihni în sufletele şi în amintirile atâtor elevi, în destoinicia atâtor discipoli care i-au continuat pasiunea de chimist.&lt;br /&gt;Din generaţia de aur  a profesorilor beclenari, a mai plecat un mohican. Noi, foştii lui elevi, vorba lui Vasile Alecsandri,  ,,depunem jurământ”(,,Imn lui Ştefan cel Mare”) să nu-l uităm.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                            Ion Radu Zăgreanu</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/feeds/5867994863442902032/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/plecat-si-profesorul-salustius-mizgan.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/5867994863442902032'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/6039927712244156259/posts/default/5867994863442902032'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://raduzagreanu.blogspot.com/2011/08/plecat-si-profesorul-salustius-mizgan.html' title='A plecat şi profesorul Salustius Mizgan'/><author><name>Centrul de Voluntariat Beclean</name><uri>http://www.blogger.com/profile/16282156096478239297</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry></feed>