World through green eyes

Gandul zilei (24)

2011-07-30T06:20:00.000-07:00

Am învăţat să fiu ca un burete - când ajung la saturaţie, mă clătesc şi o iau de la capăt. :-)

Gandul zilei (23)

2011-07-28T09:15:00.000-07:00

CHERCHEZ LA FEMME! – in traducere libera : “Aici trebuie sa fie o femeie la mijloc !”

Se foloseste de cele mai mult ori in limba franceza si apartine romanului scris de Alexandre Dumas-tatal , Mohicanii Parisului.

Atat in roman cat si in piesa, aparea un functionar de politie care cu fiecare ocazie rostea “”Cherchez la femme! “, cu semnificatia ca femeia ar fi cheia oricarui mister, a oricarei crime greu de dezlegat.

Gandul zilei (22)

2011-07-23T04:17:00.000-07:00

Unde sunt fetele puternice, libere, independente şi "jemenfichiste"? Cele pe care viaţa nu le sperie iar magia masculului în călduri, coborât din "nu ştiu ce" maşină nu le impresionează? Cele care ştiu ce vor şi cum să obţină ceea ce vor?

(via: http://jalousie.tumblr.com)

Gandul zilei (21)

2011-07-19T06:40:00.000-07:00

When you are a girl, you don`t have to be a beast, you have to be a rose.

PS: Roses have thorns. (click pe imagini pentru marire)

(via http://surexcite.tumblr.com)

Gandul zilei (20)

2011-07-18T04:37:00.000-07:00

Gândul de astăzi e exprimat de:

I've lost the use of my heart
But I'm still alive
Still looking for the life
The endless pool on the other side
It's a wild wild west
I'm doing my best

I'm at the borderline of my faith,
I'm at the hinterland of my devotion
In the frontline of this battle of mine
But I'm still alive

I'm a soldier of love.
Every day and night
I'm soldier of love
All the days of my life

I've been torn up inside (oh!)
I've been left behind (oh!)
So I ride
I have the will to survive

In the wild wild west,
Trying my hardest
Doing my best
To stay alive

I am love's soldier!

I wait for the sound
(oooh oohhh)

I know that love will come (that love will come)
Turn it all around

I am lost
but I don't doubt (oh!)
So I ride
I have the will to survive

Ar fi fost o crimă să nu public şi următoarea melodie. Categoric a pus stăpânire pe mine astăzi. :)

Oh, my heart go ba-boom-boom-boom, ba-boom-boom-boom
my heart go ba-boom-boom-boom ba-boom-boom-boom!

Gandul zilei (19)

2011-07-16T04:09:00.000-07:00

Suntem atât de superficiali în sentimente, în muncă, în gândire, în toate. Asta e problema! Ne descotorosim singuri de esenţă. Multă falsitate şi vorbe-n vânt. Ce e aşa plăcut să trăieşti într-o lume iluzorie?

(via http://thisisnthappiness.com/)

Gandul zilei (18)

2011-07-15T06:56:00.000-07:00

Progresul tehnic este însoţit de regresul interior.

(click pe imagine pt marire - the last world)

Gandul zilei (17)

2011-07-13T04:43:00.000-07:00

România e o ţară frumoasă, păcat că e populată! E singura concluzie la care ajung din ce în ce mai des. Înţeleg că "Giving money and power to government is like giving whiskey and car keys to teenage boys." dar nici chiar aşa...

PS:

Gandul zilei (16)

2011-07-10T00:11:00.000-07:00

Face a book!

~~facebook~~

Gandul zilei (15)

2011-05-25T13:22:00.000-07:00

Cand viata ti se pare un cotinuu "deja-vu" inseamna ca nu inveti din greseli.

Gandul zilei (10)

2011-05-20T14:09:00.000-07:00

Ea e pur si simplu nu a ta.

Gandul zilei (14)

2011-05-20T13:59:00.001-07:00

Lumea vede o faţa. In spatele ei esti tu. E un timp cand stai si un timp cand pleci si un timp cand peste toate treci.

Gandul zilei (13)

2011-05-17T07:27:00.003-07:00

* Pe mine ma dezgusta aroganta celor care nu cred in nimic decat in desertul din ei insisi.
** Vad o umbra. E deformata. E umbra trecutului. Nu ne mai potrivim manusa dar ma insoteste loial peste tot (probabil de frica sa n-o uit sau ca sa-i multumesc ca a existat si a participat la metamorfozarea mea).

Gandul zilei (12)

2011-05-16T13:41:00.000-07:00

* Nimic nu e intamplator sau, poate, ironia sortii ?

** Am platit si cat nu era cazul, fiindca s-a intamplat sa ma numar printre femeile care fac greseala sa ia dragostea prea in serios. Mi-ar fi placut grozav sa pot trece prin viata urcata pe tocuri inalte, ironica si superficiala. Din pacate, n-a fost sa fie.

Gandul zilei (11)

2011-05-16T10:04:00.000-07:00

Daca as putea da timpul inapoi, as schimba tot razboiul sau macar inceputul. As lupta, sa stiu ca am pierdut luptand, nu fugind. Timpul este ireversibil. Istoria se repeta.

Gandul zilei (9)

2011-05-01T03:21:00.001-07:00

Creste in mine un sentiment. Puternic?

Gandul zilei (8)

2011-04-26T02:58:00.000-07:00

Viata n-are o limita a bunului simt. N-are limite. In nimic. N-are remuscari.

Gandul zilei (7)

2011-04-13T14:09:00.000-07:00

Good for me, bad for you.

Gandul zilei (6)

2011-04-12T13:27:00.000-07:00

Decizii gresite sau gresesc deciziile?

Gandul zilei (5)

2011-04-05T00:42:00.000-07:00

What are words
If you really don't mean them
When you say them
What are words
If they're only for good times
Then they don't

Gandul de astazi... Versurile sunt dintr-o melodie absolut superba "what are words" pe care o gasiti in pagina "Asculta".

Gandul zilei (4)

2011-04-04T12:55:00.000-07:00

Daca-ti pierzi si speranta, de ce mai traiesti? De ce e romanul asa pesimist? O fi de la vremea asta gri?!

O sa fie bine!

Gandul zilei (3)

2011-04-02T12:20:00.000-07:00

* Nimic nu e imposibil, trebuie doar sa ai ambitie.
** Nu ridici mana pentru a mangaia, deschizi gura doar pentru a tipa - definitia multor romani.

Gandul zilei (2)

2011-04-01T12:24:00.000-07:00

Si poate ca, paradoxal, sufletul este partea cea mai puternica din mine. Altfel cum s-ar putea explica faptul ca e singurul ramas intact in urma razboaielor?

PS: Sa nu uitam ca orice trandafir are spini.

Chaque jour - gandul zilei (1)

2011-03-30T12:21:00.000-07:00

Ar fi interesant să postez "gândul zilei" chaque jour :) - din ceea ce simt, văd, gândesc, aud?!

Credeam că a plecat. E încă aici, cu o valiză pregătită, mare, dar cu speranţa că nu rămâne zadarnic şi mai mare. (mai abstract, aşa, de început)

Să se sfărâme inima sau să devină de piatră?

2011-03-04T14:35:00.000-08:00

Viaţa... Ce ar putea şti un copil de 17 ani despre viaţă? “Nimic” ar spune rapid, clar, sec, tare şi răspicat “maturii”. Aşa e. Nu avem experienţă. Dar oare nu e mai dificil momentul în care îţi alegi drumul, decât drumul însuşi? Ce ştim noi despre viaţă? Simplu! Ştim doar ceea ce am aflat şi ceea ce alţii, maturi, ne spun. Atât. Unii ştim mai mult, alţii mai puţin. De ce? Ca să afli trebuie mai întâi să vrei să ştii, apoi să cauţi răspunsuri şi, poate cel mai important , să meditezi la ceea ce ai aflat. Poţi să ai şi ne/norocul să fi trecut prin diverse situaţii din care ai vrut şi ai putut învăţa. Mulţi o numesc şcoala vieţii. Eu cred că trebuie doar să fii atent la ce e în jurul tău, la viaţa ta şi să nu ai doar o minte deschisă, să ai şi o inimă deschisă, să vezi şi să auzi cu adevarat, nu să trăieşti ca o legumă sau sub o mască de piatră prin care să contempli invizibilul. Şi, aveţi idee câte primejdii ascunde o lume fără întrebări?

Nu urmaresc decât să mărturisesc ceea ce am aflat, până acum, cu sufletul de la viaţă. Sunt umbre şi pete în sufletul, în creierul nostru, sunt flori şi sori acolo. Toate datorită şcolii vieţii, toate datorită nouă, pentru că suntem proprii noştri profesori, dar şi datorită celor din jur. Nimeni nu a descoperit dragostea sau singurătatea cu ajutorul cărţilor. Nu am vrut sa fiu un adolescent îmbătrânit într-o anume candoare, cu lecturi multe, unele întâmplătoare, altele neasimilate, de aceea mi-am deschis şi sufletul faţă de viaţă.

Vorbeam de dragoste. Fiecare iubeşte aşa cum ştie şi aşa cum poate. Nimeni nu va primi niciodată lecţii în privinţa aceasta. E în firea lucrurilor. Pot să mărturisesc doar că întotdeauna mi-a fost frică de ceea ce termină prin a ne lăsa singuri. Putem spune că iubim pentru că vrem să păstrăm? Poate, şi ce amară e o fericire provizorie! Nimeni nu dispreţuieşte iubirea, poate doar cineva care a dorit-o excesiv. Revolta împotriva iubirii e în realitate un strigăt disperat de dragoste.

Vorbeam de singurătate. E un nenoroc să nu simţi că aparţii în întregime unui singur cer şi unei singure înfrângeri fericite. Din păcate, văd în jurul meu tot mai rar oameni care să-şi respecte şi inima, principiile, sentimentele. Trăim într-o lume în care inima trebuie să se sfărâme sau să devină de piatră. Trăim într-o lume în care mulţi nu iubesc decât propria lor persoană. Nu trebuie, însă, să-i confundăm pe aceştia cu cei care au ales să fie singuri tocmai datorită şcolii vieţii şi trecutului. Trecutul…e tot ce avem. Nu există prezent, chiar dacă aşa ne amăgim, trecutul e prezentul. Gândiţi-vă, până să terminaţi de rostit cuvântul “pre-zent”, literele capătă statut de amintiri. Fiecare cred că şi-a dorit să ardă unele amintiri pe măsură ce le părăsea aşa cum fiecare cred că are amintiri pe care ar dori să le transforme în “prezent”. Dar, ce amărăciuni, ce dezgust ar putea împinge un suflet în singurătate, care nu ştie decât să ucidă? Numai el ştie şi de aceea nu e bine să judecăm pe cineva fără să-i cunoaştem drama interioară, tocmai pentru că singurătatea nu se trâmbiţează.

Deşertul nu e al celor singuri, e al celor care au încetat să spere, au renunţat să lupte. În mijlocul melancoliilor nu trebuie să te dai bătut, trebuie să le transformi în oaze roditoare! Ele trebuie cel mult să facă o rană să doară, nu sa o infecteze până ce devine mortală. Nu sunt mulţi cei care pot căuta tăria în mijlocul singurătăţii. Şi mai puţini sunt cei care reuşesc, nu renunţă şi o găsesc. Dacă nu putem obţine totul, vrem să nu avem nimic. Deznădejdea? Pe steaua aridă a melancoliilor mele această floare nu creşte.

Viaţa e imprevizibilă, dură, nedreaptă, uimitoare, tot ce există mai de preţ, aşa cum şi oamenii sunt falşi, cele mai frumoase şi sensibile creaturi. Viaţa e dincolo de melancoliile din zilele în care nu vezi nimic ce te poate face fericit. Pasărea colibri nu înseamnă nimic pentru un copil care moare de foame. Un om îngropat de viu pe o insulă pustie tot mort rămâne, indiferent de albastrul cerului, căldura nisipului.

Viaţa e numai suferinţă? Nu, categoric nu! Viaţa e tot ce ni s-a întâmplat mai frumos, viaţa e totul. Am învăţat că dragostea e unicul antidot la toată suferinţa. Nefericirii poţi să i te opui cu fericire, excesivă, dar nimeni nu şi-a construit-o din zâmbete, mulţi din iubire care, paradoxal, vine chiar după singurătate, apare în momentul în care eşti dispus să renunţi la tine şi la a te plasa în central existenţei. Apare după ce ai folosit singurătatea ca o portiţă către tine şi sufletul tău. Nu vă îndemn spre singurătate, ci spre muncă, spre răbdarea de a pătrunde în sufletele voastre, acolo unde se află izvorul cel mai trainic al vieţii, viaţa însăşi şi sentimentele, acolo unde vă puteţi semăna recoltele, iubirea.

Sunt atât de multe motive de tristeţe în lume încât nu avem altă soluţie decât să iubim şi mai mult ceea ce ne face fericiţi. Poate de aceea vorbesc excesiv despre dragoste. Iubiţi, iubiţi, iubiţi! Iubiţi viaţa, iubiţi florile, munţii, cuvintele, orice! Iubiţi oamenii! Dar ce te faci când dragostea e ca o recoltă pe care n-o culege nimeni şi care s-a copt în zadar?

Nu ştiu de ce, dar am scris ascultând "300 Violin Orchestra". (pagina "Asculta")