Youthedelic

The MOOoD, Persona si Rubik's Cube in Setup - Timisoara

noreply@blogger.com (Susana) — Sun, 20 Dec 2009 20:54:00 +0000

.

Am ajuns pan la urma la concert. Am fost cu Bloo, care mi s-o parut o tipa super dragutza si prietenoasa. Me likes her:P (ne-am cunoscut si noi in sfarsit, dupa 2 ani de bloggerit) . Dupa ce am mers pe jos o ora prin troiene pana la locatie, inainte sa intru am jurat ca daca n-o sa fie fain, nu mai vin la concert la ei cat oi trai. Da o fost super misto pan la urma. Deci, sa ii luam in ordinea numerelor de pe tricou:

1. Rubik's Cube: Prima daca credeam ca formatia ii din Grecia. My ass... erau din Timisoara:P Dar exista o formatie cu nume identic si in Grecia, so... watch it boys!! Au cantat dragutz. Pentru ca sonorizarea a fost cam naspa sau am stat eu prea aproape de boxa... am auzit un mare zgomot de chitari si voce. Dar muzica parca nu suna rau. Tobarul mi s-a parut foarte incordat. Am inteles ca a fost al doilea lor concert... deci se intelege. Tre sa ii mai ascult.

2. The MOOoD: Cu mari emotii ca baietii nu vor putea ajunge de la Buc prin nebunia asta de vreme, pana la urma i=am vazut urcand pe scena din Setup. Aratau ca la TV, ba chiar mai bine:P Au cantat melodiile lor clasice... Vocea lui Gopo rasuna eroic prin zgomotul chitarii produs de 'Mr. Vedeta' Mircea. Bai, Gopo, ai o voce de milioane, ai mare grija de ea!! Clasicele si antrenantele miscari ale lui Gopo n-au reusit sa faca publicul sa tzopaie la asteptarile formatiei. Dar ce sa zic... si data concertului asta n-a fost prea inspirata. 80% din studenti au plecat acasa, a fost o zapada si ninsoare si frig de n-a mai fost in Timisoara de vreo 10 ani cred. Si afisele au fost cam in numar de 3 prin oras... :( Trebuia promovat mai intens. Promit ca data viitoare imi pun in actiune planul cu afisele. La ultima melodie li s-a rupt o coarda baietilor, deci... au fost nevoiti sa faca o mica pauza pentru schimbarea Telecasterului cu 'fuck yeah Jazzmaster'-ul baietilor de la Persona pentru a onora bisul cerut insistent de public. La bis au cantat Extasy, piesa care a incheiat prestatia cu un orgasm la unison cu publicul. A fost sarea si piperul concertului:D

3. Persona: Desi cand i-am ascultat pe myspace, mi s-au parut cam "leshinati", live au fost chiar peste asteptarile mele. Am apreciat foarte mult comunicarea de pe scena intre membrii formatiei... se vedea ca este prezent that spark that makes things work. Basistul schimba zambete pe sub barba/plete cu solistul. Chitaristul mi s-a parut foarte professional type, om serios care stie ce face. Solistul a fost foarte simpatic, avea o mimica foarte simpatica. Imi aducea aminte putin de Jack White sau Jamie Hince, desi nu seamana nici la voce sau la stil cu ei. Mi-au ramas in minte melodiile Canibalii Blues, ceva cu Kitchen Floor si ultima melodie, paremi-se Suburbia (dupa setlist).

4. After-party cu Mihu: Dupa urlaturi si dansat si dat din cap eroic la formatiile mai sus specificate, simteam ca mai am un pic si lesin. Dar cum sa stai locului cu muzica buna in aer? The show must go on... right? DJ-ul aducea a Brian Molko la vestimentatie si frizura. A pus si Bitter End, senchiu!! Am ajuns sa schimb cateva cuvinte urlate la ureche si cu baietii de la The MOOoD. Solistul mi s-a parut o persoana foarte dezghetata si deschisa. Nicely impressed... Tobarul ft. de gasca, exact cum ma asteptam... Basistul disparuse subit dupa concert si... cam atat.

Concluzii: Nu m-am mai distrat asa bine de multa vreme. Thx Bloo & all the bands!! Si sper sa mai vina The MOOoD din nou pe meleaguri banatene si pe mai putina zapada totusi. Stiu ca am facut niste comentarii poate cam deplasate in timpul si dupa concert, dar... they were just for fun!! No harm intentions:D

Ar trebui sa pun si niste poze de la concert, dar... mi-e lene sa le descarc acu. Ciordesc una de la Bloo. :D

Nirvana - Jesus Dont Want Me For A Sunbeam

noreply@blogger.com (Susana) — Tue, 08 Dec 2009 12:14:00 +0000

Aseara m-am uitat de doua ori la concertul Nirvana Unplugged in New York. Si asta dupa ce seara era rezervata pt Down by Law a lu Jarmusch... Sorry Bog :D Asa m-o apucat un chef de Nirvana. O venit iarna... si ei aduc atmosfera aia magica de Seattle, care imi aduce aminte de liceu, si de acasa, care ii un fel de Seattle romanesc. Si Kurt cu flanela lui de lana si chitara aia super ciudata... vai ce frumos. Oare cum ii sa devii obsedat de Nirvana la 23 de ani? :P O sa imi treaca pan la Craciun...

Sper ca am embeduit clipu care trebe, ca nu imi mai merge flash playeru pe comp:P

Don't Explain

noreply@blogger.com (Susana) — Thu, 03 Dec 2009 12:40:00 +0000

.

De cand cu blogul meu asta nou... aproape am uitat de asta vechi. :P Oricum, tumblr rocks! *addicted*

And today... a classic: Don't Explain. Cantecul e original scris de Billie Holliday, se spune, dupa ce l-a vazut pe sotul ei venind intr-o seara cu urme de ruj pe gulerul de la camasa. Tipic... :P

[Nina Simone - Don't Explain]

Mi-am tras blog nou

noreply@blogger.com (Susana) — Mon, 16 Nov 2009 20:26:00 +0000

Nah, mi-am mai facut un blog :D De data asta am lasat blogspot-ul in favoarea unei platforme care ma inspira mult mai mult: tumblr. If you wanna take a look... do so!

Am gasit pe tumblr o groaza de bloguri care imi plac foarte mult. Here are a few:

Enjoy! ;)

Egocentrics, miercuri in The Note

noreply@blogger.com (Susana) — Sun, 15 Nov 2009 18:22:00 +0000

.

Dupa cum puteti observa din afisul de mai sus (:P), miercuri, 18 nov, in The Note vor canta Egocentrics. E o trupa care am dorit de mai mult timp o vad live, dar tot n-am reusit. Sper ca de data asta sa ajung...

Egocentrics sunt din Timisoara si canta un fel de stoner-psychedelic-post-metal cu influente masive Colour Haze. Acu la capitolul originalitate, ce sa zic... ii cam greu in ziua de azi sa excelezi, cand tot ce se putea inventa in muzica a cam fost inventat. Si totusi unii reusesc. Poate vor reusi si ei odata... Important e ca suna destul de bine.

Ascultati-i pe myspace si poate veniti la concert!

Sarmalele Reci - N-ai nimic pe sub tricou

noreply@blogger.com (Susana) — Wed, 11 Nov 2009 13:58:00 +0000

Va mai aduceti aminte de Sarmalele Reci? "Violeta duce galeata la gunoi... " Ce meserie faceau acu cativa ani... N-am mai auzit de mult de ei, si m-am documentat. Cica au scos un nou single in primavara anului asta, Durerea-i un alint. Nu mi se pare prea stralucit. Album, pare-mi-se, vor scoate in Decembrie, adica... luna viitoare :D:D si se va numi Seara la opereta. Sunt foarte curioasa cum va fi.

Si acum sa ne delectam cu ceva mai vechi, de pe primul lor album, Tara te vrea prost (1995).

Sarmalele Reci - N-ai nimic pe sub tricou

The MOOoD vin in Timisoara!!!

noreply@blogger.com (Susana) — Sat, 07 Nov 2009 18:51:00 +0000

.

Mare veste mare pentru toti fanii The MOOoD: IN SFARSIT VIN IN TIMISOARA.

Evenimentul se va intampla pe 19 Decembrie in Setup, unde vor concerta alaturi de Persona. Marea veste am aflat-o de pe blogul The MOOoD, unde baietii mai nou se intrec in ale bloggeritului.:D Au si site oficial de ceva vreme, stiati?:D

I'm so excited, god damn it, o sa fie maceeeeel!!!! Propun o intalnire a fanilor The MOOoD cu ceva timp inainte de concert... ce ziceti? :D:D

Si pt cei care n-auzit inca de The MOOoD, sa le fie rusine, si sa ia sa asculte: myspace

No Bra

noreply@blogger.com (Susana) — Sun, 01 Nov 2009 22:58:00 +0000

Here's some crazy girl-headed band whispering lyrics about pornography & narcotics on electronic beats...

I strangely enough seem to like them:D

No Bra e compusa din Susanne Oberbeck, adica domnisoara fara inhibitii de mai sus, si Dale Cornish. Au inceput treaba prin 2003 in Londra. Au lansat un album Dance and Walk in 2006. Single-ul Munchausen lansat in 2005 a avut ceva succes prin clasamentele underground. Are versuri destul de amuzante si inteligente, si cred ca e si melodia mea preferata de la ei.

Luati de ascultati: Dance and Walk (2006)

Myspace: www.myspace.com/nnobra

Scarfo

noreply@blogger.com (Susana) — Thu, 22 Oct 2009 08:34:00 +0000

.

Cum imi plac mult The Kills, ma intrebam prin primavara oare ce ispravi au mai facut membri trupei pe la inceputuri... Si am aflat asa:

Jamie Hince a cantat prin tinerete intr-o trupa numita Scarfo. Faceau un punk-rock cu tente alternative. Ca stil mi se pare ca seamana mult ca stil cu ce faceau Placebo prin '96. Acum nu pot sa zic cine de la cine s-a inspirat, pentru ca amandoua trupele au inceput in 94, si solistii, adica Jamie Hince si Brian Molko au fost prieteni si colegi de an la Arta Dramatica la Goldsmiths College. Poate mai schimbau idei prin pauze:P

Scarfo au reusit sa inregistreze doar 2 albume, Scarfo in 1995, si Luxury Plane Crash in 1997. Pe urma, din pacate, s-au despartit. Sau poate din fericire, ca altfel poate n-am fi avut azi The Kills. :P

Luati de ascultati: Scarfo - Luxury Plane Crash (1997)

Teenage Jesus & The Jerks - The Closet

noreply@blogger.com (Susana) — Thu, 15 Oct 2009 16:24:00 +0000

Pentru ca se potriveste zilei de azi... si pentru ca ador melodia asta :P

De Teenage Jesus & The Jerks noh... mai tre sa zic?:D No-wave, bla bla... new york, '77, Lydia Lunch, ex CBGB waitress sick and tired of punk & rock clishees decided to start a band that sounded totally different, and... tadam, here's TJTJ.

Teenage Jesus & The Jerks - The Closet

Semiosis, post-rock craiovean

noreply@blogger.com (Susana) — Mon, 28 Sep 2009 13:05:00 +0000

La inceputul acestei veri asta am descoperit o trupa romaneasca care m-a pus putin pe ganduri. Va sa zica putem si noi sa facem muzica buna? I guess... Incepem si noi incet incet sa mai scoatem capusorul din mormanul de uscaturi...

Semiosis e o trupa infiintata in anul 2008 in Craiova. Canta un fel de post-rock, ambiental, experimental, ceva a la Exposions In The Sky, Aphex Twin, etc:P Au lansat anul acesta un album numit Pictural ce se poate descarca gratuit de aici. Au si Myspace...

Oare nu vin si prin Timisoara? :D

Semiosis - Recovery

RMF-Noir

noreply@blogger.com (Susana) — Thu, 24 Sep 2009 13:03:00 +0000

Excuse me, i'm just being fascinated by this nighmaric psycho-nevrotical alchemy of obsessing sonic turbulences...

Trupa (or whatever) pare a fi din Londra, canta un fel de industrial, experimental, no-wave. Ze guy activeaza din 2003. Are 3 EP-uri scoase in editii ultra-limitate: The Secret Plot, A Girl's Strife, Summer Love Songs.

Aici e myspace-ul lor/lui daca va intere: http://www.myspace.com/rmfnoir

HTRK (Hate Rock Trio)

noreply@blogger.com (Susana) — Wed, 23 Sep 2009 17:14:00 +0000

.
De cand n-am mai scris... Rusine sa imi fie! Deh, lenea cucoana mare:P De acu o venit toamna, deci lumea se apuca de treaba, right? Ar cam fi cazul... :-s

Si acum sa terminam cu scuzele, si sa trecem la... HTRK (sau Hate Rock Trio, cum le mai zice).

Fantasticii tinerei de mai sus sunt originari din Melbourne, Australia, si canta impreuna de ceva timp, adica de prin 2003. Au pana acum doar 2 albume: Nostalgia(2007) si Marry Me Tonight(2009). Daca ar trebui sa ii bag intr-o cutie... sa zicem ca ar canta un fel de noise rock, no-wave, shoegaze. Important e ca suna fantastic de bine, combinand excelent un ritm cu iz tribal (asigurat e o drum-machine si percutia solistei Jonnine), linii de bas minimaliste si riffuri de chitara foarte bogat texturate.

Nu sunt ei foarte cunoscuti, dar au cantat deja in deschiderea unor artisti consacrati, ca Lydia Lunch (Teenage Jesus & The Jerks), Yeah Yeah Yeahs, Fuck Buttons, fapt ce sper ca le va oferi deschiderea de care au nevoie.

HTRK - Look What's Been Done

Want some more? HTRK - Nostalgia(2007)

Myspace: http://www.myspace.com/htrk

Enjoy!

La Roux - In For The Kill

noreply@blogger.com (Susana) — Mon, 24 Aug 2009 09:25:00 +0000

.

Daca va uitati mai mult pe la TV, e imposibil sa nu stiti melodia In For The Kill, pt ca e pur si simplu addictive. Mi-a placut de prima data de cum am ascultat-o, la fel ca si trupa de altfel.

Elly Jackson (solista) e simply gorgeus... (inca nu o bate pe VV of The Kills). Arata ca si cum ar fi zbughit-o de pe podiumurile Dior. Imi place de mor freza pe care o are, tzoalele traznet pe care le poarta (le creaza impreuna cu o amica), machiajul, atitudinea, vocea, si... extraordinarul electro-pop minimalistic pe care il face cu colegul ei de trupa, Ben Landmaid. Au totusi ceva diferit fata de remorca de trupe indioase ce s-a rasturnat peste Europa in ultimii ani.

Trupa s-a lansat abia anul trecut, in 2008, si au castigat deja destule premii la categoria Best Newcomer. Albumul de debut, La Roux, a fost lansat anul acesta, si se intelege excelent cu topurile pana acum.

Incepusem sa ma indragostesc de trupa... asta pana cand m-am pus frumos sa le ascult tot albumul. In afara de cele 4 single-uri lansate, si inca vreo 2 melodii, suna cam boring: piese ce seamana intre ele - variatiuni pe aceeasi tema. Poate pentru urmatorul album vor fi mai inspirati... Am auzit ca au deja destule idei pentru a-l pune in practica. Le dau destul credit. Imi plac totusi si asa, cu tot cu piesele de umplutura de pe album:P

INXS - Need You Tonight

noreply@blogger.com (Susana) — Wed, 12 Aug 2009 10:21:00 +0000

.
Hello everyone! Mai traiesc... in caz ca va intrebati:P Am terminat si faculta, am dat si licenta. M-am retras in barlogul meu de la munte, din nou, sa imi refac fortele.:P

Pentru ca compul meu de acas poate fi considerat neglijabil, iar netul lipseste cu desavarsire, am inceput sa redescopar frumusetea erei pre-digitale. Mi-am regasit walkman-ul (remember??) si colectia de casete. God damn it, it's so much fun... te uiti la coperta fiecarei casete, o deschizi cu grija sa nu sara carcasa, o invarti cu pixul atlas, sa nu consumi bateria, o pui in casetofon, dai play, derulezi, o intorci pe partea ailalta, oh, god, i missed this so much. :D:D:D Un mod foarte eficient de a redescoperi valoarea muzicii. Un album nu mai e doar o colectie de 12 melodii aruncate aiurea in player. Are pe langa identitatea conceptuala, una fizica si emotionala. Isn't that great?

In fine, sa terminam cu filozofeala si sa trecem la lucruri mai concrete. Gasisem o caseta cu INXS, o trupa ce n-am mai ascultat-o de ani buni. E una din acele trupe care au un sunet unic si inconfundabil, si un solist cu o voce si o prezenta scenica de milioane. Intotdeauna l-am privit pe Michael Hutchence ca pe o trecere de la Jim Morrison la David Gahan.

Cred ca toata lumea isi mai aduce aminte melodia Need You Tonight. Am aflat recent ca celebrul riff din melodie a fost compus de Andrew Farriss (claparul trupei) in timp ce astepta un taxi care trebuia sa il duca la aeroport. Farriss l-a rugat pe sofer sa astepte putin (ce s-a dovedit a fi o ora :P), dupa care a fugit in camera de hotel si s-a pus frumusel sa transcrie melodia, in timp ce soferul de jos scotea fum pe urechi de nervi.

Melodia se gaseste pe albumul Kick, din 1987, si a fost cel mai de succes single al trupei, atingand #1 in Billboard Hot 100 si #2 in UK Singles Chart.

INXS - Need you tonight

Si acum, ma pun sa downloadez discografia, musai. Ii buna la ceva si era asta digitala...:D

Sonic Youth - The Eternal

noreply@blogger.com (Susana) — Thu, 18 Jun 2009 07:57:00 +0000

A aparut de ceva vreme noul album Sonic Youth: The Eternal. Si imi place de moooor!! E mult mai reusit decat precedentul, Rather Ripped. Are putin din dinamismul si energia Daydream Nation, Goo, ceva din melancolia de pe Sonic Nurse, si ceva mai mult din noise-ul specific pentru care sunt renumiti. Again, mesaje sociale, politice, ascunse in poezie. Just wonderful...

Nu mai sunt la fel de feroce ca in anii 80, au imbatranit si ei... desi daca ii vezi live, arata si se misca la fel de tineresc ca intotdeauna. Thurston si Kim arata la fel ca acum 30 de ani. Banuiesc ca muzica te mentine mereu tanar.

Au deja un videoclip tare fain la piesa Sacred Trickster. Imi place foarte mult si Anti-Orgasm si Malibu Gas Station, si... toate cred:D Vocea lui Kim e foarte prezenta pe album, ceea ce e chiar wow, cause hell, i love 'er voice!!!

In sfarsit un album reusit lansat anul asta... Yeay!! Vedeti, imi place sa fac si critici pozitive :p

Pj Harvey - Grow Grow Grow

noreply@blogger.com (Susana) — Mon, 15 Jun 2009 11:54:00 +0000

Şi când mă gândesc că atunci când a apărut albumul ăsta (White Chalk) mi se părea aşa de ciudat... (în sensul negativ:P). Acum a devenit unul dintre preferatele mele. E o muzică dintr-o altă lume... pian, rochii cu volane, case mici, dichisite şi întunecoase, pe un deal mare şi verde.

Totul e complet diferit faţă de stilul cu care ne-a obişnuit PJ de ani de zile. Îmi place totuşi că experimentează mereu, şi îi mai şi iese bine de fiecare dată. She's so perfect... Sometimes i sit and wonder: is she human?

A pure divine & devilish voice from another world...

Placebo - The Movie On Your Eyelids

noreply@blogger.com (Susana) — Sun, 07 Jun 2009 19:02:00 +0000

.

OMFG and Holy Mary, Mother of Jesus, i can't believe this... Just listen, i have no words... De cand visez la asa o melodie din partea Placebo!!! Aaaah... Acu pot sa imi toc venele linistita:D Una, una jumate, doua, doua si un sfert...

Placebo - The Movie On Your Eyelids

*many thanks to lztangerine*

Placebo lanseaza Batalia

noreply@blogger.com (Susana) — Mon, 01 Jun 2009 18:35:00 +0000

Weekendul asta am reusit si eu sa ascult complet noul album Placebo, printre stresuri legate de lucrari de diploma, rochii de banchet, pantofi, posete si cursuri festive si musafiri. Pierdere de vreme si nervi facuti aiurea... Temerile mi s-au adeverit: e oribil!

Cu tot cu plecarea lui Hewitt, dupa 15 ani de cantat, ma asteptam si eu ca domnii cu pricina sa scoata cat de cat ceva ascultabil, daca nu ceva bestial, cum au facut pana acum. De unde... Albumul e foarte gretos, nici nu pot sa il ascult. Dupa ce ca lipsesc cu desavarsire riffurile zglobii de chitara cu care ne-au obisnuit, clapele se aud doar ca sa nu zica ca nu au pus deloc, se aud niste instrumente de suflat care nici nu stii cum sa le iei, niste suntete de tetris, niste masini paraitoare, lalaiala din plin. In rest... power chords in forta a la trupe de retarzi. Niste versuri bunicele pe alocuri, restul: penibilitati de sloganuri optimiste. Bine ca si-au luat tobar libidinos si retard sa ii sustina:P

Sa o luam pe rand, in mod aleatoriu:P

Come Undone: desi live mi-a placut cum suna, varianta de pe album m-a dezamagit profund. Live suna a molkoesque shoegaze, ceea ce era interesant, pe album e foarte plictisitoare si repetitiva si banala, si mult mai soft si foarte naspa. Plus, outro-ul ce suna a masina stricata mi s-a parut foarte neinspirat si amatoricesc.

Julien: La fel: live genial, pe album: hyper oribil!!! Intro-ul ma face sa vomit instant. Cel mai jegos beat electronic nu putea sa se gaseasca decat pe noul album placebo... Versurile imi plac foarte mult, si in varianta live chiar m-au impresionat. Pe album isi pierd efectul din cauza partii instrumentale neinspirate si prost editate. Versurile ma duc putin cu gandul la "Black Swan" a lui Thom Yorke: "Buy a ticket and get on a train". Fraza "slow motion suicide" mi se pare genius. Damn... ce sansa de melodie faina ratata! Outro-ul iar e idiot: suna a elicopter. WTF??? Hyper naspa:-/

Devil In The Details: Cea mai misto melodie de pe album. E faina!! Imi place... Titlul e o metafora extraordinara pentru boala oamenilor ce gandesc mai mult decat trebuie, sau cum ii zice mr molko: mental masturbation. Eu ma diagnostichez ca bolnav cronic de asa ceva.:P

Never Ending Why: not bad... kinda pop. But not bad, comparativ cu celalalte melodii oribile. Imi plac si versurile cat de cat. Refrenul foarte antrentant: "Time will help you through/ But it doesn't have the time/ To give you all the answers to the never-ending why". Partea de trombon/trompeta suna destul de ciudat, dar nu foarte rau. Merge...

Bright Lights: prea autobiografica, prea "let me tell me bout my life". Si prea pozitiva, kinda sleazy, cu tenta de cantece crestine. Cam naspa... :-/

Breathe Underwater: linia melodica mi se pare amatoristica si f neinspirata. Instrumentalul cam sec, refrenul foarte power-pop. Din nou foarte autobiografica. Foarte naspa. :-/

Speak In Tongues: Positive sleazy shit... plus lalaita "Ah-ah-ah-oh" i dunno...

"We can build a new tomorrow, today" Blah blah, sloganuri penibile. Nu-mi place:P

Battle For The Sun: am mai vorbit despre... Naspa:-/

Kitty Litter: Lalaita cu tente de Limbin Park. Versuri cu metafore fortate, semi-libidinoase "So move closer/ Want to feel your touch", "The way you're moving/ Makes me start to sigh/ Makes you all that I desire aaahahahahahaa". Blaaah, blah. Boring... Naspa:-/

Ashtray Heart: Partea in spaniola ma cam calca pe nervi. Restul e doar ascultabila...

For What It's Worth: Nu e foarte rea, da nu imi intra la inima... Suna cam industrial, cam fara suflet. E destul de dansabila, cu tente disco, dar totusi foarte dark. Versurile imi plac destul de mult, mai ales ca chiar cu cateva zile inainte sa ascult pt prima data melodia ma gandeam la exact acelasi lucru pe care il zice molko aici:

No one cares when you're out on the street

Picking up the pieces to make ends meet
No one cares when you're down in the gutter
Got no friends, got no lover

Am avut o senzatie tare interesanta cand le-am auzit si in melodie. Dar totusi ceva nu se lipeste... i dunno:-s Nu imi vine sa o ascult.

Kings of Medicine: Imbecila si puerila de-a dreptul.

Happy You're Gone: cand am auzit-o live mi s=a parut geniala. Versuri de-ti plange inima (in sensul bun). Abia asteptam varianta de pe album. Din nou dezamagire. Vocea lui Molko suna sugrumata, behaita, instrumentalul mult prea incet, prea soft, nu suna a nimic...

Nu stiu cine a editat albumul asta, dar a facut o treaba de toata jena. Sunt cateva melodii ce puteau iesi mult mai bine cu materia prima existenta. In schimb, altele nu puteau fi salvate nici de rugaciunile Vaticanului. E o mare dezamagire albumul asta... Nu imi vine sa cred. Nici nu imi vine sa il ascult, e gretos, e oribil, e dezgustator, eu un dezastru sonic... Sper urmatorul sa fie mai oke. Pana atunci imi continui proaspata idila cu Radiohead.

Ah, si sa mai zic si ceva pozitiv totusi: Molko is hot and charming as always, canta live si fac showuri la fel de bune, mai canta totusi si piese mai vechi in concerte, mai ales Special Needs. Umm... si cam atat:P See ya!

The MOOoD Unplugged la ProFm

noreply@blogger.com (Susana) — Thu, 21 May 2009 11:09:00 +0000

I-am auzit pe The MOOoD acum cateva zile, mai precis pe 11 mai, intr-o sesiune unplugged la ProFm. Pentru o trupa aparuta de abia cativa ani, interesul de a face o sesiune unplugged e o chestiune foarte de aplaudat, deci The MOOoD, jos palaria…

Au cantat I, Invisible, Extasy, Silence Please si Hey. (sper ca n-am uitat vreuna). Extasy a fost foarte picanta, as usual, cu orgasmul de rigoare la sfarsit interpretat intr-un mod foarte unplugged. Bineinteles, au urmat glumele de prost gust ale gazdei emisiunii… Piesa cea mai recenta, Silence Please imi place foarte mult, are o aroma diferita fata de ce au facut pana acum, e faina rau.

Din ce au mai spus, am inteles ca vor face un videoclip la piesa Back In The Shop, regizat de Bogdan Moldoveanu, si ca ar vrea sa scoata un album prin toamna.

Daca mi-au placut mai mult unplugged decat plugged? Nu. Dar nu inseamna ca a fost rau. N-am putut aprecia prea bine showul, pentru ca m-a deranjat foarte mult prezenta mult peste “limita de ok” a instrumentelor de percutie. Se auzea o tzacaneala continua ce acoperea si chitara si tot. A fost chiar enervant, sorry. In schimb mi-au placut “aranjamentele corale” ale baietilor. O idee ce a sunat foarte interesant suprapusa pe muzica lor.

Per total… nice to listen, dar mai au de mult lucrat la detalii pentru a pune in valoare piesele la maxim pentru unplugged. (perfectionismul ma omoara).

Versurile tot nu le pot intelege in totalitate, dar tot mi se pare ca aud fraze semi-perverse. Poate mintea mea e de vina…

Sesiunea unplugged se gaseste si pe site-ul ProFm. Dati un click aici si descarcati.

Mi se pare ca chiar azi mai trebuie sa aiba baietii un concert unplugged la Fantana la Universitate. Le doresc mult succes, si mai usor cu percutia, ca ma dor urechile… Aoleu!

Buchiseli

noreply@blogger.com (Susana) — Wed, 20 May 2009 21:03:00 +0000

.

Am primit o leapsa de la Bloo, pretty cute. Cu intarziere, o preiau si eu... Uff, nu pot sa leg 2 cuvinte. Ar trebui sa opresc winampul, pt ca vocea domnului Yorke nu ma lasa sa gandesc. Sorry, i'm too addicted to rainbows (Da, ati dedus bine, ascult Radiohead: moment istoric).

Din pacate, datorita lipsei de dispozitie si de timp, nu am citit atat cat as fi intentionat in ultimii ani, dar... sper sa ma descurc cu atat cat am:D

1) Ce autor apare cel mai des la tine in biblioteca?

Daca ce am eu se cheama biblioteca, atunci… Jean Paul Sartre:D

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?

Ceva cu mituri si legende, primita la premiu:D

3) De ce personaj de fictiune esti sau ai fost amorezat in secret?

De Dionis… cred. Pletele negre, ochii negri, statea si medita intr-un birt, off… Romantism incurabil.

4) Ce carte ai citit cel mai des?

Ultima noapte de dragoste. Prima data am urat-o, pentru ca cunosteam o persoana ce semana f mult cu Ghiorghidiu, a doua oara am citit-o ca trebuia sa fac un eseu, a treia oara mi s-a parut chiar interesanta, si am reusit sa o privesc din total alt unghi. Dragostea poate fi pan la urma un proces de autosugestie…

5) Care era cartea ta preferata la 10 ani?

Winnetou… Am citit-o pe toata in 3 zile. :D

6) Care a fost cea mai proasta carte citita anul trecut?

Haha, De veghe in lanul de secara. Am stat chiar mult sa ma gandesc ce or fi gasit unii la cartea asta…

7) Care a fost cea mai buna carte citita anul trecut?

Sartre - Greata

8 ) Daca ar trebui sa obligi pe cineva sa citeasca o carte, care ar fi aceea?

Hennessy & Patterson – Computer Architecture and Design.

9) Cine crezi ca ar trebui sa castige premiul Nobel pentru literatura?

Pfff… nu stiu, is calculatorista, ce dracu…

10) Ce carte ti-ar placea sa vezi ecranizata?

Zidul de Sartre, bine e nuvela, sper ca se pune.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar.

Se poate sa fi avut, dar nu imi aduc aminte, sorry.

12) Care e cartea cea mai putin culta pe care ai citit-o ca adult?

This question sucks. Neext!

13) Care e cartea cea mai dificila pe care ai citit-o?

Camus – Mitul lui Sisif

14) Preferi autorii francezi sau rusi?

Francezi, bien sur…

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?

Shakespeare, ca pe restu nu i-am citit. :P

16) Ce te deranjeaza cel mai mult in activitatea lecturii?

Ca tre sa ai o anumita dispozitie sa deschizi o carte, dispozitie pe care o gasesc foarte rar in ultimul timp.

17) Care e romanul tau favorit?

Nu pot sa pun degetul pe unul singur. Mi-au placut multe, fiecare in alt fel.

18) Joci ceva?

Sotron pe tavan:P

19) Povestiri scurte, schiţe?

Da, imi plac, ca se termina mai repede:D Idem filmele de scurt metraj:P

20) Non-fictiune?

Bien-sur.

21) Scriitorul favorit?

Inca n-am gasit unul dupa care sa mor.

22) Ce scriitor crezi ca este supraevaluat?

Salinger… :D Duuh!

23) Ce carte ti-ai lua pe o insula pustie?

Istoria Religiilor de Eliade. Ca altfel nu as avea rabdare sa o citesc…

24) Si…acum ce citesti?

Ciuma de Camus. Si am inceput si Portretul lui Dorian Gray de O. Wilde.

Leapsa mai departe o dau la Onyx, Synchron Bitwave si Ioana. Have fun!

Minuscule Hey

noreply@blogger.com (Susana) — Tue, 28 Apr 2009 11:24:00 +0000

Din categoria The Kills, John & Jehn si alte duo-uri de rock minimalistic cu influente post-punk si cu drum-machine in dotare… au rasarit de curand Minuscule Hey.

Minuscule Hey isi au originile in Bordeaux, Franta. Doi membri, bineinteles:

Emily, cantatoare de bass, flaut, calamina, crincrin si voce
Laurent, cantator de chitara, clape, flaut, percutie, glockenspiel si voce

Printre influente ar fi: Beatles, Fiery Furnaces, Sparks, Velvet Underground, The Kills, Moldy Peaches, Radiohead.

"What do they sound like? Imagine if Prinzhorn Dance School had both more melodies and more fun, and recruited David Byrne's deadpan lyrical delivery. Then make 'em French. It veers from the obscure art-school type 'what the fuck' to Belle and Sebastian style twee, all the while sticking well and truly to the "moins c'est plus" premise. Why are they so great? They're the first band we've EVER listened to which asks questions of why Phoebe from Friends didn't ever release 'Smelly Cat' ('Watch Out The Sillycats'), and is the type of timeless post-punk organised chaos you'll fall in love with immediately." DIY

Au pana acum 2 ep-uri self-released: minuscule hey si bananoffee, si inca unul recent, we feel minuscule, lansat sub labelul Alienor Records. Deci 3 ep-uri.:P

La inceput mi s-au parut cam greu digerabili, dar dupa mai multe ascultari chiar le-am prins gustul. Incercati si voi!

Minuscule Hey- Bananoffee

Aruncati o privire si pe myspace sau pe site-ul oficial.

Depeche Mode - Sounds of The Universe

noreply@blogger.com (Susana) — Fri, 24 Apr 2009 09:53:00 +0000

.

Dupa cum spuneam, am primit tema de la Synchron Bitwave sa fac un review la noul album Depeche Mode, Sounds of the Universe. De ascultat am fost nevoita sa il ascult in tren datorita unui specimen de roacherus arogantus mandru ascultator de Guns'N Roses si Iris cu volumul la maxim.

Albumul suna foarte Depeche Mode, fara schimbari majore de stil. Mi-a lasat senzatia de amorteala si tensiune de la un capat la altul. Nu e dezastruos, dar ii lipseste boom-ul de energie. Putin cam slow, cam rigid... Dar foarte experimental ca sound. Bucatelele acelea mici, sclipitoare si colorate de sunet.... ca o pulverizare timida de stele. Incep sa inteleg acum coperta albumului, chiar si titlul. Mi-ar placea mult o varianta instrumentala.

01. In Chains - Promitator inceput, amortit, somnoros putin, tocmai bun de intrat in atmosfera. Dincolo de geam se vad umbre de stalpi de tensiune desenate pe o lumina galbena stridenta ce se difuzeaza spre zenit. Foarte groovy... Cute.

02. Hole To Feed - Tzac pac, mi-a stricat tot cheful. Incepe cu niste beat-uri interesante, futuristice, sci-fi, dar se strica tot cand apare vocea lui Gahan, care parca nu merge deloc peste. De multe ori mi se pare ca Dave are un singur mod de a canta care il aplica peste tot si in orice situatie. Ca si acum de altfel. Refrenul suna mai bine putin.

03. Wrong - si cand ma gandeam ca prima data cand am ascultat piesa asta am zis ca e slabutza... Eu una dintre cele mai bune de pe album, serios. Imi aduce mult aminte de perioada lor mai intunecata, iar versurile parca te fac sa te simti la limita inferioara a cretinitatii umane. Imi place.

04. Fragile Tension - la fel ca piesa 2. Mai bine lasau in piesa doar instrumentalul. Ar fi sunat divin, pentru ca trebuie sa recunosc, instrumentalul albumului e genial. Versurile sunt niste dulcegarii cliseistice specifice Depeche Mode... Neeeext!!

05. Little Soul - Lalaieli specifice... dar acu mai canta si Gore. Imi plac ultimele 30 secunde in schimb:P

06. In Sympathy - suna foarte asemanator cu piesa 2. Ma lasi nene cu lalaielile astea? Imediat adorm...

07. Peace - Serios ca adorm. Parca e un cantec baptist. Aleluia... "remember to forget", e rasuflata deja, really...

08. Come Back - acelasi ritm, jeeez, cred ca mai putin ma plictisesc Pink Floyd. Nici nu mai pot fi atenta la versuri, desi cred ca sunt interesante. Next!

09. Spacewalker - dumniezooo, ce dracu faceti? idem...

10. Perfect - Incepe putina inviorare... putin monoton, nimic sa ma dea pe spate.

11. Miles Away - Hopa... incepe sa sune bine iar. O tensiune mai ritmata, foarte intunecata, foarte groovy, imi mai aduce aminte de spiritul Depeche Mode. Ma regasesc mult in ea. Un viitor single probabil... si o viitoare obsesie pt mine.

12. Jezebel - Intotdeauna mi-a placut numele asta. Daca o sa am vreodata o pisica, asa o sa o ii pun numele.:P Melodia e boring, dulcegarii specifice again. De data asta canta Gore singur.

13. Corrupt - Smecherii astia au lasat melodia cea mai faina la sfarsit. Foarte riscant, pt ca dupa primele 7 melodii era sa il las deoparte. Suna fenomenal. Spun cu mana pe inima ca e melodia mea preferata de pe album. Riff-urile din refren sunt pur si simplu electrizante. Am ascultat-o de 5 ori la rand. Wow!!

Cam asta a fost review-ul meu, asa mai neprofesionist. Au cateva melodii dragutze, si in rest umplutura... Cam slabut albumul, ma asteptam la ceva mai bun din partea lor. Se pare ca 2009 nu e un an prea bun nici pentru depeshari... :(

Blaaah's and excuses

noreply@blogger.com (Susana) — Fri, 24 Apr 2009 06:16:00 +0000

.
Imi cer scuze ca n-am mai postat de atata vreme. Probleme cu restantele, cu sanatatea, etc... nu conteaza. Intre timp am primit de la Synchron Bitwave o tema, sa fac un review la noul album Depeche Mode. S-a facut... in a few days.

A aparut si noul single Placebo, For What It's Worth... nu mai am chef de criticat. E prost, ce sa zic... Bine, ascultabil, versuri dragutze, dar nu ma atinge la corazon. Placebo nu mai sunt ce au fost. Molko arata ca o fata batrana, clipul e o combinatie de This Picture cu cliseele indie-alternativului din prezent: bands performing in elegant suits. Boring... Tobarul parca e din Blink 182, iar Stef si-a tras freza emo, sa puna capac la toate.

In perioada urmatoare vor fi posturile cam tot la fel de rare, cam din aceleasi motive. Unde sa mai pun ca mai am si lucrarea de licenta de terminat. Dar sper ca dupa iulie, sau din septembrie (cel tarziu) o sa pun blogul din nou pe picioare, si voi avea mai mult timp si dispozitie de scris. M-am gandit la rubrici noi, etc, etc... Nu stiu cat de multi mai sunt interesati de harababura mea de blog , pentru ca in ultimul timp nu prea am postat lucruri noi, ci mai mult din vechile mele obsesii. In fine... asta e. Mersi de intelegere. Nu mai am chef de scris:P

Cocksucker Blues

noreply@blogger.com (Susana) — Wed, 01 Apr 2009 19:05:00 +0000

Some people might have brains instead of arses and souls instead of cocks...

[Rolling Stones - Cocksucker Blues]