Also Sprach Zamolxis

Intimations AoI 1 - riverbanking

2012-05-23T01:00:00.000-04:00

There was a time when I was a virgin (well, I still am, but on my blog I like to pretend otherwise, maybe I’ll hook up with one of the supermodels with adventurous lives who read it). I thought I tell you some stories from those times - but I have to warn you: you might end up wishing you didn’t read it. I shall call this series “Intimations from the Age of Innocence.”

My first “sexual memories” from childhood are rather disturbing – at least, they disturb me. (And, btw, “intimations” is a word I learned from Wordsworth.)

In what is probably my earliest memory (was I yet in kindergarten?), it was a lazy, wonderful summer, I was 3, 4 or 5 and playing with a girl one year older than me. She’d lay down on her back on a big log in the riverbanks and I would lift up her skirt and start playing with her pussy. I was quite independent as a kid and seldom did what I was told – I was a rebel way before knowing what it means or that chicks dig it – but when I was with her I felt this strange, inexplicable obligation to do that until she’d tell me to stop. For some reason, we did this at least once a day and perhaps the perfume of the verboten fruit was what kept me going. I may have even initiated it a few times.

Sooner rather than later I started feeling strangely left out of this equation. This activity felt unfair, as she was going through some kind of transformation of sorts, while I was getting a CTS (and this is way before Seymore Butts taught us in Tushy Girls how to build stamina for G-spot hand stimulation). I got bored and frustrated and I started to experiment by deviating from the gentle crescendo into a random jerking mode, causing her to yell “not like that” and other similarly concerned statements. But that wasn’t enough. I threatened her I’ll tell my grandfather what was going on. Maybe I was afraid that I was “hurting” her and felt guilty, or maybe I picked up on her own sense of guilt and wanted to play with it, I can’t remember, but I had no intention to actually rat on her, I was only teasing her.

Next thing, a few hours after uttering my threat and then getting back home, my grandfather came into my room. I don’t think I had seen him this angry before. His eyes were burning as he told me I know what you’re doing and I want you to stop right away! I can’t remember if I was playing the fool or if I was trying to figure it out myself, but telling him that I didn’t know what he meant did not mollify him.

I was quite angry with her: she did to me what I only threatened to do but had no intention of doing. Also, it was most likely her that got me to do those things to her – yes, I was born with certain instincts, but finding the clit could not have possibly been in my genes – in my jeans at most. I didn’t want to see her again but the circumstances forced us to be together. We weren’t allowed to go to the river again on our own and besides I was upset so we spent our next few days indoors.

Either because I still felt the need to explore but her body was now off-limits, or because I did not want to see her again, I started going under the bed or behind other furniture and not coming out. That scared her so I started playing on that by declaiming in what I wanted to be a ghost-like voice but probably came out more like Peter Griffin. Regardless, it did scare her and predictably, she told on me yet again.

Most people learn from their mistakes, but I’m not one of them. I should’ve learned that girls have this propensity to rat on you whether they are guiltier than you or not and have none of the qualms boys have about appealing to a higher authority; also, they don’t seem to experience the relatively greater shame of the situation they place themselves in, taking comfort / Schadenfreude in the proportionally smaller discomfort they are causing you. Perhaps this is the reason why most women I slept with (with very few exceptions) were much eager to film our sexual escapades than I ever was.

plane Lolita

A few years ago I took a flight to Europe and right next to me they seated a girl in her tweens or younger (12-13, probably). She had been sent by her parents, who were not traveling with her, and she was very talkative – excited is a better word. I had a book I’d been trying to read for a long time so I was somewhat happy I wasn’t going to make small talk. Except that she had a different idea about how that was going to unfold so she started talking to me. When I tried to ignore her, she started touching me or even tickling me. She was full of unspent energy and her overtures did not feel entirely innocent – I started feeling uncomfortable. Thinking that this would get her to behave, I asked her to “stop touching me” raising my voice.

She reacted by doing the same to me, even though I wasn’t touching her at all. While my raising of voice caused almost no reaction, when she did it, everybody in that transatlantic flight turned toward me with horrified eyes. I felt sick. Not only that I had failed miserably in getting her to let me read, but now people seemed to think that I was manipulating her into having sex with me while making it seem that it’s her desire (as most pedophiles are apparently very adept at doing). When we stopped to refuel (Dublin, Belfast or another unusual city, most likely), the girl asked me if she can go with me to see the airport. I was considering my options (I was actually concerned that she was so crazy she might do something stupid and despite the evidence to the contrary, for some reason I felt I can protect and handle her), when a flight attendant told us curtly, adding insult to the injury, “I will go with her.”

What has happened with the airplane Lolita is very clear to me, but my weird compulsion to push the riverbank girl’s buttons still bothers me. Was it biological programming? Had one of us been previously abused? Was I precocious or just doing what boys have always done? Was I more like Edward Scissorhands than Edward PenisHands?

Sources / More info: [weird al] [madonna] seymore, CTS, imdb-es,

zamo, love, virgin, viriginity, virginitate, dragoste, adolescenta, pubertate, prepubertate, puberty, tween, pussy, sex, sexualitate, edward scissorhands, edward penishands, forbidden fruit, sexuality, schadenfreude, amintiri din copilarie (Tags)

credite, imprumuturi si dobanzi in Romania

2012-05-10T01:00:00.000-04:00

Dupa ce ne-am dumirit cumu-i cu istoria creditelor, dobanzilor si a cametei in general, ne atintim privirile si asupra patriei mume si a starii de fapt din interiorul granitelor.

Romania a adoptat din pacate o “lege a cametei” care ca si legile impotriva drogurilor sau prostitutiei are valoare mai mult “expresiva” decat efectiva – arata lumii ce ne place si ce nu, in termeni vagi si prost-intelesi. Legea 216/2011 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 827 din data de 22 noiembrie 2011.

Legea aceasta are probleme majore fiind chiar respinsa de Senat: in conditiile in care toata lumea civilizata tinde catre “community currency” si scoaterea din ecuatie a bancilor prin bani alternativi, Romania produce un monopol bancar, care intareste aceste institutii mult-urate, falimentare si perimate, luand persoanelor fizice dreptul de a percepe dobanda. Mai mult, legea se suprapune cu reglementarea contractului de imprumut din Noul Cod Civil (art. 2158/2, 2167-2170) si OG 13/2011 care stabilesc un prag de dobanda legala + 50%.

LE: The Economist had a most recent debate on this topic.

Scopul evident al legii nu este insa de elimina complet imprumuturile intre persoane fizice, ci numai indeletnicirea de camatar (cum se face deosebirea? habar n-am). Camataria profesionista (mult mai ticaloasa, zic eu, decat cea de “amator”) ramane reglementata prin Legea 93/2009 sau OUG 99/2009 si accesibila exclusiv persoanelor juridice.

Legea a avut o evolutie scabroasa, de la proiectul initial si expunerea de motive, la respingerea de catre Guvern si Consiliul Legislativ. Privind si mai in urma, a existat Decretul lege 994/1931 (art. 8-11), Decretul lege 1700/1938 (art. 6), CP comunist (art. 295), apoi Legea 12/1990 (mai mult anti-piramide), Legea 58/1998 (art. 74), urmata de OG 9/2003 (art. 9) ce urma sa fie modificata cu un proiect de lege.

rusine

In Ontario, cand ai un rau-platnic, contactezi prima o “collection agency” care sunt o agentie ce bate la cap datornicul pana cand plateste si care incepe prin a inscrie datoria in dosarul de credit al acestuia. Poti sa-i angajezi platindu-i “upfront” sau “on a contingency fee basis” – adica ei isi opresc un procent din suma recuperata. Daca asta nu functioneaza, tu (sau agentia de colectii, in functie de contract) poti actiona in justitie datornicul. In Ontario exista o curte numita “Small Claims” cu proceduri simplificate unde este posibil sa actionezi pe oricine in judecata pentru sume de pana la $25000. Procesul poate dura cateva luni si daca obtii o hotarare poti apoi sa aplici pentru “garnishment” ceea ce inseamna, daca nu ma insel, executare silita. Costurile asociate procesului sunt cam de $3-500 daca faci totul singur.

In Ro, cum vazuram ca este totusi posibil sa imprumuti bani prietenilor care au nevoie (in masura in care ai vrei de dureri de cap si vrei sa testezi astfel o prietenie), cat timp nu faci din asta o indeletnicire “profesionista”, oare ce poate merge prost? La intrebare ne raspund:

MariusRusu ai carui prieteni ii sugereaza sa-l sune mai insistent pe datornic
Cristian care ne avertizeaza sa nu-l imprumutam pe Adrian Ciubotaru si care i-a retinut ochelarii de soare :))
Olix, care ne pove despre Gabriela Nedeieanu (profil)
Monica Motea din Tg Jiu care imprumuta bani de la parintii elevilor si uita sa-i inapoieze (dcn, chitanta, impact, n24plus)
Sebastian Bargau / Vis Urat care ne povesteste cum s-a descotorosit de un prieten pagubos gratis, fara pierderi, invitandu-l la notar; Arhi ne zice sa punem cruce banilor imprumutati prietenilor in timp ce Preot Vasile Filat ne da pilde biblice

Sigur, metoda “rusinii” aduce o oarecare satisfactie pagubitului, totusi in cazul “creditorilor” profesionisti, care se-mprumuta de la mai multe cunostinte, nu are cum sa genereze plata datoriei. Pentru o incercare mai serioasa de recuperare este necesara o agentie de colectii sau chiar actionarea in instanta. Din cate inteleg, exista doua posibilitati: Somatie de Plata (preferabil – 39 RON) si Actiune in Pretentii (mai complicat si mai scump – 7%).

colectare

Pana la instanta (sau chiar dupa), exista si in Romania agentii de colectare. Pe de alta parte, dupa cum vedem mai sus, neplata datoriilor pare sa fi devenit un sport national. Aflam de la clubulcolectorilor.ro, unul din site-urile Iulian UrbanssiAsociatii.ro:

Gradul de colectare a datoriilor declarate de contribuabili este în România de 70%, în condiţiile în care în state precum Suedia sau Finlanda a ajuns la 99%, a declarat directorul Direcţiei Legislaţie Impozite Directe, din Ministerul Finanţelor Publice, Dragoş Doroş, citat de RTV. (deci ne apropiem de situatia de necolectare a taxelor din Grecia - nu ca americanii ar sta mai bine)

Alte astfel de companii sunt Millennium, Credit Recover si multe altele (cauta “recuperare debite” sau “colectare creante”). Poate nu in ultimul rand ar trebui sa te gandesti ce fel de prieten iti solicita tie personal un imprumut cand practic oricine poate imprumuta de la banca? Nu cumva este din motiv ca nu intetioneaza sa ti-i inapoieze vreodata?

instanta

Procedurile de recuperare a debitelor sunt descrise cu lux de amanunte in articole hotnews, consulting si PDF. Dar sa dam cuvantul avocatilor care au raspuns direct in fora (forumuri?) ale caror link-uri pot fi gasite mai jos, in surse.

Ana Maria R.F./Madrid (12/05/2011)

Am împrumutat unei cunoștințe o sumă de bani pentru o perioadă scurtă de timp și am făcut o chitanță de mână, semnată de mine și de persoana în cauză. De la data când trebuia să îmi returneze banii au trecut patru luni. Când i-am reamintit aceasta mi-a spus că nu are de unde să îmi returneze împrumutul. Menționez că nu i-am cerut niciun cent în plus, doar exact banii împrumutați. Ce pot face în această situație neplăcută? Ce valoare are chitanța de mână în fața legii? Dacă era vorba de o sumă mică poate că renunțam, dar este vorba de munca mea pe câteva luni bune și nu pot renunța așa de ușor. Faptul că mă ignoră, că se ascunde de mine, că refuză să comunicăm, mă deranjează foarte mult. Vă rog, sfătuiți-mă ce să fac?

Răspuns: Chitanțele de mână au valoare juridică în situația în care sunt semnate de ambele părți, în deplină cunoștință de cauză, și de asemenea, dacă sunt semnate și de către un martor (în cazul în care nu există acest martor care să fi semnat, este necesară prezența unui martor care să cunoască situația dumneavoasteă și care să poată fi audiat în cazul unui proces). Pentru a trimite în judecată persoana care nu a respectat clauza de restituire a împrumutului există două căi judiciare: somația de plată sau acțiune în pretenții (aceasta din urmă necesitând plata unei taxe judiciare de timbru în valoare aproximativă de 7% din valoarea sumei pretinse). Pentru mai multe informații, scrieți-ne pe adresa: av_nitu@hotmail.com, sau sunați la telefon: 0034/666 313 448.

Imprumutul l-am dat unei persoane fizice, fara garantii, prin Contract de imprumut notarial. Persoana nu a returnat nici o rata desi au trecut 12 luni din cele 24 cat prevede contractul.
Pe banii imprumutati a cumparat un turism nou. (Sept 2009)

Buna ziua, d-na Gavril,.
In cazul in care ati incheiat un act de imprumut sume bani fara garantie mobiliara sau imobiliara, nu conteaza in ce scop persoana imprumutata a folosit suma de bani primita.
Dumneavoastra aveti posibilitatea de a-l acţiona in judecata, pe doua cai.
Prima, se numeste procedura Somatiei de plata, care este o procedura simplificată de judecata, comporta costuri mici vis a vis de taxele judiciare (in speta 39 lei taxa de timbru), si timp de realizare mult, mult mai scurt. Nu se discuta probe, martori, se solicita emiterea unei Ordonanţe de obligare la plata a paratului, respectiv a persoanei care nu a mai returnat banii imprumutati. Exista sanse bune de reusita, mai ales datorita contextului economico-finaciar instantele aproba cu o mai mare usurinta astfel de cereri decat in trecut.
In cazul in care totusi aceasta cerere se respinge, se poate formula o cerere de chemare in judecata pe calea dreptului comun, cu adminstrarea intregului probatoriu, martori, etc. Dezavanataje: timp indelungat, taxare la suma solicitată, posibilitatea exercitării căilor de atac, care din nou iau timp lung de realizare.
In ambele cazuri, după ce sentinţa pronuntată este favorabilă, definitivă si investita cu formula executorie, se trimite la executorul judecătoresc si acesta are in sarcina recuperarea sumei ce reprezintă debitul. Aici ar putea sa foloseasca informatiile legate de bunurile care le detine debitorul dumneavoastră, eventualele venituri pe care le realizeaza.
O intrebare, pentru a putea da un raspuns complet valabil: Există în cadrul contractului de împrumut menţionată fraza: "Neplata unei rate duce la exigibilitatea întregii creanţe?"
Va doresc mult succes.
Pentru informatii suplimentare puteti sa ma sunati la nr. de telefon 0741 587070.
Cu stima, av. Stoica Lavinia

Va trebui sa deschideti o actiune in instanta.
Luati legatura cu un avocat, va va explica tot ceea ce trebuie facut, si, chiar se va putea ocupa acesta de actiunea dvs. astfel incat, daca timpul nu va permite, nu va veti mai prezenta dvs. in instanta.
Daca doriti ma puteti contacta. (Carmen Petrescu)

Sper ca raspunsurile de mai sus sa ajute.

evidenta

O ultima problema ar fi “contractele notarizate.” Nu inteleg de unde si pana unde exista aceasta obsesie romaneasca a stampilelor, semnaturilor si hartogarelii. Multi romani traiesc cu impresia ca daca ai parafat un act acesta are cumva o valoare mai mare in fata instantei – si poate chiar are.

Ce stiu eu este ca atunci cand mi-am vandut apartamentul din Ro, l-am vandut cu acte notarizate. Asta n-a oprit cumparatorul sa faca 2 acte diferite: unul cu pretul real al tranzactiei, pentru mine, si altul cu un pret la o zecime, pentru fisc, ambele semnate si parafate de notar. Credinta in stampila este o alta manifestare a ipse dixit. Contractele pot apare in forma verbala sau “scrisa online / pe net” iar un martor este sau ar trebui sa aiba aceeasi pondere cu un notar. Iar daca un contract sau intelegere facute prin Google Talk sau Yahoo Messenger nu sunt echivalente cu cele scrise, cum se poate practica ecommerce (comertul electronic)?

Sources / More info: jur-radur, avonet-camata, occidentul-ro, bizoo, av-cp, dro, clucol

asa.zamo.ca, imprumut, finante, economii, creante, credit, creditor, debit, debtor, debitor, ron, lei, dobanda, credite, dobanzi, cec, justitie, avocati, proces, actionare, recuperare debite, colectare creante (Tags)

imprumut, credit si camata: scurt istoric

2012-05-09T01:00:00.000-04:00

I started to write this article about lending and borrowing in English, si-apoi am pricipit c-ar fi de mult mai mare ajutor celor care nu vorbesc engleza. Iata asadar o trecere in revista (sau, mai bine zis, blog) a atitudinilor care fac imprumuturile imposibil de obtinut si creantele imposibil de recuperat in mult-iubita noastra tarisoara (precum si pe alte plaiuri care mai putin ne intereseaza). Incep cu un citat din William Blackstone: Cand banii sunt imprumutati cu contract pentru a primi nu numai suma principala, ci si o suma aditionala in compensatie pentru uz, suma aceasta este numita “dobanda” de catre cei care o considera legala si “camata” de catre cei care nu~.

Inainte de a agiunge la romani merita, zic, sa-ncep cu mai-marii nostri, cum ar fi Ioi-ropa si stramosii. Lumea vestica trece printr-o criza de proportii provocata in ultima instanta de relatia disfunctionala cu banii. Sa citam dintr-un citat (inbo-china):

La 12.2 biliarde de dolari in 2010, produsul national (domestic?) brut / PNB / GDP al zonei euro era mai bine de doua ori mai mare decat al Chinei iar venitul pe cap de locuitor de patru ori mai mare. Si totusi, emisarul european Klaus Regling a batut la portile chinezilor cu palaria in mana, cersind ajutor. Cum poate o regiune sa fie atat de bogata si aparent saraca in acelasi timp? Este un paradox care merge in miezul problemei inegalitatii globale. Chinezii castiga de fapt mult mai mult decat cheltuie. Surplusul rezultat din productie si alte venituri este economisit si exportat. Este o lume ciudata, unde cei mai saraci ii imprumuta pe cei mai bogati pentru a cumpara bunuri pe care ei le produc si pe care ei insisi nu si le pot permite, dar asta ii.

If you think USA is in better shape, think again.

Problema de baza este ca Occidentul este incapabil sa-si reduca nivelul de trai proportional cu reducerea in ponderea sa economica. Vedem asta si in Romania, unde s-a ales praful din programul de austeritate al guvernului anterior, Ponta anuland reducerile salariale din sectorul public si odata cu acestea facand toate acele dureri redundante si inutile. Romania va fi asadar condamnata la rate de dobanda mult mai ridicate in urma penalizarilor de credit rating iar cei care au luat imprumuturi in euro (si care sunt majoritari) vor avea de suferit de pe urma devalorizarii RON-ului.

Cum s-a ajuns aici? Care-i istoria dobanzilor?

medi-evil

Europa – si, in general, fiecare din tarile cu religii abrahamice (crestinatatea, islamul si judaismul) – a avut dintotdeauna o relatie de love & hate cu banii. Desi creditul este absolut necesar pentru functionarea unei economii, primul consiliu din Nicaea a interzis preotilor sa-l imprumute si mai apoi a extins interdictia si enoriasilor. Crestinii se fereau de “pacatul cametei” (usury) dar aveau in acelasi timp nevoie de credit, din care se infruptau cu nesat. Migratia evreilor care tineau la traditiile lor si aveau un sistem decentralizat de religie (rabini in fiecare comunitate) a produs o clasa educata independenta si neimpiedicata de ritualismul crestin. Pentru a-i controla, nu li s-a permis sa detina pamant, au fost “arsi” cu taxe excesive si eu au reactionat concentrandu-se in singurul domeniu unde persecutia religioasa actiona in favoarea lor: breasla cametei. Intr-un cerc vicios, au devenit obiectul urei creditorilor, de care s-au folosit aristocratii prin a-i expulza din mai multe tari crestine si a le confisca averile, acestia putand ramane numai cu conditia sa se converteasca la crestinism.

Partea interesanta este ca toate religiile arhaice n-aveau nici o problema cu camata si imprumutul, intrucat ceea ce imprumutau ei (animale, plante, sclavi) se multiplica si prin urmare camata era o practica justificabila. Prima religie care a facut o exceptie a fost cea evreiasca:

[Exodus 22:25] If thou lend money to any of my people that is poor by thee, thou shalt not be to him as an usurer, neither shalt thou lay upon him usury.
[Leviticus 25:36] Take thou no usury of him, or increase: but fear thy God; that thy brother may live with thee.
[Leviticus 25:37] Thou shalt not give him thy money upon usury, nor lend him thy victuals for increase.

Deuteronomy 23:19 Thou shalt not lend upon interest to thy brother: interest of money, interest of victuals, interest of any thing that is lent upon interest.
Deuteronomy 23:20 Unto a foreigner thou mayest lend upon interest; but unto thy brother thou shalt not lend upon interest; that the LORD thy God may bless thee in all that thou puttest thy hand unto, in the land whither thou goest in to possess it.

Si iata cum, desi evreilor le era interzis sa perceapa dobanda in imprumuturile dintre ei, le era permis sa perceapa dobanda altora, ducand la un monopol al unor astfel de tranzactii in Europa Medievala. Aceeasi restrictie s-a extins asupra crestinilor prin Vechiul Testament aducand insa noi interpretari in Noul Testament:

"Thou oughtest therefore to have put my money to the exchangers, and then at my coming I should have received mine own with usury." —Matthew 25:27

"…Out of thine own mouth will I judge thee, thou wicked servant. Thou knewest that I was an austere man, taking up that I laid not down, and reaping that I did not sow. Wherefore then gavest not thou my money into the bank, that at my coming I might have required mine own with usury?" —Luke 19:22-23

Finally the master said to him 'Why then didn't you put my money on deposit, so that when I came back, I could have collected it with interest?' —Luke 19:23

Mai pre limba noastra (din fin-calugari):

Cand facem un credit la banca, singura intrebare pe care ne-o punem este legata de dobanda, de cate ori dam banii inapoi. Indoit? Intreit? Desi aproape toti ne declaram credinciosi, nimeni nu mai judeca imprumutul prin prisma moralei, a religiei. Il privim ca pe o necesitate. Semnam si ne inhamam la rate pe viata. Traim prea repede si nu avem timp sa ne oprim sa ne gandim ca traditia condamna dobanda si camata cu aceeasi masura, a pacatului de moarte. Iar bancile se ingrijesc sa nu ne dea ragazul necesar pentru a ne pune intrebari care sa le pericliteze profitul.

„Casa mea casa de rugaciune se va chema, iar voi ati facut-o pestera de talhari” (Matei 21, 13). Episodul biblic in care Iisus intra in templu si rastoarna mesele negustorilor de porumbei si ale schimbatorilor de bani este pomenit in toate cele patru evanghelii. Am ales varianta apostolului Matei, zis Vamesul. Inainte de a-l chema Invatatorul sa-L urmeze, Matei era vames, adica cel care colecta taxele, un om urat de semeni, prin prisma meseriei sale. Nici astazi nimeni nu iubeste Fiscul. (..)

„De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata” (Iesire, 22, 25).„Daca fratele tau va saraci si va ajunge la stramtorare inaintea ta, ajuta-l, fie strain, fie bastinas, ca sa traiasca cu tine. Sa nu iei de la el dobanda si spor, ci sa te temi de Dumnezeul tau, ca sa traiasca fratele tau cu tine. Eu sunt Domnul. Argintul tau sa nu ti-l dai lui cu camata si painea ta sa nu i-o dai ca s-o iei cu spor” (Leviticul, 25, 35-37).
„Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutul” (Sf. Vasile cel Mare).
„Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti se dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului, care iti va plati datoria in locul saracului” (Sf. Vasile cel Mare).
„Banii sai cu camata nu-i da si camata nu ia; de la nedreptate mainile si le stapaneste si judecata dintre un om si altul o face cu dreptate” (Iezechiel, 18, 8).
„In tine se ia mita, ca sa se verse sange; tu iei dobanda si camata si cu silnicie apuci castig de la fratele tau, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu” (Iezechiel, 22, 12).

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai. (Proverbe 3:27-28)

Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini şi nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi. (Deuteronomul 28:12-14)

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă. Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi. Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. (Psalmi 37:21-25)

Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. (Luca 6:34-35)

La fiecare şapte ani, să dai iertare. Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor, care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria. Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău. Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul Dumnezeul tău; numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi. Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine. Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” (Deuteronomul 15:1-11)

Aceste interdictii nu i-au oprit insa pe cavalerii templieri sa porneasca, sub scutul papal, o structura bancara incipienta bazata pe scrisori de credit:

Dintr-un grup restrans si exclusivist, de cavaleri inchinati Domnului, care faceau juramant de saracie, s-au transformat in cel mai mare „grup financiar” al vremii. Devenisera o structura suprastatala, cu legi si privilegii extraordinare, care nu mai dadeau seama nici macar papalitatii (fapt ce avea sa duca pana la urma la anihilarea Ordinului). Au acumulat averi fabuloase, in bani si proprietati. Ei sunt cei care au inventat cardul de debit, asa-zisele cambii, si reteaua bancara: cand negustorii porneau la drum lung cu afaceri, dar le era teama de jefuitori, isi lasau banii la plecare intr-un depozit al Templierilor, primeau un bilet valoric (cambie), iar la destinatie isi recuperau avutul din „sucursala” locala a Ordinului. Contra unui comision, bineinteles.
„Primii bancheri, lombarzii, erau laici si, evident, au jucat un rol important in distrugerea Ordinului Templierilor, care aveau oricum alte parghii decat o institutie laica pentru a prospera si le lua musteriii, ca sa spun asa. Lombarzii erau foarte influenti in momentul procesului Templierilor. Dar suntem deja intr-o perioada in care crestinismul negociaza caracterul licit al dobanzii”, continua istoricul Zoe Petre.

Religia islamica, de asemenea, interzice dobanda de orice fel, interdictia fiind chiar mai stricta. Este interesant ca desi majoritatea statelor europene precum Anglia si Suedia au interzis puscariile pentru rau-platnici in secolul XIX, Emiratele Arabe Unite (si intr-o masura mult mai redusa, Grecia si Germania) continua sa-i bage la zdup pe acestia. Hong Kong a avut practici similare dupa modelul britanic care acum au inceput sa se raspandeasca in restul Chinei. Tatal lui Charles Dickens a fost intemnitat intr-o astfel de inchisoare.

renasterea

In secolul XIII, Cardinalul Hostiensis a enumerat 13 situatii in care perceperea dobanzii nu era imorala. Cea mai importanta dintre acestea era lucrum cessans (profit cedat) permitand creditorului sa perceapa dobanda in “compensatie pentru profitul pe care l-ar fi putut obtine investind banii”. Progresul tehnologic cat si o relaxare a dogmelor religioase a dus la o scadere a dobanzilor anuale in secolul XVI de la 20-30% la 9-10%.

Problema de baza cu imprumuturile este ca toata lumea vrea bani imediat si de preferinta ai altora, dar putini sunt cei care-si asuma riscul de a imprumuta, cu atat mai mult cu cat garantiile de a-ti vedea banii inapoi sunt slabe. Intr-o piata libera (care, dupa cum stim, este cel mai eficient mod de a aloca resurse), dobanda reprezinta diferenta in costul de oportunitate intre momentul imprumutului si cel al recuperarii capitalului moderata de riscul prezentat de debitor. In fond nu numai debitorul isi doreste o masina nou sau o casa pe care nu si-o poate permite, creditorul are si el visele sale. Cata vreme oamenii vor si au nevoie de credit, interzicerea sau “regularea” acestuia nu fac decat sa creasca costul de obtinere si sa-i impinga pe cei care nu-l pot obtine legal pe piata neagra, unde pot garanta cu un rinichi, ruperea picioarelor si alte minunatii.

In addition to the defense of interest as such, the practice of charging high interest rates is defended by those who point out that such rates reflect the very fact that the loans are being given to creditors with a high risk of default (in a competitive debt market the interest spread simply covers the credit risk). Economists of the Austrian school say that there is no such thing as a "just" interest rate separate from the free market equilibrium determined by the time-preferences of individual lenders and debtors. (Other free market theorists take a similar view on the merit of an unregulated debt market, but may not explain the subjective estimate of a worthwhile interest-rate bargain through time preference.) – cf wikipedia

Ideea imoralitatii cametei si-a gasit expresie chiar si in legi moderne. De pilda, codul penal canadian limiteaza rata dobanzii la 60% pe an. De ce este o astfel de lege cretina? Fiindca rata dobanzii trebuie sa varieze cu inflatia – o rata a dobanzii de 60% in conditiile unei inflatii galopante de 20% rezulta intr-o dobanda neta de 40%, pe cand daca inflatia este aproape 0 (sau ne aflam in deflatie) o dobanda de 60% poate insemna chiar mai mult. Daca rata inflatiei se apropie sau trece de 60% (putin probabil, dar s-a mai intamplat), economia paralizeaza.

Mai departe, legile impotriva cametei par a fi determinate de inabilitatea debitorilor de a-si asuma responsabilitatea unor credite nascute din dorinta de a consuma mai mult decat produc si de a arunca o astfel de vina in carca celor care le-au sarit in ajutor imprumutandu-i. Pagina wikipediei dedicata cametei are un intreg capitol dedicat argumentelor de ordin etic pro camata.

Azi pana si Vaticanul acorda credite:

Biserica Catolica acorda credite de maximum 500 de euro, cu dobanda de 4,5% pe an, destinate familiilor sarace din Italia, pentru a face fata crizei economice. Dobanda este prezentata ca una atractiva, in conditiile in care se situeaza la jumatate fata de cele din piata bancara din Peninsula. (cf Le Monde via Hotnews)

Atitudinile anticamata nu-si au rostul intr-o societate moderna. Traim in vremuri in care inventatorul microfinantarii a castigat un premiu Nobel (si microfinantare inseamna imprumut cu dobanda, deseori foarte mare fiindca este si foarte riscant si comporta riscuri mai mari si overhead proportional mai mare pentru cel care imprumuta) iar credit poate fi obtinut de oricine. Necesitatea aplicarii fortei (si, implicit, inchisorile pentru debitori) a disparut, fiind inlocuite de dosarul de credit, care permite recunoasterea imediata a debitorilor delincventi.

LE: Rusinea (si condamnarea biblica) in a acorda imprumut cu dobanda este la fel de perimata si ilogica precum condamnarea sexului oral. De altfel, cele doua activitati se intretaie si au multe comonalitati.

Ci sa vedem in continuare cumu-i cu recuperarea creditelor in Romania.

Sources / More info: inbo-china, inbo-china-us, diocletian (t), fin-calugari, wiki-3rd, inbo-owe, wiki-usury, wiki-opportunity, wiki-debtp, wiki-templar, [AssCreed] [TempHabit] [stewie-usury]

asa.zamo.ca, lending, borrowing, imprumut, finante, economy, economie, creante, credit, creditor, debit, debtor, debitor, ron, evrei, jews, jewish, jewry, jidan, jidani, crestinism, dobanda, credite, dobanzi, cec (Tags)

NB: Cuvantul “jidan” este folosit in tags nu in scopuri defamatorii ci pentru a-i informa chiar si pe cei care il folosesc in cautari. See the FAQ for more.