zicolorata

Cum puteam crede...

2012-01-23T17:00:00.001+02:00

... că nu există maşină de gunoi LEGO??

De drag

2012-01-23T10:35:00.001+02:00

In noaptea aceasta.

Stăteam in sufragerie si butonam la laptop. Băieţii dormeau în dormitor. Deodată am auzit o voce mică venind din acea direcţie:

- Mami, te iubesc!

I-am răspuns pe şoptite, cât să audă că sunt pe aproape:

- Şi eu te iubesc!

După o clipă de tăcere:

- Mami, unde eşti????

.......
Scena aceasta mi-a adus aminte de o alta, petrecută miercuri seara. Pupicu se ţine în continuare lipit de mine precum marca de scrisoare şi după ce se jeluise la uşa băii în vreme ce eu făceam baie, tati a început să-i facă morală:

- Măi tati, măi, dar las-o şi tu pe mami să mai respire, las-o să acă baie liniştită, las-o să se odihnească şi ea un pic!

Pupicu, de pe jos, de unde stătea jucându-se, a ridicat numai bărbiţa, revoltat, strigând:

- O iubeeeeeeeesc!!!

- O iubeşti, o iubeşti, şi eu o iubesc, dar mai las-o puţin şi în pace!

- Tu n-auzi că o iubesc??? veni răspunsul prompt, intigat ca tati chiar nu poate pricepe.

Cosleeping

2012-01-23T10:08:00.000+02:00

Preluata din zbor de pe Facebook:

Omul Păianjen

2012-01-23T02:40:00.001+02:00

Iata-l:

Nu vrea să accepte şi pace că "Spaidimen" este una şi aceeaşi persoană cu Omul Păianjen. Şi nu aţi vrea să îl auziţi cum ţipă de groază dacă, Doamne fereşte, se întâmplă (rar, din fericire) să dea cu ochii de vreun păianjen: oricât de mic ar fi acesta din urmă tot îl vede...

Costumul e un jaf de doi lei, care lasă mult de dorit la capitolul calitate şi finisaje, dar la cât de mult l-a hărtănit, la cât de fericit este de câte ori dă cu ochii de el, la cum îl cară cu el peste tot, şi-a făcut treaba cu prisosinţă.

Despre puzzle, lego şi inteligenţă (II)

2012-01-21T20:09:00.000+02:00

Asa cum spuneam in postarea anterioara nici măcar nu m-am imaginat vreodată făcând puzzle. Şi totuşi, când a venit vorba despre cel 3D, am vădit reale aptitudini :) (bine, pe cel clasic tot nu sunt în stare să îl fac, dacă depăşeşte 20 de piese. De a mă simţi relaxată, nici nu se pune problema) - Observaţi că în toată treaba asta este vorba numai despre mine.

Ei bine, în aceeaşi ordine de idei, despre Lego, până acum ştiam doar din auzite. Ştiam că Lego înseamnă catralioane de piese minuscule pe care trebuie să le uneşti cu muultă bătaie de cap, până când iese ceea ce trebuie să iasă. Spuneam de fiecare dată când vedeam sau când venea vorba despre aşa ceva "Imposibil, eu nu aş fi în stare să fac asta, cum or avea copiii rabdare sa imbine toate chestiile alea minuscule si sa mai si iasa ceva. Să le mai şi placă..." Si ma gandeam in sinea mea ca eu nu sunt suficient de rabdatoare...

Ei bine, azi Pupicu s-a milogit de mine sa ii iau un lego din Carrefour - Ninjago, nici mai mult nici mai puţin. Am cedat si i l-am luat si primele mele cuvinte dupa aceea au fost: "Sa vezi ce ne vom prinde amandoi urechile in treaba asta!"

Am ajuns acasa, nici nu ne-am dezbracat bine ca a venit cu cutia la mine (cutie pe care nici macar nu a lasat-o din mânuţă de când a luat-o de pe raft) Desi nu ma tragea inima, am zis hai sa incerc sa i-l fac - nu va spun că abia acasă am văzut că pe cutie scrie 7-14 ani... M-am apucat de treabă. Am deschis cutia şi mi-au ieşit de acolo trei punguliţe cu piese care mai de care mai mărunte. M-am îngrozit instantaneu. Scria acolo că întâi piesele trebuie împărţite pe culori. La treaba asta m-a ajutat cu mare spor şi Pupicu.

După aceea l-am pierdut. Şi-a văzut de ale lui şi mai venea numai din când în când în inspecţie să vadă dacă i-am terminat jucăria. Nu numai că m-am descurcat, mi-a plăcut la nebunie! Am petrecut o oră atât de relaxantă incât abia aştept să îşi mai dorească vreun lego să mă pot distra. Bine, piesele erau grozave, atât de bine făcute şi explicaţiile atât de clare şi graduale încât îţi e mai mare dragul. Sper numai ca atunci când va fi suficient de îndemânatic să le facă singur, să nu mă bat cu el ca să i le fac eu :))))

PS Şi totuşi, puzzle clasic de ce nu am răbdare să fac? :)))))

Despre puzzle, lego şi inteligenţă (I)

2012-01-21T17:59:00.002+02:00

Nu mi-a plăcut niciodată să fac puzzle, lucru îngrijorător, de altfel, fiindcă se spune că oamenii inteligenţi fac puzzle. Concluzia... Nici lui Pupicu nu-i place, nu a vădit niciodată înclinaţie în domeniul acesta. Bine, nici eu nu i-am cumpărat :)))

Însă... de ziua lui onomastică, pe 8 noiembrie, am descoperit o nouă dimensiune: Puzzle-ul 3D!

A primit cadou de la două prietene de-ale mele câte un puzzle 3D. Unul care arăta pe ambalaj o căsuţă şi un altul unde apărea, cică, o scenă din cei trei purceluşi.

M-am uitat la ele şi le-am lăsat pe măsuţa lui (subtext: câh, puzzle! 3D, cică, ce-o mai fi şi aia") După câteva zile, însă, la insistenţele copilului care voia să vadă ce e acolo, le-am desfăcut în silă şi am început să desfac piesele. Am pus una, pe urmă încă una... şi...Wow, repet, am ajuns într-o altă dimensiune. M-am trezit două ceasuri mai târziu, cu ambele puzzle-uri făcute, extaziată şi relaxată. Dacă înainte nu vedeam niciodată puzzle-uri prin oraş, acum le văd pretutindeni. Aş face zilnic, însă nu am unde să le pun :))

Iata casuta-pusculita:

Si casutele celor trei purcelusi:

Copilul, saracu', s-a jucat numai cu resturile, le-a folosit, pe post de gunoi, pentru a umple masina de gunoi.

La făcut puzzle, doar a asistat cu conştiinciozitate, nu a mai avut loc de maică-sa, care îşi trăia a doua copilărie.

Despre lego, cel pomenit in titlu, in episodul urmator. :)

Una, alta, din aduceri aminte

2012-01-12T22:19:00.002+02:00

De ziua lui, pe 28 decembrie, l-am dus pe Pupicu la creşă. Aveam cu noi tort, apă, pahare şi farfurioare colorate. Odată ajunşi în parcarea creşei, însă, Pupicu s-a pus pe un plâns sfâşietor. Nu am reuşit să îl potolesc. Şi fiindcă nu am avut inima să îl las plângând chiar de ziua lui, l-am luat cu mine la serviciu cu tot cu tort, pahare şi farfurii, neavand cu cine să îl las acasă. A fost în al nouălea cer, toată lumea era în jurul lui, care mai de care nu ştia ce să îi mai dea şi ce să îl mai întrebe. De atunci copilul nu înţelege de ce nu poate să vină dimineaţa la "serviciul lui mami" în loc de "serviciul lui de la creşă", doar e mai bine la mami. Logică imbatabilă...

Inainte de Crăciun îl luam într-una dintre după amieze de la creşă. După ce l-am îmbrăcat s-a dus să îşi ia la revedere de la doamne. Şi atunci una dintre colegele lui, Ana, s-a apropiat de el. Ana este o fetiţă dulce, mititică şi delicată ca un lujer. Şi cu mânuţele ei mici a început să îl mângâie pe al meu pe faţă. Când pe un obrăjor, când pe celălalt. Pe urmă iar pe primul obrăjor, iar pe celălalt. Şi Pupicu stătea la mângâiat precum un cotoi, numai nu torcea. Pe urmă s-au şi îmbrăţişat şi pupat, să fie treaba bună.

A doua zi după serbarea de Crăciun şi la câteva zile distanţă de momentul tandru cu Ana, în clipa în care am intrat de dimineaţă în holul creşei, am dat acolo peste o altă colegă de-a lui, Iulia, împreună cu mămica ei. De cum l-a văzut intrând pe Pupicu, Iulia a început să strige galeş: "Mihaiu meu!! A venit Mihaiu meu!" Sunt atât de dulci şi nevinovaţi încât îţi vine să îi mănânci.

Am alături de mine, pe noptieră, se află o cutioară cu o pereche de pantofiori roz din catifea, de la Grain de Ble, minusculi, pentru o fetiţă mică ce urmează să apară pe lume [nu a mea, :) sa nu se inteleaga altceva]. Mă uit la ei şi mă minunez cât de mici pot fi. Şi mă bucur de frumuseţea lor.

Şi pentru copilul din mine am cumpărat tot de la Z un iepuraş din pluş, moale, cu urechile lungi, pe spate, care mă priveşte de lângă pantofiorii pe care abia aştept să-i dăruiesc.

Am devenit melancolică. Aştept iar vara cu nerăbdare, ianuarie aproape a trecut, urmează februarie care este scurt şi vine martie. De pe la mijlocul lui februarie voi începe să respir din nou uşurată. Vine vara...

Parcă nu îmi mai găsesc verva şi flerul de a scrie. Cu atâta viteză trece timpul încât parcă rămân în urmă, atârnată într-o singură mână şi cu picioarele călcând în gol din disperare de a ţine pasul...

Trebuie să ajung la grădiniţă să îl înscriu pe Pupicu pentru toamnă. Nici asta nu apuc să fac. Dar trebuie. Poate chiar mâine. Sau luni cel târziu.

Duminică mergem la ziua lui Şerban. Şi mai trece o săptămână.

Pasiuni noi

2012-01-12T20:22:00.000+02:00

În lumina postului de aici, colecţia ni s-a îmbogăţit cu următoarele:

Periuţă de dinţi cu Spiderman
Costum de Spiderman.
Desene animat cu Spiderman

Dorinţe pentru viitorul apropiat:
Abţibild mare pentru perete reprezentându-l pe... exact, pe Spiderman.

Ce-or găsi, frăţioare, la el?? :)))

Cel mai simpatic e atunci când îşi încarcă maşinile de gunoi îmbrăcat în Spiderman. Nu, nu a renunţat la pasiunea pentru gunoi, nici pe departe...

Z

2012-01-08T21:20:00.000+02:00

Mie imi plac foarte mult hainutele de copii de la Z. Preturile intregi mi se par destul de mari comparativ cu alte hainute de firma, insa atunci cand sunt reduceri, cumpar.

Daca printre cei care citesc pe-aici mai sunt amatori, sa stiti ca toata saptamana viitoare au reduceri de 50%.

Multe dintre primele lucrusoare pentru Pupicu de acolo le-am luat, acum nu imi vine sa cred cat de mici erau. Si pe toate cele de mai jos le-am luat inainte de a-l naste:

Bucket list

2012-01-06T21:26:00.106+02:00

O leapşă frumoasă primită de la Adra. Merită să citiţi ce îşi doreşte ea. Acum să vedem ce cuprinde wish-list-ul meu :) De data aceasta este vorba lucruri materiale, nu mai vorbesc despre sănătate, noroc, să îmbătrânim împreună şi să ne vedem băiatul mare, să dansăm vals la nunta lui.

1. Să avem o casă numai a noastră (casă, apartament, bordei, something, nu neapărat "casă")
2. Să merg într-o croazieră pe mările calde (cred că numai eu, iubitul meu suferă de rău de mare cronic)
3. Să vizitez Spania anul acesta, sau dacă nu iese, altă dată
4. Să văd Toscana undeva, candva
5. Disneyland
6. Sa petrecem Revelionul in Piata Constitutiei
7. Să invăţ să merg cu bicicleta
8. Să îmi cumpăr o bicicletă
9. Role sau/şi patine, nu am nici de unele şi e strigător la cer!!!
10. Mobila de la Ikea (inca nu stiu cum o voi transporta la Constanta)
11. iPhone 4s white :D
12. Un colier clasic cu perle veritabile mici

13. Fiindca tot suntem in categoria bijuterii (moartea mea) sa imi cumpar/primesc un inel din aur alb cu diamant (dar nu un diamant din ala firmitura, care sa nu se vadă cu ochiul liber, un diamant de mărime "normală" :p)
14. Un lantisor tot din aur alb cu pandant (o singura piatra mică - bine, in cazul ăsta nu e neapărat obligatoriu să fie tot diamant)
15. Un Smart numai pentru mine, pe care să îl decorez cu flori delicate

16. Sa găsesc pe cineva care să ma facă blondă fără urme de roşcatul ăla blestemat pe care îl dă părul meu, roşcat din pricina căruia am renunţat la blond... dacă e cineva care mă poate face blondul ăla, să mă anunţe şi îi fac reclamă câte zile oi avea.
17. Sa ajung sa am parul lung, lung

(Dumnezeule, acum imi dau seama ce dorinţe de piţipoancă am, abia acum realizez... Vă daţi seama cum aş arăta, blondă, ieşind dintr-un smart roşu pictat cu flori, cu geanta pe antebraţ, cu mâna fracturată în sus ţinând Iphone-ul 4s (white, neaparat) şi cu ditamai diamantul pe deget. Perlele singure nu se prea potrivesc in peisaj...)

18. Sa mai mergem odata la KissSalis Thermae in Bad Kissingen, ca tare mult mi-a placut

19. Să mă dau cu parapanta
20. Să fac scufundări
21. Să merg la zumba
22. Să port un sari
23. Să particip la un carnaval în Veneţia sau în Brazilia
24. Să fac o poză pe Ponte dei Sospiri (bine, mai multe) şi să hrănesc porumbeii în Piaţa San Marco

25. Să ne mutăm undeva unde să fie mereu cald
26. Să mă plimb cu o barcă cu motor

Ar mai fi, poate mai completez după ce îmi aduc aminte.

Concluzia la bucket list-ul meu pare sa fie urmatoarea: vreau sa arat ca o piţi si sa ma plimb mult

Dau mai departe leapsa Mihaelei, Amirei, Dandusei si Alinei

Spaidimen

2012-01-06T20:49:00.001+02:00

Ieri, când l-am luat de la creşă, ne-a rugat frumos să i-l cumpărăm pe "SPAIDIMEN" - aka Spiderman. Am umblat ca disperaţii toţi trei fără să găsim picior de Spaidimen, peste tot ne spuneau că au avut, dar că s-a terminat.

La iesirea din fiecare magazin in care nu gaseam se văicărea disperat:

"Vleau Spaidimen, te log flumos, te log flumooos!"

Într-un final l-am găsit pe ultimul Spaidimen de la Noriel.

Am împărţit azi noapte patul împreună cu Spaidimen, bineînţeles şi nu s-a mai despărţit de el.

In dimineata aceasta, in clipa in care am ajuns la cresa, cu Spaidimen în mânuţă, s-a pus pe un plans cu suspine. Lacramioare cat bobul i se prelingeau pe obrajori, se uneau in barbita si i se prelingeau pe bluzita. Ca nu vrea la "cheşă", că "vleau cu mami meu". S-a aşezat pe canapeluţă şi stătea acolo plângând.Până la urmă mi l-a dat pe Spaidimen: "Să-l pui la dulap, da?"

Am plecat cu inima ferfeniţă. Toata saptamana, cat l-a dus tati la creşă, nu a plâns deloc. Azi, când l-am dus eu, a început jalea.

După-amiaza, când am ajuns sa-l iau, statea pe aceeasi canapeluta, cu barbiţa în poala doamnei şi asculta ce-i povestea aceasta, în timp ce ea îl mângâia pe căpşor. Am avut într-adevăr mare noroc cu creşa asta.

Intotdeauna ma gândeam cum ajung copiii ăştia să li se pună pata pe Spiderman, pe Bakugani şi altele asemenea... uite că am ajuns şi noi cu Spiderman cu toate că acasă nu s-a uitat la niciun film sau desene animate cu chestia asta. Or vorbi între ei? :D

Let's Talk About Size

2012-01-03T17:57:00.001+02:00

O prietena de-a mea are la status la messenger urmatorul filmulet cu comentariul:

Our troubles are really, really, REALLY small...

NU-I ASA CA ARE DREPTATE?????

Marea iarna

2012-01-02T21:05:00.000+02:00

Pe 1 si pe 2 ianuarie 2012 toata suflarea Constantei s-a mutat pe faleza Marii Negre, la Cazinoul din Portul turistic. Nu aveai loc sa arunci un ac, de locuri de parcare nu mai vorbesc. Soare, temperaturi de primavara, mare albastra, stoluri de pescarusi, atmosfera de ghiocei si nimic mai mult. Nu puteam lipsi de la asa ceva:

2012

2012-01-01T00:01:00.003+02:00

Am planuri mari pentru anul acesta, de la inceputul lui pana la sfarsit. Sper sa mi se implineasca si la anul pe vremea aceasta sa trag linie si sa ma declar multumita.

Va doresc liniste, impacare sufleteasca, sanatate, pentru ca numai atunci cand iti lipseste constientizezi cu adevarat ca restul nu valoreaza nimic, sa va iubiti mult, sa va ingrijiti sanatatea, sa aveti parte de bucurii mici care sa va mentina multumirea sufleteasca si de bucurii mari care sa va poarte pe culmile fericirii si mai ales sa traiti in prezent. Timpul zboara fara contenire si trebuie sa ne bucuram de ce avem acum, nu sa traiam in asteptarea a ceea ce poate nu vom avea niciodata. Sper sa ma si tin de ceea ce propovaduiesc pentru ca, poate nu v-ati prins, pomenesc, in principal, greselile pe care le fac eu...

La multi ani! Sa ne reauzim cu bine!

Corabia piratilor

2011-12-28T23:39:00.000+02:00

Pupicu a primit o gramada de jucarii noi cu ocazia implinirii varstei de 4 ani. Dupa petrecere a urmat marea incercare a studierii cadourilor. La 12 naroaptea noi inca desfaceam cadouri si ne jucam cu ele, tati de Pupicu s-a declarat invins la un moment dat dupa ce a tot asamblat si desfacut la jucarii si am preluat eu stafeta pana cand intr-un tarziu l-am convins sa mergem la culcare cu un buldozer dupa noi.

O prietena ne-a daruit corabia piratilor. O ditamai cutia cu o corabie frumoasa de imi vine mie sa ma joc cu ea. In clipa in care ne-a daruit-o ne-a si spus ca a luat-o in ideea ca poate asa scapa Pupicu de obsesia fata de gunoi si produsele adiacente (a se citi masini de gunoi, tomberoane, etc)

Intr-o prima faza, ideea ei promitea sa dea roade. De cand a dat cu ochii de cutia imensa cu corabia piratilor, Pupicu nu s-a mai dezlipit de ea:

Cand am ajuns acasa de la locul de joaca, primul lucru pe care si l-a dorit a fost sa ii desfacem corabia piratilor.

Are o gramada de chestii si de amanunte:

Era fascinat. Chiar credeam ca in sfarsit a gasit ceva cu care ar putea inlocui pasiunea pentru gunoi.

Ulterior, insa, l-am gasit cu corabia in poala, langa masina de gunoi, avand grija sa mute cu migala toate piesele din corabie in cuva masinii, pentru a le duce "La groapa de gunoi".

Concluzia: prima iubire nu se uita :))

Petrecerea

2011-12-28T22:00:00.001+02:00

Si a fost si petrecerea:

Amintiri

2011-12-27T22:47:00.001+02:00

Acum patru ani ma pregateam sufleteste pentru o nastere naturala fara epidurala ce urma sa aiba loc a doua zi dis de dimineata la 40 de saptamani si 3 zile de sarcina. Am insistat să îmi fie declanşată naşterea pe 28, fiindcă numai eu ştiu cum petrecusem Crăciunul de groază să nu mă apuce taman atunci născarea şi să mă trezesc singură prin Spitalul Judeţean fără să aibă nimeni timp şi chef de mine, de vreme ce doctoriţa mea lipsea din localitate şi urma să revină abia pe 27 decembrie. (cele două maternităţi particulare din Constanţa încă nu fuseseră înfiinţate la momentul respectiv)

Nu aveam nicio indoiala ca aveam sa mor la nastere :D Da, acum imi pot permite sa rad, insa atunci eram absolut convinsa. Am lasat liste cu tot ce trebuia facut in aceasta eventualitate, de pacrca i-ar mai fi păsat cuiva de treaba asta. Dar asa mi se părea mie important. Număram minutele, somnul nu venea, aveam impresia că am contracţii (aiurea, evident, peste numai câteva ore aveam să constat pe pielea mea ce înseamnă cu adevărat termenul de "contracţie" ) stăteam pe forum şi mă rugam să treacă timpul mai repede.

Iată că au trecut patru ani de atunci. Naşterea naturală a degenerat în cezariană de urgenţă. Şi acum lângă mine doarme puiul meu maaare, maaaare şi uitându-mă la el nu îmi vine să cred că a fost un moment în care a încăput în burta mea. Oare când o fi să fie mai înalt decât mine o să îmi vină să cred?

Puiul mamii, maine va fi ziua ta. Nimic din ce-aş putea transpune în cuvinte nu are cum să ilustreze a mia parte din ce simt şi din ceea ce îţi doresc. La mulţi ani sănătoşi, restul vine de la sine.

Bibi la masă

2011-12-26T20:08:00.000+02:00

Il mai stiti pe Bibi, nu? Daca nu il stiti inca, il puteti cunoaste de aici sau de pe blogul lui.

Vedeti cat de frumos este? Cu cata sete de viata zambeste si se bucura de fiecare clipa a ei? In ciuda chinurilor de care are parte? Ca oricare dintre copiii vostri. Priviti-i si priviti-l.

Inca puteti dona pentru el 2 euro sunand la numarul 0900 900 040 valabil in reteaua Romtelecom, da? Mai e foarte putin si va putea incepe procedurile pentru transplant, proceduri dureroase si indelungate.

Crăciun 2011

2011-12-25T21:22:00.000+02:00

Crăciunul nostru

2011-12-25T21:21:00.000+02:00

În Ardealul copilăriei şi adolescenţei mele, cina din seara de Ajun are o deosebita importanta in familie, este momentul cel mai apreciat pe parcursul sarbatorii Craciunului. Cam cum este noaptea de Revelion inaintea zilei de 1 ianuarie. In ziua de 25 decembrie lumea se odihneste, este mai relaxata, dar the sparkling moment al Crăciunului este in Ajun.

Intelegeţi atunci poate ce şoc am avut odată ajunsă în Dobrogea când am constatat că în Ajunul Crăciunului nu se întâmplă nimic. NI-MIC. Toată lumea aşteaptă ziua de 25 ca să sărbătorească. Eram atât de bulversată în primul meu Crăciun încât parcă nu ştiam pe ce lume mă aflu. Ba chiar îmi aduc aminte de un Ajun în care colac peste pupăză a mai picat şi iubitul meu de muncă şi eu am petrecut seara singură plângând în timp ce vorbeam cu tata la telefon.

Încet, încet am reuşit să mă organizez :) şi să inoculez mai mult spiritul de sărbătoare in ziua de Ajun, aşa încât de câţiva ani încoace am reuşit să îmbin perfect şi Ajunul meu şi tradiţia locală. Iar de când avem copilul este şi mai bine, atmosfera este şi mai dulce. Imi termin treaba pe 23 decembrie, lasand numai ceea ce trebuie facut in ultimul minut. Ne trezim tarziu si apoi ne bucurăm de preziua Crăciunului în stilul meu, ca în amintirile copilăriei mele, în sânul familiei restrânse, colorat, cu muzică, luminiţe, cu plimbări, cu cină în familie si seara tarziu cu Moş Crăciun. Ziua de 25 decembrie ramane dedicată vizitelor şi primirii musafirilor.

Un Crăciun fericit să aveţi, după cum vă pofteşte sufletul! Şi fie ca anul ce va urma să nu fie mai rău decât cel care a trecut. După un 2010 plin de probleme, care mai de care, dorinţa aceasta mi-am pus-o pentru 2011. Iar pentru 2012 imi doresc acelasi lucru.

Blade Attack

2011-12-24T11:02:00.001+02:00

Am descoperit o noua jucarie frumoasa care te prinde repede. Mai mult de-atat poate fi folosita concomitent de patru jucatori, in asa fel incat se pot juca impreuna fratii sau prietenii (cu conditia sa nu fie mai mult de patru :) ), sau copiii cu parintii sau chiar numai parintii, cum facem noi uneori :D

Sincera sa fiu, daca o vezi la raft nu iti atrage cu nimic atentia, ba chiar, daca as fi vazut-o, nu cred ca i-as fi aruncat o a doua privire, insa am avut norocul sa o vedem desfacuta la ziua lui Serban si a fost o revelatie: copiii se bateau la propriu ca sa le vina mai repede si pana si eu tanjeam sa trag odata de bat sa vad titirezii cum se invart (oricum am inteles ca in momentul de fata titirezii sunt un must-have al sezonului in ceea ce priveste jucariile :) )

Pe scurt, am cautat jucaria pana am gasit-o, din cele cateva magazine Noriel din Constanta numai intr-unul singur am mai gasit-o. Este relativ ieftina, 39,90 de lei, insa merita investitia. Este foarte usor de manevrat si are si tabela de scor pentru fiecare jucator. Oricum cei mai mititei nu vor folosi deloc scorul, se vor bucura pur si simplu de titirezi.

Singurul minus e ca va trebui sa fiti cu ochii in patru ca sa nu rataciti prin casa cele patru beţe, respectiv cei patru titirezi :)

Serbare de Craciun

2011-12-21T22:17:00.001+02:00

Urmeaza un post din categoria orice cioara-si lauda puiul asa incat puteti sari peste ca sa nu vi se aplece de atata dulcegarie :))) In caz ca totusi cititi, sa aveti lamaie la indemana...

Iata ca a trecut si ce-a de-a doua serbare din viata de gradinar a Pupicului. Si am avut aceleasi emotii ca si anul trecut, cand a fost prima serbare si mi s-a parut normal sa am emotii. M-am simtit atat de prosteste de mandra de el incat am impresia ca nici daca l-as vedea absolvind Magna Cum Laudae la Oxford nu as putea fi mai patetica.

De multe ori ma surprind uitandu-ma la el, in timp ce se joaca, sau se uita la vreun filmulet, sau cand doarme si nu imi vine sa cred ca noi l-am facut si a putut iesi asa o minune. Imi place sa ii privesc fetisoara si privirea nevinovata si nu ma pot stapani sa nu ma gandesc in ce lume l-am adus si oare in ce chip ii va dispare inocenta aceasta cu care ne nastem toti si numai viata stie in ce fel ne distruge mai mult sau mai putin.

Ma uit la el si ma doare ca nu am cum sa il feresc de ce-i va aduce viata si nu pot si nu am dreptul nici chiar daca as putea sa intervin in viata lui. Nu pot decat sa ma bucur de clipele care trec si care zboara cumplit de repede.

Ca sa revin la serbare, a fost minunat. Si sunt foarte mandra fiindca baiatul meu a avut rolul principal deschizand serbarea si avand de recitat cele mai lungi poezii. Iar la sfarsitul serbarii domnisoara educatoare mi l-a laudat pentru memoria lui si pentru urechea muzicala. Inima mea de mama-cioara s-a umflat mai sa se sparga.

Va las cu imagini:

Pregatiri

2011-12-21T07:54:00.000+02:00

Astazi este ziua cea mare, totul este pregatit pentru a pleca la serbare:

Diverse

2011-12-16T23:05:00.000+02:00

Ne pregatim de serbare pe 21 decembrie, cand va veni si Mos Craciun la cresa. Cu ocazia aceasta Pupicu are 3 poezii de spus. Iar ieri, in masina, pe drumul spre casa, mi-a recitat si poeziile colegilor lui :)

In seara aceasta a inceput sa cante si sa danseze si asa am constatat ca au pregatit cu ocazia serbarii si un dans de grup, imi venea sa il mananc de drag. Cateodata ma uit la el şi nu îmi vine să cred că e al meu :)

Face si prostii, bineinteles. Azi, cand l-am luat, am aflat ca Pupicu a lovit o fetita, una dintre colegele lui.

L-am intrebat:
"Ce i-ai facut Marei?"

El mi-a raspuns:
"I-am scos ochile".

Eu, oripilata:
"Cum asa???"

Dar el:
"Uite asa, cu dejeţelul!!"

La ora de somn adoarme ultimul. Fereasca sfantul sa iasa vreuna dintre doamne din sala inainte sa adoarma ca el in secunda doi sare in picioare din patut si incepe sa strige:

"Hadeţi, lepede, lepede, tleziţi-vă, a plecat Tanţa (sau Vicky, sau Violeta sau care o mai ieşi)"

Asa încât nimeni nu poate părăsi incinta până nu adoarme micul terorist. De trezit se trezeşte ultimul şi nu cumva să facă gălăgie cei care se trezesc înaintea lui că începe să ţipe la ei că el vrea să doarmă...

Ultima seara cu sms pentru Bibi la 848!!!

2011-12-16T22:05:00.000+02:00

Nu uitati, sms gol la 848, pana la ora 00.00!!!