Ramona Bunescu

Copiii și tehnologia reloaded

2018-02-15T16:17:00.001+02:00

În cazul în care nu ați mers la evenimentul despre care am scris aici, vă anunț cu maaare drag că se va repeta pe 23 februarie.

Printre temele discutate data trecută s-au numărat si:

La ce vârstă poate începe bebeluşul meu să se uite la televizor?
Este în regulă pentru un copil de 1-3 ani să se joace pe un ipad sau tabletă?
Este o legătură între jocurile online şi ADHD la copiii mici?
Ar trebui să permit copiilor mei adolescenţi să petreacă ore în şir în baie cu telefoanele lor inteligente?
Tehnologia contribuie la izolarea socială?
Relaţii reale pot fi formate în spaţiul virtual al internetului?
De ce petrec oamenii mult timp online şi ce efect are acest lucru asupra lor?
Sunt motive să-mi fie frică de Deep web – „Reţeaua din adâncuri”?

Dacă aceste teme vă preocupă și doriți să discutați cu persoane informate din surse științifice, vă puteți înscrie la telefon 0723 900 204 sau la unul dintre emailurile englezapentrucopii@ih.ro și anagheorghe@ih.ro

Evenimentul de facebook unde puteti vedea mai multe detalii este aici

Copiii și tehnologia

2018-01-11T22:50:00.001+02:00

De multă vreme mi-am pierdut dorința aia ferventă de a face lucrurile cum trebuie și de a oferi copiilor ocazii de a fi mai buni, mai deștepți sau orice pentru a mă asigura că vor avea o oarecare ascensiune în viață. Le-am transferat chiar lor această responsabilitate. Atât cât pot, le ofer uneltele la care am acces fără să-mi vând un rinichi sau să-mi dau sufletul.

Una dintre uneltele pe care le-am înmânat a fost accesul liber la tehnologie, atât de de vârf cât ne-o permitem în familie și suficient cât să muncească pentru a o putea folosi, să renunțe la anumite lucruri în favoarea altora. Am în draft de vreo două luni un material pe tema asta, deci nu mai insist acum.

Viziunea mea asupra subiectului e încă un lucru pentru care probabil voi fi acuzată de lipsa echilibrului, dar țin să anunț că etichetările astea mă lasă rece, având în vedere că nimeni nu-mi aduce mâncare caldă și nu vine să-mi scoată copchiii pe-afară.

Oamenii despre care am scris aici organizează pe 26 ianuarie un seminar despre Impactul tehnologiilor moderne asupra copiilor. Dacă doriți detalii, vă rog să urmați linkul. Mie mi-a stârnit curiozitatea abordarea lor și am aflat că vor veni cu niște informații noi publicate de savanți britanici (fără glumă) despre felul în care tehnologia și diversele cotloane ale internetul ne pot afecta copiii. Ce veți câștiga: informație prezentată pe înțelesul nostru, într-o manieră atractivă și ușor de urmărit. de data trecută știu că dl. Gânj are un stil de a prezenta lucrurile în așa fel încât să rămâi cu ele fixate ca și cum le știai deja.

Paradigmele învățării sau ce am învățat direct de la fondatorul English Kids Academy

2018-01-08T19:49:00.001+02:00

Prin octombrie 2017 am fost la o conferință interesantă organizată de English Kids Academy (EKA) și tot de atunci am în gând să vă prezint câte ceva despre o serie de conferințe foarte serioase despre învățare.

Scurtă prezentare a organizatorului

EKA oferă cursuri de învățarea limbii engleze la orice nivel. La cursuri pot participa bebeluși, copii de școală și adulți. Copiii învață prin joc și, după ce l-am ascultat pe domnul Mihai Laurențiu Gânj, fondatorul școlii la conferința din octombrie, dar și răsfoind blogul organizației, am mare încredere că și copiii mei se vor simți tratați cu acel respect pe care îl caut de mult în unități de învățământ formal sau informal. Apropiații mei știu că sunt foarte săracă în aprecieri și extrem de sensibilă la abordarea clasică a copilului încartiruit în instituțiile clasice de învățământ.

Prima conferință - un rezumat

Ce este mindsetul

Mai pe românește, mindsetul ar putea fi "paradigma interioară" care ne influențează comportamentul, motivația, performanțele. "Paradigma sau dispoziția interioară orientată spre învățare (=Growth Mindset) este credința de bază în faptul că abilitățile, talentul şi inteligenţa noastră pot fi dezvoltate prin exerciţiu repetat şi efort. Cultivând aceste tendințe, vom avea copii rezilienți, dispuși să accepte provocări și să muncească pentru a obține rezultate.}

Opusă acestei dispoziții interioară spre învățare, dl. Gânj spunea că există "dispoziţia interioară fixă (Fixed Mindset) iar potrivit acesteia credem că inteligenţa, abilităţile sau talentul nostru este ceva static, care nu poate fi schimbat. Când copiii sunt caracterizaţi de o astfel de dispoziţie, au tendinţa să renunţe uşor atunci când întâlnesc obstacole, pentru că ei cred că nu au ce le trebuie pentru a învăţa lucruri mai grele."

Acești termeni aparțin dr. Carol Dweck de la Universitatea Stanford și au fost folosiți într-un studiu despre atitudinea tinerilor față de eșec. Studii recente în neuroștințe arată că pe măsură ce ne folosim creierul pentru învățare și gestionarea unor experiențe noi, creăm noi sinapse, le îmbunătățim pe cele actuale și mărim viteza de transmisie a informației în creier.

Seminarul la care am participat a subliniat importanța exercițiului în creșterea performanțelor școlare, lucru cu care cred că sunteți cu toții de acord. Pe lângă atitudinea față de învățare, performanțele cresc dacă sunt însoțite de obiceiuri sănătoase de nutriție și somn. Ei bine, această abordare holistică și blândețea care a răzbătut pe tot parcursul prezentării m-au cucerit.

Mi se pare interesant că dacă îi spui unui copil că este inteligent, de fapt îl fixezi într-o paradigmă și îi tai aripile. Pe când dacă îi încurajăm să devină mai buni, să exerseze, copiii vor deveni stăpâni pe sine și vor fi curajoși și întreprinzători.

Mergând la conferințele lunare organizate de English Kids Academy puteți beneficia de noi perspective, pline de bun-simț și echilibru, care vă pot ajuta să aduceți un plus de valoare educației copiilor voștri. În grupurile unde mai particip văd mulți părinți interesați de fericirea copiilor, dar care se încurcă în limite și lipsa lor, în rutină și lipsa ei, autoritate versus libertate și respect. Mi s-a părut că această suită de conferință vine cu idei concrete care se pot aplica în toate domeniile, nu doar când vine vorba de învățare. Se pune mult accentul pe dezvoltarea personală a întregii familii, iar copilul nu e tabula rasa și animăluțul dresabil pe care-l văd în percepția majorității.

Următorul atelier este pe 26 ianuarie și va fi despre împactul tehnologiilor moderne asupra dezvoltării copiilor. Vă puteți înscrie aici.

Guest Post: Ioana își caută colegi

2017-11-01T21:42:00.002+02:00

Cine e Ioana?

O colegă de ”suferință”, mamă de doi copii frumoși. Ea lucrează de acasă și m-a rugat să strig cât pot de tare că are nevoie de socializare și de o echipă mai mare!! O găsiți aici, la Cărticele cu scipici

Dacă vreți să vedeți cum e pentru a lucrul de acasă, citiți pvestea spusă cu cuvintele ei

Cum am început?

Am descoperit pe un grup dedicat mamelor, un atlas ilustrat cu animale de la editura Usborne și l-am răsfoit online încântată, gândindu-mă cât de mult i-ar plăcea lui Cătă, mare iubitor de animale! Am rămas cu gândul la atlasul acela pentru mult timp și într-o zi, pe un alt grup, cineva oferea detalii în legătură cu înscrierea ca organiser Usborne. Am cerut și eu detalii și toată noaptea m-am gândit dacă este sau nu o idee bună să devin organiser. A doua zi dimineață, am luat copiii în brațe și o pereche de cercei din aur pe care nu îi mai purtam și fuga la amanet să fac rost de bani să îmi cumpăr kitul de înscriere. Nu e o avere, nici pe departe, însă nici nu aș fi vrut să folosesc banii destinați altor cheltuieli. Mi-am zis: ” Dacă merge, merge, dacă nu le păstrăm și gata! Investiția în cărți nu este o pierdere niciodată”. Și uite că a mers, iar în cazul meu cărțile s-au dovedit a fi mai scumpe sufletului meu decât aurul.

Chiar în perioada aceea căutam ce aș putea munci de acasă pentru un venit în plus, însă activitățile similare presupuneau vânzarea de produse cosmetice, de îngrijire, suplimente alimentare etc. Cum m-aș fi descurcat eu să fac reclamă la farduri și ojă când le folosesc atât de rar? Ca și principiu de viața, eu nu pot promova un produs în care nu cred, iar în cărțile acestea am crezut din prima clipa – sunt o resursa educativa excelentă potrivită copiilor cu vârste între 0 și 18 ani.

Primii pași în lumea Usborne au fost relativ timizi însă nu m-am dat bătută sub nicio formă! Am creat un grup unde prezint părinților interesați cele mai interesante și educative cărți, caut uneori până noaptea la ora 3 (da, e ora mea obișnuită de culcare) sugestii pentru copilașii clienților, vânez reduceri, postez, particip la evenimente de prezentare cu entuziasm.

Cele mai frumoase momente sunt atunci când ajung cărțile din UK! Atât eu cât și copiii suntem extaziați și abia așteptăm să deschidem valoroasele cutii!

Planuri de viitor:

Statutul de team leader mi-a adus noi provocări, un volum de muncă mai mare, însă și satisfacțiile sunt pe măsură. Am evoluat ușor, am înscris câteva prietene la început, apoi am avut o perioadă de „boom” înscriind o mamă extrem de harnică, ambițioasă și mare iubitoare de cărți care și-a format echipă la rândul ei devenind team leader.În prezent, echipa mea este formata din mai multe mame îndrăgostite de cărțile Usborne, pe care le simt parte din familia mea. Mă bucur alături de ele pentru fiecare succes, încerc să le coordonez și să le ajut cât mai mult în aventura asta printre cărți!

Visez să particip la cât mai multe târguri de carte, să organizez evenimente în grădinițe și școli și să aduc mai aproape de cât mai mulți copii cărțile acestea minunate!

Recomand cu drag cărțile editurii Usborne, nu neapărat pentru că le vând eu, ci pentru că oferă conținut de calitate, ilustrații prietenoase, sunt potrivite celor care aleg homeschooling, iar prețurile sunt acceptabile - editura are oferte de nerefuzat în permanență.

Ce au învățat copiii mei?

Cătălin e foarte încântat de cărți, abia așteaptă o nouă livrare pentru că știe că de fiecare dată îi pregătesc măcar 1-2 cărți. Știe deja câteva zeci de cuvinte în limba engleză, nici nu îmi propun să exagerez sau să îl oblig să învețe. Cu Ecaterina la fel, am epuizat aproape titlurile disponibile pentru vârsta ei! Savurăm împreună o carte bună seara, povestim pe baza ilustrațiilor, mai cântăm un cântecel în engleză… Usborne ne-a oferit ocazia și ne-a deschis porțile înspre o lume mai bună, colorată și interesantă și de aceea o să îi păstrăm un loc de cinste în viața noastră. Cresc și mă bucur alături de ei, îmi retrăiesc copilăria și mă bucur că îmi calcă pe urme, iubind cărțile și apreciindu-le mai mult decât alte bunuri materiale!

Celor interesați să facă parte din marea familie Usborne le stau cu drag la dispoziție pentru detalii suplimentare și le spun doar atât: Nu aveți nimic de pierdut încercând!

Arts and crafts

2017-10-30T20:10:00.001+02:00

Probabil fiindcă pe 16 octombrie au lansat un nou serial, cei de la Boomerang TV ne-au lansat o provocare sclipicioasă. Cică să facem o pereche de pantofi rubinii fermecați și să ne convingem copiii că așa ajung în țara lui Oz.

V-ați uitat la Dorothy? Cum vi se pare? Este e luni până vineri la 20.35.

Vedeți mai jos clanul lui nebunescu în acțiune:

Copiii voștri merg în siguranță pe bicicletă?

2017-10-13T14:30:00.000+03:00

Mi-amintesc cum eram pe la începutul toamnei un pieton obosit pe lângă un mall de la marginea orașului. Zonă circulata de altfel, chiar și sâmbăta. M-am uitat cu admirație la un domn care trecea strada pe bicicletă împreună cu doi băieți destul de mici, bine echipați și disciplinați. S-au pierdut pe aleile dintre blocurile de vis vis, poate mergeau în parcul aflat clar 2 kilometrii încolo.

Oare ce e în neregulă în acest peisaj? Oamenii fac sport. Aveau căști, apă, parcă și genunchiere și cotiere. Era senin, totul bine organizat, fără riscuri inutile.

Hahaha. Da. Riscuri. Ma gândeam că ai mei nu s-ar descurca astfel iar eu, care nu știu să merg cu bicla, aș cam face pe mine.

S-a întâmplat ca peste vreo săptămână să ajung la o discuție informală cu patronul brandului renăscut PEGAS, timp în care copiii au testat biciclete adecvate vârstei și mi-am dat seama că semnul de întrebare pe care l-am conștientizat era legitim.

Cum se merge cu bicicletă

Copiii mergeau pe un drum public și în țară noastră copiii sub 14 ani nu au voie să circule pe bicicletă pe stradă. Strada cu pricina e un coșmar pentru oricine.

De când l-am dus sa testeze pegasurile, Denis și-a recăpătat pofta de biciclit. Aproape nu e zi în care să-mi ceară să iasă cu bicicleta. Pentru mine, a ieși cu ei ăpe biclicletă e o provocare continuă. Sunt doi și trebuie să mergem cu un autobuz până în parc sau să mă țin după ei pe trotuare, în condițiile în care uneori nu ai loc să te deplasezi pe ele din cauza mașinilor parcate. Din fața casei până în cel mai apropiat parc unde pot merge pe alei cu bicicleta sunt 2 kilometri. Nu am găsit o metodă să urc două biclclete și doi copii într-un autobuz și să nu mă umplu de vânătăi. Mai caut.

Prin amabilitatea celor de Pegas, aveți mai jos un infografic cu ceea ce avem nevoie să le asigurăm copiilor un parcurs sigur cu bicleta. Se pare că echipamentul este obligatoriu :)

Reguli de aur

Dacă vreți să vedeți ce game frumoase au astăzi cei care au reînviat brandul PEGAS mergeți pe situl lor sau poate ajungeți la un magazin. Chiar ieri au deschis unul in AFI Cotroceni, așa că puteți merge la testat. Au inclusiv biciclete fără pedale și toate sunt foarte bine lucrate, cu mare atenție la detalii.

MSV trips&tricks

2017-10-13T13:09:00.001+03:00

La noi în casă totul mi se pare mic. Dar chiuveta e realmente mică. prin urmare se umple cu 4 farfurii, o cratiță mică, 2 linguri si 4 căni și pahare,

Când spun asta o fac drept explicație, să înțelegeți ce înseamnă în casa lu' nebunescu o chiuvetă plină de vase, că iar vine Anelie să îmi explice că sunt jegoasă.

Well, ce voiam să vă spun de fapt e că mă uimește viteza cu care se umple din nou la 10 minute după ce am terminat de spălat un morman de vase. Încă n-am găsit o soluție, dar poate ne cumpărăm o mașină de spălat vase. Lasați-mi și mie vă rog un link cu ce aveți și ce vă place la ea, ce nu vă place, ce ați schimba. După ce caracteristici să mă uit când caut una:

- material
- dimensiuni (există inconveniente ?)
- compartimentare
- consum de apă, energie
- nivel de zgomot dacă este cazul
- pret
- altceva?

Thank you. Să rămână întru posteritate spre folosul tuturor gospodinilor încercați de corvezile repetitive ale casei.

Cum învață copiii mei (1)

2017-09-30T11:01:00.000+03:00

Denis e în faza în care scrie în oglindă. În poza de mai jos a descoperit că cifra 4 se face invers față de cum o făcea el.

- Nu e corectă! Întâi se face un colț, asa, pe urmă faci asa, zice el, trăgând ca la carte un 4 de tipar în oglindă.

Am hotărât să nu-l menajez de data asta, aşa că i-am zis direct că al lui e greșit și cele de pe foaie sunt corect trasate.

- Nuuu, alea sunt greșite, spune omulețul.
După două contre am fost de acord și l-am invitat să traseze și el pe liniile greșite. S-a mutat la 5, care e corect :)))

O poveste încâlcită în curând pe Disney Channel

2017-09-28T20:25:00.000+03:00

În câteva zile începe serialul O poveste încâlcită pe Disney Channel.

Am anunțat-o și eu pe zuza mea și mi-a zis că știa deja de pe canalele ei preferate de youtube. Deja nu mai are nevoie de mine să se informeze :)))

Se pare că Rapunzelina (cum o alint eu) nu prea vrea să-și intre în rolul de prințesă și o ia la sănătoasa prin regat. Acțiunea se petrece înntre finalul primului film și scurt metrajul ”Încâlciți până la adânci bătrâneți” și se transformă într-o adevărată călătorie inițiatică a prințesei. Eu mă bucur că fata mea poate vedea un personaj feminin cu inițiativă, care nu leșină în brațele prințului și nu încearcă mereu să fie plăcută de toată lumea. Mi se pare că e mult mai autentică și plauzibilă, mai apropiată de o fată reală. Cam atât despre intrigă, că nu vreau să spoilez,

Eu și Denis am participat sâmbăta trecută la un workshop tematic organizat de Learning Hub, unde prâslea cel voinic și-a confecționat un tablou cu Rapunzel și l-a montat pe Maximus. Fiindcă a fost fără soră-sa, a trebuit să mă perind între sala unde se ținea DPT #8 și sala unde erau copiii, dar până la urmă a fost amuzant, fiindcă am văzut cum lucra Lucia și asistenții ei drăgălași. Learning hub este proiectul unei mame puternice și frumoase și este unul din proiectele educaționale favorite ale mele.

Așadar nu uitați că de pe 2 octombrie, la orele 17.00, aveți timp de o cafea liniștită. Nu uitați să-mi scrieți dacă v-a plăcut :)

Nu citiți dacă sunteți scârboși :)))

2017-09-27T11:00:00.000+03:00

Fiindcă nu reușeam să-i desfac un lipici, Anda și-a lipit un Olaf desenat și decupat de ea cu... propriii muci. O soluție perfect funcțională, dar care mie mi-a scos niște icnete și o mutră de dezgust probabil identică cu ale voastre de acum :)))

Ce voiam să zic e că suntem atât de încorsetați de modelele noastre de gândire, încât omorâm entuziasmul în fașă chiar și când nu vrem asta.

Și habar n-aveam că are muci.

sursa

Domnul "Bună dimineața"

2017-09-24T11:57:00.000+03:00

... Cred că există unul în fiecare casă.

Al nostru are 5 ani și, deși nu mergem nicăieri, pe la 7.40 se prezintă în patul meu, îmi zâmbește și-mi spune cu intonație foarte amabilă și foarte clar și răspicat:

- Bună dimineața, mami!!

Ei bine, tot timpul mai puțin ieri și azi.

Nu-mi dau seama de ce, eu și bărbatu-meu am împărțit copiii weekendul ăsta. Fata a mers cu el în altă localitate unde avea treabă, iar băiatul a rămas cu mine.

Plecarea celor doi fusese programată de fapt weekendul trecut. Weekendul ăsta eu voiam să ajung la Digital Parents Talks, eveniment aproape lunar organizat de Parenting PR unde se discută teme care țin de marketing online, scris, SEO, care se întâmplă să mă intereseze uneori.

Azi eu și Denis ne programaserăm o sesiune de yoga pentru părinți și copii. Nouă ne place clasa de duminica de la 11 organizată de PsihoYoga (și clasele pentru adulți sunt foarte faine, se organizează la ore friendly pentru cei care lucrează, btw).

Oh well, atât ieri, cât și azi, prâslea s-a trezit incredibil de târziu. Ieri am întârziat, azi am ratat cursul.

Ordinea care nu se mai termină

2017-09-15T16:50:00.000+03:00

De multi ani am tot reorganizat și mutat totul în casa asta. Nu cred ca stam 2 luni cu lucrurile într-o anumita ordine, ca unul din noi pornește iar tăvălugul.

Oare ce ne lipsește? Da, e casa mică, da, am tot găsit soluții noi de depozitare, da, au tot apărut scule pentru el și unturi și borcane pentru mine și da, multe cărți și jucării pentru copii.

Dar totuși, ce ne lipsește oare? Ce mare ordine evităm mereu și mereu, de simțim nevoia asta bolnavă de a transforma spațiul din jur?

Autoritatea mea mută

2017-09-10T10:55:00.002+03:00

Tocmai am văzut o întrebare: "cum vă exprimați autoritatea în fața copiilor?"

Asta m-a făcut să meditez puțin la felul in care funcționează relația mea cu copiii și am realizat că eu, când zic ceva, sunt luată foarte în serios. Sunt alfa grupului, se pare dar, spre deosebire de alți oameni, nu mi-am făcut un țel în viață să fiu ascultată de copii.

Cobai de coafor pentru fetița mea .)

Ce-am făcut:

Nu am pus decât limite serioase.

Criteriul principal: ”dacă nu există limita aia se face gaură in cer? Pot trăi fără ea?” Dacă răspunsul e da, sau dacă este lezat doar amorul meu propriu, am ales să nu impun limite. Copiii s-au autoreglat foarte bine.

Am ținut cont de nevoile și dorințele lor chiar și când au fost incomode pentru mine.
I-am ascultat și le-am verbalizat emoțiile. Dacă nu ghiceam, mai încercam.
Le ofer contact fizic in fiecare zi. Îmbrățisări, ”pupici”, jocuri de putere (trânte, gâdilături, diii calul sau ce mai apare ad hoc și nu-mi rupe spatele). Aici din păcate am preluat și rolul tatălui, care e ori absent fizic în momentele alea, ori neatent la acest aspect în unele cazuri, că e și el om.
Îmi recunosc limitele si imi cer iertare când greșesc.
Cert fapta nu copilul. Sunt sinceră și le mărturisesc când mă tem de anumite consecințe (mi-a fost teamă că te lovești, mi-e teamă să nu fii agresat verbal de un membru zelos al societății atunci când alergi în mall)
Nu le ofer explicații pentru orice rahat. Unele lucruri sunt cum sunt, trebuie să decidem repede și să mergem mai departe, trăind cu ceea ce am ales.
Nu le dau de ales mereu dar accept refuzurile conform regulii #2. Exemplu: le dau hainele să se îmbrace, nu îi întreb dacă ar vrea sa se îmbrace. A, nu, de multe ori nu se îmbracă, dar deja intrăm în altă ”regulă” :)
Când un lucru nu merge conform așteptărilor mele, fac altceva, ceva ce pot face atunci. Viața mea în momentul ăsta are prea puține repere fixe, așa că îmi permit. Dar rețineți, totul e o alegere în viață, inclusiv faptul că ”trebuie” să vă treziți când nu vreți.
Când decid ceva țin cont din start de afinitățile lor, chiar dacă nu discut cu ei înainte. Se simt ocrotiți și reprezentați. Dar nu parlamentez și nu despic firul în 4.
Le accept stările proaste ca atare si nu mă mai simt vinovată pentru ele.
Eu nu sunt datoare sa ii fac fericiți si nici ei pe mine.
Au libertate completă în ceea ce îi privește doar pe ei: ora de trezire, culcare, felul în care mănâncă și accesul la tehnologie. Când exagerează le arăt de unde le vin stările proaste și le stau la dispoziție pentru suport emoțional.
Când vor apă sau mâncare sau au alte nevoi de bază mă execut în secunda 2, fără să cârâi (prea mult :D), de multe ori chiar și când știu cîă sunt capabili să și le îndeplinească singuri. Cererile lor pot masca alte nevoi iar răspunsul meu rapid îi face să se simtă ocrotiți.

Le pun nevoile de bază pe primul plan, fiindcă ei deocamdată sunt mai vulnerabili decât mine. Le respect preferințele - de exemplu băiatul vrea să fie spălat după ce merge la baie și are nevoie de ajutor, chiar dacă are cinci ani. Sau poate preferă un anumit ritual de masă sau să doarmă cu anumiți pantaloni. Nu mă înfoi la el pentru așa ceva și nu mă simt o victimă sub pretextul că trebuie să am grijă și de mine.
Nu mănânc niciodată ceva fără să le dau și lor înainte. Scriu despre asta separat fiindcă e o atitudine pe care o tot văd în jur și mi se pare josnică, un abuz de putere.

Salut în locul lor dacă ei nu o fac și răspund diverselor forme de atac verbal din partea necunoscuților. Și reciproca e valabilă: discută liber cu străinii, chiar dacă uneori sunt de o sinceritate dezarmantă sau pe mine mă deranjează. Dar, dacă mie mi se pare că nu stiu cum să se aper,e intervin amabil și le dau voie să fie timorați și să nu spună mulțumesc.
Încerc să le ofer spațiu să facă lucruri serioase fără să îi critic dacă greșesc. Încerc. Jur.

Cred că mai sunt multe alte reguli și nuanțe. Dar în general copiii mei nu țipă că mai vor să stea la un loc de joacă, îmi dau mâna când le cer asta și în mare respectă niște minime reguli sociale. În mare.

Expertul din buzunar

2017-08-24T11:45:00.001+03:00

Am observat de câțiva ani lejeritatea cu care oamenii de la noi întreabă lume din diverse domenii, invadând spațiul personal al interlocutorului, fiindcă ”răspunde când poate”, ”n-am dat decaât un sms”, ”nu ia decât 5 minute”.

Are copilul febră? Ne sunăm pediatrul dumincă la 19.00 sau când acesta este în concediu. Mi-a făcut copilul o aftă și nu mai suge bine? O întrebare mică consilierului în alăptare. Doar nu ia decât 5 minute, ce, e o informație mică. Mi se ceartă copiii și unul din ei plânge neconsolat și mă simt la capătul puterilor. Îi scriu bloggerului x, care a mai întâlnit situația și sigur mă înțelege.

Nu de puține ori, am văzut părinți care își aleg pediatrul în funcșțe de acest gen de disponibilitate. Omul ăsta are copii, e în trafic, poate mănâncă și el sau chiar - ce blasfemie ! - doarme.

Am văzut că se fac bani din handmade, așa că întreb și eu niște consacrați în domeniu ce presupune să imprimi cutii, ce materiale îți trebuie, care sunt furnizorii cu prețuri avantajoase și cum faci rost de clienți. Am mătreață, îmi dai și mie o rețetă de șampon, că vreau să-mi fac singură?

Dragii mei, informația, oricât de mică sau neimportantă, se plătește. Poate nu în bani, nu toată lumea a luat drumul ăsta pentru bani, dar se plătește.

Spațiul personal al unui om este spațiu personal. Părerile avizate sunt rare iar calitatea merită efortul. Iar dacă informația pe care o cauți ”e și pe net, gratis”. fă efortul de a ți-o găsi singur. În rest, fă-ți o programare, plătește o ședință de consultanță, mergi la un curs sau workshop despre domeniul care te interesează. Dacă ai o urgență medicală mergi la urgențe și fă o programare la medicul, terapeutul, șamanul tău.

Dacă specialistul a considerat că ai o urgență și ți-a lăsat o poartă deschisă, folosește-o, dar pentru cazul respectiv. Dacă ai nevoie de el peste două luni, este altă situație, procedezi ca prima dată când l-ai contactat.

Dacă vrei să lucrezi de acasă

2017-07-27T14:13:00.000+03:00

Se tot spune că munca de acasă e mai simplă pentru angajat și îl face mai productiv. Așa o fi, că uite câte reușesc să fac într-o zi.

via GIPHY

Sunt femeie de serviciu

O muncă onorabilă, cred eu. Și plină re compense, casa strălucește, ai un mediu ordonat în care mintea îți poate fi ordonată ... și tot așa. Până vezi două pete mari albastre pe podeaua camerei care e din când în când și spațiu de înrevedere cu unii clienți. E, nu mare lucru. Se șterge. La fel și urmele vesele de mânuțe și piciorușe care emerg de acolo înspre ușă, apoi alunecă până la baie și bucătărie pe gresia ta udă.

Chiar când vă scriu Denis mă avertizează că are o problemă cu o budincă de căpșune și ”să nu mă duc niciodată în bucătărie”. A șters el cu niște servețele, dar mi-e cam frică să mă duc acolo în nspecție deocamdată. E a doua problemă pe ziua de azi. Prima afost mai mică și s-a rezolvat cumva.

A, ce făceam eu? Am scris un articol, am etichetat 3 produse și le-am împachetat, am făcut comandă online la curier.

A, da. Sunt și secretara, omul cu logistica și da, din nou, femeie de serviciu.

Uneori mai sunt și bucătăreasă.

Fiind vară, am mai trișat. Și am negociat și cu jumătatea mea mai bună să se delecteze și el cu jobul ăsta. E doar un part time amărât. Așa că ultima tocană de cartofi, plus ultimele 3 fripturi au fost din partea casei.

A, mi-e foame, am sărit peste micul dejun. Am băut doar cana cu cafea pe care mi-o aduce el dimineața, ca un înger păzitor. Zic că e înger că mi-o aduce și nu mă prea bagă în seamă, zici că nici n-a fost acolo. Nici n-apuc să-i mulțumesc de multe ori. MULȚUMESC.

Găsitorul de serviciu

Așa. Mai sunt găsitorul tuturor lucrurilor. Maaaaami găsește în teorie tot ce vrea unul din cei doi copii și uneori și tatăl. Alteori mami îl sună pe tată să afle unde sunt diverse lucruri, dar de obicei mami e singura care știe unde e locul rufelor spălate de exemplu. A, da. Rufele spălate se bagă singure în dulap de vreo 8 ani. Abia în ultimul an au început să tușească și le mai ajutăm noi, chiar și soțul. Dar el mereu speră că-și revin și o face cam o data la 10 zile. Restul se târâie amărâte către dulapurile fiecăria, care tâtș, care grăpiș. La fel pățes și diverse lucrușoare de prin casă, care dacă nu se duc singure la locul lor (care-o fi ăla, că nimeni nu știe), sunt date cu grijă deopate cât ștergem praful apoi puse conștiincios exact în același loc. Inclusiv cizmele de iarnă pot sta la noi în mijlocul unei camere, deși toată lumea se laudă că face curat și acum e iulie.

Ajutor de bucătar

Eu mai sunt și ajutor de bucătar. Dacă mă vedeți cu câte o unghie de formă mai ciudată, să știți că e oar o reacție la detegrenși. Mi se toacă unghiile și mă ustură pielea, nu mare lucru. Într-o vreme făceam detegrenți bio și mai scăpasem, dar cică nu-s buni de nimic și în perioada când încercam să implementez un detergent de vase am găsit un axion pus pe dulap să nu-l văd eu și mi-a trecut de de-astea.

Profesor

Mai sunt și profesor multilateral dezvoltat. Când mai rămâne timp, mă mai ocup de copiii gospodăriei. Mai o activitate didactică, mai un ieșit în natură, uite-așa trece ziua. Ai o gramdă de satisfacții, între noi fie vorba. A, nu financiare, e totul gratis că așa e frumos în zilele noastre. Dar urletele, cerințele imposibile și felul în care mă terorizează Denis cu cartea lui cu 365 de activități e priceless. A luat o pauă și când am pus ceva la lloc mi-am dat seama și de ce: era pusă cu cotorul spre zid și n-o mai recunoaște. Cred ca a fost un gest de-al meu inconștient, ceva. Nu știu, dar o să-l mai rog să și-o caute o vreme. Respir si eu liniștită, că nu mai am chef de experimente stupide. Intre timp, el a învățat deja cum arde jumătate din casă. Eh, noi s fim sănătoși, poate învaț să spele și vasele.

Alte chestii, neimportante.

Fiindcă am mult timp liber, ofer consiliere în alăptare. Cumva ma teleportez la mame acasă și le ajut unde le sabotează sistemul, care-o fi ăla, în timp ce copiii mei devin transparenți și stau liniștiți într-un colț. Alteori doar răspund la telefon sau online, dar e ok, am tot timpul din lume și-mi și place.

Nu mă plictisesc niciodată, așa că am și un hobby. Fac produse cosmetice din ingrediente - naturale zic eu și furnizorii mei. Fiecare stay at home mom tebuie să aibă un hobby, ceva care s-o înalțe pe culmile pasiunii și în care să-și verse o porțiune din suflet. Unii au impresia că execut rețete la cerere, dar e ok, sunt aici să împlinesc orice dorință, am mâini de aur.

În orice caz, ocupațiile mele întotdeauna sunt de rangul 2, 3 sau 24 și e normal, doar sunt femeie și mai și lucrez d'acasă, ăla nu-i JOB. Am înțeles asta. Și da, am grijă să nu-mi neglijez nici bărbatul, că mor de frică cp dacă mă părăsește și se duce cu alta. Spaima zmeilor!

Înttotdeauna se găsește cineva să-mi zică ”dar X lucreaaaază. E obosiiit”. Chiar și X se poartă de parcă ar fi exploatat la maxim, icșii aștia sunt singurele persoane a căror muncă contează ceva și sunt îndreptățiți să-ți sugă ție energia, că tot o freci pe-acasă și doar te plângi.

Am auzit o dată o fază la o prietenă wahm: a, dar dacă vrei du-te tu la serviciu ȘI STAU EU ACASĂ. Se subînțelegea că fără job de-acasă,, să câștige ea un salariu baban, că doar statul cu copiii e un job în sine. Doar când e vorba de cealalță, desigur, doar nu ești prost? A, și nu vă imaginați că actualmente el ar câștiga 2 salarii, cum se prespune că ar face ea daca ar trebui să întoarcă la job.

În fine, ultimul meu job și cel care-mi ia foarte mult e să....? Cine ghicește are o cremă personalizată cadou sau orice alt produs făcut de mine.

Ajută-ți copilul să câștige o tabletă grafică!

2017-06-08T23:21:00.000+03:00

Dacă aveți tinere talente acasă acest concurs e pentru ele. Până pe 2 iulie poveştile copiilor - sub formă de desene, animații sau scenarii - pot fi încărcate aici.

Fiecare categorie va avea un câştigător care va primi o tabletă grafică. Vor fi şi alte.premii, așa că nu ezitați.

Fiică-mea s-a speriat că-i vede toată lumea pveştile şi în loc să se entuziasmeze și să-mi deseneze măcar o bucățică din kilometrii de poveşti pe care mi i-a pictat până acum plânge şi tușește nervos. Aşa că acum astept să uite şi să se apuce din nou de desenat. :))))

Mai jos câteva povesti din diverse etape ale lor :)

De 1 iunie, cred

2017-05-31T18:26:00.000+03:00

Nu ştiu despre voi, dar mie nu-mi place mereu să mă joc cu copiii.
În ciuda acestui fapt, perrecem mult timp împreună și ne jucăm de-a binelea.

Intrați pe această aplicație şi vedeți ce surprize găsiți pentru toată familia!

Aici piticii mei descoperă rummy. Anda şi-a făcut o burtică din păturica preferată și așa a dormit două nopți :))

Btw, măine la 11 în Centrul Comercial Auchan Titan vă puteți duce copiii la piesa de teatru Cântec pentru Trisha.

Mickey si Piloții de curse - episodul 1

2017-04-28T17:34:00.001+03:00

Urmează să aflați cum m-am uitat eu la desene animate cu fiică-mea (că fiu-meu a vrut să facă gălăgie și pe urmă baie). Dar nu voi vorbivorbi doar despre asta.

Cum am scris în articolul anterior, am aflat că a apărut și în română serialul Mickey and the Roadster Racers (Mickey și piloții de curse). Premiera a fost weekendul trecut. În caz că l-ați ratat și vă întreabă copiii cu ce era primul episod, vă povestesc eu mai jos.

Fiecare episod vine în două părți: una cu piloții de curse (nouă ne-a plăcut cum mașinuțele lor obișnuite s-au schimbat în bolizi de curse înt-o fracțiune de secundă) și una cu Minnie și Minnie - Ajutoarele abile. (în engleză parcă sună mai simpatic - Happy helpers).

În prima parte Mickey și compania primesc vizita unui pilot de curse veteran - Jiminy, căruia vor să-i facă cadou un caciuc de la prima lui mașină de curse, păstrat la loc de cinste în atelier. Aici intervine Pete - care rămâne personajul malițios pe care-l știam din Clubul lui Mickey Mouse. Pete le fură cauciucul fiindcă are impresia că va fi apreciat de Jiminy dacă i-l face el cadou, în ciuda faptului că avea o replică a mașinii de curse făcută chiar de el.

Partea asta este interesantă și are un substrat educativ. Pentru copii a fost evident că Pete nu avusese încredere în el. Un gest aparent urât - a furat roata - a venit din lipsa de încredere în sine a personajului, care își dorea să fie remarcat și apreciat. Pete copiază comportamentul multor copii în colectivitate și la joacă, prin urmare poate avea rol terapeutic. Am mai remarcat situații asemănătoare și în alte episoade Disney. Cu unele am rezonat, cu altele nu, dar overall îmi place intenția și măiestria lor de a cuprinde asemenea dimensiuni în niște desene nevinovate.

Ca o paranteză, e unul din motivele pentru care nu mă deranjează că piticii mei se uită la desene animate.

Revenind, gașca trece prin mai multe faze amuzante și potrivri de evenimnte și până la urmă lucrurile se termină cu bine: Pete este împins în față de Mickey iar Jiminy îi apreciază munca. Toți ajung la ceremonia primarului, iar Donald sfârșește udat pe cap și coafat :)

Ajutoarele abile au alergat după o mâță buclucașă, pe care au crezut c-au pierdut-o într-o mașină de spălat, timp în care au fost învârtite, pictate și au căutat butoane imense pe care nu le vedeau din cauză că... se stresau (sună cunoscut, nu?). Asta în condițiile în care fuseseră angajate de o doamnă hipopotam mov să aibă grijă de un cîine alb și somnoros, care la sfârșitul episodului a întors casa cu fundul în sus alergând după pisică, pe care o ura din tot sufletul.

Ilustrațiile de mai jos nu sunt musai din episoadele astea, dar vă vor ajuta să vă faceți o idee despre ce urmează. Cică în episoadele următoare vor vizita diverse părți ale lumii.

PS: noi n-avem televizor :)))) A trebuit să instalez niște pluginuri și să "prindem" tv online.

Aşa. Iar acum o să trec la partea dureroasă. Ah, acest demon care este tehnologia. Ecranele plate ne omoară copiii cu zile. Radiații electromagnetice, the horror

Lumina albastră. Dumnezeule, vom fi o nație purtătoare de ochelari de la atâta televizorul de calculatorit! Se autizează copiii sau, mai rău, sunt îndemnați la distrugeri fiindcă fac ăia haos în parc şi o atârnă penuna d efrânghia de rufe. Asta cu îndemnul la violență mi se pare vecină cu spaima aia că învață copilul practici sexuale rafinate, de car en-a auzit bunica, doar fiindcă i se face educație sexuală.

Ca o paranteză, că tot ajunsei aici: fiică-mea plângea zilele trecute că ea nu vrea să îşi bage ceva în zonele intime când se face mare.

- De unde ştii tu de asta? întreb.

- Tu mi-ai spus! Se rasteşte ea nedumerită

A, da. I-am zis în treacăt şi uite că n-are vise erotice la 8 ani. Cu, ca orice copil.normal, găseşte sexul dezgustător. (mai puțin autoexplorarea care nu are dimensiuni sexuale în mintea lor). Semnal de alarmă: dacă aveți în anturaj un copil care găseste incitante anumite mângâieri sau sărută lasciv să ştiți că a fost antrenat în practici cu tentă sexuală de un adult sau adolescent. Dig in şi fuga la psiholog. Gata paranteza.

Eu nu cred că desenele animate încurajează distrugerea cum nici capra cu trei iezi nu o face, cel mult sublimează violența sau diverse gânduri negative sau frici. Nu încurajează distrugerea. Vă contur să spuneți câtă vesele ați spart după ce văzut tin si jerry când erați mici.

Uite un exemplu paralel: cand apare un frate nou in familie, cel mare zice că vrea sa-l omoare sau să-l arunce la gunoi. Tu ca părinte perfect ai doua optiuni: fie faci pe maica tereza a eticii si ii explici unui copil.de 2-3 ani ce răăăăuuuu e să gândească aşa (bonus il mai faci să se simtă şi vinovat şi o să te miri de ce urmă zilele următoare din orice), fie verbalizezi frustrarea si il întrebi cum ar vrea sa fie aruncat bebeluşul la gunoi, de bratlțe sau de picoare. Şi el zice de picioare. Apoi ce se întâmplă, il întrebi. Cade in gunoi urât mirositor si in caca? (musua caca şi cât nmai scârbis accesorizat). Daaaaaa, zice copilul. Îl aruncăm acum şi va sta singur acolo fără tine şi fără mami? (abandonul e.pedeapsa supremă pentru un copil mic).

- Nuuuuu, zice copilul, eventual trage o tură de plâns la tine în brațe. Şi îl mângâie. Mission accomplished.

Fiindcă copilul nu vrea sa faca rău, vrea doar să înțeleagă ce simte şi să simtă ca e iubit chiar şi când nu simte ce "trebuie" (mama lui de trebuie).

Mizeria asta în desene e amuzantă. E lucrul ăla pe care nu îl facem în viața reală. Dar, o dată şi doar în joacă e permis. Le dă putere. Scoate negativul la suprafață şi îi permite să fie văzut la lumina zilei. Şi nu mai e nici interesant nici aşa negativ.

Copilul nu face ce vede in desene ci ce te vede pe tine făcând. Ai mei baga mâinile in gunoiul de lângă coş ca să îl bage înăuntru fiindcă eu am mai aruncat gunoi care nu era al meu.

Copiii înțeleg diferenta idntre poveste, gluma si realitate si sunt studii care arată că la UN AN discern binele de rău. Asta în ciuda prezentului magic în care trăiesc până la 6-8 ani.

Dacă vă vedeți copilul reacționând distorsionat uitați-vă puțin la comportamentul adulților din jurul lor, nu mai dați vina pe tehnologie, că tehnologia nu e brainwashing pentru un om.întreg la minte.

Un nou curs penru a deveni IBCLC din mai 2017!

2017-04-24T13:27:00.000+03:00

Dacă urmăriți acest blog probabil ați ajuns aici căutând iverse informații despre alăptare. Multă vreme acesta a fost domeniul principal de "activitate". Prin urmare, îmi imaginez că sunteți în continuare intersați măcar tangențial de subiect.

Anunț cu bucurie că pe 26 mai Asociația Consultanțolor în Lactație din Romînia începe un nou curs de 90 de ore de Educație în Lactație. Absolvind acest curs puteți da examen pentru a deveni consilier IBCLC.

Până pe 30 aprilie puteți plăti un loc la cursul online cu 350 EUR la cursul zilei, iar apoi cu 425.

Pentru cei care doresc să ia parte face to face la cursuri, taxa de inscriere este 425 EUR pana pe 30 aprilie si de 500 EUR ulterior. Mai multe detalii găsiți pe pagina din linkul de mai sus.

ACLR este membră ELACTA (asociația europeană a consultanților în lactație). Cursurile organizate de asociație sunt creditate de Colegiul Medicilor din România. Cursul despre care scriu este organizat în conformitate cu indicațiile curente ale IBCLE.

Dacă ați apelat la serviciile unui consultant IBCLC puteți oferi feedback pozittiv (sau negativ, unde este cazul) folosind formularul de contact de aici. ca în orice meserie, orice feedback este de mare ajutor.

Desene animate

2017-04-20T19:19:00.000+03:00

Am aflat de la o prietenă cu blog că sâmbătă dimineată se difuzează un nou serial cu Mickey Mouse la Disney Junior și stau să mă gândesc că...

Mickey ăsta a fost o constantă în viața piticilor mei. L-a descoperit Anda pe youtube, apoi când a avut acces la TV, Clubul lui Mickey Mouse era unul din momentele ei preferate. Deși personal pe vremea aia nu înghițeam ideea de TV sau ecrane, n-am încercat s-o îngrădesc, fiindcă și eu m-am bucurat cât am putut de desene animate când eram mică. E adevărat că mie acum tot alea vechi îmi plac cel mai mult (Tom și Jerry și Donald Duck), dar la 5 ani îți plac desenele viu colorate, repetițiile și cântecelelele simple.

Anda a cam trecut de perioada Mickey, dar cred că Denis va fi încântat de noul serial fiindcă toată acțiunea se petrece în contextul curselor de mașini. Minnie și Daisy par să fie la fel de întreprizătoare și în seria asta, continuând tradiția lui Minnie's Bow-Tique, sunt detectivi particulari sau ceva de genul. Sunt curioasă dacă îmi voi strepezi iarăși ochii de atâta roz, dar mândrele au fost întotdeauna foarte simpatice, cu toate problemele lor zilnice - îmi amintesc de un episod în care și-au cumpărat o roboțică de făcut funde care s-a defectat și le-a înnodat până și țevile. Well, da, logic că m-am uitat și eu/

La toate serialele noi Disney mi-a plăcut accentul pus comunicarea nonviolentă și felul în care personajele greseau și își reparau greșelile fără să-și dea în cap sau să se jignească. Pentru copiii mei pe care i-am crescut așa cum a bătut vântul, rutina dintr-un eăpisod cu Mickey Mouse, cu mickuneltele, puzzle-urile de rezolvat și tot restul cred că a însemnat un fel de gură de aer proaspăt, un moment de respiro și... ideea de ordine :)))

Vă las mai jos un trailer și sunt tare curioasă care din voi vă lăsați copiii să se uite la desene animate și cum procedați, aveți restricții sau copiii au libertatea de a porni un ecran atunci când își doresc?

Cum se face supa de oase.

2017-04-02T13:35:00.001+03:00

Dacă vă imaginați că mâncați sănătos doar fiindcă gătiți în casă... think again. Multe din metodele moderne de preparare sar pași importanți de pregătire care erau meniți nu să vă arunce toată viața în bucătărie ci să facă mâncarea digerabilă.

De asemenea, de-a lungul timpului am făcut rabat la calitatea și prospețimea ingredientelor. Rezultatul este că, deși mâncăm diversificat și aparent echilibrat, suntem aproape subnutriți.

Voi încerca să public câteva rețete tradiționale pe care le puteți integra în rutina zilnică, mai ales dacă vă știți cu probleme de sănătate cărora nu le mai dați de cap. Nu cred că trebuie să fiți 100 % stricți, dar cu timpul cred că veți aprecia savoarea alimentelor gătite astfel.

Supa de oase (bone broth) este o versiune caldă a piftiei fiartă la foc lent între 6 și 24 de ore. Intervalul depinde mult de felul materiei prime.

Mod de preparare:

Veți avea nevoie de 1kg de materie primă la 10 litri pe apă. Eu nu am oale atât de mari, așa că pornesc din start de la 4-500g de oase sau bucăți de carcasă de găină. Pentru familia mea de obicei e suficient.

Puteți folosi carcasa întreagă de găină sau doar părțile ”de ciorbă” (pentru începători cap, aripi, gheare, gât, șiră, târtiță).
De la animalele mari se pot folosi capul, oasele mari, șira. Foarte bune sunt rasolul de vtă, copitele de porc, cozile.
De la pește mare tacâmurile: capul, coada, șira, aripioare. Peștele mic se folosesște integral.

Ca fapt divers, am citit în cartea veche de bucate a mamei că ciorba de pește se face din pește mic fiert integralzeama se strecura, apoi se fierbeau bucățile frumoase. (încă o dovadă că într-adevăr așa se gătea pe vremuri)

Sursa

Se spală bine. Instrucțiunile originale spun că bucățile se țin o oră în apă cu oțet (cam o lingură) ca să iasă mai ușor mineralele. Altă metoodă de gătit cere ca oasele să fie coapte la cuptor 1-2 înainte. Eu nu am apreciat gustul oțetului în ciorbă, iar coacerea am integrat-o în mâncăruri direct, așa că pun pur și simplu carnea/oasele la fiert.

Veți vedea că o carne proapătă de țară nu face prea multă spumă nici măcar după ce a stat în congelator. În orice caz, este util să fiți pe fază la primul clocot să adunați impuritățile.

Primul clocot poate fi la foc mare. După ce luați spuma, fie mutați oala pe fic mic, fie mutați conținutul în slow cooker și vă ocupați de orice altceva. Eu am pus oase la fiert și direct în slow cooker și nu s-a întâmplat absolut nimic. Se folosesc legumele obișnuite pentru supă: 2 cepe, 1 morcov sănătos, păstârnac, dacă aveți rădăcină de pătrunjel, țelină, dar minimul este ceapă, morcov, păstârnac. Le puteți pune fie în apa rece, fie mai târziu (vedeți mai jos).

La final se strecoară și se răcește. Dacă are mută grăsime, va fi util să dați zeama la frigider până se solidifcă grăsimea, ca s-o puteți lua cu o lingură.

Lichidul se poate folosi ca atare, condimentat după gust, cu găluște,perișoare, burtă, paste, borș, legume fierte și tocate în prealabil, supă-cremă, dar și diluată în diverse proporții. Se poate folosi la pregătirea fripturilor sau în loc de supa/apa care se cere adăgată la anumite sosuri, în loc de apă când faceți pilaf, etc.
Supa de oase se poate porționa și congela în pungi pentru gheață, borcane sau recipiente speciale pentru congelator. Țineți minte că odată înghețată își mărește volumul, deci nu umpleți recipentele din sticlă. Se poate adăuga la finalul unei ciorbe obișnuite, chiar și parțial înghețată, înainte de ultimul clocot.

De ce?

Supa de oase este în primul rând o sursă excelentă de minerale biodisponibile (gândiți-vă doar la fosfatul de calciu pe care-l dați copiilor sub formă de calciu din coral, pe care dați uneori bani grei) și aminoacizi (în pricipal arginină și glicină).
Sunt foarte mulți copii care suferă de demineralizare, o puteți lua în calcul ca aliment de bază.
Datorită glicinei, este un bun antiinflamator și o puteți considera adjuvant în răceli, dar și în reumatism sau alte boli, inflamții cronicizate.
Datorită colagenului este un excelent reglator al tranzitului.
Ajută la creșterea părului și a unghiilor, menține elasticitatea și luminozitatea pielii.
Elimină excesul de apă.

De reținut:

Zeama de oase nu se fierbe în clocote puternice, ci mai degrabă la foc foarte mic, cât să facă vălurele. Dacă aveți slow cooker, este folosirea lui ideală, probabil lucrul cel mai bun la care-l puteți folosi. Altfel se poate folosi ochiul cel mai mic, la minim.
Nu puteți folosi oala sub presiune. Acest fel de mâncare se fierbe îndelungat la foc mic tocmai pentru a dizolva mineralele din oase. După 1-2 fierberi oasele devin casante, poroase. Oala sub presiune înmoaie carnea și leguminoasele și scurtează perioada de fierbere.
La final se strecoară si se ia grăsimea de deasupra.
Peștele se fierbe 4-6 ore, păsările de țară cam 8-10 ore, bucățile de animal mare (porc, vită, oaie) se fierb cam 14-16 ore, putându-se prelungi intervalul căre 24 de ore.
Dacă doriți să consumați produsul ca atare, puteți fierbe legumele în ultimele două ore, procedând ca la supa normală. Altfel, le puteți pune în apa rece.
Dacă fierbeți în slow cooker, veți pune legumele de la început.
Dacă folosiți hotă, am observat că apa se evaporă mult mai repede, deci este bine să folosiți un capac.
Se recomandă să folosiți oale cât mai înalte, cu diametrul cât mai mic pentru a preveni evaporarea rapidă.
Sarea se adaugă doar la ultimul clocot.
Puteți folosi carnea de pe oase în compoziția chiftelelor, în tocănițe, sos pentru paste, fiartăm ca atare cu hrean pe lângă, încorporată în supe-cremă.
Bucățile mai mari de carne se scot după 3-4 ore maxim, când se desprinde de pe oase.
Culoarea supei de oase este cu atât mai închisă cu cât se ține mai mult pe foc şi de multe ori nu iese clară. Mai ales la slow cooker pare mai închisă. Când.doriți o după clară de pui cu găluşte combinați licoarea cu apă 50-50.
Oasele fierte se pot congela si refierbe. Va iesi un lichid mai puțin concentrat, dar încă mai puteți scoate minerale din ele până când constatați că au devenit poroase.
Nu sruncați grăsimea! O puteți folosi la călirea cepei pentru alte mâncăruri, dă un gust minunat. Dacă o țineți în frigider, fiți atente să nu se strice sau să nu mucegăiască. Ideal este să o folosiți zilele următoare.
Întotdeauna vorbim despre animale de țară sau crescute cât mai aproape de regimul tradițional. Păsările trebuie să fi fost crescute la sol, în soare, hrănite cu cereale și buruieni. Vitele se hranesc cu cereale doar în sezonul rece și atunci în proporție de 20%. Porcii se hrănesc cu lături, iar cereale li dă începând cu setembrie-octombrie pe lângă regimul zilnic de buruieni, fructe, dovleci și lături, ca să se îngrașe. Porcul trebuie să aibă și spațiu în aer liber, nu să fie ținut doar între blăni cum fac unii). Lumea care mai e cât de cât cu capul pe umeri mai lasă porcii și liberi măcar 1-2 ore pe zi, dar asemenea lume se găsește din ce în ce mai greu.

Vă aștept cu drag cu sugestii, rețete și întrebări în secțiunea de comentarii.

Unschooling - o zi obișnuită

2017-03-24T13:34:00.000+02:00

Că tot scriam zilele trecute despre limite, Anda a declarat ziua de azi zi fără tehnologie.

Cică să facem germană. Mi-am dat seama că fără manualul profesorului nu fac nimic, că e carte numai cu poze iar vocabularul meu nemțesc e ruginit rău rău de tot. Pronunția e ok-ish, citesc frumos, dar la discuții libere sunt praf și zău că mi-ar fi folosit ceva cu numele obiectelor sub poze până mă dezmorțesc.

Așa că am deschis laptopul și de bine de rău am făcut prima lecție cu Wer bist du. Sper să mai vrea și altă dată, că am fost cam leșinată. După care am căutat și filmulețe în germană și am dat peste unul cu o pronunție care nu semăna deloc cu ce auzeam eu de la nativi, așa că va trebui să fac research serios înainte să-i dau copilului pe mână materiale educative. Ne-am mutat în bucătărie și am continuat lecția de germană cu numele de alimente și adjectivele corespunzătoare pe care mi le mai aminteam, că era ora micului dejun.

Din păcate eu a trebuit să trișez oricum de la pauza de tehnologie că aveam de scris un articol iar la un moment dat m-a întrebat dacă își poate lua pc-ul de coarne. I-am zis că ea decide. Am văzut că nu l-a aprins, dar mi-a luat telefonul și a butonat un joc cu care scrii litere de mână.

Totuși, nu vrea tehnologie, că l-a lăsat după câteva minute. A desenat și acum văd că meșterește ceva cu mâinile. Pe urmă dă târcoale telefonului din nou, ca să renunțe a doua oară și definitiv. Una peste alta, nici acum n-am închis laptopul, fiindcă ascultăm povești. Acum suntem la volumul 2 din Alice în țara minunilor, iar eu aștept să se facă ora mea de mâncat :)

Denis e cel mai ocupat. Cât scriam, mi-a făcut o surpriză cu markerul pe podea, a construit cu lego (sau deconstruit), plus că și-a plimbat puțin mașinile cu telecomandă, studiind undele electromagneztice. Da, vedeți bine, că a făcut omul și un puzzle.

Oricum, cea mai îndelungată ocupație a lui D. e să ordoneze dulapul cu medicamente. Ba a pus si acadelele sus - în siguranță, auzi. I-a luat toată dimineața dar acum, că i-am zis să facă poza, parcă nu mai era așa apetisant.

N-a trecut decât jumătate de zi. Să știți că nu ne plictisim. Ce-i drept, e mult mai bine decât acum câțiva ani.

De-alea zilnice

2017-03-23T13:15:00.000+02:00

Să pleci cu ăştia să cumperi orice dintr-un supermarket aglomerat e cel mai nimerit mod să devii bipolar.

Ei bine, după o repriză de-asta, când vocile din capul meu încă se certau: "Anda, lasă- l în pace pe Denis", "Denis, lasă ciocolatele în pace", "Da, Anda, şi mie mi-e cald. Nu, nu mai durează mult, numără până la 60". "Poți te rog să nimeri în gând?" "Bine, dacă te încurci nu mai număra" "Denis, e a treia oară când împingi coşul în picioarele domnului din față".

Ce ziceam? A, da. Am intrat într-un loc cu bancomat, unde voiam să fac o depunere la ATM. Cand am văzut suma, am apăsat din reflex NU, spre deliciul doamnei din spate care, văzând ce copii murdari la bot am, m-a lăsat înaintea ei. Probabil biata de ea şi-a jurat că nu mai face asta.

Libertatea adevărată la copii

2017-03-21T18:47:00.000+02:00

Ca orice părinte actual, am fost și eu copleșită de tot felul de informații apocaliptice despre mediu, alimentație, pericolele diverselor abordări în creșterea copiilor. Pe multe le găsiți pe blog prezentate destul de plastic.
Am încercat să îi ajut cât pot să aibă un start bun. așa cum m-am priceput mai bine. Pe măsură ce au crescut copiii, au făcut cunoștință cu tot mai multe lucruri pe care le-aș fi dorit departe de ei. Cumva, a trebuit să fac pace cu asta. Îmi dau seama cât de greu este să lași copiii să aibă experiențele lor, dar pentru mine asta a venit ca o consecință firească a modului în care fuseseră crescuți până atunci.

În general, noi în România trăim cu impresia că strictețea, regulile, norma, programul fix, colectivitatea organizată, expunerea timpurie la informație gen lecții ne ajută copiii să evolueze, să devină mai inteligenți, să aibă într-un cuvât o cale bătută spre succes.

Dacă sunt de acord că anumite limite în comportament sunt mai mult decât indicate, nu rezonez cu ceea ce se predică în sânul majorității când vine vorba de educația copiilor. Fără a ajunge la vreun extremism, am observat că fiecare copl are alt mod de a face asocieri și de a folosi informația din jur sau chiar de a sonda lumea înconjurătoare.

Noi suntem mult mai săraci decât ei în privința asta. Pentru mine, expunere timpurie a însemnat că i-am purtat cu mine de mici în tot felul de ipostaze, de la chestiuni de muncă până la rezolvarea unor proleme zilnice.

Astfel, copiii au știut de la început cum să relaționeze cu oamenii și în general cu mediul urban și tehnologizat în care au trăit. Tot din categoria expunere timpurie a venit cunoașterea gadgeturilor. Prin asta înțeleg folosirea lor ca instrumente. Mama vorbeste la telefon, scrie cliențților, verifică emailuri, desenează, citește povești de pe smartphone. Fata mea sugea cabluri usb la câteva luni și stătea la sân când scriam articole sau lucrări. Am terminat o licență cu ea la sân toată noaptea. La întâlnirile LLL desena cu degetul pe ecranul telefonului.

Ce vreau să înțelegeți însă este că, deși i-am lăsat mână liberă să instaleze aplicații, să îmi umble la setări, să umble cu mouse-ul și tastatura imitându-mă (a ”scris” prima data la 4 luni, a sărit pe tastatură când vorbeam cu familia pe messenger), nu am abandonat-o efectiv în voia lor iar când era mică interacționa cu ele mai degrabă indirect, exceptând câteva episoade când i-am arătat noi un filmuleț două cu muzică.

Povestea ei a continuat când am fost singură cu ei acasă și Denis era sugar. Când mă străduiam să-l adorm, ea avea desene animate pornite si se juca singură în camera de lângă mine, deci cumva a putut explora mai mult decât dacă îi suflam eu în ceafă. Știa să aprindă, să stingă, să pornească filme, treptat le găsea în funție de aparența scrisului (nu citea).

Ce am făcut eu, fie că era vorba de un aliment nesănătos sau un obicei potențial nesănătos, a fost să o las să încerce, fără să-i dau de înțeles că o fac cu jumătate de inimă. În momentul în care un copil este acceptat ca persoană deplină și e lăsat să facă alegeri care nu-i pun securitatea imediată în primejdie, copilul își va asuma decizia și consecințele. Când a avut o perioadă în care a insistat să stea lipită de PC, i-am arătat ce înseamnă oboseala și surmenarea și n-a mai exagerat decât arareori. Și da, am lăsat-o să-i iasă pe nas. N-am energie să mă cert cu ei chiar pe orice trebuie să facă. Și cum să învețe ce e ăla timp pierdut decât... pierzându-l?

Copiii nu-s proști

2017-03-19T21:01:00.000+02:00

- Ce culoare e aia? Veeeerrdeeeeee!

Nimic mai banal nu? Doar așa ne învățăm copiii culorile, nu?

De fapt știțți ce facem?

Ne hrănim orgoliul. Avem atâta nevoie de validarea celorlalți și atât suntem de meschini, încât nu scăpăm nicio ocazie să arătăm cuiva câte chestii știm noi. Noi știm răspunsul la întrebare și asta nu trebuie să scape copilului.

Dacă am vrea cu adevărat să-l învățăm culorile, i-am cere căciula aia verde.

(după John Holt dacă nu mă înșel)