Har, credinţă, fapte

Mustrări și mângâieri

noreply@blogger.com (neAnonim) — Thu, 26 Apr 2012 10:17:44 PDT

Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.

(Isaia 57:1)

Împotriva preoţilor

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 20:54:35 PDT

Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, o, preoţilor!

Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am şi blestemat, pentru că n-aveţi pe inimă porunca Mea.

Iată, vă voi nimici sămânţa şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.

Veţi şti atunci că Eu v-am dat porunca aceasta pentru ca legământul Meu cu Levi să rămână în picioare, zice Domnul oştirilor.

Legământul Meu cu el era un legământ de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.

Legea adevărului era în gura lui şi nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire, şi pe mulţi i-a abătut de la rău.

Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.

Dar voi v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi aţi călcat legământul lui Levi, zice Domnul oştirilor.

De aceea şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, când tălmăciţi Legea.”

N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce, dar, suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pângărind astfel legământul părinţilor noştri?

Iuda s-a arătat necredincios, şi în Iuda şi la Ierusalim s-a săvârşit o urâciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin.

Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov şi va nimici pe cel ce aduce un dar de mâncare Domnului oştirilor.

Iată acum ce mai faceţi: acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încât El nu mai caută la darurile de mâncare şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre.

Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!

Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama, dar, în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui!

„Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – şi pe cel ce îşi acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!”

Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre şi mai întrebaţi: „Cu ce L-am obosit?” – Prin faptul că ziceţi: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului şi de el are plăcere!” sau: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?”

(Maleahi, cap. 2)

Ce va fi

noreply@blogger.com (neAnonim) — Fri, 25 May 2012 09:41:36 PDT

Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!

(Isaia 8:12)

Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?

(Amos 3:6)

Cine are urechi de auzit să audă.
Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!
Cuvântul DOMNULUI încă din vara anului 2008: vezi aici

Anul Nou ?! ...

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 21:13:58 PDT

Iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Cele vechi s-au dus: căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.

(2 Corinteni 5:17).

Domnul să-Și reverse harul Său peste voi și casa voastră!

Crăciun !? ...

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 05 Mar 2012 13:31:47 PST

Dacă-L sărbătorești pe Isus Hristos, (acum, dar și în restul zilelor anului !), DOMNUL să te binecuvânteze,
...şi să te păzească!

DOMNUL să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!

EL să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea!

(Numeri 6:24-26)

Iată toate binecuvîntările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău:

Vei fi binecuvântat în cetate, şi vei fi binecuvântat la câmp.

Rodul pîntecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate.

Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

Vei fi binecuvântat la venirea ta, şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.

DOMNUL îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi cari se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.

DOMNUL va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale şi în toate lucrurile pe cari vei pune mâna. Te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL, Dumnezeul tău.

Vei fi pentru DOMNUL un popor sfânt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile DOMNULUI, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui.

Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele DOMNULUI, şi se vor teme de tine.

DOMNUL te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care DOMNUL a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.

DOMNUL îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimeată ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvinteze tot lucrul mânilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.

DOMNUL te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile DOMNULUI, Dumnezeului tău, pe cari ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,

şi nu te vei abate nici la dreapta nici la stânga de la toate poruncile pe cari ți le dau astăzi, ca să te duci după alţi dumnezei şi să le slujești.

(Deuteronom 28:2-14)

Bucură-te totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucură-te!

(Filipeni 4:4)

Nebuni, ignoranți (atei)

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 05 Mar 2012 13:29:53 PST

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Ps. 14:1)

Mai rău: creștini care nu știu de unde li se trage numele de creștin.
Și că trăiesc după Hristos, (Anno Domini ...)

Imparati romani si persecutiile crestine

Invierea lui Isus in istorie

Dumnezeu este DRAGOSTE

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 05 Mar 2012 13:18:38 PST

... o putem vedea în darul pe care ni L-a făcut nouă, păcătoșilor, dându-L pe Fiul Său preaiubit - (Ioan 3:16).
Și ce puteam face noi cu un cadou așa minunat decât să-L călcăm în picioare, să-L batjocorim și să-L omorâm?! La ce altceva e bun omul?!... Omul vechi, cel nenorocit, îmbâcsit de păcat, desigur. Dar Dumnezeu ne iubește, vrea ca toți să fim mântuiți, niciunul măcar să nu piară, să ne naștem din nou, după chipul și asemănarea Sa, în Isus Hristos. Deschide

Dumnezeu nu este părtinitor

noreply@blogger.com (neAnonim) — Fri, 19 Nov 2010 13:39:36 PST

"El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi." (Matei 5:45)

Crucea

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 21:13:28 PDT

"Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze" (Luca 9:23)

Oamenii nu s-au lepădat de ei, în schimb şi-au creat propria variantă de mântuire, prin religii, şi-au confecţionat cruci din lemn, aşa cum făceau şi părinţii lor din vechime, nu s-au dezminţit; ba chiar ca o batjocură la adresa lui Dumnezeu, unii-şi mai confecţionează crucile enorme din aur şi argint, purtându-le infatuat la vedere.
Iată însă ce le transmite Isus Hristos celor ce-şi pun încrederea în Domnul:
"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară" (Matei 11:28-30)

CĂIŢI-VĂ şi CREDEŢI în Isus

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 21:12:25 PDT

Dumnezeu ne iubeşte, chiar şi pe cei mai păcătoşi dintre noi, astfel încât a trimis pe unicul Său Fiu - Isus Hristos, pentru ca oricine crede în El să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16)

Tot ce trebuie să facem este să recunoaştem că suntem păcătoşi, că mergem pe căi greşite, să ne căim (regret, părere de rău) şi să credem în Isus, că El a murit pentru noi ca să fim iertaţi şi să ne mântuim, să avem viaţa veşnică. Aceasta a fost misiunea Lui pe Pământ! Mesajul este clar: mântuirea este pentru credincioşi, pentru cei care cred, chiar dacă sunt păcătoşi, sau mai bine zis, tocmai pentru ei.
"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2:8)

Satana: Modus Operandi

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 09 May 2011 05:17:56 PDT

"... să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui." (2 Corinteni 2:11)
Majoritatea "ateilor" sunt de fapt falacioşii dracului:
Sclavii satanei, sunt manipulaţi de prinţul întunericului în cel mai josnic hal, îi târăşte prin locuinţe lacustre, le chinuie sufletele, îi ţine în beznă şi mucegai. Îi putem recunoaşte după semnele vizibile: gândirea ilogică, şi cele mai subtile: sentimentul de inferioritate, aroganţa.
Prostia lor este de domeniul ridicolului, orbirea lor vine din faptul că o realitate simplă este percepută greşit:

Supranaturalul (lumea spirituală) este combătut prin prisma naturalului, a lumii materiale.

Până aici satana îşi face treaba liniştit, ce e mai grav însă, e faptul că adumbrirea minţilor acestora este dusă la apogeu, atunci când, prezentându-li-se datele problemei, ei le aleg doar pe acelea care li se potrivesc cu modul lor de gândire (indus de satana, deci greşit):

Posibilitatea existenţei supranaturalului este exclusă!

Astfel, conştient sau nu, ei fac alegerea de a asculta o minciună, iar pe mai departe, când se aduce adevărul la lumină, îşi pun credinţa în aceasta şi devin avocaţii diavolului. (Ioan 8:44-45)

Creştini vs. anti-creştini, religioşi, atei, (a)gnostici, satanişti, ignoranţi

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 05 Mar 2012 13:12:42 PST

Creştinii, cei care L-au acceptat pe Isus, sunt singurii în măsură să predice Evanghelia Dumnezeului cel Adevărat, pentru că autoritatea le-a fost dată prin Isus Hristos, ei devenind Fiii lui Dumnezeu (Romani 8:14).
Toţi ceilalţi, nu sunt în măsură să emită decizii privind Lucrarea pe care o face Isus în lumea aceasta, să-şi dea cu părerea despre Planul lui Dumnezeu. Au dreptul la opinie, atâta timp cât nu contravin drepturilor celor dintâi, pentru că ei nu comunică pe aceeaşi lungime de undă. Banda lor de transmisie-recepţie se încadrează între limitele necredinţei şi neînţelegerii până la ale urii şi respingerii. Aceştia sunt orbiţi de diavol, care conduce lumea aceasta (2 Corinteni 4:4), fiind sclavii lui, fiii lui Satana (Ioan 8:44).

Război spiritual

noreply@blogger.com (neAnonim) — Tue, 08 Dec 2009 05:12:10 PST

Satana a trecut la câştigarea, sau mai bine zis la pierderea sufletelor!
Pe unii îi ţine în întuneric (2 Timotei 2:26, 1 Ioan 5:19, Efeseni 2:2), în timp ce pe ceilalţi îi orbeşte (îngerul de lumină - 2 Corinteni 11:14) cu învăţături false (Antichristul).
Primii sunt ateii, necredincioşii, ceilalţi sunt ... ceilalţi, toţi restul care cred că sunt mântuiţi dar de fapt sunt păcăliţi.
Iubiţi-i pe oameni (Marcu 12:31), dar urâţi răul, având întotdeauna în vedere faptul că satana controlează oamenii, şi nu pe ei trebuie să-i atacăm (ad hominem) ci ideile lor, făcându-i şi pe ei să înţeleagă cum acţionează forţele spirituale (Efeseni 6:12 - "Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.")

Liberul Arbitru - Libertatea de a alege

noreply@blogger.com (neAnonim) — Sun, 06 Dec 2009 16:09:20 PST

Libertatea vine cu anumite drepturi şi responsabilităţi.
Cu dreptul de a alege şi cu responsabilitatea de a nu încălca libertatea celorlalţi.
(Deuteronom 30:19):
"Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că vi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alegeţi viaţa, ca să trăiţi..."

Fiecare alegere are şi consecinţele ei:
răul - judecata,
binele - răsplata

Satana şi Logica

noreply@blogger.com (neAnonim) — Sun, 29 Nov 2009 04:13:39 PST

Omul este o fiinţă spirituală. Avem în noi un gol care trebuie umplut cu credinţa în ceva. Toţi avem credinţă. Chiar şi cei care spun că n-au credinţă, cred în ceea ce spun. Credinţa e o încredere în necunoscut (Evrei 11:1). Iată aşadar, o fiinţă credincioasă!
Până aici nu e nimic deosebit. Intervine însă mărul discordiei. Lucrurile iau o turnură gravă, pentru că în joc este viaţa fiecărui om în parte. Bătălia se dă pe toate planurile: spiritual şi material.
Războiul spiritual (Efeseni 6:12) are loc concomitent în cele două realităţi şi se duce între bine şi rău, între Dumnezeu cu cei care-L ascultă şi satana cu răzvrătiţii lui.
Acesta e un preambul la ce se întâmplă în lume, şi ne referim în special la România din prezent, unde lupta se duce cu o ferocitate specifică leului (1 Petru 5:8). Încercăm să deconspirăm strategiile satanei şi să-i ajutăm pe cei căzuţi pradă fiarei. Printre armele folosite de puterile întunericului se află manipularea şi la aceasta ne referim acum.
Am menţionat cu diverse ocazii că printre curentele de gândire se află ateismul raţional, raţionalismul, anticreştinismul. Pionii prinţului întunericului fac jocul acestuia, le este manipulată voinţa, emoţia, intelectul. Satana cunoaşte slăbiciunile omului şi le exploatează. Referindu-ne la intelect, strategia lui favorită este inducerea în eroare. Prin oferirea unui adevăr parţial (ademenirea) şi exploatarea emoţională (mândrie, vanitate, ignoranţă) atrage fiinţele limitate într-o lume aparte, un univers al înşelării, al dezamăgirii sufletului. Ca să poată avea garanţia cuceririi îi oferă celui subjugat şi alte asigurări că ceea ce cunoaşte este adevărat. Prin însemnarea sclavului se face dovada stăpânirii satanei asupra celui biruit (pe frunte - ce gândeşte, pe mâna dreaptă - faptele). Bătălia spirituală cu transpunere în plan material are victoria decisivă. Pentru că ceea ce se întâmplă în viaţa aceasta are efect decisiv în continuarea vieţii veşnice, alături de Dumnezeu, Creatorul nostru în Împărăţia Lui sau împreună cu satana, nimicitorul în iazul de foc.
Un sfat de la mine, o poruncă de la Domnul: oameni buni, cu siguranţă mulţi dintre voi căutaţi răspunsul sincer la viaţă, cu privire la noi, de unde venim, cu ce scop şi încotro ne îndreptăm; pentru cei sinceri, prin credinţa în Dumnezeu puteţi găsi răspunsurile acestea, şi vă puteţi bucura de viaţă cum nu vi-aţi închipui prin acceptarea lui Isus: El este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Dacă în schimb vă puneţi credinţa (cea pe care o negaţi vehement, dar văzând acum că există şi că este pusă greşit) în cunoştinţa lumii acesteia rămâneţi sub stăpânirea satanei şi-i faceţi jocul: acela de a ataca credinţa adevărată; deveniţi astfel subiectul propriei voastre amăgiri: religioşii pe care tocmai îi deconspiraţi.
Dumnezeu ne spune clar că singura religie adevărată în ochii Lui este aceasta: să-i ajutăm pe orfani şi pe văduve în lipsurile lor. Adică religia adevărată este o manifestare exterioară (vizibilă) a credinţei noastre (supranaturală). Expresia victoriei noastre în Domnul. Aici se află misterul creştinismului: faptul că Dumnezeu a coborât din lumea spirituală în cea materială şi ne-a şi arătat cum trebuie să ducem o viaţă acceptabilă în ochii lui Lui, nu numai că a scris. Isus din dragoste şi-a dat viaţa pentru noi, pentru ca noi să credem lucrul acesta şi astfel prin simpla acceptare El ne răscumpără din păcat, ne curăţă din interior din spiritul nostru, apoi desăvârşeşte şi sufletul (intelectul, emoţiile, voinţa).
Logica satanei e infinit mai mică decât Logosul lui Dumnezeu, diferenţa o face omul care alege să-şi pună credinţa într-unul sau celălalt şi să-l asculte (obedienţa). Chiar una din strategiile satanei este să-l facă pe om să creadă că el nu există, pe când Dumnezeu o spune clar şi răspicat: "Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, să n-ai alţi dumnezei afară de Mine".
Sper ca prin articolul acesta niciunul să nu se simtă ofensat, am făcut-o din dragoste pentru oameni şi din ură faţă de rău. N-am adus argumente ad-hominem ci am dezbătut idei şi rog pe fiecare să se disocieze de ideile pe care crede că nu-l satisfac.

Cele 10 porunci

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 25 Nov 2009 09:55:16 PST

...câte am încălcat?

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti
pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

E vreunul dintre noi care a respectat poruncile Lui (Rom. 3:23)? Care este plata păcatului (Rom 6:23)?

Religie vs. Credinţă

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 21:21:33 PDT

Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

(Evrei 11:1)

Religia (adevărată) este manifestarea exterioară, vizibilă a credinţei.

(Iacov 1:27)

Faptele bune ce decurg din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, iubirea aproapelui, propovăduirea mesajului Evangheliei, aceasta este religia adevărată.
Lumea decăzută încearcă să-şi croiască propriul drum spre Dumnezeu, dar excluzându-L pe Acesta, dând naştere miilor de religii (care mai de care mai "adevărate"), sectelor, (o)cultelor, filosofiilor, învăţăturilor lumii acesteia.
Dumnezeu însă, coboară El însuși la noi, şi ne arată ce am pierdut noi, ce n-am avut în vedere: harul şi dragostea Lui pentru noi.

Este "Un Domn, o credinţă, un botez"

(Efeseni 4:5)

Toți cred, toți au un gol în ei care trebuie umplut, chiar și demonii cred și se cutremură (Iacov 2:19) dar ei nu se pot pocăi de căile lor ca oamenii.

Credinţa este una, religiile sunt mii. La fel cum Dumnezeu este Unul iar noi miliarde.

Pentru că...:

...a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. (Eclesiastul 3:11)

Există Dumnezeu?

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 25 Nov 2009 09:46:11 PST

Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. (Ieremia 29:13)

Ce se-ntâmplă acum era şi pe vremuri. Nimic nou sub soare. Oameni înrobiţi, manipulaţi şi orbiţi.
Dacă vrei să-i transmiţi cuiva un mesaj, nu o faci pe înţelesul lui?!

Trebuia ca El, Creatorul nostru, să coboare printre noi, să ne arate calea, să ne scoată din robie şi să ne readucă la viaţa adevărată. Pentru că ce simplu ar fi să stai în palatul de cleştar şi să dai nişte directive, pe când lucrul acesta banal (o nebunie pentru oameni) este înţelepciunea Lui. (I Corinteni 1:22-25)

Dacă nici atunci omul nu pricepe/nu vrea să asculte, ce e viaţa lui sub soare? Nu o deşertăciune!?

Creatorul şi creaţia

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 21:22:37 PDT

"Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentrucă nu sunteţi din Dumnezeu."

(Ioan 8:43-47)

Păcatul

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 13 Apr 2011 05:10:04 PDT

Ce este pacatul?

Traim intr-o cultura in care conceptul despre pacat a devenit amestecat in discutii legalistice asupra binelui si a raului. Cand majoritatea dintre noi ne intrebam “ce este pacat?” ne gandim la incalcarea celor Zece Porunci. Chiar si atunci, tindem sa ne gandim la crima si adulter ca la pacate "majore" in comparatie cu minciuna, injuraturile si idolatria.

Adevarul este ca pacatul, asa cum este definit in traducerile originale ale Bibliei, inseamna "a gresi tinta". Tinta in acest caz este standardul perfectiunii stabilit de Dumnezeu si dovedit de Isus. Vazut in lumina aceasta, este clar ca noi toti suntem pacatosi.

Apostolul Pavel spune in Romani 3:23: “Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.”

Ce este pacatul – O perspectiva biblica
Pacatul este mentionat de sute de ori in Biblie, incepand cu pacatul "originar", cand Adam si Eva au mancat din pomul cunostintei binelui si raului. De multe ori se pare ca pacatul este ca si cum ai incalca orice porunca a lui Dumnezeu, inclusiv Cele Zece Porunci.

Totusi, Pavel are acest lucru in vedere in Romani 3:20, atunci cand spune: “Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.”

Dumnezeu a vrut sa ne recunoastem pacatele. Chiar si cei care nu au facut crime si nu au comis adulter se vor gasi vinovati inaintea lui Dumnezeu de minciuna sau de inchinare la idoli - cum ar fi bogatia sau puterea.

In mod tragic, pacatul, oricat de mare sau mic ar fi, ne va departa de Dumnezeu.

“Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda”, ne spune Isaia 59:1-2 “ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa va asculte”.

Trebuie sa rezistam ispitei de a actiona si a ne comporta ca si cum am fi neprihaniti; in special, trebuie sa renuntam a ne mai bizui pe faptele noastre bune.

“Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi” (1 Ioan 1:8-10).

Ce este pacatul – Chemare la pocainta
Vestea buna in toata aceasta problema este ca odata ce recunoastem ca suntem pacatosi, trebuie doar sa ne pocaim si sa-L primim pe Isus pentru a fi iertati. Isus ne poate ierta, pentru ca a murit si a inviat a treia zi, biruitor asupra pacatului si a mortii.

Apostolul Pavel se refera la acest proces de recunoastere a pacatului si a fi responsabil pentru el ca la “intristare”.

“Cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire”, scrie Pavel in 2 Corinteni 7:10-11. “Caci uite, tocmai intristarea aceasta a voastra dupa voia lui Dumnezeu, ce framantare a trezit in voi! Si ce cuvinte de desvinovatire! Ce manie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce ravna! Ce pedeapsa! In toate voi ati aratat ca sunteti curati in privinta aceasta”.

Preluat de pe allaboutgod.com

Rugăciunea

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 28 Sep 2009 19:52:12 PDT

Când vă rugați, să nu bolborosiți o grămadă de cuvinte, așa cum fac păgânii, care cred că dacă spun multe cuvinte vor fi ascultați. (Matei 6:7)

Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe. (Ecleziastul 5:2)

Răul, absenţa lui Dumnezeu?

noreply@blogger.com (neAnonim) — Mon, 28 Sep 2009 20:00:35 PDT

Răul există în lume, satan e real.

Este unul din strategiile lui prin care încearcă să înşele pe mulţi, spunând că nu există.
Prin negarea existenţei răului nu s-ar explica lumea iar liberul arbitru n-ar mai exista…
Atenţie aşadar!

Înţelepciunea lumii acesteia. Înţelepciunea divină

noreply@blogger.com (neAnonim) — Wed, 14 Mar 2012 21:06:27 PDT

Când spunem: "Dumnezeu este iubire", înţelegem că Dumnezeu este o dezvăluire a fiinţei Sale îndreptată numai spre binele şi fericirea omului.

Până aici putea fi primit şi de poporul lui Israel, care aştepta pe Mesia. Dar ca El să se jertfească pentru viaţa lumii, nu se putea concepe. Era marea sminteală, marele "skandalon". Nu o puteau accepta. Şi totuşi Dumnezeu este iubire: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3:16).
Agape (Dragostea divină) răstoarnă conceptele lumeşti. Este o taină divină.
"Dumnezeu coboară prin iubirea Sa cunoscătoare la interioritatea subiectelor create limitate; dar în acelaşi timp le ridică prin iubirea Sa la interioritatea lor în El, deschizându-le drumul spre cunoaşterea Lui". (Ecleziastul 3:11...)
Agape se arată in toată plenitudinea ei ca jertfa adresată de Dumnezeu omului pe crucea Golgotei.
Crucea este cheia tainei iubirii lui Hristos faţă de om. Isus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Campanie ateistă

noreply@blogger.com (neAnonim) — Sat, 15 Jan 2011 16:15:04 PST

Ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns situaţia critică din România, un curent ateist (sau mai bine spus anti-creştin) loveşte din spate sub un nume împopoţonat: raţionalismul!

Raţionalii ăştia susţin că ei deţin răspunsul la o viaţă fericită, lipsită de neajunsuri, necazuri, boli, cu ajutorul.. ştiinţei.
Aşa-zişii raţionali evocă vremurile iluminismului, curent al secolului al XVIII-lea (care afirmă că adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forţei raţiunii şi nu pe baza credinţei)...
Ce fac ei totuşi?
În loc să exceleze în domeniul cercetării ştiinţifice, ei atacă fundamentele, vechi de milenii, ale omenirii şi anume religia şi credinţa. O atacă, o împroaşcă cu noroi, şi mai mult de-atât, atacă susţinătorii ei şi-i denigrează. Vă sună familiar?...

Pentru cei care caută cu adevărat şi vor să găsească răspunsuri:
"Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti." (Ieremia 33:3)

Ne merităm soarta?*

noreply@blogger.com (neAnonim) — Sun, 27 Jun 2010 10:34:30 PDT

O, da! Cu vârf şi îndesat!

Înainte de a reacţiona ascultaţi până la capăt. Cine îşi merită soarta? Cei lipsiţi de putere, de sănătate şi avere? Nu! Ei suferă de pe urma celorlalţi.

Ei duc greul şi tot asupra lor se răsfrâng şi efectele acţiunilor semenilor lor. O minoritate devenită majoritate, ei suferă în urma deciziilor luate de câteva minţi "iluminate"...

Sunt însă şi multi cei care umblă-n întuneric, orbiţi de flash-urile cotidiene; atracţiile lumeşti (petreceri, muzică, televiziune, media, showbiz, entertainment şi desigur banii, averea) pregătesc calea spre cădere celor care sunt deja îmbătaţi, şi-i împinge cu succes către prăpastie pe urmaşii lor.

Grijile zilnice, stresul cotidian, distracţia, viciile, slăbiciunile, păcatele (începând cu mândria şi terminând cu cele incontrolabile), setea de avere, idolatria (culminând cu modelul ideatic al tinerei generaţii propagat de mass-media), egoismul, indiferenţa faţă de ce se întâmplă în jur, neimplicarea (care duce la acceptarea celor petrecute), toate contribuie la zugrăvirea acestui tablou, care depăşeşte orice decor bacovian.

Suntem uitaţi de Dumnezeu? Nu. Suntem un popor FĂRĂ DUMNEZEU! Facem lucruri fără fond, trăim în cotidian, rutină, întuneric.

Ca popor suntem în faza de adormire spirituală. Cu credinţa zdruncinată, fără temelie fermă, şi orbecăind pe căi greşite, umblând prin beznă, acesta este drumul pe care-l parcurgem. Aceasta ESTE soarta noastră. Pe care noi singuri o ALEGEM.

De ce avem nevoie, este schimbarea MENTALITĂŢII, a comportamentului şi a gândirii.

Deşteaptă-te romane! ...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

*Later edit (27 iunie 2010):

"Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina." (Efeseni 5:14)