Initial, Puerto Rico se numea San Juan Bautista Puerto Rico, dar pentru ca numele era destul de lung si pentru ca au inceput sa se construiasca si alte localitati, San Juan a ramas capitala, iar insula s-a redenumit Puerto Rico (Portul bogat)

Cea mai impunatoare constructie din intreaga insula este fortareata San Felipe del Morro, a doua cea mai mare fortareata din noua lume. Ea a fost construita in aproape 100 de ani, fara sa fie folosita nicio masinarie, doar forta de munca si materiale de constructie de baza. Fiind atat de bine facuta si solida, aceasta a ajutat la apararea insulei mai bine de 400 de ani.

O zona total diferita de castel, dar totusi atat de aproape de el, este La Perla. Aici au fost tinuti sclavii veniti din Africa, inainte de a ajunge pe plantatii. Acum este cartierul general al drogurilor si prostitutiei. Tot aici a fost filmat si clipul pentru melodia Despacito. Cea mai populara zona din capitala este San Juan Viejo, sau centrul lor vechi. Aici, la fiecare colt de strada se vede influenta spaniola. O alta zona turistica este Condado, o zona de hoteluri si plaje numai bune pentru surf si alte sporturi de apa.

Din anul 1952, Puerto Rico face parte din Comonwealth-ul american. Se aplica, in mare, aceleasi reguli ca in State, moneda oficiala este US Dollar, toti locuitorii sunt cetatenii americani, cu acelasi drepturi, mai putin drept de vot in congres si la prezidentiale.

Mancarea are multa influenta mexicana si spaniola, dar gasesti si multe din lanturile de restaurante americane. Preturile sunt OK, ceva mai mici decat in State, dar nu la fel de mici ca in Mexic.

Puerto Rico mi s-a parut cel mai fain loc de mers din toata zona Caraibelor. Este un mix fain de istorie, cultura, plaje, modern si vechi.

Insula este impartita in 3 mari zone turistice: Montego Bay, Ocho Rios si Negril. Montego Bay este cea mai populara zona. Sunt multe resort-uri, hip strip (o zona de shopping si restaurante), dar si o plaja publica. Ocho Rios, un fost sat pescaresc s-a transformat intr-o zona full de resort-uri. Negril este impresionant pentru cele 7 mile de plaja, dar si pentru Rick’s Cafe, probabil cel mai fain bar cu vedere la apus pe care l-am descoperit.

Cel mai mult mi-a placut apa. Este foarte curata si calma, ideala pentru ore in sir de balaceala. Mancarea este foarte bogata in proteine si carbohidrati: jerk chicken, porc, orez, curry, fasole. Dupa 56 de ani de la independenta, economia nu sta foarte bine. Bancile ofera dobanzi destul de mari, costul de viata este ridicat si criminalitatea in floare. Singura lor salvare este turismul.

Nu mi-a placut atitudinea taximetristilor si vanzatorilor ambulanti de pe strada. In Jamaica, nu cauti un taxi, te cauta el pe tine. Taximetristii opresc in dreptul tau, te claxoneaza, sau intra in vorba cu tine la fiecare colt de strada. La inceput este OK, dar dupa ce se baga 20-30 de taximetristi/zi in seama cu tine, situatia devine enervanta. La fel si cu vanzatorii de suveniruri.

Preturile sunt ceva mai ridicate decat in Mexic si Cuba, apropiindu-se destul de mult de cele din State.

De ce Havana este diferita si poate ciudata pentru noi? Internetul este scump, incet si greu de accesat. Au doua monede, una folosita de localnici (pesos), si alta folosita de turisti (CUC). 1 CUC, echivalentul unui dolar american face 24 pesos. Preturile sunt afisate ori in CUC, ori in pesos, deci trebuie sa fii atent cand cumperi ceva. Sunt cozi cam peste tot. La restaurante, la banci, la posta si alte institutii. Trebuie sa afli care este ultima persoana si sa o urmaresti constant. Discrepanta intre zona turistica si zona rezidentiala este imensa si poate sa fie socanta pentru multi. Daca centrul pare cat de cat decent din punct de vedere curatenie, infrastructura si servicii, zona rezidentiala, cea normala pentru cubanezi, poate sa fie de nelocuit pentru multi dintre noi. Oamenii sunt cateodata extrem de sociabili. Tinzi sa crezi ca vor sa iti vanda ceva, dar de fapt ei vor doar sa vorbeasca cu tine. Cu toate astea, Havana are acel ceva care te face sa te bucuri de viata, sa zambesti, sa dansezi fara sa iti dai seama si sa iti doresti sa te intorci.

Ca si activitati, sunt cateva muzee, galerii si castele, dar cred ca cel mai placut este sa te pierzi pe strazile, prin barurile si pietele din Havana Vieja, sa observi stilul boem de viata al cubanezilor si sa incerci sa ii copiezi. Havana a ramas probabil unul din putinele orase din lume in care smartphone-urile nu sunt principala preocupare. Oamenii inca merg pe strada cu capul ridicat si par mai fericiti decat noi.

Cat despre mancare, eu am fost mai mult in restaurantele locale, unde poti sa mananci si sa bei cu 5-6 CUC, adica 5-6 dolari de persoana. In pietele din Havana veche, un fel principal incepe de la 10 CUC, iar un suc natural este 3 CUC. Berea locala este Cristal si costa incepand cu 1,60 CUC la restaurante si 0,7 CUC in magazine. Cele mai ieftine sunt pizzeriile din zonele mai putin turistice, unde pizza to go costa mai putin de jumatate de CUC. Le puteti observa usor dupa cozile imense de cubanezi. Trabucurile le gasesti oficial la fabricile din oras, dar neoficial sunt multi care le vand si pe strada. Costa intre 6 si 20 CUC/bucata. Romul este peste tot.

Havana este un oras sigur pentru turisti. Din ce am inteles, jumatate din populatie este formata din politisti. Turistii sunt mai protejati decat cetatenii, asta poate pentru ca de la turisti vin mare parte din banii care inca mai tin tara in miscare.

Mie mi-a placut Havana. Mai vin.