afi

Altfel - Ada Milea

amaliai@gmail.com (afi) — Wed, 18 Nov 2009 20:52:00 +0000

Imi place

amaliai@gmail.com (afi) — Fri, 23 Oct 2009 19:21:00 +0000

Imi place sa ma bag in seama (ca sa o citez pe buna mea prietena)... da imi place. Uneori vreau sa pot alina suferinta cuiva chiar daca nu cunosc prea bine persoana,cum uneori doresc sa vorbesc cu cineva care sa nu ma stie prea bine... nu-mi iese intotdeauna pentru ca nu gasesc persoana... nu pot vorbi in timp real si atunci ce pot face altceva, ii las mesaje... care vor fi sau nu bagate in seama.

Da, uneori cred ca pot scoate din mine vorbe destul de frumoase si "destepte" pentru a-i incuraja pe altii... Alteori am eu nevoie de vorbele lor... Asta e viata, asta inseamana a comunica...

Azi am vrut sa comunic cu cineva... Simteam ca persoana aceea trece printr-o perioada mai grea si doream sa ma bag in seama. Sa-i spun un lucru frumos legat de bucuriile vietii pe care ar trebui sa le tinem mai mult minte si sa lasam mai la o parte amintirile clipelor triste. Nu am reusit, asa ca am scormonit dupa alte vorbe ...
O colega de serviciu era incantata de niste vorbe dintr-o carte, asa ca i-am cerut sa mi le spuna "cateva boabe de bucurie in jalnicul pustiu al vietii". Da, toti ne dorim asta nu?...

Citatul complet e cam asa "doreau cu aprindere sa culeaga cateva boabe de bucurie in jalnicul pustiu al vietii. dar aveau in fata doar un viitor marginit de uratenia trudei fara sfarsit si de prapastia neagra a unei si mai cumplite prabusiri catre care drumul era mai scurt, desi mai bine platit". Asta doreau doua muncitoare in America anilor '30.

Eu ma intreb daca azi nu ne dorim tot asta?

Aberatii instant

amaliai@gmail.com (afi) — Fri, 18 Sep 2009 19:17:00 +0000

As fi vrut sa fiu undeva sus
sa ascult, sa privesc
sa vad cat de mica poate fi lumea
iar ea habar nu are
si cata galagie poate sa faca...
si cat de mandrii sunt unii ca fac parte din lumea asta

sunt aici jos, si vad
ca lumea e mare.
galagia imi zornaie in creier
verdele incet, incet se transforma in betoane
iar noi, cei de aici devenim mici, tot mai mici
mai fara de viata
mai fara de iubire de viata
suntem roboteii acestei lumi
inima a uitat sa bata in ritmul copilariei
bate sacadat
ascultand zi de zi aceleasi voci,
aceleasi promisiuni imbracate in alte vorbe
fara legatura cu dorintele noastre, cu nevoile noastre reale

vreau sa fiu undeva sus, unde sa fie verde, aer, soare, apa, lumina, bucurie, rasete, cantece
unde visul devine relitate
unde nu speri in zadar
unde viata e viata

Dupa Madonna

amaliai@gmail.com (afi) — Wed, 02 Sep 2009 19:27:00 +0000

Am ramas cu

madonna - miles away songs
free Music downloads | Free Mp3 downloads!

Madonna Lyrics | Miles Away Lyrics

si

Am fost la Madonna

amaliai@gmail.com (afi) — Thu, 27 Aug 2009 18:46:00 +0000

Da, am fost la concert, acel concert atat de controversat si zic eu pe drept.

Am asteptat concertul asta pentru ca imi doream sa vad show-ul Madonna dupa ce urmarisem la Tv si pe net secvente din concertul anterior "Confessions ..." care mi se paruse un super-show (si azi cred acelasi lucru).

Cu doua zile inainte am intrat pe you tube si am cautat secvente din actualul concert "Sticky & Sweet"- cel mai vandut (de ce oare?)- si am constatat ca sunt o sumedenie. Chiar mi-am zis ca - asta e, daca merg la concert si nu vad nimic, vin acasa si ma uit pe you tube.

Si de parte nu sunt de a face acest lucru.

Fac parte dintre acei spectatori care nu au vazut aproape nimic din ce se intampla pe scena, probabil trebuie sa stii unde sa te asezi. Am constat ca in astfel de cazuri experienta concertelor anterioare conteaza. La mine a fost = 0.

Ma multumeste insa faptul ca am vazut destul de bine pe un ecran in apropierea caruia am stat, desi pastrarea locului e o adevarata arta, asta pentru ca sunt multi carora le mai trebuie o bere, un suc ... si atunci ies din multime, se intorc, se freaca de tine, iar cei inalti inevitabil trebuie sa-si croiasca drum si sa se posteze in fata ta. Mai sunt si fani adevarati, care stiu versurile, canta, urla, sar si pana la urma ajung si ei sa se frece de tine - luati de val, de ritmuri. Eu nu ma incadrez aici, nu am sarit, nu am urlat. Am asteptat sa incep sa simt, sa intru in ritm. S-a intamplat si asta dupa mometul huiduielior -pe care iar nu le-am inteles. Ce-au avut cu mesajul Madonnei, care mi s-a parut corect si de bun simt nu stiu... Probabil multi in loc de romanes au inteles romanian nu stiu... Dar, zic eu, huiduielile acelea nu isi aveau rostul.

Nu stiu cum sa cataloghez concertul. M-au intrebat multi amici "cum a fost?" Primele vorbe au fost "So-so" apoi am extins spunand ceea ce am scris mai sus. De fapt nu am vazut show-ul ci doar bucati din el, nu m-a extaziat nimic, nu mi-a ramas "pe creier" nici un efect scenic extraordinar - pentru ca nu le-am vazut. Am platit un bilet pentru a sta in fata unui ecran, ca la cinematograf, numai ca in loc de scaun tapitat si popcorn am avut parte de praf, fum de tigara, a trebuit sa ma inalt pe varfuri, sa-mi incordez spatele, sa accept frecusuri iar cand a inceput sa-mi placa sa aud huiduieli si apoi dupa putin timp The end.
Concluzia e - stai acasa - ia-ti concertul pe DVD si ... tot acolo ajungi sau ia-ti bilet de VIP - macar stii ca stai jos daca altceva...

Despre organizare...
Nu am inteles de ce a fost interzis consumul de bauturi alcoolice pe o raza de X km in jurul parcului, daca oricum in interior bautura de baza era berea?
Nu am inteles de ce s-a anuntat vanzarea biletelor pana la ora 22 cand accesul era permis pana la ora 20.30.
Nu am inteles de ce, daca se stia ca Madonna va intra pe scena la ora 22 - nu au fost anuntati si cei care asteptau acolo. Deja lumea isi pierduse rabdarea. La un moment dat se faceau pariuri de genul - "Dai un milion daca Madonna nu o sa zica Salut Budapesta". Uite ca nu a spus asta, a spus "Hello Roamania".
Nu am inteles de ce scena a fost asa joasa?

Nu am inteles de ce organizatorii dau vina pe public (in legatura cu acuzatiile referitoare la prea putine toalete, cozi la bautura etc) si spun ca majoritatea au intrat pe poarta de la metroul Izvor cand la ora 18 accesul pe acea poarta era deja blocat, iar oamenii erau dirijati catre intrarile din zona Hasdeu?

Casuta de lut (cob house)

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 23 Aug 2009 11:56:00 +0000

Intr-o perioada in care multi isi construiesc case cat mai impunatoare si mai stralucitor colorate exista oameni care viseaza la altfel de case, pe care sa si le faca ei cu propriile maini.

Case dintr-un fel de paianta - spun un fel de pentru ca de aici veti afla mai multe despre acest material si acest tip de casa. Un material ce va da libertate in exprimarea formelor, nu veti mai fi ingraditi de linii drepte, spatii dreptunghiulare + este si ecologic.

Cred ca cel mai frumos scrie Ioana - ea stie mult mai multe si de la ea am aflat si eu despre casele acestea. Urmariti link-urile postate de ea si veti descoperi arhitecturi interesante - mie mi-a ramas gandul la o usa extraordinara si sa spun drept chiar as vrea sa vad o astfel de casa si sa aflu mai multe despre procedeele de construire.

Jurnale, jurnale...

amaliai@gmail.com (afi) — Sat, 22 Aug 2009 09:31:00 +0000

Jurnalul - Oana Pellea
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, stiu - v-am spus ca citesc "Jurnalul" Oanei Pellea si apoi nu am mai zis nimic. E greu sau mai corect imi e greu sa scriu despre cartile citite. Mi-am dat seama ca in momentul lecturii ar trebui sa ma opresc asupra pasajelor care imi plac sau ma duc cu gandul la alti oameni (lucruri) reali (reale) sau din alte carti si sa iau notite... Inca nu am ajuns sa fac asta - asa ca, acum, dupa cred mai bine de o luna de la finalizarea cartii ce sa va spun... Am regasit un om ca noi toti, ca mine, ca tine - un om cu tristeti, singuratati, ras, plans - evadari in trecut sau ...

Misterul se pastreaza... cartea a spus destul de multe si parca ceva nu a fost spus - acel ceva ce ne deosebeste.

Ce am mai retinut, si ar fi bine sa stie tot spectatorul de teatru - ca pentru un actor nu invatarea textului e cel mai greu lucru ci ce vine cu el si dupa ...
A fi actor nu inseamna a invata un text!

Eu zic sa cititi cartea - uneori va va intrista, alteori veti invata sa priviti lucrurile aparent banale cu alti ochi, veti vedea cum aceste lucruri creeaza bucurii, va devin prieteni. Sau poate stiti deja, pentru ca fiecare dintre noi avem lucrurile noastre...

Scrisori catre fiul meu - Gabriel Liiceanu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Da, aceasta a fost cartea ce i-a urmat Jurnalului Oanei Pellea... Da! Am descoperit ca-mi plac cartile - jurnal. Nu stiu, descopar ca oamenii mari sunt oameni ca noi toti - numai ca viata i-a aruncat in altfel de cercuri, intre altfel de oameni - dar au ca si noi suferinte, necunoasteri, iubiri, amintiri... Iar noua ni se pare ca in lumea lor se traieste mai usor, ca viata lor e mai usoara...
O sa vedeti cum boala nu iarta pe nimeni, o sa vedeti cum despartirile de fiu sunt dureroase, ca lumea asta de azi si tehnologiile noi ii bulverseaza si pe ei. O sa descoperiti copilul Liiceanu , adolescentul Liiceanu , tatal Liiceanu.

Mi-a placut foarte mult pasajul dintre Tata si Fiu - iarna - cand fiul se intoarce tarziu in noapte si se aseaza alaturi de tata pentru un somn linistit...

Amintiri despre secolul 21 - Ioana Parvulescu
mai multe pe www.libhumanitas.ro

Despre cartea aceasta cred ca am aflat dintr-un interviu al Oanei Pellea - daca nu chiar din cartea sa. Ce-i drept nu am terminat de citit - am trecut de jumatate - dar imi place - un stil asemanator cu cel al D-nului Liiceanu - asa-mi pare - si poate de asta imi place.

Sa vezi lumea in care traiesti pusa pe hartie, scrisa frumos. Sa vezi ca timpul nu e scurt doar pentru tine ci trece la fel de repede pentru toti - fie ei muncitori, filologi, savanti...
Asa afli cum obiceiurile noilor tehnologii nu sunt agreate si incadrate in bunele maniere... ca a scrie o urare pentru intreaga ta lista de email poate deveni o ofensa la adresa destinatarului, sa vezi ca disparitia unui covor din fata usii e deranjanta - pt ca da covorul acela iti era drag, te intampina. E lumea asta in care ma invart si eu si tu, Romania asta cu oamenii ei mai buni sau mai rai, Romania contemporana.

Misterul Oana Pellea

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 21 Jun 2009 10:23:00 +0000

Buna va zic, cu bucurie va zic, asta pentru ca ma bucur sa scriu din nou... Nu stiu cati sunteti voi, cei ce cititi aceste randuri, poate scriu doar pentru mine – dar asta imi face bine.

Nu am mai scris pentru ca mi-a lipsit dorinta, mi-a lipsit bucuria... A fost o perioada in care timpul a trecut si atat. Subiecte au fost dar le-am scris undeva in mintea mea si au ramas acolo cu speranta ca poate maine le voi imparti cu voi. Dar a mai trecut o zi si inca una si... asa si-au pierdut actualitatea, au devenit trecut fara de sens...

De ce scriu acum, ce s-a intamplat? Vinovat sa fie un om? Da este un OM. Am vrut sa cunosc mai bine un Om, omul cu numele Oana Pellea.

Intr-o seara, tot butonand telecomanda, am dat pe Realitatea Tv de Ea si de cartea sa. Am descoperit ca a scris, nu orice, ci un Jurnal. Atunci mi-am spus ca trebuie sa citesc acea carte, pentru ca impresia mea era ca asa am sa o descopar pe Oana Pellea omul, nu actorul.

Apoi a venit BookFest si lansarea. Am spus “voi merge, vreau autograf”. Si am fost, si am autograf…

Pentru mine Oana Pellea e un mister… iar mie intotdeauna mi-au placut oamenii plini de mister, oamenii tristi… Nu stiu cand am descoperit-o, nu stiu cand a inceput sa-mi placa. Nu-mi amintesc decat cateva scene din filmul “Stare de fapt” cred, si franturi de interviuri Tv. Interviurile acelea probabil au creat misterul, spunea si parca nu spunea prea multe despre ea, dorea ca oamenii sa o cunosca dar parca nu... Pentru mine Oana Pellea era un om trist, un om neinteles, un om care lupta cu lumea asta pentru a arata ce/ca este EA si nu fiica lui Amza Pellea. Apoi in ultimii ani, odata cu aparitiile in productiile de televiziune, cand expunerea mediatica a fost mai mare, am perceput un om care poate rade, care se poate bucura. Un om pe strada caruia a rasarit soarele si rasare in continuare. Am avut impresia ca de la un moment dat s-a eliberat de o povara (sau poate nu, poate doar s-a obisnuit cu ea? Poate acea povara i-a devenit prieten ...?)
Am vrut sa o vad pe scena, vroiam sa o descopar, imi placea. Am vazut “Buzunarul cu paine” care pana la urma s-a dovedit tristete si speranta. Doream si doresc sa vad o piesa in care Oana Pellea rade, se bucura din tot sufletul...

La lansare... Am ajuns. O vad undeva in multime, intr-un colt. E un om ca mine, ca voi, un om... Lansarea s-a decalat cu o jumatate de ora. Cumpar cartea si ma invart printre alte standuri in asteptare... Apoi o vad iar. Prietena mea (cu care eram) imi spune – hai du-te si cere-i autograf. Si am fost. Si mi-a dat. Dar nu am putut sa-i spun decat “Multumesc!” nu stiam ce puteam sa-i mai spun, nu aveam cuvinte, erau inutile. Sa-i spun ca-mi place... probabil ca aude de la multi asta... si poate ca acei oameni au vazut mai multe piese de teatru in care a jucat, poate ca acei oameni stiu sa gaseasca cuvintele. Eu nu am gasit. Si imi era ciuda, vroiam sa-i vorbesc dar nu stiam ce sa-i spun. As fi vrut sa-i vorbesc ca unui prieten, dar nu-i eram decat o figura din multime, o persoana din multime... Eram prea mica, ma simteam prea mica... Am multumit si am plecat... Acum i-as spune “Va iubesc!”

Lansarea... Gabriel Liiceanu, Oana Pellea, Dan C. Mihailescu si la un moment dat , Ioana Parvulescu. Prezentarile facute m-au facut mai curioasa, iar prietena mea care venise doar cu mine – mi-a zis apoi “in prezentarile astea parca ma vad pe mine..., vreau sa citesc cartea dar mi-e teama sa nu ma deprime mai mult”. O va citi!

Mi-a placut ce a spus Liiceanu la un moment dat, redau din memorie, cartea/Oana Pellea este precum o mare de lacrimi peste care apare intotdeuna curcubeul, un curcubeun intreg.

Am inceput cartea, deocamdata e asa cum am perceput-o. O carte plina de tristete dar si de raze de soare. Vreau sa o termin si poate atunci voi mai scrie. Sau poate nu. Poate doar am sa va rog sa o cititi. Din primele pagini am descoperit pasaje de stari cu care si eu ma pot identifica.... In lumea asta, de acum, cred ca sunt multi care trec prin astfel de stari. Care? Cititi cartea... Uneori e bine sa vezi ca nu esti singur... sa vezi ca si altii au momete in care gandesc, traiesc, simt ca tine. Ca nu e nimic anormal cu tine....

Acum inchei pentru ca am de citit o carte. Si chiar vreau sa o citesc pana la capat, si mi se pare ca timpul e dusmanul meu... si...

Probabil misterul va ramane!

Unde esti copilarie?

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 10 May 2009 18:27:00 +0000

Mi-am tot dorit in ultimul timp sa fiu copil din nou...

Ma intorceam de la lucru si trecem pe langa un loc de joaca, iarba verde, copii fara griji... mi-as fi dorit sa fiu printre ei ... Atunci am realizat ce naiva eram in copilarie cand imi doream sa ma fac mai repede mare, credeam ca asa -terminand scola- va fi mai bine, nu va trebui sa ma scol devreme, nu voi mai avea lectii de facut... Dar ... Acum imi doresc ce aveam atunci cand nu realizam cat de bine era. Iarba verde, gradina copilariei, mintea de acum, fluturii...
Foarte rar vad acum fluturi, greieri, lacuste. E o minune o plimbare la munte in care redescopar o gargarita, o soparla... cantecul cucului, cand cerul e limpede si mai aproape, nu acoperit de blocuri gri si posamarate.

Antunci ma plangeam de culesul prunelor - recunosc de asta nu-mi este dor ... dar uneori as vrea sa merg la cules de fragi, la greblatul fanului, vreau sa astept prima picatura de must, sa bat sacul cu fasole si apoi sa aleg boabele, sa scot apa dintr-o fantana... ...

Scriu ....

amaliai@gmail.com (afi) — Wed, 01 Apr 2009 19:25:00 +0000

Nu am mai scris de foarte mult si asta nu pentru ca nu as fi avut ce, ci pur si simplu pentru ca nu am avut starea necesara. Nu am putut deschide calculatorul dupa orele de serviciu... Nu stiu cum fac unii de pot scrie permanent... Probabil o fac in timpul programului de lucru, functia le permite asta sau... nesimtirea ca sa zic asa, sau cu acordul sefului... Eu nu prea vreau sa fac asta. Vreau sa pot scrie in timpul liber dar am ajuns ca in acest timp sa nu-mi doresc altceva decat sa stau sau sa ma plimb, mai ales ca vine primavara si e cazul sa ne miscam ceva mai mult.

Azi am avut chef sa ascult muzica clasica si am si facut-o. Asa ca iata aici o mostra de ceea ce imi place. Nu am mai ascultat de mult timp genul asta de muzica ...

Multe lucruri frumoase pe lume de care uneori uitam ...

Suntem inconjurati doar de subiecte de scandal, de vedete inventate peste noapte, de femei dezbracate ce apar peste tot ...
In timpul ce a trecut au fost ceva subiecte pe marginea carora as fi vrut sa scriu desi poate ca mai bine ar trebui sa le las asa...

1. Mihaela Radulescu
Nu stiu foarte multe despre tot scandalul iscat. Nu cunosc detalii, nu am urmarit subiectul dar nu-mi place cum profita de pozitia de vedeta de televiziune, cum incearca sa-si mainipuleze admiratorii. Am vazut asta - de fapt nu am rezistat pana la final.
Ce are a face omul de televiziune, cariera, cu viata personala? Poti fi foarte bun profesional si lamentabil in viata personala. Nu cred ca i-au fost contestate calitatile de om de televiziune. Cred ca ii sunt contestate calitatile de "familist"... Acest documentar "laudatio" nu stiu daca si-a atins scopul. Ci a avut efect contrar... Poate ca ar fi fost mai bine sa nu se foloseasca de propria emisiune pentru a rezolva problemele personale...

2. Sindromul sexy-braileanca
Au aparut peste noapte precum ciupercile dupa ploaie. Unii oameni din media se intreaba de ce si cum... Pai cum? Pai de ce?
Pai... Ce vedeti pe primele pagini ale unor ziare? Cu ce vedete defileaza aproape zilnic unele emisiuni TV? Cine apeleaza la ele? Cine le invita - azi intr-o emisiune TV - maine in alta??
De ce e media invadata de femei dezbracate?? Ca sa-i faca concurenta lui Dezbracatu??? Cine le afiseaza, cine plateste pentru spatiile din ziare ocupate de ele, pentru bannerele afisate pe site-uri? Nu mai are presa ce scrie? E in pericol de disparitie? Se salveaza presa folosind femei goale, scandaluri nascocite peste noapte la o bere, pseudovedete manelistice?
Criza e vinovata? Cine naiba e vinovatul?

Spectacol caritabil - asociatia IHTIS

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 23 Feb 2009 18:21:00 +0000

Campania „350.000 euro = solidaritatea a 350.000 de oameni” continua. Vineri 27 februarie, orele 18, la Palatul Copiilor / sala mica sunteti invitati la spectacolul folcloric „Suflet langa suflet prin cantec”. Organizator: Asociatia IHTIS. Producator: Florin Racoci. Intrarea libera.

Alte detalii pe: http://asociatia-ihtis.ro.

Plagiat sau nu?

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 02 Feb 2009 20:04:00 +0000

Azi am primit newsletterul Cinemagia care anunta - "Film cu 13 nominalizari la Oscar, acuzat de plagiat!" lucru care m-a facut curioasa - asa ca am dat click sa vad despre ce este vorba. Se pare ca filmul "The Curious Case of Benjamin Button" este acuzat de plagiat de o italianca. Faptul asta m-a facut sa zambesc si sa imi amintesc de ceva similar intamplat cu filmul lui Mungiu - 4,3,2. Imediat dupa ce filmul a fost premiat la Cannes a fost acuzat de plagiat. Si atunci m-am intrebat de ce a aparut acuzatia dupa premiere... ??? Era mai posibila atunci o despagubire baneasca si doar asta se urmarea? Sa fie vorba doar de bani?

Pe italianca nu o pot acuza de asta pentru ca nu stiu daca filmul a rulat in Italia inainte de a fi nominalizat (presupun ca nu).... Daca e plagiat? Pot spune ca poate fi posibil, ca pot exista similitudini. E posibil sa existe plagiat cum e posibil ca povestea scrisa de italianca (in 1994) sa se asemene foarte mult cu cea scrisa de F. Scott Fitzgerald (publicata in 1921) si care, spun producatorii filmului, i-a inspirat.

Cate sanse are italianca sa dovedeasca ceva??? Asta probabil se va decide dupa ce vor fi citite si comparate scrierile implicate in scandal. Prea multe sanse nu-i dau italiancei... Voi ce ziceti?

Oricum se dovedeste faptul ca astfel de povesti legate de plagiat exista si la nivel mai mare, nu doar in tarisoara noastra unde deseori ni se pare ca totul e posibil, chiar daca nu are noima...

Furtuna de Shakesperare

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 19 Jan 2009 18:36:00 +0000

Furtuna de Shakesperare la Teatrul Mic
regia Catalina Buzoianu

Am avut norocul sa fiu invitata la avanpremiera acestei piese. Vazusem cateva piese in regia Catalinei Buzoianu, dar nici un Shakesperare. Nu citisem piesa, nu stiam nimic despre actiune ... Nu voi povesti ce am vazut ci voi spune doar ce am simtit si ce mi-a placut (asta pentru ca doresc sa vedeti punerea asta in scena).

Mi-a placut tot ce a insemnat scenografie cu toate ca uneori imi era putin teama ca sa nu cada cineva...(mergeti si vedeti de ce). Mi-a placut muzica, mi-au placut proiectiile ce completau actiunea din scena... Chiar m-au impresionat - pentru ca nu mai vazusem o piesa de teatru in care tehnica moderna sa fie atat de bine folosita si sa completeze actul artistic.

La finalul primei parti nu intelesesem mare lucru si ma intrebam daca e vina mea... si acum ma intreb... M-am simtit mica si incapabila a intelege toate acele lucruri care disecate, luate bucata cu bucata - insemnau ceva, imi spuneau ceva ... M-am pierdut in amanuntele acelea si am uitat de intreg, de poveste...

Partea a doua insa a facut lumina... mi-a deslusit foarte clar, simplu si usor tot ceea ce vazusem in prima parte... Poate asa a fost scrisa piesa... Nu stiu, pentru ca am recunoscut mai sus ca nu am citit-o... Dar, ca de fiecare data dupa ce vad o piesa de teatru, imi zic ca trebuie sa citesc varianta originala.

Oricum, daca ati citit piesa cu atat mai bine, trebuie sa vedeti si punerea asta in scena. Merita. Macar pentru stilul nou/altfel de abordare...

Am revenit

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 11 Jan 2009 11:13:00 +0000

A mai trecut un an... Nu vreau sa scriu despre ce a fost sau nu a fost si nici ce as dori sa fie...

Vreau doar sa mai pot scrie... sa mai am idei, chef si ... atat. Sa ma simt bine!

Amalia respira adanc

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 15 Dec 2008 20:24:00 +0000

"Amalia respira adanc" este o piesa de teatru scisa de Alina Nelega Cadariu. Se joaca la teatrul Act. Cand am hotarat sa merg eram putin reticenta desi imi fusese recomandata cu entuziasm. Ma gandeam ca ma voi plictisi, ca nu voi rezista. Cu ce ma poate captiva o piesa interpretata de un singur om? O piesa cu un personaj...
Vazusem pise cu doua personaje care nu m-au impresionat.

A fost altceva...

Surprinzator - nu m-am plictisit, desi a fost un moment (pe la inceput) cand mi-am zis ca va fi un dezastru, iar texte despre comunism... iar plictiseala, iar ... Ma inselasem.
A fost altceva - o poveste dintr-o lume si despre o lume in care am trait - o poveste despre supravietuire. Amintiri proprii rostite de altcineva... O respiratie ce nu insemna doar a trage aer in piept ci infruntarea umilintei, infruntarea nedreptatilor - acceptarea cu un nod in gat a acelei vieti, putinta de a le tine piept fara a o lua razna (sau nu?).

Daca va mai amintiti de deodorantul Mozaic eu zic ca trebuie sa vedeti aceasta piesa. Va veti aminti de copilaria la tara, de guma Turbo, de cenaclul Flacara, de multe altele mai bune sau mai rele... Veti face haz de necaz, veti rade, veti plange... veti respira adanc, veti aplauda...

Iar la sfarsit o sa ramaneti cu intrebari - "cum poate un om sa joace asa? cata energie? de unde atata forta?" Ma refer la Cristina Casian - omul ce sustine tot acest spectacol - un "one women show".
Va veti intreba cum se poate scrie un asemenea text, autorul a fost chiar atat de marcat? Sau poate nu va veti intreba - poate asta e doar intrebarea pe care mi-am pus-o eu... poate ca voi veti avea alte intrebari...

Veti fi impresionati, incantati, surprinsi... Poate va veti simti mai mici... sau supravietuitori... Depinde...

Dar trebuie sa vedeti aceasta piesa! Trebuie sa o descoperiti pe Cristina Casian.

Alte informatii gasiti aici.

IHTIS - poti dona mai usor

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 15 Dec 2008 20:12:00 +0000

A trecut aproape o luna, iar pentru cei de la IHTIS nu in van. Au reusit sa faca posibila donarea prin SMS sau telefon.
- Poti dona 1 euro/apel formand 0900.900.081 in reteaua Romtelecom!
- Poti dona 2 euro prin SMS la 848 in reteaua Vodafone/Orange/Cosmote!

Asociatia IHTIS - puterea de a face din NIMIC - CEVA

amaliai@gmail.com (afi) — Tue, 18 Nov 2008 18:02:00 +0000

Astazi via Manafu am aflat despre campania "350.000 Euro = Solidaritatea a 350.000 oameni" initiata de Asociatia IHTIS.

IHTIS este creata de tineri cu dizabilitati care vor sa traiasca normal si ne demonstreaza ca ceea ce conteaza cand vrei cu adevarat ceva, este credinta si dorinta ca ceea ce ne dorim se poate realiza. Oameni care vor sa traiasca, care nu se lamenteaza, nu se plang ... Ei lupta pentru ceea ce li se cuvine - o viata independenta, integrarea fireasca in societate, imbratisarea semenilor, ...

Au un vis, o dorinta - aceea de a crea un Centru de Viata Independenta, vor sa arate ca se pot descurca, ca sunt altfel intr-un alt mod si nu asa cum ii consideram noi. Da sunt ALTFEL si pot face lucrurile si viata lor sa arate ALTFEL, asa cum poate noi ar fi trebuit sa o facem pentru ei. Noi care avem ceea ce ei nu au si nu stim sa apreciem asta. Noi - care pana acum le-am spus ca nu pot face nimic, i-am ignorat... Acum ne demonstreaza ca pot face CEVA - mult mai mult decat am putut face noi pentru ei. Noi care nici macar nu ne-am gandit ca am putea face ceva... dar nu ne condamna, ne accepta asa cum suntem - ignoranti, nestiutori, plangaciosi, jalnici...

Haideti acum sa le acordam sprijinul, sa le fim alaturi, sa-i acceptam. Gasiti aici modalitatile prin care puteti face asta.

Da, ar fi mult mai usor daca ar exista si un sistem de donatie prin SMS. Poate ca, transmitand in felul nostru mesajul acesta - se va si realiza.

Daca vorbele mele au fost neputincioase si nu v-au convins priviti mesajul de mai jos!

Durerea care vinde

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 17 Nov 2008 19:29:00 +0000

De fiecare data cand se intampla un eveniment catatastrofal, accident de munca, inundatii etc media are ce dezbate - nu o ora, nu o zi, ci mult mai mult. Apar titluri care mai de care mai pompoase, discutii despre ce, de ce si cum, dar dupa o vreme totul ramane uitat...

Asa se va intampla si acum cu accidentul de la mina Petrila... Televiziunile, presa scrisa vor avea subiect de dezbatut pana cand ultimii morti vor fi ingropati, se vor face analize, dezbateri, se va discuta de vina lui X, de banii Y care ar fi trebuit sa... ATAT. Dupa care se va asterne TACEREA. Un mare BUM urmat de un nor de PRAF si apoi LINISTE.

De ce nimeni nu mai continua apoi?... Au fost accidente si in anii '90 in minele Petrila, Vulcan si??? S-a vorbit atunci, in acele zile si atat. A venit acest BUM nou si se vorbeste iar... si??? Oamenii de acolo vor face ceea ce stiu sa faca, vor merge la munca, vor accepta conditiile date, vor intra in pamant... De ce? Pentru ca asta stiu sa faca cel mai bine, pentru ca altceva nu au ce face, pentru ca au familii, copii... - pentru ca asta este viata lor - mina - din tata in fiu...
Credeti ca va face cineva ceva pentru ei? Se va schimba ceva?

Acum presa are un os de ros, au subiecte - cum nu? doar ce vinde cel mai bine? Durerea, scandalul, mizeria, tigania ... Presa supravietuieste, nu stiu ce explozie ar putea-o darama, ei scot aur din durere, din boala, din rufe spalate in public si barfa... o presa de mahala ...

Ce-i drept, ici colo, uneori, mai sunt reportaje despre realitatile din Romania, ne sunt aratate din nou fetele negre ale acesteia, iar uneori pe ici pe colo mai apare si o pata de culoare. Cam asa as traduce seria de reportaje ProTv - "Romania te iubesc"(alb/negrul) si "Te vezi la stirile ProTv"(pata de culoare).

Asa am aflat ce se intampla la Ocnele Mari - unde oricand oamenii pot fi inghititi de pamant. Se stie acest lucru de mai bine de 2 ani?? Si ce credeti ca s-a schimbat ceva? Ca oamenii vor fi stramutati? Ca deja sunt case noi care ii asteapta?? Nuuuu! Doar traim in Romania...

Si se spune ca Presa e a doua (parca) putere in stat... A doua putere care ce? Profita de tragedia unora, se face ca ii pasa, emite pretentii dar ... Vreau sa-mi spuneti un lucru bun la a carei realizare a contribuit presa? Libertatea de exprimare...??? cred ca asta s-a castigat odata cu libertatea ...

Altceva?

PS: Pe N24 - se discuta despre accidentul de la Petrila - headline-ul e NOROC BUM!
Ce mai pot spune?

MTV EMA 2008

amaliai@gmail.com (afi) — Sat, 08 Nov 2008 18:25:00 +0000

Am vazut, intamplator, o parte din show. Ce m-a impresionat? Vedeti mai jos.

Cand vom vedea si in spectacolele artistilor romani asa ceva? Ce ne lipseste? Tehnologia? Ideea? Scenograful? Banii?

Timpul .... (2)

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 02 Nov 2008 18:19:00 +0000

Da, nu am mai scris de ceva timp si asta nu pentru ca nu as avea ce scrie ci pentru ca nu prea am avut timp... Cineva imi spunea ca asta nu e o scuza, ca daca vrei iti gasesti timp. Probabil ca asa este, dar cred ca as face o completare - timpul il folosesti in functie de prioritatile pe care ti le creezi.

Poate ca uneori e mai important sa-mi petrec timpul cu o persoana draga decat in fata unui calculator facand lucruri care nu-mi mai aduc nici o satisfactie... Poate ca uneori vreau sa dorm, sa uit de toate si atat... Poate ca uneori ...

Da, asa ar trebui sa se intample, ar trebui sa facem trecerea timpului placuta, placuta noua nu altora, sa ne traim viata pentru noi nu pentru altii ...
Sa ne amintim ca mai avem nevoie de socializare,
... ca mai avem nevoie de o plimbare in parc,
... ca mai vrem sa simtim frunzele uscate trasnind sub talpi,
... ca mai vrem sa ascultam melodiile din studentie,
... ca mai vrem sa vedem o piesa de teatru, un film, sa mergem la un concert
... ca vrem sa iubim si sa fim iubiti si ca ne gasim timp pentru asta
... ca vrem sa vedem si sa simtim cum trec anotimpurile si ce inseamna asta
... ca vrem sa vedem cerul ziua dar si noaptea
... ca vrem sa nu facem nimic si sa nu dam socoteala pentru asta
... ca vrem ca maine sa nu mai mergem la lucru ci pe un varf de munte
...

De cate ori nu ne-am trezit spunand "cand a venit toamna (vara/iarna/primavara), abia acum am vazut pomii ingalbeniti"? ... De cate ori nu incercam sa socotim cate saptamani/luni/ani au trecut de cand nu am vorbit sau nu ne-am mai vazut prietenii (din facultate sau nu)?... De cate ori nu incercam sa ne dam seama ce am facut in viata asta pana acum si sa constatam ca raspunsul nu ne onoreaza/multumeste? ...
De cate ori nu ne-am spus de maine schimb asta/ailalta, fac aia/ailalta si de cate ori decizia a fost uitata din prima ora a zilei urmatoare? De cate ori ...

Poate e vorba si de ce-l face pe om fericit... Fericirea e dependenta de timp, de deciziile pe care le luam pentru a ne trece timpul... Azi sunt fericita pentru ca mananc un mar si asta imi aminteste de copilarie... O fericire de scurta durata care insa ma poate face sa iau alte decizii care-mi prelungesc fericirea...Poate ca maine sau in ora urmatoare sunt fericita pentru ca ma vad cu un om drag mie... Pentru unii astfel de fericiri nu exista - pentru ei fericirea inseamna altceva... o casa, o masina, o excursie... Fericirea e un cumul de stari... pentru a o recunoaste uneori suntem nevoiti sa suferim, pentru a o trai trebuie sa trecem prin o multime de alte stari ce se succed, pe care noi ni le cream sau doar le acceptam.
Suntem nevoiti sa acceptam si lucruri care nu ne multumesc, care nu ne fac sa ne simtim bine. Si asta pentru ca traim printre oameni cu care interactionam, care ne influenteaza. Traim intr-o societate in care pentru a ne integra trebuie sa respectam anumite reguli.

Problema e ca trebuie sa gasim un echilibru. Nu trebuie sa devenim scalvii societatii si normelor ei dar nici sclavii propriei noastre personalitati...

Timpul....

amaliai@gmail.com (afi) — Thu, 09 Oct 2008 20:02:00 +0000

Timpul nu-mi mai ajunge... Nu am timp nici sa scriu pe blog, nici sa citesc alte bloguri, nici sa citesc altceva... Ma intreb cum fac ceilalti bloggeri? Cei ce scriu aproape zilnic... Cred ca blogul pentru ei a devenit o sarcina de serviciu pentru ca altfel nu-mi dau seama cum reusesc...

Macar daca as face lucruri fenomenale, dar nu - doar munca. Oare se merita? Cate lucruri frumoase exista pe lume ce asteapta a fi descoperite... Iar noi ne ingropam zilnic in munca.

Pentru ce?

Si uite asa trece viata si nici macar nu-i simtim gustul...

Imobiliare: Pana unde?

amaliai@gmail.com (afi) — Mon, 29 Sep 2008 20:06:00 +0000

Ceea ce va urma nu este un experiment, ci realitate.

In ultima luna am urmarit anunturile imobiliare pentru a vedea cat de posibila mai este azi achizitionarea unei “case” asa cum ne place sa spunem chiar si atunci cand vorbim de un apartament. Pentru ca acea garsoniera sau apartament ar urma sa fie casa noastra, ne-ar crea acea stare de bine, de ACASA, de al meu, de stabilitate...
Si de ce nu, ma simt mai bine platind lunar pentru ceva ce stiu ca e al meu decat platind o chirie pentru o locuinta din care oricand pot fi data afara.

Am ales un buget - 85k-90k euro si o zona – Titan. Apoi am zis ca e mai bine sa caut un imobil nou. Am inceput cautarile pentru un apartament cu 2 camere dar in scurt timp am realizat ca e imposibil sa ma ating de asa ceva – preturi de la 105k euro. De unde atatia bani? Ce salariu sa ai sa poti lua un credit pentru o astfel de locuinta? Prin urmare am inceput sa ma uit dupa garsoniere, dar pentru tot ce gaseam pana in 70k pe site-urile de imobiliare sau ale dezvoltatorilor mi se spunea ca s-au dat.

Am scris dezvoltatorilor cerand preturi si detalii despre modalitatile de plata si despre tot ce au la vanzare garsoniere/ap cu doua camere. Cele mai dese raspunsuri spuneau ca tot ce e finalizat pana in acel moment este vandut/rezervat dar au clienti care vor sa-si vanda contractul... Desigur pretul cerut de acestia era mult mai mare decat bugetul stabilit.
Modalitatile de plata – majoritatea – constau intr-un avans ce varia intre 15% si 45% iar la primirea locuintei restul.

In cele din urma am ajuns si la un targ imobiliar. Aici ce-i drept am gasit cateva oferte sub 90k. Una – cea mai ok – in ceea ce priveste pretul (66k) era situata pe undeva intr-un complex la 4 km de Vitan-Barzesti. Am tot incercat sa aflu la targ cam cum se ajunge pentru vizionare, mi se arata harta si mi se spunea “uitati aici este Autovit, aici hotelul R. iar de aici mai mergeti 3-4km. Mi-am zis, gata, la pretul asta trebuie sa merg sa vad (mai ales ca am ce vedea, nu sunt doar planuri) – am sunat sa aflu cu ce pot ajunge acolo. Mi s-a spus “pai cu 102 pana la Vitan-Barzesti si de acolo pe jos 3 km jumatate”. Am intrebat cam cum e zona iar raspunsul “in dezvoltare”. Mi-a fost clar nu e cazul pentru moment sa ajung acolo. Ce fac? Ma mut acolo si cum ajung la munca? Ar trebui sa-mi iau si o masina. Prin urmare asta pe moment pica.
O alta oferta – tot garsoniera – 76k zona – Titan. Finalizare in toamna 2009. 15% avans + 10 % pana la sfarsitul anului iar restul la finalizare. Am lasat datele pentru a primi palnurile – asta pentru ca deseori se intampla ca suprafetele bucatariilor sa fie foarte mici, sau buncataria sa nu aiba fereastra, sau garsoniera sa nu aiba balcon etc. Am primit un email prin care mi se spune ca sunt bucurosi ca sunt interesata de oferta lor si ma asteapta la biroul de vanzari din locatia X pentru mai multe informatii.
O a treia oferta – o garsoniera de 79k – insa doar la ultimul etaj – sau mai ieftina pana in 70 daca tin bine minte – oferta targului – insa pentru cele de la parter. Am lasat si aici datele de contact. Am fost contactata si le-am spus ca nu vreau ultimul etaj si nici parter si culmea mi-au spus ca au si la alte etajele dar la 81k. A ramas sa ma gandesc.

Si ma tot gandesc, si tot citesc ZF, hotnews - opinii si opinii. Unii spun ca vor mai scadea preturile. Altii spun ca nu au cum sa scada – cel putin la cele noi – pentru ca pretul terenurilor creste, pretul la materialele de constructii creste si el... Altii spun ca investitorii nu mai vor sa dezvolte in conditiile actuale si automat cererea mare va duce la cresterea in continuare a preturilor... Altii spun – domne piata trebuie sa se stabilizeze – preturile vor ajunge la nivelul celor din 2006 – asta pt ca preturile nu tb sa se fie dictate de cererea de pe piata ci de capacitatea de cumparare ...

Apoi mai e problema cu bancile... Chiar voi putea lua suma pe care am stabilit-o ca buget? Unii au spus ca da, altii imi dau mai putin. Acum se schimba si normele, deci astept iar sa vad ce si cum... Astept si ma gandesc...

Ma gandesc acum la un apartament intr-un imobil vechi. Poate chiar vor scadea preturile si imi voi permite cu 80k sau mai putin un apartament cu 2 camere intr-un bloc construit dupa ’80, la un etaj rezonabil, cu un balcon rezonabil, intr-o zona rezonabila...

Dar ce fac daca nu scad? Dau 65k pe o garsoniera de 28mp, intr-un bloc construit pana-n ’75, la ultimul etaj??? (cam asta fiind oferta acum). Sau ... ???

Ma gandesc.... ma gendesc.... pana cand? Si unde ma va duce?

Ceea ce stiu acum este ca:
- un apartament intr-un imobil nou este greu de gasit - intr-o zona rezonabila (cu mijloace de transport, piata…) si la un pret pe care sa ti-l poti permite (adica pt care sa poti obtine un credit – asta presupune sa fie si finalizat)
- tot ce incepe sa se dezvolte acum - se dezvolta la preturi mult mai mari
- e mai bine sa poti vedea ceea ce cumperi (am vazut bucatarii deschise foarte mici – pentru mine aceea nu se putea numi bucatarie)
- pretul de pe site nu e intotdeauna actualizat
- azi un apartament poate avea un pret maine un altul (dar nu mai mic)
- apartamentele noi mai ieftine – fie sunt la capat de lume, fie la etajele extreme, fie nu au balcon, fie….
- apartamentele vechi mai iefitne – sunt cele de pana in ‘75, la ultimele etaje, suprafetele cele mai mici, situate la periferie

Probabil ca acum mi-au mai scapat anumite aspecte... Va las pe voi ce cititi sa adaugati ce credeti... Poate ma ajuta cineva si imi spune.... cat sa ma mai gandesc, cat sa mai astept...
Deja euro e de 3.7 lei....

Au trecut si Zilele Bucurestiului 2008

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 21 Sep 2008 16:17:00 +0000

Au fost doua zile pline de evenimente pentru bucuresteni. Concerte pentru toate varstele si gusturile - folclor din maramures, Costel Busuioc, Bryan Adams - asta ca sa le enumar doar pe cele ce mi-au iesit in cale.

Strazi pline de oameni, trasuri ca pe vremuri, costume de epoca, mestesugari si arta populara toate acestea te intampinau in incercarea de a vedea cat mai multe. Ce am reusit sa vad eu? Casutele mestesugarilor de pe aleea cu fantani - aici am baut suc natural de mere si mi-am zis ca intr-o zi am sa-mi iau niste scaune taranesti - din acelea cu 3 picioare - desi prietenii imi zic ca pentru ce? Apoi am ajuns in Pta Constitutiei - unde la ora aceea (12-13) se faceau ceva repetitii de sunet iar alaturi tronau standurile unuia din targurile imobiliare ale acestei perioade (asta pentru ca mai era unul la Casa Poporului - pe care l-am vizitat si despre care va voi vorbi intr-un alt post).

Dupa toate acestea am ajuns in centrul vechi unde se faceau repetitii pentru concertul Costel Busuioc (scena de la BNR). Alaturi de scena am baut primul must pe anul acesta si chiar a fost bun desi am stat ceva la coada pentru a ajunge la el). Dupa aceea am admirat costumele si trasurile si m-am intrebat de ce nu se iterzice traficul auto pe toate acele strazi ale centrului vechi pentru ca pe acolo sa circule doar trasuri - asa cam cum e prin Viena... De ce sa se intample asta doar de Zilele X sau Y?

Am ajuns pe seara si la Izvor - concertul Bryan Adams. Au fost momente enervante atunci cand un elicopter survola zona si acoperea cu zgomotul sau muzica. A trebuit sa inaintez in multime catre scena pentru a scapa de acel haos. Sonorizarea nu mi s-a parut perfecta - dar a fost bine. Atmosfera ok. Dupa concert a urmat un alt spectacol de sunet, foc, apa si lasere. Nu-mi e prea usor sa descriu miscarea apei invaluita in culoarea data de lumini, inconjurata pe alocuri de foc, artificii si lasere.

Momentul de final al serii (pentru mine) l-au constituit artificiile din fata casei poporului....

E clar, am pierdut multe, nu am vazut teatru, nu am vazut circ, nu am vazut urban art, nu am vazut... cine mai stie cate... dar zic ca totusi am vazut suficient... Mai exista si anul viitor cand se vor implini 550 de ani de la atestarea documentara a Bucurestiului....

A murit STEFAN IORDACHE?

amaliai@gmail.com (afi) — Sun, 14 Sep 2008 11:02:00 +0000

Nu, nu a murit. Nici un actor nu poate muri. Ei doar pleaca putin sa desavarseasca un alt rol al vietii lor!

...ne-au ramas amintirile. Acestea il mentin viu in gandurile noastre...

Cat vom avea amintiri, toti acesti OAMENI MARI vor RAMANE AICI CU NOI!

Daca nu putem avea grija de EI poate avem grija de AMINTIRI!

Vienna Music Film Festival Bucuresti 2008 - Program

amaliai@gmail.com (afi) — Fri, 12 Sep 2008 16:25:00 +0000

Locatie: Piata George Enescu

17 septembrie

Ora 19.30
ROMANIAN PIANO TRIO
Horia Mihail – pian
Alexandru Tomescu – vioară
Răzvan Suma – violoncel Program
Joseph Haydn ~ Trio in Sol Major, HOB. X: 25
George Enescu ~ Serenade Lointaine
Astor Piazzolla ~ Los quatros estaciones portenos, La muerte del angel
Durata: 1h30’ cu pauză

Ora 21.00
FILM: CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA 2008 - Filarmonica din Viena (Johann Strauss tatăl şi fiul, Josef Strauss, Josef Hellmesberger jr., Josef Lanner)
Dirijor: Georges Prêtre
Durata: 2h

18 septembrie

Ora 19.30
CONCERT
Toma Popovici – pian
Gabriel Croitoru – vioară
Program:
Franz Schubert ~ Sonatina pentru vioară şi pian în re major
Ludwig van Beethoven ~ Sonata nr. 5 pentru pian şi vioară în fa major, op. 24 (Sonata Primăverii)
Fritz Kreisler ~ Capriciu vienez
Mic marş vienez Liebesleid Liebesfreund
Jules Massenet ~ Meditaţie
Pablo de Sarasate ~ Melodii lăutăreşti
Durata: 1h30’ cu pauză

Ora 21.00
FILM: ELIXIRUL DRAGOSTEI (Gaetano Donizetti)
Orchestra Operei din Viena
Dirijor: Alfred Eschwé
Solişti: Anna Netrebko, Rollando Villazón, Leo Nucci, Ildebrando D’Arcangelo
Durata: 1h55’

19 septembrie

Ora 19.30
AD LIBITUM
Adrian Berescu - vioară
Şerban Mereuţă - vioară
Bogdan Bişoc - violă
Filip Papa - violoncel Program
Franz Schubert ~ Quartettsatz
Antonin Dvorak ~ American quartett op. 96
Durata: 40’

Ora 20.10
CORUL ACAPELLA
Durata: 20’

Ora 20.30
AD LIBITUM
Program:
W. A. Mozart ~ Cvartet KV.157
Joseph Haydn ~ Serenadă
Franz Schubert ~ Moment muzical
Constantin Dimitrescu ~ Dans ţărănesc
Antonin Dvorak ~ Humoresca
Astor Piazzolla ~ Four for tango
Durata: 40’

Ora 21.00
FILM: HERBERT VON KARAJAN: CONCERT ANIVERSAR
(Ludwig van Beethoven, Piotri Ceaikovski)
Filarmonica din Berlin
Dirijor: Seiji Ozawa
Solist: Anne-Sophie Mutter (vioară)
Acest concert a celebrat la Wiener Musikverein, 100 de ani de la naşterea genialului dirijor.
Durata: 1h53’

20 septembrie

Ora 19.00
VIENA RĂMÂNE VIENA
Strauss Festival Orchester Wien
Dirijor: Peter Guth
Program:
Johann Strauss ~ Uvertura operetei „O noapte la Veneţia”
Polca Tic-Tac, op.365 din „Liliacul”
Sânge vienez, Vals op.354
Polca şampaniei, op.211
Johann Strauss Tatăl ~ Gitana-Galop, op.108
Johann Strauss ~ Eljen a magyar, Polka ungurească op.332 Vals imperial, op.437
Johann Schrammel ~ Viena rămâne Viena, marş
Eduard Strauss ~ Bahn frei!, Polca op.45
Johann Strauss ~ Trandafiri din sud, vals op.388 din „Batista de dantelă a reginei”
Der Kobold, Polka Mazur op.226
Johann şi Josef Strauss ~ Polca Pizzicato
Josef Strauss ~ Fără griji, Polca op.271
Johann Strauss ~ Dunărea albastră, vals op.314
Durata: 2h cu pauză

Ora 21.00
FILM: HERBERT VON KARAJAN: W. A. MOZART, OTTORINO RESPIGHI, RICHARD STRAUSS
Filarmonica din Berlin
Dirijor: Herbert von Karajan
Durata: 1h26’

TRAVIATA (Giuseppe Verdi)
Filarmonica din Viena
Dirijor: Carlo Rizzi
Solişti: Anna Netrbko, Rollando Villazón, Thomas Hampson, Helene Schneidermann, Diane Pilcher
Regia: Willy Decker
Durata: 2h20’

NUNTA LUI FIGARO (W. A. Mozart)
Filarmonica din Viena
Dirijor: Nikolaus Harnoncourt
Solişti: Anna Netrebko, Ildebrando D’Arcangelo, Juliane Banse,
Dorothea Röschmann, Christine Schäfer, Bo Skovhus
Regia: Claus Guth
Durata: 2h23’

21 septembrie

Ora 19.30
JUDITH HALASZ & SPIRIT OF VIENNA ENSEMBLE
Judith Halasz – Soprană
Matei Ioachimescu – Flaut
Cristian Nenescu – Vioară
Wang Yu Ko – Vioară
Mihai Loghin – Violă
Martin Dimov – Violoncel
Laszlo Magyar – Contrabas
Michael Gruber – Clarinet
Elena Gertcheva – Pian
Vitus Pirchner – Percuţie

Program:
W.A. Mozart ~ Uvertura la „Nunta lui Figaro”
E Susanna non vien – Dove suono?, Aria contesei din opera – „Nunta lui Figaro”
Saverio Mercadante ~ Rondo Russo
W.A. Mozart ~ Cvartetul de coarde in Do major KV 465, Allegro molto
Serenada Kleine Nacht Musik Partea a 3 a

Crudele? - Non mi dir, aria Donei Anna din opera „Don Giovanni”
Rondo Alla Turca
Johann Strauss ~ Tritsch – Elyen A Magyar Polka schnell
Fruehlingstimmen Walzer

Csardas din Liliacul
Annen Polka
KuenstlerLeben sau Les Patineurs
Auf der Jagd
Champagner Polka
Franz Lehar ~ Giuditta
Johann Strauss ~ Donau Walze
Durata: 1h 30’ cu pauză

Ora 21.00
FILM: ANTON BRUCKNER: SIMFONIA NR. 9
The Cleveland Orchestra
Dirijor: Franz Welser-Möst

Sursa: www.arcub.ro