Ieri a fost prima conferinta despre Optimism din Romania, organizata de Cristi Manafu. Ca mereu, si acum am fost uimit de diversitatea vorbitorilor - directori de multinationala, psihologi, hair-stylists de top, copyrighters, jurnalisti, top bloggeri sau antreprenori, uniti prin tematica abordata si povestindu-si viziunea despre viata in general si optimism in particular.

Iata mai jos cateva din ideile cu care m-am imbogatit ieri(repovestite si adaptate din memorie). Au fost multe, dar ce e mult strica si e mai putin memorabil:

• Vei esua in marea majoritate a planurilor pe care ti le vei face in viata. Mai mult ca sigur nu vei ajunge niciodata astronaut sau calator in jurul lumii. Fii constient de asta si bucura-te de drum. De cele mai multe ori cu acesta vei ramane, dar vei descoperi ca uneori este mai bun chiar decat destinatia. Vei cunoaste oameni minunati, vei avea aventuri si peripetii. Optimismul este sa te bucuri de drum, chiar daca poate nu vei putea ajunge la destinatie.
• Povestile despre ceilalti ne unesc, ne dau coeziune, ne fac sa rezonam cu ei; povestile pot da speranta, entuziasm, optimism. Putem da optimism si speranta celorlalti daca le aratam povesti adevarate, bune, din suflet. Jurnalismul de calitate trebuie sa fie datator de optimism.
• Cand afli ce iti place cu adevarat, nu mai conteaza de unde ai plecat. Iti poti schimba meseria si cariera radical, daca gasesti ceea ce vrei sa faci.
• Suntem un popor pesimist pentru ca am evoluat astfel sub oprimare. De 20 de ani insa avem prilejul sa ne schimbam. Pentru a nu cadea in pesimism, trebuie mereu sa-ti alegi doar scopuri ce pot fi atinse. Scopurile nerealiste sunt o cauza sigura pentru pesimism… si trebuiesc evitate.
• Hazul de necaz e o forma extrema de optimism. When you hit rock bottom, you can only go up.

Ar mai fi si altele, dar nu le mai insirui. Daca din cele cinci idei de mai sus veti retine doar una, atunci acest articol va fi fost un succes; totul doar datorita lui Optimism 2009 - conferinta datatoare de optimism.

PS. Poate nu ar fi o idee buna sa vina PREA multa lume, pentru ca sansele sa gasim mese sunt minuscule. Dar putem incerca.

PS. Puteti da reply aici

Eu unul il stiu pe Dragos din online-ul de acum 4 ani, pe cand bloga zilnic pe argumente si era “doar” patron al Krogos SRL. Iar ultima creatie a Krogos, pe numele ei PSDBreaker, este, ce sa mai, FOARTE TARE.

Subliniez: FOARTE TARE.

Despre ce este vorba? Sa zicem ca vrei sa faci un site web. In 80% din firmele ce se ocupa de web, asta inseamna ca un designer talentat va trece la treaba in Photoshop si va crea un desen al paginii web respective. Cu umbre, gradienti si alte alea. Rezulta un fisier PSD (photoshop document) care arata.. cam cum ar vrea designerul sa arate pagina de web respectiva. Urmeaza apoi etapa spargerii acestui document. Pe scurt, un HTML-ist priceput va incepe sa taie (slice) din acest psd cate o imagine sau mai multe, va pune cod html/css si in general va crea un fisier html populat cu imagini, fisier care va fi deja o pagina web functionala ce poate fi incarcata de pe internet. O sa imi ziceti ca Photoshop stie deja sa faca chestia asta. O fi stiind el, dar rezultatul exportului acestuia… numai prietenos nu e. Foloseste tabele si alte chestii antice si hidoase, pe care standardele firmelor de online din prezent le reneaga vehement. Ca sa termin povestea, ultima etapa(cea mai importanta in general) este cand programatorul web incepe sa aduca la viata pagina HTML cea obtinuta de HTML-ist. El va face ca textele din pagina sa fie actualizate in functie de utilizatorul curent, de ultimele stiri sau comentarii, etc. Programatorul aduce asadar logica si functionalitatea.

PSDBreaker este, dupa cum vad eu lucrurile, un site/serviciu web care se doreste ucigasul HTML-istului. No more middle man. Iei fisierul PSD creat de designer, il urci pe PSDBreaker si primesti apoi pagina HTML gata generata. Si nu in modul standard si urat al Photoshop-ului ci intr-un rezultat mult mai dragut, gata de a fi pasat programatorului. Adio HTML-istului. Nu stiu de ce Adobe nu a facut ceva gen PSDBreaker implicit in Photoshop si nu ma intereseaza. Cert este ca PSDBreaker te scuteste de a mai plati un intermediar in procesul de creatie a unui nou site web.

Testul pe care l-am facut cu PSDBreaker a fost unul.. complex. I-am pasat un PSD destul de complicat (PSD la care lucrase in prealabil cam o saptamana un amic programator web, dar fara a reusi sa-i dea de cap). Am primit, jumatate de minut mai tarziu, un raspuns sumbru: “Ooops! It appears that your file produced a crash into our system!.”. Dezamagit amarnic am lasat balta situl si mi-am vazut de treaba. Dar, a doua zi dimineata, surpriza mare: am primit un email trimis de sistem, in care mi se dadea linkul(secret) cu locatia documentului HTML rezultat.

Intrat, verificat, entuziasmat -> dupa cum am scris mai sus, rezultatul spargerii PSD-ului a fost.. foarte tare. Ok, denumirile imaginilor, campurilor “div” din pagina si ale stilurilor css mai trebuie prelucrate, dar in rest treaba arata bine. PSDBreaker a reusit sa faca intr-o zi(teoretic mult mai putin) mai mult decat programatori experimentati in saptamani intregi.

Sper ca proiectul sa creasca, sa devina cunoscut si sa inceapa sa aduca bani. Scurta mea experienta mi-a aratat ca merita.

Update:
Autorul psd-ului cu care am testat jucaria este Alex Sinov, un graphic designer empatic si inspirat pe care vi-l recomand.

Daca va place gargarita pe care am pozat-o in weekend, sunteti liberi sa o luati pentru wallpaper -> http://www.flickr.com/photos/alexbrie/3677636587/sizes/o/

(Da, stiu, n-am gasit alt subiect de blogat, si asta doar pentru ca incep sa resimt o disociere puternica intre viata-mi personala si cea online. si deoarece nu prea am chef sa va povestesc ce fac acum legat de munca, sau ce proiecte personale imi mai aduc o paine in casa, sau ce alergaturi mi-au mai umplut ultimele zile, asta este, imi pare rau dar va dau wallpaper-uri. Si daca nu va convine puteti sa ma injurati live pe Twitter - desi eu unul sper sa nu ma injurati)

5.5. Este interzisă mentinerea sau gestionarea numelor de sub-domene, inclusiv atît
şi a Link-urilor la alte Site-uri ce contin informatii şi imagini cu caracter obscen sau
ofensător, celor ce defaimează Republica Moldova sau alte state, cheamă la violentă
sau pot aduce prejudicii imaginii Republcii Moldova pe plan international, cît şi pentru
utilizarea lor în scopuri şi activităti interzise de legislatia Republicii Moldova şi
conventiile internationale.

(de aici)

Oricare ar fi cauza, mi se pare foarte interesanta povestea. Adica in internetul moldovean nu ar fi voie cu poze sexy, nici cu informatii ce defaimeaza Republica Moldova sau alte state. Despre partea cu obscen sau cu defaimarea Republicii Moldova nu zic nimic. Dar in privinta defaimarii altor state, eu unul cer raspicat lichidarea domene-ului www.gov.md, aducand drept proba linkul asta http://gov.gov.md/md/arch/?nid=3572385&y=2009&m=05

Din ce am inteles din blog si din raspunsurile lui Cristi date intrebarilor mele despre noul sau proiect, Gadgeteer este in principal un punct de agregare a articolelor despre gadgeturi si noutati in tehnologie scrise de Vali Barzoi, Dan Dragomir, Piticu, Victor Kapra, Subiectiv, Zoso, Alex Radescu si Adrian Seceleanu, dar pe parcurs va implica colaborari si cu alti bloggeri.

Ideea de agregare a posturilor de pe un anumit subiect a unor bloggeri atent selectati va este familiara din proiectul Generatia A4 cel cu testarea de Audi, proiect acum offline si ingropat(masinile s-au testat, premii s-au luat, cui ii mai trebuie sait?).

Dupa cum va pot spune cu mana pe inima Bobby sau Cristina, blogurile tematice sunt o afacere fierbinte si de succes. Criteriile esentiale pentru a face succes cu asa ceva sunt doua : consecventa/tenacitatea (adica sa scrii regulat), si continutul unic si original. Prevad asadar ca Gadgeteer va face succes mare, daca va reusi sa aduca mereu articole proaspete si, pe cat posibil, sa se transforme dintr-un agregator intr-o sursa de continut propriu.

PS. Marca “fac succes” este inregistrata Florin & Emi. In caz ca nu stiati, adica.

Confuz, stiu, dar intelegeti ideea: chiar si eu m-am facut la un moment dat vinovat de acest obicei - sa adaug orbeste contacte in lista de Facebook. Pentru ca, deh, cica ar fi bine in lumea asta noua sa fii cat mai conectat.

Din fericire am mai crescut de atunci.

Cand intru pe Facebook vreau sa vad ce au mai facut PRIETENII mei. Ce poze au mai urcat, ce dialoguri au mai avut intre ei, ce statusuri si-au mai pus, etc. A avea multe contacte pe Facebook doar pentru a fi “conectat” devine cam … aiurea - strica placerea socializarii, zic.

Am inceput sa ii scot din lista de prieteni Facebook pe toti cei cu care nu am vorbit niciodata pe viu. Apoi pe cei cu care am vorbit pe viu o zi-doua in viata - prietenii prietenilor mei - dar pe care nu as avea cum sa-i numesc “prieteni” decat alterand major intelesul din DEX al cuvantului.

Asa ca va rog, dragi oameni ce imi dati invitatii de conectare pe Facebook desi nu ne-am intalnit niciodata, si o faceti pentru ca imi cititi blogul si credeti ca avem interese si pasiuni comune. Va rog, nu va suparati ca o sa dau “Ignore” acestor cereri de prietenie. Putem comunica in continuare prin intermediul blogului si comentariilor, prin Twitter si reply-uri; pur si simplu am inceput sa folosesc Facebook mai mult si, prin prisma asta, doresc sa-l folosesc pentru a tine legatura cu prieteni apropiati, colegi de liceu si facultate, si nu cu vag cunoscuti intamplatori.

Chestia asta se aplica si mai mult listei de contacte din Messenger - fara suparare, dar in majoritatea timpului stau in fata calculatorului pentru ca lucrez; a socializa pe YM cu persoane cu care m-am intalnit maxim o data in viata dar pe care le-am/m-au adaugat in lista de Mess devine o pierdere de timp si atentie pe care nu mi-o prea mai permit. Iar a pastra in lista aceste contacte intamplatoare cu care nu vorbesc decat prea rar si niciodata din proprie initiativa devine… inutil, nu?

Chiar sper ca am scris lucruri de bun simt aici si ca nimeni nu mi-o va lua in nume de rau. Pentru discutii importante si relativ rare, exista email si formulare de contact. Pentru discutii despre bloguri si online, am comentariile blogului; pentru socializare si replici haioase cu potentiali viitori prieteni, cunoscuti sau pur si simplu oameni intamplatori, Twitter imi pare cea mai buna solutie. Haios, scurt, informativ, nu cere raspunsuri instantanee si nici macar raspunsuri; si in plus, nimeni nu este deranjat pentru ca are prea multi cititori pe Twitter.

Nemira reincepe sa editeze niste carti SF faine - va recomand cele ale lui Dan Simmons - seria Hyperion Cantos (pana acum 2 volume, Hyperion si Caderea lui Hyperion) pe care le-am citit si recitit de-a lungul timpului in original (sper ca traducerea sa nu le faca de rusine).

In weekend am vazut Choke, ecranizare dupa Chuck Palahniuk. Realizarea a fost decenta, desi cartea e mai alerta si mai densa. Anjelica Huston era cam prea … sanatoasa pentru rol - ma asteptam la o mama scheletica de inanitie si varsta; Sam Rockwell in rolul principal a fost cam aiurea, sincer il voiam tot pe Edward Norton in rolul principal, ca si in Fight Club - ecranizare tot dupa Chuck Palahniuk.

Si am mai vazut saptamana trecuta Fanboys si Echelon Conspiracy: Fanboys comedie usurica si stupiduta ce va fi gustata de fanii StarWars/StarTrek (o aparitie fugitiva a lui Jay and Silent Bob) ; Echelon un film usurel si fantezist de actiune a carui concluzie este “vai ce noroc avem cu KGB-ul si cu rusii, sa le pupam manutza lor de baieti buni care ne-au salvat de un dezastru iminent” - te face sa vrei sa cauti cine este producatorul si cum de e el atat de rusofon..

Dupa revenirea din orice cat de scurta expeditie la mare, visez la un litoral alternativ in care statiunile sa fie exclusiviste, cu reguli clare afisate la intrare, reguli ce ar fi respectate cu sfintenie de catre toti turistii.

Sa ai, de pilda, statiunea tineretului iubitor de muzica de dans (Costinesti?), loc in care vor veni toti pasionatii de boxe date la maxim; bucata de plaja, terasele si discotecile iubitorilor de House si Techno, cea a rockerilor indraciti, a hiphoperilor cu atitudine sau a celor pasionati de hituri pop-dance de sezon(ca de pilda sectiunea de plaja iubitoare de Andre sau Candy).

Ar urma statiunea celor cu bani, jipane sau bemveuri, blonde platinate si afaceristi burtosi cu ochelari Dolce&Gabbana si chelie. Pe plaja s-ar gasi doar umbrelute si sezlonguri, intre care ar sta parcate ATV-uri. In apa nu intra nimeni sa inoate, ci ca sa-si etaleze talentele de pilot de skijet. Cei care nu au bani, ceas de aur si masina de macar 80k nu au ce cauta aici. O cafea sa coste 50 de ron, o sampanie in clubul de noapte sa coste mia de dolari. Criteriile de admitere in statiune ar fi clar afisate la intrare iar turistii ar fi triati la bariera de catre niste vasnici bodyguarzi.

Statiunea de familisti cu copii ar include clovni cu baloane, tobogane cu apa, terase impinge tava, muzica molcoma din ‘80-’90 scurgandu-se din difuzoarele de pe plaja ale Radio Vacanta. Vanzatori de inghetata ar patrula pe plaja, la fel ca si cei de bilete la ultimul spectacol Divertis. Intrarea in statiune este conditionata de prezenta a minim unui prepuber insotit de parinti, bunici si vreo matusa.

In cele din urma, statiunea la care visez eu. Un sat pescaresc uitat de vreme, cu corturi pe plaja, un chiosc cu de-ale gurii - paine, rosii si cutii de pateu. Cosuri de gunoi si puncte de reciclare, toalete ecologice si cabine de dus. Fara discriminari de varsta, venit sau situatie familiala, acest sat utopic ar avea ca regula de aur ceva mai simplu si totodata mai greu de realizat “Statiune doar pentru oamenii cu bun simt. Interzisa galagia, muzica de orice gen urland din boxe, mizeria sau badarania.”
Tare mult mi-ar placea sa stau intr-un asemenea loc. Statiunea din alt timp, fara galagie, mizerie sau badaranie.