Am avut onoarea sa fiu ales fotograful oficial, mai ales ca aveam de platit o datorie veche de 4 ani, pentru ca in 2006, Alex a fost cel care a surprins atat de frumos in imagini nunta noastra.

Nu va spun ce greu este sa fotografiezi un eveniment important in care “client” iti este un alt fotograf, m-au trecut toate transpiratiile, facand tot posibilul sa ma ridic cel putin la asteptari. Dupa feedback-ul primit de la miri, am rasuflat usurat, si mi-am facut curaj sa public si aici o parte din fotografii

La final, toata lumea era obosita:

PS: ce-am mai cascat cat am lucrat la pozele astea cu cascatul pe banca … va doresc la fel :) (postati un comment daca v-a luat cascatul)

Initial am zis ca e de vina obiectivul, dar pana la urma de vina eram si eu. Si vina mea a fost ca nu am pus niciodata mana pe un obiectiv cu deschidere asa de mare si cu focala destul de lunguta ca sa stiu cum sa ma descurc in situatiile acelea extreme. Mi-am facut si singur de lucru, pentru ca mi-am propus (mai mult de nervi) sa lucrez cu el numai la 1.4. Un DoF extrem de mic, aproape ca la Micro Nikkorul meu de 105 mm. Numai ca ala e 2.8 si e pentru macro, unde te astepti la asa ceva.

Cu 85-ul a fost alta poveste: nu imi iesea nimic in focus (sau cel putin unde vroiam eu sa fie focusul, adica pe ochi si nu pe nas sau urechi), mi se parea ca focalizeaza greu in conditii slabe de lumina si cu subiectii care se miscau. Pana la urma solutia a fost sa trec pe continuous AF si sa trag rafala, astfel incat si daca se misca subiectul, la un moment dat, tot prindeam un cadru in focus.

O alta greseala a fost sa nesocotesc sfaturile lui Bogdan, care in articolul sau despre acest obiectiv recomanda cu caldura a fi folosit pentru portret “regizat” sau de studio, acolo unde subiectul sta acolo unde il pui si nu se misca de colo colo si obiectivul exceleaza. Eu nu am facut asta, si pentru ca am fost in weekend invitat la 2 nunti ( o cununie in Bucuresti si o receptie seara la Slobozia) am zis ca il voi testa acolo, nefiind fotograf oficial, deci imi puteam permite sa testez.

Nu mai detaliez prea mult ce si cum, pentru ca s-a ocupat Bogdan inainte de asta (si chiar va invit sa cititi articolul foarte bine scris), dar vreau sa va spun cum am trecut de la ura la dragoste: vazand fotografiile descarcate in PC. Cateva, mai jos:

Asadar, din punctul meu de vedere, nu prea e un obiectiv cu care sa te duci sa tragi un eveniment, decat daca il stapanesti foarte bine si esti putin nebun :) Insa, daca ti-ai format mana cu el, si stii la ce sa te astepti si cum sa abordezi situatiile, ceea ce obtii cu bijuteria asta, e jos palaria.

Eu mai am mult de lucru cu asa ceva :)

Dupaia, cat timp o spalam, a furat si periuta de denti, si o baga in gura, sa nu ii miroasa cumva urat …

Incep sa-mi fac griji pentru zilele ce urmeaza :)

Numele intreg este: AF-S NIKKOR 28-300mm f/3.5-5.6G ED VR (10.7x)

Chiar vorbeam cu o zi inainte de a fi anuntat, ca imi lipseste acum pe full-frame un obiectiv precum a fost 18-200-le cand eram pe DX. Nici nu am terminat bine de zis, ca Nikon a anuntat 4 noi obiective, printre care si sus-numitul. Nu va pot spune cat m-am bucurat, si mai presus de toate, cat de fericit am fost ca am avut ocazia sa il iau la un “test-drive” pe Transalpina, drumul cel mai inalt din Romania (si dupa mine si cel mai spectaculos ca peisaj), mai ales ca nu sunt genul care face un test/review unui obiectiv fotografiind grile si caramizi, maimutoi si sticle in conditii de lumina de studio. Eu prefer sa vad cum se comporta in teren, si tot textul si imaginile de mai jos sunt rezultatul unei ture foto obisnuite, planuita initial pentru testarea noului 16-35 f4, pe care l-am achizitionat cu putin timp in urma, dar pe care nu am apucat inca sa il “pun la treaba”. Va urma … :)

Recunosc ca mi-a fost un pic teama sa plec doar cu acest obiectiv la mine, asa ca am pus in rucsac si alte obiective. Le-am carat degeaba, o sa vedeti de ce :)

In primul rand, m-a uimit foarte mult cat de bine inchegat e obiectivul si cat de bine se aseaza pe D700. E de acolo. O combinatie ideala pentru travel, cand nu ai loc/timp de carat intreaga trusa dupa tine. Cantareste “doar” 800 grame. Putin, tinand cont ca inlocuieste cel putin 2 obiective care ar acoperi o plaja asa de mare. Mie spre exemplu mi-a inlocuit 3: 16-35-ul, 50-ul si 70-200-le care impreuna ajung lejer la 2 kg :) (si in plus mai raman si 100 de mm neacoperiti, pe care 28-300-le mi i-a pus la dispozitie)

Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns sus la Ranca, a fost sa vad ce inseamna 28 si 300 mm in acelasi cadru. Eram curios ce plaja vizuala imi ofera asa ca am tras primul cadru la capatul wide:

28 mm | F8 | 1/320s | ISO 200

si urmatorul, la capatul tele:

300 mm | F8 | 1/320s | ISO 200

Impresionant, daca e sa tinem cont ca nu mai trebuie sa schimbi nici un obiectiv pentru a apropia atat de mult subiecte atat de distante. La zoom maxim, obiectivul se extinde destul de mult in afara, ajungand de la cei 14 cm ai sai strans, sa masoare aproape dublu. Am apreciat foarte mult butonul de Lock pt zoom, foarte util in momentul cand nu folosesti aparatul si il porti de gat/umar, prevenind astfel extinderea zoom-ului datorita gravitatiei si miscarilor din timpul mersului.

Tot legat de zoom, foarte ciudata mi s-a parut amplasarea inversa a celor doua inele de pe obiectiv, cel de zoom si cel de focus manual. Primul este in fata, aproape de elementul frontal, iar cel de-al doilea, cel de focus, puchinos de mic si inghesuit, aproape de montura. Rotirea inelului de zoom se face destul de greoi fata de alte obiective, dar e de inteles deoarece are de miscat un intreg ansamblu de elemente optice: 19 la numar in 14 grupuri (cu 2 elemente din sticla ED si trei elemente asferice). Rotirea focusului se face usor, dar inelul e greu accesibil si nu o data m-a facut sa ma uit unde este, ca nu il nimeream pe nevezute.

Dar poate va intrebati de ce as avea nevoie de manual focus pe un obiectiv de ultima generatie AF-S? Ei bine, cel mai mare “defect” al acestui obiectiv, unul care m-a sacait toata ziua si m-a facut sa ratez focusul in numeroase imagini este faptul ca focusul se pierde daca ai facut un zoom-in/zoom-out. Am pus ghilimele pentru ca nu este practic un defect, ci mai mult o limitare de constructie cansiderand un obiectiv cu raport de zoom 10.7x). Pe unii s-ar putea sa nu ii deranjeze deloc acest lucru pentru ca nu reincadreaza dupa ce au realizat focusul, dar eu, folosesc numai elementrul central cand focalizez, si apoi reincadrez. Dupa reincadrare, uneori simt nevoia sa strang sau sa largesc cadrul inainte de a declansa. E ceva instinctiv, nu mai gandesc cand fac lucrul asta si chestia asta s-a simtit pe intreaga iesire pentru ca uitam ca se duce naiba focusul si la cea mai mica rotire a inelului de zoom. Drept urmare, imagini precum cea de jos nu au fost putine:

300 mm | F6.3 | 1/320s | ISO 400

Ca sa termin cu aspectele negative (pentru ca sunt doar 2 din punctul meu de vedere) trebuie sa mentionez si faptul ca obiectivul e aproape inutilizabil spre capatul tele, dar numai cand focalizezi spre infinit. Huh?!? cum vine asta?

Sa luam exemplu poza de mai jos

250 mm | F8 | 1/100s | ISO 200

si un crop 100% din ea, pe cabanuta din spate

se poate observa lipsa rezolutiei si a detaliilor pe subiectele aflate la infinit (da, cabana era foarte departe de mine, focusul fiind facut la infinit).

Insa, acelasi obiectiv aflat spre capatul tele, dar cu subiectul la cativa metri de mine, reda mult mai bine detaliile fine:

300 mm | F8 | 1/80s | ISO 800

De aici concluzia e ca problema apare doar la subiectele aflate la mare departare, lucru observabil si in poza exemplu de pe site-ul Nikon, cea la 300 mm (uitati-va la ea 100%, la masinile si cladirile din susul dealului)

Insa cam astea sunt singurele aspecte negative. In rest, un obiectiv excelent all-around, de care nu m-am putut desparti pe intreg weekendul. Pur si simplu nu l-am dat jos de pe aparat, decat atunci cand Bogdan, colegul de tura, a insistat sa i-l dau si lui sa vada ce si cum. Nu va zic cat de greu mi-a fost sa i-l mai iau inapoi :D

Obiectivul se comporta exemplar chiar si atunci cand soarele este in cadru: foarte putin flare si un contrast de invidiat pentru aceste conditii extreme

28 mm | F8 | 1/4000s | ISO 400

Culorile redate sunt extraordinare, nemaifiind nevoie de corectii ulterioare daca expunerea a fost realizata corect

28 mm | F8 | 1/125s | -0.7 EV | ISO 200

82 mm | F6.3 | 1/500s | -0.7 EV | ISO 400

Am testat si cat de practic este pentru realizarea unei panorame si nu mica mi-a fost mirarea cand am observat cat de bine se “lipesc” pozele componente, fara a fi nevoie de crop foarte mult. Practic imaginea rezultata era aproape dreapta in partea de sus si jos, fara acea dantela neagra ce apare de obicei cand nu se foloseste un cap panoramic calibrat pentru obiectivul folosit, mai ales ca am “tras” din mana.

28 mm | F8 | 1/400s | -0.7 EV | ISO 200 | 8 imagini

Pentru ca il consider un obiectiv de vacanta, de calatorie, pentru atunci cand mergi cu familia si prietenii l-am testat si cum se comporta la un portret, un close-up si un snap-shot in timpul zilei, in vizita la diferite obiective turistice. Excelent!

40 mm | F5.6 | 1/800s | +0.3 EV | ISO 200

300 mm | F8 | 1/100s | ISO 200

300 mm | F8 | 1/160s | ISO 200

In concluzie, dupa un weekend in care nu am dat jos acest obiectiv de pe aparat, ma declar extrem de multumit de performantele acestuia. Pentru un zoon de 10.7x este incredibil ce au reusit sa faca inginerii de la Nikon.

28 mm | F5 | 1/640s | -1.7 EV | ISO 200

M-as mai lega putin de pret care la 899 euro nu e tocmai mic, insa fiind un obiectiv dedicat camerelor FX e clar ca Nikon a plusat un pic, detinatorii de full-frame fiind un segment de utilizatori care sunt dispusi sa achite un pic mai mult pentru a-si imbogati trusa foto, dar care in acelasi timp sunt si mai pretentiosi si atenti pe ce cheltuiesc banii.

Per total, un excelent all-arounder rezistent la flare, fara aberatii cromatice, cu distorsiuni minime la ambele capete, rapid la focusare si in conditii de lumina slaba, cu o stabilizare de exceptie care isi face simtita prezenta foarte mult la captul tele. O piatra de hotar in domeniul extra-zoom-urilor asezata de Nikon!

28 mm | F5 | 1/400s | -1.0 EV | ISO 400

… deocamdata am facut 1 anisor!

Scottish by birth, British by law,
Highlander by the grace of God.

Au trecut 2 ani de cand ma tot tin sa va impartasesc cate ceva din scurta mea aventura in Scotia (in urma castigarii concursului Photomagazine – Chivas 18)

Au fost doar 2 zile, insa pline de evenimente interesante: am purtat kilt, am vizitat distilerii, am baut whiskey de toate felurile si varstele, am invatat sa beau whiskey, m-am spurcat la single malt, am ascultat live Red Hot Chilli Pipers am fost la Loch Ness, am baut bere Nessie, am tanjit dupa peisajele de acolo, am ramas cu dor de Scotia.

Cuvintele sunt de prisos, asa ca va las in compania unor imagini de atunci.

Si pentru cei care au ajuns pana aici, un mic tip, despre cum se bea un whiskey adevarat, pentru a-i simti adevaratul gust si aroma:

2 parti whiskey + 1 parte apa – ambele la temperatura camerei

Incercati!

Cam asta face. Ii dai o lista de cuvinte, sau un RSS feed si iti genereaza un panou superb cu acele cuvinte. E foarte customizabil si solutiile sunt infinite. Genial!

“Wordle is a toy for generating “word clouds” from text that you provide. The clouds give greater prominence to words that appear more frequently in the source text. You can tweak your clouds with different fonts, layouts, and color schemes. The images you create with Wordle are yours to use however you like. You can print them out, or save them to the Wordle gallery to share with your friends.”

Dragii mei, va doresc “Casa de piatra!”

Va invit sa ii cunoasteti si voi prin intermediul blogului de calatorie si aventura “Jurnal de weekend … si calatorie” pe care Silvia il mentine si-l populeaza cu povestiri minunate din calatoriile lor (iar Cata furnizeaza fotografii de exceptie).

De ce m-am hotarat sa scriu abia acum? Fiindca am citit chiar azi intreaga poveste a ultimei lor ispravi, si anume Integrala Peuterey. O isprava demna de ditamai cartea de aventura.

Spicuiesc aici rezumatul iesirii (preluat de pe blog-ul lor), dar va invit sa cititi toate postarile si sa vedeti minuatele fotografii pe care le-au facut in tura lor. Link-uri mai jos sau link permanent in partea dreapta a blogului meu, la “Arunca un ochi pe”

Creasta Peuterey Integrala

Creasta Integrala Peuterey este o ruta extraordinara localizata pe partea Italiana a masivului Mont Blanc. Prima ascensiune: M. Herzog, G Rebuffat si L. Terray, in august 1944. Sunt mai multe alternative, pentru fiecare existant puncte de plecare diferite. Cea mai lunga este “asa numita” « Integrala » care incepe din Val Veny si consta in catararea varfurilor Aiguille Noire, Dames Anglaises, Aiguille Blanche, Pilier d’Angle spre Mont Blanc de Courmayeur si apoi Mont Blanc.

Grad de dificultate: TD+ / 3 / 5c / VI

REZUMAT

Echipa Silvia Murgescu si Catalin Pobega au reusit parcurgerea Crestei Integrala Peuterey in 4 zile.

- 3 iulie ora ~12:00 eram in camping Aig Noire
- 3 iulie ora ~16:00 eram la refugiul Borelli (Noire)
- 4 iulie – odihna, mancare, hidratare, planificare la refugiu(vreme superba)
- 5 iulie ora ~4:00 plecam de la refugiu
- 5 iulie ora ~5:00 intrasem in traseu
- 5 iulie ora ~23:00 amenajam primul bivac intre Punta Bich si Vf Aig Noire
- 6 iulie ora ~5:00 ne trezeam
- 6 iulie ora ~6:30 ne fotografiam cu statuia Fecioarei din varful lui Aig Noire
- 6 iulie ora ~19:30 eram pe Dames Anglaises
- 6 iulie ora ~22:00 ne preparam prima mancare dupa 2 zile la refugiul Craveri
- 7 iulie ora ~5:00 ne trezeam
- 7 iulie ora ~12:30 eram pe varful Aig Blanche
- 7 iulie ora ~20:00 eram pe creasta Grand Pilier d’Angle
- 7 iulie ora ~00:00 zapada foarte proasta ne obliga la un al treilea bivuac sub varful lui Mont Blanc de Courmayeur
- 8 iulie ora ~5:00 ne trezeam
- 8 iulie ora ~8:00 ieseam pe Mont Blanc de Courmayeur (pentru cateva minute, savuram victoria!!)
- 8 iulie ora ~8:30 faceam fotografia de varf pe Mont Blanc
- 8 iulie ora ~16:30 eram la Aig de Midi mancam primul sanvis dupa inca o zi si jumatate fara mancare …

LINK-uri referitoare la acest subiect:

- Prezentarea proiectului AICI
- Peuterey in viziunea lui Catalin AICI
- Peuterey Integrala – Episod I AICI
- Peuterey Integrala – Episod II AICI
- Peuterey Integrala – Episod III AICI

Ce as fi vrut sa vad si eu asa ceva:

Ca si prima oara, am ramas minute in sir savurand fiecare cadru in parte, asteptand cu nerabdare insertul de nud japonez.

Omul e genial, si are un stil inconfundabil. Fiecare postare parca spune o poveste, dar e in japoneza si nu prea o inteleg :) … dar ma uit la poze.

Enjoy!