Va invit sa ii cunoasteti si voi prin intermediul blogului de calatorie si aventura “Jurnal de weekend … si calatorie” pe care Silvia il mentine si-l populeaza cu povestiri minunate din calatoriile lor (iar Cata furnizeaza fotografii de exceptie).

De ce m-am hotarat sa scriu abia acum? Fiindca am citit chiar azi intreaga poveste a ultimei lor ispravi, si anume Integrala Peuterey. O isprava demna de ditamai cartea de aventura.

Spicuiesc aici rezumatul iesirii (preluat de pe blog-ul lor), dar va invit sa cititi toate postarile si sa vedeti minuatele fotografii pe care le-au facut in tura lor. Link-uri mai jos sau link permanent in partea dreapta a blogului meu, la “Arunca un ochi pe”

Creasta Peuterey Integrala

Creasta Integrala Peuterey este o ruta extraordinara localizata pe partea Italiana a masivului Mont Blanc. Prima ascensiune: M. Herzog, G Rebuffat si L. Terray, in august 1944. Sunt mai multe alternative, pentru fiecare existant puncte de plecare diferite. Cea mai lunga este “asa numita” « Integrala » care incepe din Val Veny si consta in catararea varfurilor Aiguille Noire, Dames Anglaises, Aiguille Blanche, Pilier d’Angle spre Mont Blanc de Courmayeur si apoi Mont Blanc.

Grad de dificultate: TD+ / 3 / 5c / VI

REZUMAT

Echipa Silvia Murgescu si Catalin Pobega au reusit parcurgerea Crestei Integrala Peuterey in 4 zile.

- 3 iulie ora ~12:00 eram in camping Aig Noire
- 3 iulie ora ~16:00 eram la refugiul Borelli (Noire)
- 4 iulie – odihna, mancare, hidratare, planificare la refugiu(vreme superba)
- 5 iulie ora ~4:00 plecam de la refugiu
- 5 iulie ora ~5:00 intrasem in traseu
- 5 iulie ora ~23:00 amenajam primul bivac intre Punta Bich si Vf Aig Noire
- 6 iulie ora ~5:00 ne trezeam
- 6 iulie ora ~6:30 ne fotografiam cu statuia Fecioarei din varful lui Aig Noire
- 6 iulie ora ~19:30 eram pe Dames Anglaises
- 6 iulie ora ~22:00 ne preparam prima mancare dupa 2 zile la refugiul Craveri
- 7 iulie ora ~5:00 ne trezeam
- 7 iulie ora ~12:30 eram pe varful Aig Blanche
- 7 iulie ora ~20:00 eram pe creasta Grand Pilier d’Angle
- 7 iulie ora ~00:00 zapada foarte proasta ne obliga la un al treilea bivuac sub varful lui Mont Blanc de Courmayeur
- 8 iulie ora ~5:00 ne trezeam
- 8 iulie ora ~8:00 ieseam pe Mont Blanc de Courmayeur (pentru cateva minute, savuram victoria!!)
- 8 iulie ora ~8:30 faceam fotografia de varf pe Mont Blanc
- 8 iulie ora ~16:30 eram la Aig de Midi mancam primul sanvis dupa inca o zi si jumatate fara mancare …

LINK-uri referitoare la acest subiect:

- Prezentarea proiectului AICI
- Peuterey in viziunea lui Catalin AICI
- Peuterey Integrala – Episod I AICI
- Peuterey Integrala – Episod II AICI
- Peuterey Integrala – Episod III AICI

Ce as fi vrut sa vad si eu asa ceva:

Ca si prima oara, am ramas minute in sir savurand fiecare cadru in parte, asteptand cu nerabdare insertul de nud japonez.

Omul e genial, si are un stil inconfundabil. Fiecare postare parca spune o poveste, dar e in japoneza si nu prea o inteleg :) … dar ma uit la poze.

Enjoy!

In rest, enjoy!

Ma vad nevoit sa il dau, pentru ca m-am lovit de multe ori de imposibilitatea de a-i atasa filtre. Stiu ca au aparut ceva solutii, dar majoritatea sunt improvitatii si nu vreau sa ma complic.

Imi cumpar 16-35-ul cu 4. Am stat mult in cumpana, si pana la urma am luat aceasta decizie.. daca o sa regret, asta e.

Pret 4200 ron

Pret F64 – 6564 ron

Am primit pentru teste prin amabilitatea F64.ro, un obiectiv Lensbaby Composer, montura Nikon

Deoarece aveam planuita o iesire la mare impreuna cu fetele mele, am zis ca un bebelus in plus nu strica, mai ales ca aveam de gand sa merg si la o sesiune doua de fotografiat (pentru ca nu ma dau in vant prea mult dupa mare si stat la plaja). Zis si facut.

Directia: Vama Veche

Am ajuns seara si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma documentez un pic despre functionarea micului obiectiv. Un 50 mm f 1.4 la baza, dar care are un sistem ingenios de inchidere a diafragmei: niste discuri metalice perforate de diferite diametre interioare (diafragme de 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16 si 22) pe care le pui si le scoti cu ajutorul unui mic instrument magnetic (chiar holderul discurilor).

Impreuna cu Alex (si el in vama, compania perfecta pentru o iesire foto) am cautat sa aflam la ce ora rasare soarele in ziua urmatoare. Nu mica ne-a fost surpriza vazand ca rasare la ora 4.28 AM. Nici unul dintre noi nu si-a amintit vreo perioada a anului cand soarele rasare asa devreme. Dar am zis fie, si ne-am potrivit ceasurile pentru trezire.

Normal ca la oara 3:50 cand ne-am trezit era bezna completa. Am plecat spre plaja din Vama, trecand pe la celebrul Bec de la Stuf. In jurul lui roiau o multime de lilieci un pic cam beti dar fericiti, prilej nemaipomenit de testat obiectivul direct in conditii extreme: bezna aproape totala, o lumina de bec si lume miscandu-se frenetic.

L-am lasat wide open, fara nici un inel de diafragma, am sarit cu ISO pe la 6400 si am incercat sa fac o poza. Atunci m-am lovit de prima problema – incearca sa focusezi un obiectiv complet manual si care si deformeaza campul de focus (ca de aia e lensbaby) in bezna completa. Fail. Asa ca am mers pe bajbaite, pana am reusit sa surprind un pic din haosul din jurul becului.

Ne-am pus pe asteptat rasaritul, a trecut de ora 4.28 cat era anuntat si nu s-a intamplat nimic. Ne-am prins atunci ca pe site-ul de unde ne-am documentat, nu fusese actualizata ora tinand cont si de ora de vara, asa ca mai aveam de asteptat inca o ora :) … norocosi

Abia dupa rasarit am mai incercat obiectivul, pentru ca era imposibil de focalizat cu el in acel intuneric. E cunoscut insa faptul ca ‘bebelusul” isi face cel mai bine treaba la portret in general si nu la peisaje, asa ca ne-am pozat unul pe altul, sa vedem ce se intampla :)

O data cu venirea luminii, altfel au inceput sa stea lucrurile, focalizarea devenind mult mai usoara. Un lucru excelent la acest obiectiv e faptul ca se poate modifica rezistenta intampinata atunci cand inclini obiectivul (hai sa-i spunem Tilt, ca nu-mi vine cuvantul cel mai corect in limba romana). Are un inel din care fixezi cat de usor sau greu e sa faci tilt, asta ca sa te ajute sa fii precis, sau mai mult, sa iti pastreze setarea dorita fara riscul de a-si modifica pozitia.

Ce mi s-a parut insa destul de greu e sa ajungi sa inveti/intelegi cam pe unde se situeaza swetspot-ul, mai precis zona de claritate maxima din imagine, atunci cand ai nimerit focusul. Producatorul zice sa tii obiectivul in pozitie normala (paralel cu planul senzorului), sa focalizezi si abia apoi sa faci tilt urmat de un refocus. Ideea e ca daca faci tilt prea mult, e posibil ca sweetspot-ul sa zboare din imagine, si in plus de asta (pe full-frame cel putin) sa ajungi sa vezi marginile obiectivului. Deci atentie!

Fiind prima oara cand am pus mana pe un astfel de obiectiv, nu sunt convins ca am reusit sa scot maxim din ce se poate face cu el, iar parerea pe care v-o impartasesc este strict din punctul de vedere al unui om care acum pune mana prima oara pe o “jucarie” ca aceasta si invata sa o descopere.

Senzatia generala pe care am avut-o dupa cateva ore de plimbat cu Lensbaby-ul pe aparat, a fost una placuta, mai ales ca incepusem sa il simt, sa focalizez aproape imediat (cand nimeresti focusul corect, obiectivul e incredibil de sharp, poate la fel de sharp precum 50-ul de 1.8). Inelul de focus se simte foarte bine in mana, si este destul de precis in obtinerea focusului, doar sa ai ochi buni. Sau Live-view pe aparat, cu zoom pentru focus. La inceput asa l-am focalizat, asezat frumos pe trepied si cu Liveview-ul pornit, zoom-at la maxim pentru a vedea clar pe LCD cand am obtinut focusul perfect. Dar incet incet incepi sa simti focusul, si chiar daca nu e maximul de claritate pe care ai fi putut sa o obtii, obiectivul e de asa natura incat un pic de out-of-focus nu strica, mai ales ca 80% din imagine e OOF :)

Iti ofera o latura noua, ne-mai-incercata, de exprimare creativa, si daca ai rabdare si imaginatie, poti obtine lucruri extrem de interesante.

Doar sa ai rabdare :)

A fost o placere sa ma joc cu el, mai ales ca de mult vroiam si eu sa vad ce poate. Si va spun ca poate! Noi sa putem.

Deci nu m-am saturat de viata!

Am fost indrumat catre niste imagini impresionante dedicate starului, si mi-am permis sa le reproduc aici:

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

PS: nu am nimic cu Michael, chiar mi-a placut foarte mult muzica lui si l-am apreciat foarte mult. Ce urasc insa e modul in care unii vad o oportunitate uriasa de a face audienta un eveniment atat de trist pe cum a fost moartea artistului. Sa vedem cate luni va tine iar valul de Michael pe posturile de radio si tv, ca deh, se face un an!

… uneori, e cu fundu’n sus