După cum știți, în România se află cea mai mare comunitate de țigani (sau romi, așa cum nu le place să li se spună) din Europa. Originari din India, aceștia au găsit în România mediul perfect în care pot procrea și prospera, în mare parte prin furt și exploatarea propriilor copii.

Odată cu intrarea României în U.E., țiganii români au dat naștere unui fenomen pe cât de umilitor și de josnic, pe atât de simplu, unic în istorie. Ei au plecat (temporar) în Europa occidentală la furat, tehnica principală pe care o folosesc fiind abuzul și exploatarea propriilor copii pe care îi trimit la furat, la cerșit și la prostituție știind că sistemul de pedepsire al minorilor atât în Spania, cât și în Italia este deficitar, multe dintre casele de asistență socială lăsându-i pe copiii de țigani prinși furând să plece singuri acasă după câteva ore. Asta în condițiile în care aceste instituții sociale, teoretic, ar trebui să le permită minorilor să plece doar dacă li se găsește o familie adecvată care poate să le ofere condiții minime de trai. În schimb, la câteva ore după ce au fost prinși furând din gențile femeilor, în centrul Madridului, copiii sunt lăsați să se întoarcă singuri în așezările antigienice frecventate de șobolani, pentru ca a doua zi ei să fie trimiși din nou la cerșit.

Vă rog să urmăriți, până la capăt dacă se poate, reportajul de mai jos pentru a înțelege de ce suntem acolo unde suntem ca națiune și de ce, probabil, copiii noștri nu vor mai putea călătorii în Europa sau vor fi priviți ca niște scursuri ale umanității:

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

BBC: Un reportaj șocant despre țiganii români

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

Suferință

“Dan in Real Life” îl are ca protagonist pe Steve Carell, pe care vi-l aduceți probabil aminte din “Evan Almighty”, iar ca regizor și scenarist pe Peter Hedges care a reușit să creeze o poveste amuzantă, cu personaje sentimentale și care gravitează în jurul ideii de familie.

În fapt, tot filmul nu este altceva decât o retorică la adresa familistului Dan ilustrată prin punerea în antiteză cu iubirea  spontană și irațională pe care acesta o dezvoltă pentru noua prietenă a fratelui său chiar în ziua în care toată familia urmează să participe la o reuniune.

“Iubirea nu este un sentiment. Iubirea este o abilitate.“

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

Filme: Dan in Real Life (2007)

Totul a început în vara anului 2008 când nu știam nimic. Am scris și debitat mai multe aberații decât alții în toată viața lor și nu mi-e rușine să recunosc că multe au fost proaste sau neinteresante. Toate m-au ajutat să devin cine sunt.

În 2008 eram nervos, sarcastic și foarte puțin visceral. Gândirea mea era goală în conținut și sentimentele mi-erau reprimate. Nu iubeam nimic, uram totul și vedeam alb-negru.

A urmat o perioadă de pauză în care am preferat să-mi țin ideile (căci cu greu pot fi numite opinii) pentru mine și să reflectez la ele singur sau împreună cu câțiva prieteni care m-au suportat și au rămas pe parcurs. Restul e apă de ploaie.

Atunci când începi să înțelegi ai senzația revelației în fiecare minut. Nu înțelegi cât de orb sau cât de unidirecțional ai putut fi, dar nu te mai urăști pentru că ai învățat să-ți iubești prostia.

Toate, pe rând, m-au definit, dar acum m-am conturat. De aici începe retușarea și completarea. Acum știu să mă urăsc și să mă iubesc în același timp, am realizat că nu e timp să fii nervos și că, paradoxal, pentru puține cauze merită luptat. Acum știu că am nevoie de timp pentru mine, pentru muzică și citit, nu pentru politică sau actual. Dacă risc să rămân dezimformat, prefer dezimformat decât incomplet.

N-am nevoie să câștig un pot ca să ascult muzică, să-mi citesc cărțile și să discut teme existenționale la o bere cu trei prieteni.  Scopul e spiritul că plec din lumea asta așa cum am venit, dar sper că intru în alta înțelegând-o.

Nu cred că schimbarea poartă numele anului 2012. Și nu cred că lumea se poate întoarce, brusc, spre spiritualism, dar vreau să sper că așa ceva se poate întâmpla curând. Pe voi, materialilor, stați liniștiți, nu vă mai urăsc, acum vă compătimesc.

Mulți conchid: “am spus deja prea multe”. Eu vreau să cred că mai am multe să vă spun. Și cu asta să considerăm blogul relansat.

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

Stop. Și de la capăt.

totul se distruge din interior
aşa cum corpurile noastre
se auto-devorează uneori,
din cauza lipsei de hrană.
aşa şi inima fierbe în sânge negru
iar anti-sentimentele nu mai au
puterea de a lupta cu norişorii
aceia, mici şi roşii,
ca nişte globule,
numiţi sentimente.
sunt bolnav grav.

28.iubita lui Dumnezeu
poate ai observat şi tu,
există o perioadă a anului
în care iubita lui Dumnezeu
se pune pe treabă.
începe cu schimbatul gresiei
mereu, când aceasta ajunge la
un maro închis, o aruncă.
partea frumoasă de abia acum urmează
scuturatul lenjeriilor pe care ei dorm.
iese pe geam, ca orice gospodină
şi începe să scuture tot felul de
plăpumi şi de perne
până când oraşul meu devine
complet alb

29.save game
probabil urăşti la fel de mult
ca mine
când te trezeşti şi
încerci să derulezi acel film
cu câteva secunde înapoi.
nu te chinui! visele nu vor
reveni.
ce bine ar fi,
dacă am avea un save game recent,
să-l folosim.

Ștefan Oancea, 2010

mai multe pe www.stefanoancea.com

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

E poezie (4)

Bătrânul: în sfârșit! le-am adus dom’le.
Bibliotecarul: nicio problemă, v-au plăcut?
Bătrânul: au fost o încântare. l-ați pregătit pe Paleologu?
Bibliotecarul: Da, uitați aici, trei voulme. Ați vorbit cu Mihai la telefon, vă dau și ”Istoria romană”?
Bătrânul: Istoria romană… adică istoria romanilor?
Bibliotecarul: Da.
Bătrânul: Nu, lăsați… istoria mai poate să aștepte. Eu am nevoie de ceva pentru suflet! Să-l încălzească.

(Pune cele trei volume în plasa cu care a venit și lângă mai pune trei cărți)

Bibliotecarul: Semnați aici, vă rog.
Bătrânul: Sunt cam mule cărți, să semnez diferit?
Bibliotecarul: Nu, am eu grijă.
Bătrânul: Cred că am ajuns unul din veteranii acestei biblioteci. V-am lăsat, dom’le, numai bine!
Bibliotecarul: Să aveți o zi bună! Salutați-o pe doamnă!
Bătrânul: Da, da…
Bibliotecarul: Spune, tinere, ce dorești?

Ar fi trebuit să răspund: îmi doresc ca la bătrânețe să nu fiu nevoit să merg la bibliotecă pentru cărți.

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

Pensionarul

Dar evadarea absolută e o evadare efemeră și cu implicații eterne. Evadarea se realizează în condiții de stres pentru a depăși stresul.

Evadăm pentru că suntem plini de noi sau evadăm pentru că nu suntem Dumnezeu.

Finisajele caracterului nostru se reflectă tot în evadare, în frecvența și imboldul care a determinat-o. Nu te ascunzi în evadare, te ascunzi de evadare în banalitate. Toată lumea își trăiește (diferit) viața, evadare e atunci când reușești să pui viața pe stop, ignorând restul, concentrându-te pe nimic. Atunci când viața ta atinge punctul ei maxim de intensitate, e tot evadare, dar e o evadare în extaz, deci nedesăvârșită.

Secretul evadării: să trăiești viața în evadare.

A epata NU înseamnă a evada. Epatarea e neștiința de a evada sincer. Sincer.

Evadarea e irațională în raționalitatea ei.

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

Evadare

oare câţi trăim în corpul nostru?
se zice că fiecare om are două personalităţi
aşa cum are conştient şi subconştient
precum un înger şi un drac aşezaţi
pe umărul stâng şi pe cel drept.
da, exact ca în desene,
aşa e dualitate.

pe lângă acestea,
oare câte vietăţi trăiesc în mine?
bacterii, plus alte organisme micuţe.
dar în tine?
oare când ne dăm noi doi întâlnire
câte vietăţi îşi dau întâlnire?

25.dragă copilă

stă aşezată direct pe gresia rece
câteva fire de bumbac
îi despart celulele de atomii de granit
şi parcă nimic nu contează,
nici acel cuţit care se uită cu
un ochi furiş la ea.
nu te speria, demonii te pot salva!

26.regrete

sunt doar un fluorescent adolescent
gândesc rapid, mă mişc mai lent
îmi pasă de multe, îmi pasă de puţine
aş scrie despre multe,
dar nu ţi-aş scrie ţie
căci în viaţă am urcat multe trepte,
voi le numiţi regrete.

Ștefan Oancea, 2010
mai multe pe www.stefanoancea.com

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

E poezie (3)

Cât despre rezoluția mea pentru 2011: sper să nu fie la fel de prost ca 2010 sau mai rău.

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

2010 în imagini

îmi imaginez viaţa…
prins în calcule, îmi părăsesc corpul.
uită marginile,
post post modernism în fost post mortem
văd un punct forte-n ochii mortului.
când văd uniforme,
mintea îmi zboară la crime premeditate
dansăm trist şi fals valsul frunzelor murdare
e valsul văduvei vesele
când nu ştii nimic, totu-i o certitudine
ascute-mi limba, ascultă-ţi frica!

16.mă spăl între cearșafuri

22.monologul ginei

@ Alinush's Blog.Toate drepturile rezervate.

E poezie (2)