Just Love Cookin'

Spaghetti cu fructe de mare / Seafood spaghetti

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Sat, 12 May 2012 13:29:00 +0000

Scroll down for the english version

Astăzi vă prezint prima reţetă din cele trei pe care le-am pregătit pentru revista What Liberty Ate. Vă las cu multe fotografii şi cu o reţetă rapidă şi uşoară. Sper să va placă şi vouă !

Ingrediente:

300 g spaghetti

300 g fructe de mare mixte

500 g scoici sau midii

ulei de măsline

un pahar vin alb sec

arome : 1/2 ceapă mică, 2 căţei usturoi, o bucata morcov, o bucata mica de ţelină, câteva fire pătrunjel

Mod de preparare:

Curăţăm foarte bine scoicile şi/sau midiile cu un cuţit mic sub jetul de apă, apoi le punem intr-o oală, le acoperim cu un capac, şi le lăsăm să se deschidă, la foc mare. Când s-au deschis toate, filtrăm lichidul rămas pentru a scăpa de eventuale reziduuri de nisip. Le aruncăm pe cele care nu s-au deschis, iar restul le păstrăm la cald.

In câteva linguri de ulei de măsline călim o jumătate de ceapă mică, morcovul, ţelina usturoiul şi două fire de pătrunjel, toate tocate foarte fin. Adăugăm fructele de mare, iar după un minut stingem totul cu un pahar de vin alb sec şi continuăm gătitul alte 5-6 minute. Adăugăm şi zeama rămasă de la scoici, ţinând cont că va fi foarte sărată.

Fierbem pastele, apoi le scurgem cât sunt încă "al dente". Pentru asta e de-ajuns să le fierbem cu un minut mai puţin decât este indicat pe cutie. Le punem în tigaia cu fructele de mare. Dacă nu a mai rămas zeamă, punem o jumătate de polonic din apa în care au fiert pastele, astfel încât la final să fie acoperite de un văl fin şi aromat de sos. Presărăm puţin pătrunjel tocat fin şi servim imediat.

Seafood spaghetti

This is the first of the three recipes that i prepared for the second issue of What Liberty Ate magazine, spring / summer. Click here to read it.

Ingredients:

300 g spaghetti

300 g mix seafood

500 g mussels

olive oil

1/2 small onion

2 garlic cloves

1 small celery stack

1 glass white wine

few parsley leaves

Preparation:

Using a small knife, wash the mussels under water, then add them in a pot with a lid and let them open themselves at high heat. When they are all opened, filter the juice and keep them warm.

In few tablespoons of olive oil sautée the onion, carrot, celery, garlic and parsley (all chopped finely). Add the seafood and cook 1 minute. Then pour over one glass of white wine and continue to cook for 5-6 minutes. Add also the juice which remained from the mussels, but don't forget that it will be quite salty.

Cook pasta al dente. Add pasta over the seafood. If you don't have enough juice, you can add some water remained from pasta. They need to be covered with juice and absorb all flavours. Sprinkle some chopped parsley and serve immediately.

Enjoy !

Interviu pentru revista What Liberty Ate

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Mon, 07 May 2012 22:36:00 +0000

Click pe fotografie pentru a răsfoi revista

Click to read the english version of the Second Issue of What Liberty Ate Magazine

Iarna trecută am cunoscut-o pe Gabriela Iancu, despre care v-am mai vorbit si in acest Guest Post, când mi-a propus o colaborare pentru al doilea număr al revistei What Liberty Ate – mâncare cu pasiune (ediţia primăvară-vară 2012), proiect al cărei inimi este ea. Am acceptat pe loc şi am pornit în aventura WLA alături de Gabi, care urma să devină una cele mai bune prietene ale mele. Am avut foarte multe de învăţat de la ea, fiindcă este un izvor de inspiraţie. Stilul ei fotografic este sensibil, filozofic, creativ, visător, plin de emoţie şi feminin. Ii mulţumesc din nou pe această cale pentru invitaţie şi pentru toată munca ei. I-am admirat fotografiile, le-am privit cu ochii inimii, le-am studiat şi le-am lăsat să mă inspire.

Atenţie, "inspiraţie" nu înseamnă ceea ce se întâmplă mult prea des în blogosfera românească în ultima perioadă, adică se încearcă a reproduce acelaşi cadru pentru care altcineva a muncit ore în şir, căci DA, durează ore multe până se fotografiază o reţeta care ajunge pe un blog, făcându-se sute de poze pornind de la o compoziţie mai simplă, adăugând şi scoţând accesorii, schimbând unghiurile şi conceptul, până se obţin 1-2 cadre de care se poate fi mulţumit cu adevărat. DEX dă această explicaţie: "INSPIRATIE : Avânt, forţă, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare, idee, soluţie apărută pe neaşteptate în conştiinţă." Si nu regăsesc aici fraza "a reproduce fidel" ! Si dacă tot nu am mai rezistat şi am spus-o, nu pretind că eu sau alţii în situaţia mea suntem nişte genii sau talente nemaivăzute, nicidecum, ci aştept doar ca acest fenomen să se oprească, fiindcă se numeşte furt intelectual! Indemn aceste persoane să caute inspiraţia în altă parte, şi să înceteze să urmărească blogul meu cel puţin, dacă singura intenţie este cea de a-mi fura munca şi ideile. Nu postez zilnic, tocmai pentru că nu poţi avea inspiraţie maximă în fiecare zi, şi decât să reproduc fotografiile altora, mai bine aştept momentul când mă simt creativă şi simt că ideile mele vor da viaţă unor cadre bune. Spun clar că tema acesta va lua amploare şi se vor face nume şi colaje de fotografii penibil reproduse dacă se va mai repeta şi cu asta trec peste acest subiect atât de neplăcut şi revin la lucruri mai importante.

Ambele numere ale revistei What Liberty Ate (gasiti aici şi primul numar) au fost prezentate pe unul din cele mai importante site-uri de design, Decor8. In acest număr veţi găsi interviuri cu food blogger faimoase în toată lumea, ca Aran Goyoaga (Canelle et Vanille) si Beatrice Pèltre (La Tartine Gourmande). M-am simţit onorată să văd numele blogului meu alături de aceste nume uriaşe in domeniul food blogging-ului. Veţi găsi interviuri, poveşti şi povestiri, fotografii, minunate reţeţe şi multe altele, pregătite de către Alison's trials, De prin lume adunate, Miss Babacilu, USA, Spanac & Peşte, Designist, Medeea Iancu, Irina Voichita, Liliana Rusu şi Andreea Mira.

Am răspuns şi eu cu mare drag şi cu inima deschisă întrebărilor pe care mi le-a pus Gabi şi am pregătit trei reţete pentru prima revistă de adevărat food styling din România. Mi-a fost foarte greu să decid, însă până la urmă am fost mulţumită de ceea ce a ieşit. Insă adevărată provocare a fost alta ! Gabi mi-a cerut să prezint Bologna în câteva fotografii, iar eu intr-o dimineaţă însorită de primăvară, am ieşit pentru prima oară cu rucsacul pentru accesorii foto, înarmată de obiective, filtre, baterii extra, carduri, etc, şi am pornit în cea mai emoţionantă experienţă fotografică pe care am avut-o vreodată. Până atunci făcusem doar câteva portrete, câteva peisaje, şi muuuultă fotografie de food. Am scos timid aparatul din rucsac şi am început să fotografiez câteva monumente, în mijlocul mareei de oameni care se revarsă zilnic pe străzile vechii Bologna. Apoi am văzut acel bătrân care stă veşnic în acelaşi loc şi cântă la saxofon, cu credinciosul său prieten la picioare. Iarnă / vară, frig / cald, el e mereu în acelaşi loc pe via dell'Independenza, în Centrul Istoric al Bologniei, încântând auzul celor care găsesc un moment să se oprească pentru a-i asculta muzica pătrunzătoare. Eu mă opresc deseori şi mă las purtată în acea lume unde doar un instrument muzical în mâinile unui artist te poate purta. Si timid, i-am făcut o fotografie…

Si apoi alta, şi am continuat să surprind momente unice, bătăile inimii acestui uimitor oraş. Si aşa a luat viaţă pasiunea mea pentru street photography. M-am îndrăgostit iremediabil de această ramură a fotografiei pe care o voi cultiva fără îndoială.

In curând vă voi arăta şi alte fotografii şi voi împărtăşi şi alte personale şi umile gânduri în legătură cu această măreaţă şi nobilă artă.

M-a emoţionat simplitatea şi profunditatea anumitor cadre, atât de spontane şi naturale.

Una din favoritele mele…

Voi reveni în curând cu mai multe fotografii. Intre timp, enjoy !

Banana Cream Pie

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Mon, 30 Apr 2012 19:05:00 +0000

Scroll down for english version

După ce v-am întrebat pe Facebook care reţetă doriţi să o postez întâi, Ispanaklı Börek (plăcintă cu spanac) sau Banana Cream Pie, şi a câştigat cu o diferenţă dispreţuitoare aş putea spune minunea asta cu banane, m-am pus la lucru să editez reţeta, chiar dacă o aveam pregătită pe cea a plăcintei cu spanac. *__* Imi place spanacul, şi mai ales ador börek-ul, însă în clipa în care am pus întrebarea desert sau spanac, ştiam deja răspunsul. Nu sunteţi cu mult diferiţi faţă de mine… *__* şi vă asigur că börekul e super mega delicios ! De astăzi sunt la dietă, ca de obicei, una sănătoasă de la nutriţionist, şi mănânc de toate, dar super echilibrat şi calculat, des şi puţin. Aşa că ieri am vrut să pregătesc un desert mai neruşinat de care să îmi amintesc în următoarele 2-3 săptămâni. Aluatul e acelaşi pe care îl fac pentru tarte & pies, şi pe care îl ador şi îl voi transmite din generaţie în generaţie începând cu je. *__* Vă jur că veţi avea o revelaţie ! Cât despre crema chantilly cu banane, cred că vă daţi seama că e delicioasă. Hai cu reţeta, că deja îmi plouă-n gură ! *__*

*Cantităţile sunt pentru o formă de plăcintă cu diametrul de 22 cm.

Ingrediente pentru aluat:

200 g făină

120 g unt

2 linguri rase zahăr

1/2 linguriţă sare

35-50 ml apă foarte rece

Pentru crema de vanilie (pasticciera):

500 ml lapte

2 ouă

150 g zahăr

60 g făină sau 70 g amidon

extract de vanilie

în plus:

3 banane

600 ml frişcă (împărţită în 2)

Aluatul de tartă:

Punem intr-un food processor făina, zahărul şi sarea amestecate bine, apoi untul rece tăiat cubuleţe şi pus la congelator timp de 5 minute (fiindcă se încălzeşte deja după tăiat).

Pulsăm scurt de câteva ori până capătă consistenţa nisipului, apoi picurăm câte puţin din apa foarte rece, pe care am ţinut-o în prealabil în congelator.

Când aluatul devine lipicios, înseamnă că e gata. E posibil să nu fie nevoie de toată apa, depinde mult de făină. Mie mi-a intrat mai puţină apă, de aceea nu o puneţi pe toată deodată.

Când compoziţia e uşor lipicioasă, o răsturnam pe blatul de lucru uşor înfăinat şi formăm o bilă pe care o aplatizăm formând un disc rotund de cca 10 cm diametru. (asta ajută la răcirea sau dezgheţarea rapidă) pe care o învelim în folie de plastic şi o dăm la frigider timp de cca 45 min.

îl putem face şi la mână, bineînţeles, doar că trebuie să fim foarte rapizi şi să nu atingem prea mult aluatul, căldura mâinilor va topi imediat untul, şi aluatul nu va mai fi atât de crocant şi sfărâmicios, ci tare. E bine să ne folosim de o furculiţă, cuţit, sau orice alt obiect rece, la fel cum e recomandat să fie tot ceea ce vom folosi pentru acest aluat.

Dacă lăsăm aluatul prea mult la rece, şi devine prea dur, înainte de a-l folosi, trebuie să îl lăsăm câteva minute la temperatura camerei şi se întinde uşor. Eu fac mereu cantitate dublă, iar jumatatate o pun în congelator, iar când vreau o plăcintă scot aluatul, îl las să se dezgheţe şi în no-time am făcut o plăcintă delicioasă.

Scoatem aluatul din frigider şi întindem o foaie de cca 30 cm (30 cm fiindcă am calculat şi bordurile), având grijă întâi să pudrăm cu făină blatul de lucru şi sucitorul. Eliminăm făina în exces, în cazul în care a rămas, şi aşezăm foaia în forma de plăcintă. Deasupra punem o hârtie de copt şi turnăm boabe de orez sau de fasole, astfel încât să nu permită aluatului să crească. Dăm la cuptor la 180°C timp de 25 minute. După primele 15 minute scoatem hârtia cu orez pe ea şi lăsăm să se coacă şi baza. Când începe să se rumenească uşor pe margini, scoatem şi lăsăm la răcit.

Crema de vanilie:

Batem cu un tel ouăle cu zahărul într-o oala înaltă, preferabil cu fundul gros.

Adăugăm făina şi apoi câte puţin, laptele, având grijă să nu rămână cocoloaşe.

Punem la foc domol, şi amestecăm până se îngroaşă că o maioneză, fără a o lăsa pe foc mai mult. Luam de pe foc si adaugam extractul de vanilie.

Acoperim crema cu folie transparentă, pe care o lipim de suprafaţa acesteia, pentru a preveni formarea unei pojghiţe, şi o lăsăm în frigider până e complet rece.

Crema chantilly:

Amestecăm lent toată cremă de vanilie cu 300 g de frişcă dulce mixată în prealabil.

Tăiem bananele pe lungime, apoi feliuţe, şi le amestecăm în crema de mai sus.

Turnăm crema cu banane în coajă de tartă rece, apoi deasupra, cu ajutorul unui poche sau chiar cu o lingură, punem restul de 300 g de frişcă bătută.

Putem decora cu încă o banană tăiată felii stropite cu zeamă de lămâie să nu se înnegrească şi/sau cu ciocolată rasă sau chiar cacao.

Banana Cream Pie

Start making this American clasic at home ! This pie is my very favourite, with a crispy crust and smooth, delicious cream, made with pastry cream, mixed with heavy whipping cream and bananas. The ingredients are for a 9 inch (22 cm) pie pan.

For the dough:

1,6 cups ap flour (300 g)

7/8 cup butter (almost 2 sticks) (200 g)

2 tbsp sugar

1/2 tsp salt

2 tbsp ice water

For the pastry cream:

2 cups milk

2 eggs

2/3 cup sugar (150 g)

1/2 cup flour or 5/8 cup cornstarch

1 teaspoon pure vanilla extract

Plus:

3 bananas

2 1/2 cups (600 ml) heavy whipping cream

The crust: Preheat oven to 350 degrees Fahrenheit, or 180°C Celsius.

Put flour, sugar and salt in a food processor and pulse one time to mix all together, then add the chilled butter and pulse shortly a few times until a coarse meal forms.

Add the ice water and keep pulsing until your dough is becoming moist clumps, but not more than 30 seconds.

Gather the dough in to a ball with your hands, flatten into a disc, cover with plastic wrap and chill for 45 minutes or more. I always make double portion and i put half in the freezer, where can stay for one month.

On a lightly floured surface roll the dough into a 12 inch (for the 9 inch pan), then roll it around a rolling pin put it into the pie pan. Chill again if you have time.

Lightly prick bottom of pastry crust with the tines of a fork, then put a baking sheet with rice or beans (this will not allow the dough to rise) and bake the crust for about 25 minutes. After 15 minutes remove baking sheet with the rice and bake for 10 more minutes or until dry and lightly golden brown.

Remove from oven and place on a wire rack to cool completely before filling. Can be covered and stored for a few days.

Pastry Cream:

In a heavy bottom pan mix the sugar and eggs together.

Sift the flour or cornstarch into the egg mixture, and mix untill smooth.

Put on the heat and whisking constantly to prevent curdling.

When it boils, whisk mixture constantly for another minute until it becomes thick.

Remove from heat and immediately whisk in the vanilla extract, then cover the surface with plastic wrap to prevent a crust from forming.

Cool in fridge untill completely cool.

Chantilly Cream (French Cream):

Whip the heavy whipping cream, then divide it in two. Put the pastry cream into a mixing bowl, whisk to smoothen, and gently mix the pastry cream with half of the whipped cream, making a French cream, then slice 3 bananas on top of it.

To assemble pie:

Transfer the banana cream to the shell. Transfer the remaining whipped cream into a pastry bag and pipe the whipped cream all over the pie.

Decorate with the remaining banana if you want, with some chocolate or even with some cocoa.

Enjoy !

Zeytinyağlı pırasa / Praz în ulei de măsline

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Thu, 26 Apr 2012 22:47:00 +0000

Scroll down for english version

Nu eram un fan al prazului, până nu l-am mâncat în Turcia. Felul meu preferat cu praz este Zeytinyağlı pırasa, în română s-ar traduce "praz cu ulei de măsline". Nu e un nume deloc elocvent, însă există o serie lungă de mâncăruri turceşti care se termină cu extensia "zeytinyağlı", care înseamnă "legume gătite în ulei de măsline". Si se gătesc toate la fel, începând de obicei cu ceapă călită în mult ulei de măsline (de aici vine şi numele de fapt, trebuie să fie destul de mult), după care se adăugă legumele alese şi se găteşte la foc lent, întotdeauna cu o linguriţă de zahăr. De fapt, trăsăturile comune ale acestor feluri de mâncare este întotdeauna gustul dulceag, prezenţa a 1-2 linguri de orez şi faptul că se servesc reci sau la temperatura camerei, şi au un gust foarte răcoros. Veţi observa foarte clar diferenţa, chiar sunt muuult mai bune reci decât calde. Acest fel poate fi gătit şi cu 1-2 zile înainte de a fi servit, a doua zi e chiar mai bun. În Turcia îl găsim oriunde ca meze în restaurante. Iar dacă vă întrebaţi de ce atâtea poze cu flori, e pentru că după o săptămână de ploaie şi întuneric a ieşit soarele, şi în sfârşit am simţit că e primăvară. Am alergat din urma domnului care ne tunde gazonul că să apuc să culeg câteva flori înainte de a transforma totul intr-o pătură uniformă.

Ingrediente:

4 fire de praz

2 morcovi

1 ceapă mare

70 ml ulei măsline

400-500 ml apă fierbinte

2 linguri orez (40 g)

1 linguriţă zahăr

sare după gust

sucul unei jumătăţi de lămâie

Mod de preparare:

Curăţăm firele de praz şi le tăiem în bucăţi de cca 2 cm.

Le punem intr-un vas cu apă, apoi le scurgem.

Tăiem morcovii în două, apoi îi tăiem feliuţe.

Tocăm ceapă fără să ne preocupăm prea mult dacă e fină sau nu.

In câteva linguri bune de ulei de măsline călim ceapa timp de 2-3 minute.

Adăugăm morcovii şi mai lăsăm încă 4-5 minute, apoi punem şi prazul.

Gătim câteva minute, amestecând, apoi turnăm apă clocotită, punem sărea şi zahărul.

Lăsăm din nou câteva minute, punem orezul, iar când acesta e fiert luăm de pe foc.

Stoarcem deasupra jumătate de lămâie, amestecăm şi lăsăm să se răcorească.

Nu se serveşte fierbinte, ci călduţ sau la temperatura camerei.

E mult mai bun dacă stoarcem o felie de lămâie înainte de a-l servi.

Leeks with olive oil / Zeytinyağlı pırasa

Turkish Zeytinyağlı dishes are vegetable dishes which are cooked in olive oil. They are very refreshing, absolutely delicious , easy to make, and can be cooked ahead of time, allowing the dish to cool and the flavours to blend. You can keep in the fridge up to 2-3 days. This is my favourite way to eat leeks, and if you'll try this recipe, it will be yours too.

Ingredients:

4 leeks

2 carrots

1 big onion

1/3 cup olive oil

2 cups boiling water

2 tbsp rice

1 tsp sugar

salt

juice of 1/2 lemon

Preparation:

Cut the roots and discard, then cut in 2 cm pieces.

Put the leeks in a bowl full with water, then drain.

Cut the carrots lenghtwise, then slice.

In a wide pan, heat the olive oil and sauté the onions for 2-3 minutes.

Add the sliced carrots, let cook for other 4-5 minutes, then add the leeks.

After few more minutes, add the boiling water, salt and sugar.

After 10 minutes add the rice, cover and cook on low heat until the rice is cooked.

Squeeze half of a lemon's juice at the end, then stir and let cool.

Serve cold or at room temperature.

It's even more delicious if you serve it with a drop of lemon on top.

Enjoy !

Guest Post cu WLA: Scones cu bacon şi pecorino

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Wed, 25 Apr 2012 22:21:00 +0000

O admir pe Gabriela Iancu, aka What Liberty Ate, din ziua în care am intrat pentru prima oară pe blogul ei şi am rămas mută de admiraţie în faţa talentului de care am dat. Imediat după, m-a invitat să colaborăm pentru al doilea număr al revistei What Liberty Ate, care va ieşi peste câteva zile, deci stay tunned ! (primul numar WLA aici ). Pe parcursul acestei colaborări, ne-am împrietenit şi am început să purtăm des lungi conversaţii ca două prietene care se cunosc de multă vreme. Am descoperit că avem aceleaşi pasiuni, privim lucrurile în acelaşi mod, avem până şi aceleaşi gusturi şi avem mereu aceleaşi păreri. Cum să nu devenim prietene instantaneu ? Chiar dacă ea locuieşte în Brno iar eu în Bologna, sunt sigură că în curând ne vom întâlni. Am spus-o de zeci de ori şi nu mă voi plictisi niciodată să o repet : Gabriela este pentru mine un izvor de inspiraţie ! Nu contenesc să mă mir de talentul ei, fiindcă nu doar găteşte în mod excepţional, mai şi fotografiază, scrie, desenează genial, creează lucruri şi vorbeşte o mulţime de limbi străine. Ea e modestă şi îmi spune că exagerez, dar credeţi-mă pe cuvânt, fata asta e genială ! Aici pagina de Facebook What Liberty Ate, unde găsiţi noi ştiri despre munca ei. Iar acum vă las cu aceste scones delicioase, perfecte pentru micul dejun, cu unt sau dulceaţă. Dacă le păstraţi într-un borcan/cutie îşi vor păstra frăgezimea timp de câteva zile. Eu una asta voi mânca mâine dimineaţă la micul dejun!

Reţetă adaptată după Spoonforkbacon

Ingrediente :

250g făină
1 lingura zahăr
1 1/2 linguriţă praf de copt
1/2 linguriţă bicarbonat
1 linguriţă sare
110g unt tăiat în cuburi
100g bacon tăiat cuburi
2/3 cană pecorino dat pe răzătoarea fină
1 linguriţă piper proaspăt măcinat
1/2 cană lapte bătut (buttermilk)

Mod de preparare :

1. Preîncălziţi cuptorul la 180C. Intr-un bol mare cerneţi făina împreună cu zahărul, praful de copt, bicarbonatul şi sarea. Adăugaţi untul rece tăiat cuburi şi încorporaţi-l până când obţineţi un amestec sfărâmicios.

2. Adăugaţi baconul, pecorno, piperul şi amestecaţi bine compoziţia.

3. Adăugaţi apoi laptele bătut şi amestecaţi până când se încorporează, iar compoziţia se transformă într-un aluat. Inveliţi aluatul într-o folie de plastic şi daţi-l la frigider pentru 30 minute.

4. Odată răcit, întindeţi-l într-un strat de 1/3 cm şi folosind forme de prăjituri (rotunde sau orice formă dorită), tăiaţi cercuri. Puneţi cercurile intr-o tava tapetată deja cu hârtie de copt.

5. Coaceţi scones-urile timp de 20-25 minute sau până când se umflă şi se rumenesc. Serviţi-le apoi calde cu unt sau alături de micul dejun preferat.

Nu-i aşa că arată teribil de apetisant ?

Mulţumiri Gabrielei Iancu pentru reţetă şi fotografii !

Hummus

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Tue, 24 Apr 2012 09:40:00 +0000

Scroll down for the english version

Ieri a trebuit să pregătesc ceva super rapid pentru prânz, iar de cele mai multe ori când sunt în situaţia asta, apelez la prea deliciosul şi minunatul hummus. Cum să nu iubeşti minunea asta care se face intr-un minut, şi pe deasupra conţine numai chestii sănătoase? L-am servit lângă o salată, cu un ou fiert şi nişte pâine prăjită, şi a fost super apreciat, ca întotdeauna. Dacă încă nu l-aţi încercat (şi parcă nu-mi vine să cred), vi-l recomand din toată inima.

Ingrediente:

250 g năut fiert sau din conservă

2 linguri pastă tahini

2 linguri ulei măsline

3 linguri de iaurt gras (opţional)

3 frunze mentă

sucul unei lămâi

2 căţei usturoi

sare

un praf de chimen măcinat

Mod de preparare:

Dacă folosim năut uscat, procedăm aşa: cu o seară înainte îl punem la înmuiat.

A două zi îl scurgem şi îl punem intr-o oală cu apă care fierbe cu un praf de sare.

Fierbem la foc domol cca 1 oră, (uneori poate dura 1,5 ore) până bobul de năut se sfărâmă dacă îl presăm.

Dar dacă sunteţi în criză de timp aşa cum am fost eu, folosiţi liniştiţi o conservă de năut scursă bine.

Punem toate ingredientele în robotul de bucătărie.

Pulsăm până obţinem o pastă fină şi omogenă, iar dacă mai e nevoie, putem adăuga 1-2 linguri de apă.

Putem presăra fulgi de ardei iute, sau ulei picant, cum am făcut eu.

Servim cu pâine prăjită.

Ingredients:

1 1/2 cup chickpeas (1 can, drained and rinsed)

2 tbsp tahini (sesame paste)

2 tbsp olive oil

3 tbsp whole milk yoghurt (optional)

3 mint leafs

3 cloves of garlic

1 lemon's juice

1/2 tsp salt

pinch of cumin

Preparation:

If you don't want to use the canned ones, soak the chickpeas in clean water the day before, then drain and put in boiling salted water.

Let cook for 1 to 1,5 hours, remove the peels and foam, then chill.

Combine all ingredients in a food processor and puree until smooth.

Place it on a plate, sprinkle with paprika or drizzle some spicy olive oil.

Serve with toasted bread or with pita bread.

Pâine rapidă

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Mon, 23 Apr 2012 12:46:00 +0000

Scroll down for the english version

Revin după aproape două săptămâni de pauză, timp în care am petrecut Paştele Catolic, cel Ortodox, plus o reuniune între best friends după un an în care nu ne-am văzut deloc. Partea cea mai frumoasă e că şi atunci când ne-am văzut după 5 ani am reluat exact de unde rămăsesem, după un rezumat al timpului în care am fost departe. Ne cunoaştem de când aveam 8-9 ani, şi am crescut împreună, "prietenie" e un cuvânt mult prea simplu pentru a explica relaţia noastră… Deja mi-e tare dor de voi, abia aştept să ne revedem ! Voi ce credeţi despre prietenia la distanţă? Că întâlnirile dese sunt cheia marilor succese *__*, deci necesare pentru a menţine acelaşi raport, sau credeţi ca şi mine că e de-ajuns să fii legat de o sinceră iubire, care nu te lasă să te schimbi niciodată ?

Si acum să va spun povestea unei pâini rapide şi bune, care în două ore e pe masă, alveolată şi crocantă, cu un miez uşor umed şi moale. Ieri m-am trezit că e Duminică şi că nu am pâine în casă. Aş fi avut mai multe variante de pâine rapidă, cu bicarbonat, lipii, bat bot, scones, etc. Dar aveam chef de o pâine specială. După cum bine ştiţi, pâinea mea preferată este No knead bread aka Pâine care nu necesită frământare, cu al cărei aluat am făcut cele mai bune pizza, pide, focaccia şi evident, pâine. Dar cum pentru asta trebuia să aştept cel puţin 8 ore să crească în frigider, am mărit puţin gradul de hidratare, am copt-o nu intr-o oala cu capac, ci în tava cuptorului, şi am introdus şi niste aburi. Nu o să va vină să credeţi ce pâine bună aţi reuşit să faceţi într-un timp atat de scurt, folosind doar un caston şi o furculiţă, fără ca nici măcar să frământaţi o secundă.

Ingrediente:

500 g făină

370 ml apă

13 g drojdie proaspătă

1 linguriţă zahăr

2 linguriţe rase de sare

Mod de preparare:

Amestecăm făina cu sarea.

Dizolvăm zahărul şi drojdia în apă uşor călduţă.

Turnăm peste făină şi amestecăm cu o furculiţă.

Presărăm puţină făină, acoperim şi lăsăm la crescut 1,5 ore.

Tapetăm cu hârtie de copt o tavă, iar deasupra presărăm făină.

Dupa 1,5 ore, răsturnăm uşor aluatul in tava.

Fără să-l dezumflăm prea tare, îl împărţim în 3 părţi egale.

Le dăm o formă lunguiaţă, apoi le coacem la 240°C timp de 25-30 min.

Inainte de a pune tava in cuptor, punem un vas cu apa pe care il vom scoate dupa primele 10 minute de coacere.

Când sunt usor rumenite, le scoatem si le lăsăm la răcit.

Quick bread

Ingredients:

4 1/2 cups ap flour

1 1/2 cup warm water

0,45 oz fresh yeast

2 teaspoons salt

1 teaspoon sugar

Preparation:

Mix flour and salt, then dissolve the sugar and yeast in 1 1/2 cups of warm water.

Add the dissolved yeast to the flour, and stir using a fork.

Sprinkle the dough with some flour, then cover the bowl and let rise for 1,5 h.

Gently transfer the dough to a floured parchment paper then divide it in 3 equal parts.

First of putting the tray into the oven, pour some water in a pan and let it heat.

Put the tray in. 10 minutes after the bread is in, remove the pan of water.

Bake for 25-30 min at 250°C, until golden brown.

Enjoy !

Vacanţă de Paşte în Toscana

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Tue, 10 Apr 2012 10:36:00 +0000

Si iată-ne din nou acasă, după o mini vacanţă de Paşte în Toscana. Evident vorbesc despre Paştele Catolic… şi sper că nu vă aşteptaţi că a trecut fără peripeţii de data asta, fiindcă nu a fost aşa. *__* Dimineaţa, când am pornit la drum nu mă simţeam tocmai bine, iar drumul spre Toscana e destul de şerpuit, cel puţin prima şi ultima parte, dar am dat vina pe răul de maşină cronic de care sufer eu si toată familia mea. Am ajuns la destinaţie, o vilă încântătoare unde am găsit un apartament liber cu doar două zile înainte de a pleca de acasă (am tot amânat fiindcă vroiam să renunţ după ce auzisem că va ploua de Paşte), în mod miraculos aş putea spune, fiindcă până m-am trezit eu să fac rezervarea, nu mai existau camere libere nici la agriturismuri şi nici la alte structuri. Chiar am avut noroc, până aici. Starea mea de rău a persistat însă toată ziua, când plecasem să vizităm cetatea antică San Gimignano, unde vrem să ne întoarcem neapărat, fiindcă nu am reuşit să imortalizez nici măcar 10% din magia şi istoria care persistă în aer. Când mi-am dat seamă că greaţa şi crampele devin din ce în ce mai violente, am hotărât să merg la spital. După control, am aflat că am fost atinsă şi eu de epidemia de gastroenterită care loveşte multă lume în perioada asta, când ba sunt 5°C, ba sunt 29°C. Minunat ! Vacanţă de Paste în Toscana, iar eu trebuie să mănânc mai nimic, eventual orez fiert sau paste simple. Păi şi cine mai mănâncă prosciutto de mistreţ, cârnaţii atât de faimoşi, bistecca alla Fiorentina, cum numai în Toscana poţi mânca? Offf… A doua zi m-am simţit la fel de rău, cu tot tratamentul irelevant pe care l-am primit, dar măcar a plouat şi nu mi-a părut rău. *__* După care m-am vindecat, şi să mă ţii ! Am vizitat nişte cetăţi medievale împrăştiate prin Toscana Centrală, printre care San Gimigniano, Volterra şi Monteriggioni. Aveam pe listă vreo şapte, dar avem de gând să ne întoarcem foarte curând, aşa că nu îmi pare rău că nu am apucat să le vedem pe toate. In San Gimignano am vizitat Muzeul Torturii, şi cel al "vrăjitoarelor". După cum va daţi seama, am avut parte de un spectacol pe cât de înspăimântător pe atât de real, fiindcă tot ceea ce am văzut erau instrumente de tortură folosite de către Inchiziţie, începând cu prima jumătate a secolului XIII. O să vă scutesc de pozele din aceste muzee, fiindcă sunt înfricoşătoare. Incă nu reuşesc să înţeleg cruzimea care îi împingea să inventeze aceste instrumente… Mi-am amintit încă o dată cât de rai pot fi uneori oamenii, şi în cazul acesta, clerul bisericesc. Bine că au trecut acele vremuri, spun şi închid subiectul, să nu filozofez din nou pe tema asta, că nu mă mai opreşte nimeni. *__*

Vila era construită şi decorată în stil toscan, pe care noi îl adorăm dealtfel.

Cam asta era priveliştea cu care ne trezeam dimineaţa…

Maslini… Mulţi maslini… *__*

Da, incredibil, dar m-am trezit la 6 dimineaţa doar ca să văd răsăritul soarelui.

Nu a fost cald chiar de intrat în apă, dar ne-am tolănit oricum la soare.

In Toscana găsiţi zeci de produse din carne de mistreţ, toate teribil de bune. Păi ce, chiar credeaţi că am mâncat numai orez fiert ? *__*

Câteva imagini din magicul San Gimigniano.

Poze făcute din mersul maşinii, dar care reuşesc totuşi să arate culorile incredibile de care sunt pline aceste coline… Realitatea bate toate pozele, însă !

Zidurile cetatii Monteriggioni, unde am vizitat Muzeul armelor.

Chianti…

Ador arhitectura acestei zone…

Mai multe fotografii din Volterra, un oraş medieval care a atras mereu turiştii datorită istoriei etrusce. Astăzi fanii Twilight asediază centrul său istoric, unde a fost filmat New Moon, un capitol din seria scrisă de Stephenie Meyer. Pentru un tur ghidat al locurilor pe unde au păşit Bella şi Edward :)) trebuie să faci rezervare cu un an înainte, fiindcă se vând sute de mii de bilete. Cui îi pasă de etrusci, când vampirii sunt atât de fascinanţi? :) Primarul Volterrei a declarat că fanii doresc vampiri, iar ei le oferă istorie etruscă. Aşa vor rămâne cu ceva… E frumos să citeşti şi să fii purtat intr-o lume imaginară, dar să vii din Americă până în Toscana să miroşi urmele paşilor unor actori… Mi se pare uşor deplasat. :)

Sper că v-a plăcut acest mini tur virtual. Vă doresc o săptămână minunată !

Tiramisù cu cremă de mascarpone şi lemon curd

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Wed, 04 Apr 2012 21:22:00 +0000

Scroll down for English Version

Iată desertul despre care vă vorbeam ieri ! E pur şi simplu genial, nici nu are nevoie de multe cuvinte de laudă, fiindcă ingredientele spun deja totul. E o explozie de prospeţime şi senzaţii tari. De fapt, lemon curd-ul e de unul singur o senzaţie tare! *__* Dacă nu va plac lămâile, atunci puteţi înlocui coaja şi sucul, la fel ca şi mixtura în care veţi înmuia pişcoturile în suc de portocală, sau de ce nu, de limetă. Varianta cu orange curd va fi puţin mai delicată, dar cu siguranţă la fel de bună. Nu reuşesc să decid dacă îmi place mai mult Tiramisù cu căpşune sau cu lămâie… Teribilă dilemă… *__*

Ingrediente:

250 g mascarpone

200 g frişcă rece

4 linguri zahăr

200-300 g lemon curd

1 pachet de pişcoturi

Pentru inmuiat piscoturile:

3 linguri de brandy

sucul a 2 lămâi

2 linguri zahăr

Pentru lemon curd:

4 ouă

200 g zahăr

225 ml suc de lămâie

coaja a 2-3 lămâi

50 g unt moale

un praf de sare

Mod de preparare:

Incepem cu lemon curd-ul: Batem cu un tel toate ingredientele, apoi vărsăm totul intr-o crăticioară pe care o punem pe bain marie, adică punem două degete de apă intr-o cratiţă puţin mai mare decât cea în care vom face curd-ul, iar când fierbe, aşezăm deasupra cratiţa mai mică, având grijă ca fundul celei de deasupra să nu atingă apa.

Amestecăm încontinuu timp de cca 10-15 minute. Când compoziţia e gelatinoasă, şi când pe dosul lingurii rămâne un văl de cremă, o luăm de pe foc şi o lăsăm la răcit la temperatura camerei, acoperind-o cu folie alimentară pe care o lipim de suprafaţa cremei, să nu se întărească deasupra.

Punem lemon curd-ul în frigider până se răceşte complet. Dacă, din întâmplare ceva nu a mers şi nu a ieşit fin, băgăm în el mixerul vertical şi rezolvăm totul.

Batem frişca neapărat rece cu 4 linguri de zahăr, apoi micşorăm viteza mixerului şi adăugăm mascarpone, câte o lingură, până e încorporat tot.

Adăugăm 100 g de lemon curd, lăsând restul deoparte, şi amestecăm bine.

Amestecăm trei linguri de brandy cu sucul a două lămâi (dacă vi se pare destulă lămâia din lemon curd, puteţi pune suc de portocale) şi două linguri de zahăr.

Dacă vrem un tiramisù non-alcoolic, lăsăm doar sucul de lămâie/portocală.

Inmuiem pişcoturile timp de 1-2 secunde în amestecul de brandy, zahăr şi suc, apoi le aşezăm în pahare dacă vrem porţii individuale, sau intr-un vas mai mare.

Peste stratul de pişcoturi punem un strat de cremă de mascarpone, încă puţin lemon curd, dacă dorim, apoi din nou pişcoturi / cremă / lemon curd.

Ies 6-7 pahare, sau un vas mai mare, dar îl putem "construi" în orice recipient dorim. îl servim rece, după cel puţin o oră de stat frigider.

Lemon tiramisù

Ingredients:

250 g mascarpone cheese (1 cup or 10 oz)

200 g heavy whipping cream, cold ( 3/4 cup or 8 oz)

4 tbsp granulated white sugar

200-300 g lemon curd (about 1 cup or 10 oz)

1 packet sponge cake fingers (or more if you want)

For the juice mixture:

2 tbsp brandy

juice of 2 lemons (or oranges)

2 tbsp sugar

For the lemon curd:

4 eggs

200 g sugar (7/8 to 1 cup)

225 ml lemon juice (1 cup or 8 ounces)

the zest of 2-3 lemons

50 g room temperature butter (3,5 tbsp)

pinch of salt

Preparation:

The lemon curd:

Wash the lemons and using a small grater, remove the thin outer zest, being careful to avoid the white part under the zest, because it has a bitter taste, then cut the lemons in half and squeeze the juice.

Combine all the ingredients in a stainless-steel or heatproof bowl and whisk until well combined.

Fill a saucepan 1 inch of water and bring to a boil. Place the smaller bowl of curd mixture over the pan of boiling water. You can also use a double boiler if you have one.

Cook, stirring continuosly until thickened, for about 15 minutes, until the mixture thickens to the consistency of yogurt, and it coats the back of a spoon.

Remove from heat and let cool to room temperature, stirring occasionally to prevent skin forming. Transfer the lemon curd to a clean jar and refrigerate.

It should last about a week in the refrigerator. Serve on scones, in tarts, as a pie filling, or simply on toast, because it's just delicious.

Whip the cream with 4 tbsp of sugar and then add one spoon at a time, on low speed, the mascarpone cheese, and mix until well combined.

Add to the cream 100 g of the lemon curd, and we fold it in gently with a spatula.

Mix the lemon (or orange) juice with 2 tbsp of sugar and 2 tbsp of brandy and stir untill the sugar dissolves.

Dip the sponge cake fingers into the juice mixture for 1-2 seconds.

Layer them in a dish (glass or pan) and put on top of them a layer of mascarpone cream, then again a spoon of lemon curd (if you want), then repeat with another layer of sponge cake fingers / mascarpone cream / andend with the lemon curd.

Plastic-wrap each cup (or pan) and place in the refrigerator for a few hours.

Enjoy !

Lemon Curd

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Tue, 03 Apr 2012 13:44:00 +0000

Astăzi am de gând să pregătesc un minunat desert răcoros, cu această cremă atât de delicioasă. Vă prezint întâi reţeta mea preferată de lemon curd, în care folosesc ouăle întregi, nu doar gălbenuşurile, cu rezultate excelente de fiecare dată. Rezultă o cremă fină cu o consistenţă perfectă. Aşa că rămâneţi sintonizaţi pentru a afla despre ce e vorba mai departe.

Scroll down for English Version

Ingrediente:

4 ouă

200 g zahăr

225 ml suc de lămâie

coaja a 2-3 lămâi

50 g unt moale

un praf de sare

Mod de preparare:

Batem cu un tel toate ingredientele, apoi vărsăm totul intr-o crăticioară pe care o punem pe bain marie, adică punem două degete de apă intr-o cratiţă puţin mai mare decât cea în care vom face curd-ul, iar când fierbe, aşezăm deasupra cratiţa mai mică, având grijă ca fundul celei de deasupra să nu atingă apa.

Punem lemon curd-ul în frigider până se răceşte complet. Dacă, din întâmplare ceva nu a mers şi nu a ieşit fin, băgaţi în el mixerul vertical şi rezolvaţi totul.

După cum vedeţi, iese destul de mult, de-ajuns pentru o tartă mare sau pentru desertul pe care-l voi pregăti astăzi. *__*

Lemon curd

This lemon curd recipe is my very favourite, because it uses whole eggs as oppose to just using eggyolks and i whisk all the ingredients together from the start, so is much more simple to do than other recipes, but still silky and delicious. You can make an orange curd or a lime curd by replacing the lemons.

Ingredients:

4 eggs

200 g sugar (7/8 to 1 cup)

225 ml lemon juice (1 cup or 8 ounces)

the zest of 2-3 lemons

50 g room temperature butter (3,5 tbsp)

pinch of salt

Preparation:

Combine all the ingredients in a stainless-steel or heatproof bowl and whisk until well combined.

Fill a saucepan 1 inch of water and bring to a boil. Place the smaller bowl of curd mixture over the pan of boiling water. You can also use a double boiler if you have one.

Cook, stirring continuosly until thickened, for about 15 minutes, until the mixture thickens to the consistency of yogurt, and it coats the back of a spoon.

Remove from heat and let cool to room temperature, stirring occasionally to prevent skin forming. Transfer the lemon curd to a clean jar and refrigerate.

It should last about a week in the refrigerator. Serve on scones, in tarts, as a pie filling, or simply on toast, because it's just delicious.

Enjoy !

Seaside break

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Sun, 01 Apr 2012 19:27:00 +0000

In Nordul Italiei e mai bine de o lună de când temperatura variază între 20 şi 29°C, aşa că ne-am gândit să mai fugim puţin la mare. Suntem destul de aproape de Riviera Romagnola, iar locul nostru preferat e Riccione, căreia i se mai spune şi Miami italiană *__*, unde avem de gând să ne stabilim definitiv peste câţiva ani (am renunţat la Brazilia *__*). Dar cum mergem mereu la Riccione, de data asta ne-am gândit să mergem la Cattolica, a cărei plajă o adorăm pur şi simplu. Nu a fost cald ca la noi, aşa cum ne aşteptam, ci destul de răcoare şi vânt, (după o săptămână de vreme splendidă, cum ni s-a spus) dar asta nu ne-a oprit să o batem de la un capăt la celălalt. Am luat prânzul cu câte o piadina romagnola, într-un restaurant unde mi-am lăsat o parte din inimă. *__* Veţi înţelege de ce spun asta uitandu-vă la pozele de mai jos… Toată mobila era real vintage ! Spuneţi şi voi, nu v-aţi îndrăgostit de masa aceea albă sau de scaune? Offf… Trebuie neapărat să găsesc un magazin cu mobilă vintage, că nu se mai poate. *__* Va las cu pozele.

Vă doresc un început de săptămână plin de soare şi optmism !

Chocolate mug cake/Chec de ciocolată în 2 minute

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Thu, 29 Mar 2012 22:09:00 +0000

Scroll down for english version

Incredibil dar adevărat! *__* Eu abia acum vreo 2 săptămâni am descoperit checurile în cană făcute la microunde, aka mug cakes. Pot fi făcute în nenumărate variante (o să revin cu altele). In 2-3 minute putem face un chec ciocolatos, uşor umed, pentru a ne răsfaţa de fiecare dată când vrem un desert fără să trebuiască să murdărim 3 castroane, un mixer, să încingem cuptorul şi să aşteptăm 45 de minute să se coacă. Dacă pâinea care nu are nevoie de frământare şi estonian kringel–ul au fost revelaţiile anului trecut, anul asta începe cu acest mug cake. Dacă nu îl încercaţi, nu mai vorbesc cu voi. *__* Vă spun, e genial !

Ingrediente:

3 linguri făină

2 linguri cacao amară de calitate

2 linguri zahăr

2 linguri ulei

2 linguri iaurt (sau lapte)

1 ou

1 praf de sare

1 linguriţă praf de copt

1 linguriţă de nescafè (opţional)

Mod de preparare:

Intr-o cană mai mare amestecăm bine oul, zahărul, sarea, vanilia, iaurtul, uleiul, cacaoa, făina şi praful de copt. Eu pun şi o linguriţă de nescafè pentru a accentua gustul de ciocolată. Cana nu trebuie să fie mai plină de 3/4, fiindcă o parte va ieşi din cană înainte de a se coace şi nu dorim asta. *__*

Punem cana în cuptorul cu microunde timp de 2 minute la 800 W sau 3 minute la 700 W.

Si gata ! L-am incercat şi cu pătrăţele de ciocolată, e şi mai bun !

Chocolate mug cake, for who has a midnight craving for a chocolate cake, or for when you need it "right now". Ready in just 2 minutes. What are you waiting for ? Just grab a mug and in 3 minutes you'll be enjoing a moist, delicious, chocolatey cake. *__*

Ingredients:

3 tbsp flour

2 tbsp dark cocoa

2 tbsp sugar

2 tbsp oil

2 tbsp yoghurt (or milk)

pinch of salt

1 egg

1 tsp baking powder

1 tsp instant coffee (optional)

Preparation:

Combine all ingredients in a large mug, or two smaller mugs.

Whisk with a fork until all combined and smooth.

Microwave on high (800 W / 2 minutes and 700 W / 3 minutes).

Enjoy! *__*

Sărăţele picante cu brânză

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Wed, 28 Mar 2012 22:38:00 +0000

-"Mi-e pofta de ceva sărat şi rapid…"

-"Cam cât de rapid vrei să se întâmple săratul ăsta ?"

-"Păi în 5-10 minute…"

-"Ok, ia de-aici solniţa!"

Păi ce să-i fac dacă nu are răbdare nici cât un copil ? *__* Când doreşte desert, rezolv totul şi în 5 minute (am o mare descoperire de împărtăşit cu voi zilele astea!), dar treburile sărate durează ceva mai mult. Dar eu aveam deja în gând de ceva vreme sărăţelele Andreei, şi chiar dacă uitandu-mă în frigider nu am găsit decât parmezan (alte brânzeturi se topesc imediat *__*), nici nu m-am gândit să renunţ la ele. Si ce daca nu aveam nici smântană? Aveam iaurt gras! Era deja prea târziu sa ma intorc din drum… De-acum doream şi eu ceva sărat şi rapid! *__* Sărăţelele Andreei să fie atunci! E recomandabil ca aluatul să stea câteva ore bune în frigider, dar eu l-am frământat, l-am împărţit în două, apoi am pus o parte în frigider pentru a doua zi şi una în congelator până s-a încins cuptorul. Am scos bucata de aluat din congelator, după care a urmat: întins, uns, condimentat, ras parmezan, tăiat, şi la cuptor cu ele! Au fost la fel de bune ca cele pe care le-am făcut a doua zi. Sincer, nu am perceput nici o diferenţă intre cele facute dupa 15 minute de congelator si cele care au stat 24 de ore. Am pus mai puţină drojdie, dar data viitoare nu voi mai pune deloc, fiindcă sunt sigură că vor ieşi exact la fel, că oricum nu e un aluat care trebuie să crească mult, iar orice aluat fără agenţi de creştere îşi măreşte intr-o anumită măsură volumul când e expus căldurii, deci cam tot acolo ajungem şi ne scutim stomacul de o doză de drojdie. Zic eu… Mulţumim, Deea, pentru minunata reţeta! Noi suntem viteji şi mâncăm ultra-picant, să compensăm economia de drojdie, iar parmezanul le-a dat şi o aromă teribil de bună. S-au topit efectiv… *__* Toată seara mi-am făcut drum în bucătărie, să beau apă… *__*

Ingrediente:

500 g făină 000

15 g drojdie proaspătă

200 g unt

4 linguri smântână

1 ou

50 ml lapte

1 linguriţă zahăr

1/2 linguriţă sare

Pentru topping:

1 ou

1 lingură lapte

2 linguriţe paprika dulce

fulgi de ardei iute (opţional)

o bucată parmezan sau caşcaval

chimen, mac sau susan

Mod de preparare:

Amestecăm făina cu sarea. Dizolvăm drojdia în laptele uşor călduţ (nu fierbinte) în care am pus o linguriţă de zahăr şi o lăsăm cca 15 minute până se formeaza spuma.

Peste făină punem drojdia crescută, smântâna, oul şi untul moale la temperatura camerei şi frământăm un aluat potrivit de tare pe care îl învelim în folie alimentară şi îl lăsăm în frigider între 3 şi 24 ore.

Scoatem aluatul din frigider, (îl lăsăm câteva minute să devină mai maleabil) şi îl împărţim în două, apoi întindem pe blatul de lucru pudrat cu puţină făină în 2 foi groase de cca 1 cm.

Batem celălalt ou cu o lingură de lapte şi dacă nu dorim să punem fulgi de ardei iute sau paprika iute, adăugăm acum cele 2 linguriţe de paprika dulce.

Ungem aluatul cu amestecul de lapte şi ou. Eu am presarat fulgi de ardei iute fiindcă mâncăm foarte picant de obicei.

Andreea a ras deasupra caşcaval gruyere şi brânză cheddar, dar eu le-am făcut intr-o poftă extremă şi aveam doar parmezan în frigider.

Deasupra presărăm chimen (hi hi, cineva urăşte chimenul), mac sau susan. Tăiem bastonaşe cu o rotiţă sau cu un cuţiţ, şi le punem în tavă.

Le coacem în cuptorul preîncălzit la 200°C timp de 20 minute.

Doamneeee, cât sunt de bune… *__*

S-aveti pofta!

Salată de primăvară

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Sat, 24 Mar 2012 23:30:00 +0000

In sfârşit a venit primăvara… Ar fi timpul dietelor, aşa cum e moda, dar eu ţin dietă mereu în toiul iernii, deci nu mănânc salată cu scopul asta. *__* Salata asta e de departe cea mai bună mâncată în ultima vreme. Dacă nu mă credeţi, încercaţi şi-o să-mi daţi dreptate. Vă las cu salata, că nu mă simt inspirată să bat din gură azi. *__*

Ingrediente:

cicoare

salată verde

rucola

ridichii

roşii

ceapă verde

1 morcov

1 portocală roşie

1 pară (opţional)

parmezan

ulei de măsline

reducţie de oţet balsamic

1 felie de pâine

1 ou (apă,oţet,sare)

Mod de preparare:

Se spălă şi se usucă toate frunzele (eu folosesc centrifuga pentru salată).

Am pus vreo 3 feluri de radicchio, care în română cred că înseamnă cicoare.

Tăiem felii subţiri şi para, portocala, morcovul, ridichiile şi ceapa verde.

Punem apa la fiert intr-o cratiţă cât să ajungă de 7-8 cm, pentru poached egg.

Când apa a fiert, punem 2 linguri de oţet şi 1 linguriţă sare.

Spargem oul intr-o cană şi reducem flacăra aragazului până se linişteşte puţin apa.

Foarte încet şi de aproape, lăsăm oul să alunece în apă.

îl lăsăm 4 minute dacă vrem gălbenuşul tare, 3 minute / mediu şi 2 minute / moale.

Pentru mine 2,5 min e timpul perfect, nu iese nici mediu, dar nici prea moale.

Prăjim o felie de pâine mai grosuţă, apoi scoatem oul cu o paleta sau lingura.

Il punem pe o bucată de pâine, sau pe un şerveţel astfel încât să absoarbă toată apa care se mai scurge de pe el , fiindcă nu vrem să ne înmoaie pâinea prăjită.

Plimbăm deasupra nişte ulei de măsline, sare, piper proaspăt măcinat şi reducţie de oţet balsamic, care e magie pură. Dacă nu l-aţi încercat încă, insist să o faceţi.

Enjoy!

Sfârşit de săptămână în Riviera Romagnola

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Mon, 19 Mar 2012 01:00:00 +0000

Ne-am întors din prima escapadă la mare de anul ăsta. Cum noi locuim în Nordul Italiei, suntem la o aruncătură de băţ de Riviera Romagnola, aşa că nu am putut să nu profităm de un sfârşit de săptămână însorit. Chiar aveam nevoie să stăm la soare cu o carte în mână, să ne plimbăm pe plajă şi să ne răsfăţam cu peste şi fructe de mare proaspete. Am pus multe poze, fiindcă astăzi vreau să mă laud cu ultima achiziţie în materie de fotografie: un obiectiv wide angle, Sigma 10-20 mm, cu care am făcut toate pozele din această postare. Ahhh, cat mi l-am dorit vara trecuta la Paris... *__* Il voi folosi pentru peisaje şi scene mai complexe, fiindcă dacă aş vrea să fotografiez o farfurie cu el, aş surprinde jumătate din casă. *__* Sper să va placă şi vouă, că eu deja îl iubesc !

Ne-a fost greu să ne despărţim de priveliştea pe care ne-o oferea terasa…

Va doresc o săptămână minunată, aşa cum a fost week-endul nostru !

Granola bars

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Wed, 14 Mar 2012 19:12:00 +0000

Astăzi am avut o zi foarte interesantă, dacă aş putea spune aşa… Am fost acuzată,(pardon, criticată constructiv, după părerea unora) intr-un comentariu răutăcios pe care am ales să nu îl postez, de către un anonim, (că doar nu credeaţi că oamenii de genul ăsta au onoarea să spună ceva fără să se ascundă bine întâi!) că dau de pământ cu limba romană, dom'le ! Cum mi-am permis eu să spun "tostez" în loc de "prăjesc" ?? *__* Am dezbătut îndelung situaţia pe Facebook, cu pro şi contra, o citez pe doamna doctor in filologie: "che tu nu mai ştii să mai parlare rumaenisch, mai Ana Maria, che vergogna, mein Gott astăzi şi mâine, ich weiss nicht mehr cum se zice la quella cosa, mai, în der Kueche..." :))) Insă e pur şi simplu de prost gust să traduci anumite cuvinte în română, intr-o variantă care nu reflectă adevăratul înţeles, doar pentru că în România acum e în mare vogă falsul intelectualism şi tradusul fiecărei virgule. Anumite lucruri nu se traduc, mai ales nume de mâncare care la noi nu există! Nu pot numi brioşe toată gama de muffins, cupcakes şi madleines fiindcă aşa vrea categoria descrisă mai sus. Unde e loc de tradus, eu traduc! Iar când am chef, pot să scriu în limba turcă, fiindcă nu trebuie să fac pe plac nimănui. Aşa că, draga hater (nahh, că iar am dat de pământ cu limba vieţii), du-te şi bate la altă poartă, că-i plină blogosfera de "mam dus", "i-mi place" şi "harnic-o" ! Aici nu-i loc de extremism şi alte comunisme pe care le adopţi dumneata! Scriu cum simt şi cum am chef. Acestea fiind spuse, va prezint Granola Bars ! *__* Care ar fi de fapt baruri de granolă… :)) Păi exlicati-mi şi mie intr-un cuvânt tot amestecul asta de cocos, fulgi de ovăz, fructe confiate, seminţe, etc… Granola, dom'le, că fructele nu-s cereale ! Si cât sunt de bune… Incercaţi-le şi-o să mă credeţi ! *__*

Ingrediente:

300 g fulgi de ovăz

50 g nucă de cocos

30 g zahăr brun

un vârf linguriţă sare

100 g unt topit (sau margarină nehidrogenată dacă ţineţi post)

150 ml sirop de arţar , agave sau miere

150 g fructe confiate (ananas,merişoare,stafide,etc)

100 g seminţe (de in,floarea soarelui,dovleac,cânepă,etc)

Mod de preparare:

Amestecăm fulgii de ovăz cu nuca de cocos şi seminţele.

Le punem intr-o tavă şi le dăm la cuptorul încins la 180°C timp de 10 minute.

Din când în când amestecăm cu o paletă sau lingură.

Topim untul cu zahărul şi siropul de arţar sau de agave, cum am pus eu.

O ultimă alegere ar fi mierea, dar procesată termic devine toxică...

Amestecăm până începe să fiarbă apoi reducem flacăra şi mai lăsăm să fiarbă 3 minute.

Scoatem tava şi vărsăm conţinutul intr-un recipient mai mare, apoi adăugăm şi fructele confiate şi amestecăm.

Turnăm deasupra untul topit cu siropul şi zahărul, şi amestecăm până toate cerealele sunt acoperite de un strat de sirop.

Udăm şi stoarcem o bucată de hârtie de copt, apoi o aşezăm intr-o formă de 20x30 cm.

Punem compoziţia în tavă, apoi cu o lingură, spatulă sau chiar cu mâna, presăm bine.

Când stratul este egal şi bine presat, punem tava în cuptor, unde o lăsăm cca 20 min, tot la 180°C.

Lăsăm la răcit 1-2 ore, apoi scoatem hârtia de copt, şi cu ajutorul unui cuţit ascuţit cu lamă lungă, tăiem batoane de mărimea dorită.

Enjoy ! *__* Sau como si zice in rumaenisch… Bucurati-va ! *__*

Lahmacun (Lahm bi'ajin)

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Wed, 07 Mar 2012 15:49:00 +0000

“Lahmacun” vine din arăbescul “lahm bi’ajin” , care înseamnă aluat cu carne. Este un gen de pide cu rădăcini în Orientul mijlociu, cel mai des întâlnită însă în Turcia, unde se găsesc sute de restaurante care fac doar asta. Este coaptă în cuptoare de piatră a căror temperatură poate atinge 2000° C, însă asta nu trebuie să ne descurajeze, fiindcă dintr-o combinaţie de carne de calitate, un aluat bun si câteva secrete putem obţine nişte lahmacun minunate coapte in cuptorul de acasă sau chiar in tigaie. Dacă vreţi mai mult de cinci sau aveţi mai multe persoane la masă, puteţi dubla cantităţile. Doua lahmacun de persoană ar trebui să fie de-ajuns.

Ingrediente pentru 5 lahmacun:
250 g făină 000
160 ml apă călduţă
9 g drojdie proaspătă (sau 4 g liofilizată)
1 linguriţă rasă sare
1 linguriţă rasă zahăr
125 g carne tocată de miel sau vită
3 linguri bulion concentrat
1 roşie dată prin răzătoare
1 ardei capia mic
1 ceapă rasă
2 căţei usturoi
câteva fire pătrunjel
sare, piper, chimion
oregano, fulgi de ardei iute
1 lămâie, roşii, salată
ceapă tăiată inele

Mod de preparare:

Prepararea umpluturii: dăm prin răzătoare roşia,ceapa şi usturoiul. Scurgem bine zeama cepei şi a roşiei şi le amestecăm cu carnea.
Tocăm pătrunjelul şi ardeiul foarte fin şi le adăugăm cărnii împreună cu bulionul, cât mai concentrat,( nu suc de roşii) condimentele şi sarea.
Amestecăm bine şi punem compoziţia în frigider, unde e de preferat să o lăsăm cel puţin 2 ore, să se întrepătrundă bine aromele, dar în lipsă de timp se poate face şi pe loc.

Prepararea aluatului: dizolvăm zahărul şi drojdia în apă călduţă , după care o turnăm peste făină şi frământăm până obţinem o bilută compactă.
Lăsăm la dospit timp de 45-50 minute daca e iarnă, şi 20 minute daca e vară.
Impărţim aluatul în 5 părţi egale pe care le întindem în foi de cca 20 cm în diametru. Foile trebuie să fie destul de subţiri, de 3-4 mm. Pentru a le da forma rotundă e esenţial ca biluţa să fie rotundă de la început şi să învârtim puţin aluatul după fiecare mişcare a sucitorului.
Impărţim şi umplutura în 5, după care luăm câte o parte şi o împrăştiem cu o lingură sau cu mâna pe foaie, lăsând cca 1 cm liber pe margini.
Este foarte important să nivelăm bine şi să întindem umplutura in strat subţire, astfel încât carnea sa se gătească în mod egal.

Incingem cuptorul cu cel puţin 30 min înainte, la temperatura maximă (250°C de obicei), cu tava intoarsă cu fundul in sus, pe al doilea rând de sus, deci foarte
aproape de rezistente, daca avem cuptor electric, iar daca e pe gaz, lăsam tava in mijlocul cuptorului. Punem o bucată de hârtie de copt pudrată cu faină pe o paletă de aluat, sau in lipsa paletei pe un carton rigid, o placă de inox sau un blat subţire de lemn.

Când cuptorul a atins temperatura maximă, deschidem uşa, iar cu o miscare fermă impingem si tragem brusc, astfel incat hârtia de copt cu aluatul pe ea sa alunece uşor pe fundul tavii încinse (sau a pietrei de copt,daca aveţi). In cazul in care cuptorul este bine incins, in maxim 3 minute e gata, nu trebuie neapărat sa se rumenească pe margini. Pentru a putea fi rulate, trebuie sa rămână aproape albe, deci trebuiesc verificate mereu fara a deschide usa cuptorului.

Le facem pe rând, şi le servim imediat, presărând după bunul plac salată, ceapă, pătrunjel, felii de roşii, si storcând deasupra o felie de lamaie. In Turcia se serveşte mereu alături de un pahar de ayran.

Tips-uri:

1. Dacă vreţi să economisiţi timp, puteţi face aluatul seara, înjumătăţind cantitatea de drojdie, şi să îl puneţi la crescut în frigider, acoperit. A doua zi îl scoateţi, formaţi bilutele şi le lăsaţi 10-15 min pe blatul pudrat cu făină. Tot la fel puteţi face şi cu umplutura, iar a doua zi puteţi avea un prânz excepţional în maxim 45 minute.

2. Pot fi făcute şi la tigaie, în felul următor: încingeţi bine tigaia, preferabil una cu fundul gros, puneţi foaia de aluat cu carnea pe ea şi acoperiti imediat cu un capac. Sunt gata cam tot în 3 minute.

Afiyet olsun !

Sütlaç / Budincă de orez otomană

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Fri, 02 Mar 2012 23:03:00 +0000

Sütlaç-ul este o budincă de orez născută într-un saray otoman, undeva între 1299 şi 1922. Nu, n-am inventat noi orezul cu lapte, aşa cum nu am inventat nici rahatul şi nici sarmalele, dar să le fie sufletele în rai acelor bucătari cărora le-a venit în minte să le facă. Dar într-o perioadă atat de înfloritoare în care au stăpânit o jumătate din lume, ma gândesc ca nu prea aveau ce face altceva decat picturi în miniatură, plantat lalele si inventat mâncaruri. *__* Ador istoria otomană, veţi rămâne vrăjiţi dacă începeţi să citiţi cărţi pe tema asta. Peste cateva luni o sa aveti parte de un tur virtual complet, va promit ! *__*

Ingrediente:

1 litru lapte

1 litru apă

130 g orez cu bob scurt

200 g zahăr

75 g (3 linguri pline) amidon de orez sau porumb

esenţă de trandafiri sau vanilie

Mod de preparare:

Fierbem orezul intr-un litru de apă cu un praf de sare, la foc domol, până absoarbe cam toată apa. Turnăm laptele amestecând uşor, apoi adăugăm zahărul.

Continuăm să amestecăm până începe să fiarbă. în momentul în care a dat primul clocot, dizolvăm amidonul în 50-80 ml apă.

Luăm câte o lingura de lapte din oală şi temperăm apa cu amidon, până devine călduţă .

Turnăm câte puţin peste lapte, amestecând încontinuu, încă 1-2 minute, apoi oprim. Acum e momentul aromei.

Dacă nu avem apă de trandafiri putem pune vanilie sau coajă de lămâie. Amestecăm să se combine aroma, apoi cu un polonic, turnam în forme clătite şi scurse.

Dăm la frigider şi lăsăm cel puţin 3-4 ore, până se întăreşte, apoi servim presărând scorţişoară, sau cum am făcut eu, puţină coajă de portocală deshidratată.

Foarte bună este şi variantă la cuptor, dar am sărit peste partea asta din lipsa de timp.

Se face aşa: punem budinca în forme rezistente la căldură, apoi punem formele intr-o tavă în care punem apă astfel încât să ajungă măcar până la jumătatea formelor.

Dăm la cuptor la 180-200°C timp de 15 minute, până se flambează şi stratul de deasupra e caramelizat, aproape negru. Aia e partea cea mai bună din toată povestea, va asigur ! *__*

Va doresc o primavara vesela si plina de iubire!

Afiyet olsun !

Premiul 1 la Gala BLOGourmet 2011

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Mon, 27 Feb 2012 13:51:00 +0000

Ladies and gentlemen, Vineri 24 Februarie 2012, la restaurantul The Harbour din Bucureşti s-a întâmplat un fantastic eveniment, care a implicat unii dintre cei mai buni bloggeri culinari din România. Spre marea mea onoare, am fost şi eu invitată, însă din păcate nu am reuşit să ajung personal, aşa că s-a găsit o cale de mijloc. Logitech Romania mi-a trimis o webcam superspaţială, cu ajutorul căreia trebuia să intru în direct la eveniment. Dar cum eu locuiesc în Italia, unde totul se desfăşoară în slow motion, webcam-ul bineînţeles că a ajuns acum 5 minute, in timp ce scriam acest post. Am instalat-o si are o calitate a imaginii incredibila. Multumesc, o sa o folosesc cu mare placere.

Am avut o zi de Vineri plină de peripeţii, şi zic PLINă, în care a trebuit să pregătesc eu un filmuleţ. Cel făcut cu aparatul foto era prea mare chiar şi arhivat şi nu reuşeam să-l trimit, aşa că a trebuit să mai fac unul cu webcam-ul de la laptop, pe care am reuşit într-un final să-l trimit şi am simţit o mare uşurare când mi-au spus băieţii că totul e ok.

In timpul Galei, când a venit momentul meu, adică decernarea virtuală a diplomei pentru Premiul 1 la categoria "Cea mai bună fotografie de produs culinar finit", a intrat filmuletul meu pe ditamai ecranul, şi când colo, ce să vezi şi să n-auzi ? :)) Nu mai avea sonor ! Cosmin de la Cassa Loco care prezenta în momentul respectiv, mi s-a spus că a salvat situaţia intr-un mare fel, citindu-mi pe buze. :)) S-au distrat bine toţi, şi tare mi-ar fi plăcut să fiu alături de ei. Poate la anul ! Am mai primit o menţiune şi la categoria "Cel mai bun blogger reţetar" dacă nu mă înşel, iar acum aştept răbdătoare să intru în posesia premiilor, trofeului şi a diplomelor. Iar acum să trec la partea cu mulţumirile, care sunt sincere şi bine meritate.

Mulţumiri sufletului acestui eveniment, doamnei Ioana Istrati, care s-a ocupat de toate aspectele Galei, până la cele mai mici detalii. Mulţumesc organizatorilor, Restaurantului The Harbour, Logitech , Bilancia si Bristot. Sper sa nu fi uitat pe nimeni. Un frumos articol despre Gala BLOGourmet 2011, la fel ca şi lista completă a câştigătorilor o puteţi găsi pe site-ul Horeca Romania. Felicit toţi participanţii, şi sper din suflet ca la anul să ne întâlnim din nou, mai live decât de data asta. :) Abia aştept să va cunosc pe toţi !

Si aici o fotografie din acele momente pentru care ii mulţumesc lui Carmen Negoescu.

Briose integrale cu stafide si ciocolata

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Tue, 21 Feb 2012 17:59:00 +0000

Tare mult îmi place provocarea Amei, şi continui să mă înscriu, fiindcă e foarte drăguţ să fii surprins de blogul care îţi revine, şi de cele mai multe ori să descoperi bloguri de care nu ai mai auzit, pline de reţete interesante.Pe Liana o cunoşteam deja, dar nu încercasem încă nici o reţetă de-a ei. Acum am avut un motiv bun să o fac, şi am ales această reţeta, fiindcă aşa cum bine ştiţi ador brioşele. Eu am ales variantă integrală, dar puteţi folosi şi făină 000 dacă doriţi. Sunt pline de fibre, sărace în grăsimi, deci perfecte pentru un mic dejun sau o gustare delicioasă, de care să nu va simţiţi prea vinovaţi. *__*

Ingrediente:

250 g făină integrală (sau 000)

1 pacheţel praf de copt

75 g zahăr (eu am pus 120g)

1/4 linguriţă sare

1 ou

125 ml lapte

125 ml iaurt

3 linguri ulei

120 g stafide

Nutella sau 12 pătrăţele de ciocolată

Mod de preparare:

Cernem făina cu sarea şi praful de copt şi o amestecăm cu zahărul şi stafidele.

Batem oul şi îl amestecăm cu uleiul, iaurtul şi laptele.

Punem compoziţia lichidă peste făină & co şi amestecăm cu o lingura de cateva ori, până se combină.

Umplem 12 hârtiuţe şi infingem câte o pătrăţică de ciocolată în mijloc.

Dacă vreţi să folosiţi Nutella, puneţi câte o linguriţă deasupra.

Coacem în cuptorul încins la 180°C timp de 20 min, nu mai mult. Faceţi testul scobitorii, dacă iese curată, sunt gata.

Si inca o poza, inainte de a apune soarele… Off, abia astept sa vina primavara…

Enjoy !

Chec de ciocolată cu dovlecei

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Mon, 20 Feb 2012 17:25:00 +0000

Din câte am vorbit cu voi, cei din grupul "varicelă plată cu lămâie la +20 de ani", am înţeles că mai toţi aţi rămas cu câte ceva. Care a rămas astm, cu migrene, care a rămas fără ele, şi tot aşa… Am rămas şi eu cu ceva post-varicelă… Cu poftă de ciocolată ! *___* Si eu chiar nu-s un mare fan, dar de când m-am vindecat visez într-una că pregătesc deserturi ciocolatoase. Sper să nu dăuneze grav siluetei, că încă nu am terminat-o de tot cu dieta. *__* Acum să va povestesc despre checul ăsta… Nu, nu are gust de dovlecei. Are un gust intens de ciocolată, iar dovleceii îl fac să fie şi să se menţină umed. Nu ştiu ce aş fi putut cere mai mult unui chec. E incredibil de bun ! Dacă faceţi parte din categoria celor care nu concep combinaţii ciudate, lăsaţi scepticismul deoparte şi aveţi încredere în mine ! Când v-am dezamăgit eu vreodată ? Dacă nu va place, promit că-l mănânc eu pe tot ! *__*

Ingrediente:

3 ouă

350 g dovlecei raşi

130 ml ulei

extract de vanilie

1 lingura nescafé (opţional)

230 g zahăr

1/2 linguriţă sare

1/2 pachet praf de copt

1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu

75 g cacao amara de calitate

270 g făină

Mod de preparare:

Cernem făina amestecată cu praful de copt, bicarbonatul, cacaoa, cafeaua solubilă, zahărul şi sarea. Le amestecăm bine.

Cafeaua solubilă nu va da checului gust de cafea, doar va accentua gustul de ciocolată.

Dăm dovleceii prin răzătoare, apoi îi amestecăm cu ouăle, uleiul şi vanilia.

Adăugăm ingredientele umede peste faina & co, si amestecăm totul cu o lingura. Turnăm compoziţia într-o tava de chec sau într-o formă rotundă de cca 25 cm în diametru, tapetată cu unt şi cacao, sau cu hârtie de copt.

Coacem la 180°C, timp de 50-55 minute, timp în care nu deschidem cuptorul. Luăm o scobitoare şi o infingem în mijlocul checului, iar dacă iese curată, e gata.

Eu l-am lăsat aproape 60 minute, însă data viitoare o să-l scot după 50, să rămână şi mai umed.

Să va mai fac poftă puţin… *__*

Si un efect dreamy, pentru un chec de vis…

Enjoy !

Tartă no-bake cu ganache de ciocolată si căpşune

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Sat, 18 Feb 2012 23:10:00 +0000

I'm back ! *__* Cei cu care sunt prietenă pe feisbuc ştiu în detaliu experienţa prin care am trecut. Până acum 2 săptămâni mă lăudam că am avut toate bolile copilăriei, şi am petrecut o zi cu nepoata mea care tocmai căpătase varicelă. *__* Mai departe cred că vă daţi seama ce-a urmat. M-am simţit rău seara, iar dimineaţa m-am dat jos din pat şi trecând prin faţa unei oglinzi am reacţionat că Tom (din Tom& Jerry) când a văzut că are pojar *__* . Aveam faţa plină de puncte roşii. Când m-am uitat mai bine le aveam deja peste tot. Am făcut o scurtă criză de nervi, după care, chiar dacă era 6 dimineaţa, am sunat pe rând toată familia, inclusiv pe fratele meu (tatăl nepoatei cu pricina) şi l-am anunţat că-l dau în judecată dacă-mi rămâne vreun semn. *__* Spre norocul lui, nu a fost nevoie! *__* Dacă aş fi postat vreo reţeta în primele zile în care am "înflorit", cred că luaţi şi voi varicelă numai citind postarea, atât eram de contagioasă şi deprimant de scandalizată ! *__* Primele 4 zile au fost cele mai oribile din viaţa mea, nici nu vreau să îmi mai amintesc. Nu-i frumos să faci varicelă la 25 de ani, credeţi-mă! Copiii mai mai că nu simt nimic, pe când adulţii ajung până în iad şi se-ntorc înapoi… Greţuri, febre, ameţeli, dureri şi mâncărimi incredibile de îţi vine să te-arunci de pe geam, care ţin câteva zile. Oribilă experienţa, dar a trecut… M-am simţit paralizată că nu am reuşit să postez nimic timp de 2 săptămâni, dar iată că m-am întors cu o reţeta super simplă, rapidă, de efect şi absolut delicioasă: o tartă cu blat de cheesecake, din biscuiţi digestivi, care nu are nevoie de coacere, cu ganache de ciocolată.

Ingrediente:

200 g biscuiţi digestivi
70 g unt topit
200 g ciocolată (60-70% cacao)
300 g smântână neindulcită
50 g unt
un pumn căpşune

Mod de preparare:

Sfaramitam biscuiţii în robot sau cu mâinile, după care îi amestecăm cu untul topit. Intindem amestecul în formă de tartă şi îl presăm bine cu ajutorul unei linguri, pe mărgini presând cu degetele.

Punem formă în frigider şi o lăsăm timp de 30 minute. Punem smântână pe foc, iar când s-a încins adăugăm ciocolată şi untul, şi amestecăm bine până se topeşte totul şi se omogenizează. Când începe să fiarbă, luăm de pe foc.

Lăsăm ganache-ul de ciocolată la răcit la temperatura camerei, iar când s-a răcorit mai amestecăm puţin cu un tel şi răsturnăm ganache-ul care va fi destul de lichid peste baza de biscuiţi. Se va întări în frigider, nu va speriaţi.

Lăsăm tarta în frigider timp de 3-4 ore, sau chiar şi mai mult şi o servim cu felii de căpşune. Se poate face cu aceleaşi cantităţi şi intr-o formă rotundă de dimensiuni medii.

Ador combinaţia ciocolată-căpşune. Sunt create pentru a sta împreună. *__*

După 3 ore era deja gata de servit, chiar dacă e recomandabil să fie lăsată mai mult.

Enjoy !

Sebzeli bulgur pilavı şi o destăinuire

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Thu, 02 Feb 2012 15:08:00 +0000

Azi dimineaţă m-am trezit cu un chef nebun de a mânca ceva ca acasă… In Istanbul… Afară ninge de 2 zile, iar eu m-am baricadat în casa. Suport zăpada doar când mă uit pe geam, din casa, unde stau la căldură cu o cana de ceai cu aroma de bergamotă in mana şi privesc cum ninge. In rest, urăsc iarna şi zăpada. Incă nu sunt sigură de ceea ce simt... Pare să-mi fi trecut puţin de vreo 2 ani, dar nu mi-a fost uşor, credeţi-mă. Da, ştiu, voi toţi o adoraţi ! Dar bănuiesc că voi nu aţi fost îngropaţi în zăpadă, când eraţi mici, dintr-o "joacă de copii" până la un pas de moarte când ieşeaţi de la şcoală, seara la ora 20.00 , cu un metru de zăpadă pe străzi… Iar prietena mea a fugit şi m-a lăsat acolo… Nici nu-mi mai aduc aminte cum am reuşit să respir… Nu te-am uitat , Diana... :) Cam la fel simt şi despre România, şi nu mă interesează câtuşi de puţin despre ce o să creadă lumea când spun asta. încă mă chinui din răsputeri să descopăr un aspect care-mi place, dar nu reuşesc. Simt compasiune pentru toţi oamenii cumsecade care trăiesc acolo. Casa mea e în Istanbul, şi zeci de prieteni dragi sunt acolo, oameni adevăraţi pe care dacă îi suni după 10 ani îţi vorbesc ca şi cum nu te-ar mai fi auzit de ieri, şi se comportă la fel, fără pretenţii, răutăţi, sfaturi şi analize inutile, cu aceeaşi prietenie care ne-a legat. Iar inima mea o ia la galop când rostesc cuvântul Istanbul… Sunt atât de mândră şi de legată de Turcia, încât mi se umplu ochii şi mă ridic în picioare tremurând de respect când îi aud imnul, înnebunesc când oamenii compară turcii cu arabii (cei rai pe care-i vedem zilnic la tv), fiindcă nu-i aşa, îmi bate inima ca cea a oricărui fanatic (care sunt) atunci când văd un meci al Galatasaray şi am plâns când au dărâmat stadionul Ali Sami Yen, unde am atins culmile fericirii îmbrăcată în roşu şi galben alături de toţi cei dragi, şi am ţipat până mi-a pierit glasul… Peste 3 luni dacă totul va fi bine, voi vedea primul meu meci pe noul stadion, unde s-a stabilit un nou record mondial pentru cea mai gălăgioasă mulţime. Ahhh, cum am putut lipsi de la meciul ăla… :) Să vină să mă judece cine vrea, inima mea nu bate româneşte, oricare ar fi teoriile stereotip ale lumii. Casa mea e acolo unde simt eu, şi unde mă trage inima… Voi cum sunteţi? şi dacă tot am început cu destăinuirea, voi continua cu reţeta. Ador pilaful asta de bulgur. încercaţi-l şi-o să mă credeţi ! şi unde mai pui că e şi vegetarian /de post.

Ingrediente pentru 3-4 persoane :

1 cana bulgur (250 g)

2-3 căni supă de legume sau apă

100 ml suc sau 2-3 roşii date prin răzătoare

1 ceapă

1 ardei gras

1 morcov

1 cartof mare

1 lingura ulei măsline

sare, după gust

Mod de preparare:

Călim ceapă în lingura de ulei de măsline (eu folosesc 1 linguriţă de ulei/persoană când gătesc ), apoi adăugăm restul legumelor tăiate cubuleţe mici,inclusiv cartofii. E esenţial să fie mici, pentru că trebuie să se pătrundă repede. Se călesc toate timp de câteva minute.

Adăugăm sucul de roşii natural sau 2-3 roşii date prin răzătoare, lăsăm 1-2 minute, apoi adăugăm bulgur-ul, şi îl lăsăm 1-2 minute să absoarbă aromele. Supa de legume trebuie să fie fierbinte. Dacă nu avem, putem folosi apă fierbinte în care am dizolvat 1-2 cuburi concentrate de legume, naturale. Aici se găsesc în farmacii şi magazine bio. Dar iese bine chiar şi cu apa în care am dizolvat deja sarea.

Amestecăm bine, micşorăm de tot flacăra aragazului, gustăm de sare şi mai adăugăm dacă e nevoie, acoperim cu un capac etanş şi mai lăsăm 10 minute. Luăm de pe foc şi îl lăsăm să se "odihnească", cel puţin 10-15 minute. Se poate lasă chiar şi 2 ore. în Turcia, femeile îl fac 1-2 ore înainte de masă, acoperă oala/tigaia cu un material gros, astfel încât chiar şi după o oră pilavul de bulgur e încă fierbinte, iar gustul e şi mai minunat. Puteti amesteca si mâna de pătrunjel tocat la momentul servirii.

Afiyet olsun !

Low Fat Carrot Muffins

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Sun, 29 Jan 2012 14:56:00 +0000

Aceasta reteta este pentru Provocarea Secreta a Amei din luna Ianuarie. Blogul care mi-a revenit luna aceasta a fost cel al Adinei (Mitinitta). Dupa ce am rasfoit bine blogul ei, am ales aceasta reteta care se potriveste perfect cu perioada prin care trecem acum. Dupa cum am spus si in ultima postare, suntem la dieta si asta ne ocupa tot timpul. *__* Iar azi ca e Duminica, ne-am rasfatat la micul dejun cu cate un low fat carrot muffin, dupa reteta aceasta, alaturi de o cafea buna. Au fost mult mai buni decat ma asteptam, zaharul brun, ghimbirul, scortisoara si nucsoara au restituit acestor muffins tot ceea ce le luase lipsa aproape totala de grasimi. Aromati, pufosi, echilibrati, si mai ales light, recomand acesti muffins tuturor celor care isi doresc un desert sau o gustare sanatoasa (copiii nici nu-si vor da seama ca au si morcovi). Multumiri Adinei pentru reteta si Amei pentru minunata provocare la care eu voi fi vesnic ultima, dar ce sa fac, am o parte din casa in renovare si nu am timp de nimic. Dar o sa ma intorc eu cu forte noi… *__*

* 1 cup = 1 cana de 200 ml

Ingrediente:

1 1/2 cup faina (335 g)

1 lingurita bicarbonat

2 lingurite praf de copt

1 lingurita scortisoara

1/4 lingurita nucsoara

1/4 lingurita ghimbir

3/4 cup zahar brun (165 g)

1 ou batut

3 linguri de ulei

un praf de sare

1/2 cup lapte (150 ml)

1 1/2 cup morcovi dati prin razatoare (200 g sau 3 morcovi medii)

1 cutie de ananas,bucati,fara suc (eu nu am pus)

1/2 cup stafide (optional)

1/2 cup nuci (optional)

Mod de preparare:

Incingem cuptorul la 180°C si pregatim tava de muffins cu hartiutele, sau o ungem cu unt si tapetam cu faina.

Intr-un bol se cerne de 2 ori faina amestecata cu bicarbonatul de sodiu, praful de copt, condimentele si un praf de sare, apoi se amesteca si zaharul.

In alt bol se amesteca oul, laptele si uleiul.

Intr-un al treilea bol mai adanc se adauga morcovii rasi(si ananasul daca puneti). Se pune peste amestecul de lapte,ou si ulei. Se amesteca bine.

In bolul cu faina & co facem o gropita, unde punem lichidele, peste care rasturnam morcovii rasi si amestecam usor, de cateva ori, pana nu mai vedem urme de faina neincorporata. Acum se pot incorpora nucile si stafidele, daca dorim.

Umplem hartiutele pe 3/4 si dam tava la cuptor timp de cca 20-25 de minute.

Stay light !

Biscuits for Emily's tea party

noreply@blogger.com (Ana Maria Ciolacu) — Sat, 21 Jan 2012 02:19:00 +0000

Ajung si eu in ultimul moment (as always) la Tea Party-ul organizat de Emily. Minunata idee, am adorat-o din prima clipa in care am aflat. Aveam planuri mult mai mari, insa in ultima perioada sunt teribil de ocupata, si ca bonus, la dieta. Asa ca am pregatit biscuits si scones cu fructe de padure, ca mai englezesc de-atat nu se putea, am pozat totul in mare graba (si doar imi promisesem sa nu o mai fac niciodata), am salivat cumplit la mirosul care ajungea la nasul meu, am pus totul pe un platou si am facut fericiti (din nou) niste vecini. O sa va povestesc saptamana viitoare despre ce crosetez eu in ultima perioada, sa nu credeti ca umblu lelea si nu ma mai ocup de blog. *__* Reteta o am de la Joy of baking. Nu am pus zaharul, si am mai adaugat faina, fiindca era prea hidratat aluatul. In rest, totul perfect. Sa va mai spun ce bunatati de biscuits au iesit ? Nu va pot spune, intrebati vecinii! *__* Dar pot sa va spun din amintiri ca ii ador la micul dejun, abia scosi din cuptor, cu putin unt si dulceata de fructe de padure, alaturi de un ceai aromat. Multumesc inca o data, Emily pt invitatie ! Promit ca la urmatorul tea party sa fiu mai inspirata. *__*

Ingrediente:

350 g faina

2 1/2 lingurite praf de copt

1/2 lingurita sare

1 lingura zahar (optional)

113 g unt

180 ml lapte

1 ou

Pentru uns:

putin ou batut cu o lingura de lapte

Mod de preparare:

Amestecam faina cu sarea, praful de copt, si zaharul, daca va doriti (eu nu am mai pus zahar).

Punem untul rece taiat cubulete peste faina si il "zdrobim" bine cu o furculita, pana e amestecat cu faina. De obicei pun faina si untul in robot, si pulsez de 2-3 ori, pana obtin consistenta nisipului, dar de data asta am facut asa.

Batem oul si il amestecam cu laptele, dupa care turnam peste faina si amestecam cu o spatula. Daca e inca umed, mai putem pudra putina faina.

Pe plasa de lucru pe care am presarat putina faina punem biluta de aluat si o aplatizam usor cu palmele, insa nu subtiem prea tare cercul, ci il lasam de cca 2 cm.

Decupam cu forme rotunde, fara sa sucim pentru a scoate bucata de aluat, fiindca nu va mai creste la fel de frumos. Deci, taiati si scoateti cu miscari cat mai ferme.

Daca nu aveti forme de metal, puteti taia cu cutitul, ca la pizza, in 4 (eu am folosit un cerc de 8 cm, dar am facut doar 1/2 din cantitate si mi-au iesit 5 biscuits). Cred ca e mai convenabil cu cutitul, fiindca bucatile de aluat ramase si reframantate nu cresc la fel de frumos ca cele taiate din prima.

Si minunatele scones cu fructe de padure : (reteta in curand)

Ador ceaiul de scortisoara si anason stelat… <3 Voua ce ceai va place cel mai mult?