wonderland

feed my addiction

2012-01-31T02:53:00.001+01:00

Deseori mintea mea se intoarce la exemplul clasic cu maimutele, bananele si dusurile reci din sociologie. Vezi ca e aici explicat pe la mijlocul paginii. Cand ceva pare normal, dar nu mai stim exact de ce facem ceea ce facem. Ma gandeam la doua lucruri - ce se intampla cu Polaroid si Kodak si pe de alta parte comportamentul meu de consum social media din ultima vreme (mai pe romaneste, mai rarut ca'i mai dragut).

Uneori ma simt ca intr-un cerc vicios super alimentat din toate partile de parca la un moment dat stau in mijlocul unei tornade si ma intreb de ce. :-) Sa incerc sa explic: tot ce este in jurul tau de la posibilitati tehnologice - de la aparatul foto, la telefon, camera video, laptop, etc. - la modul de consum al informatiei te tot "imbie" sa dai share, sa impartasesti ce se intampla in viata ta, mintea ta, emotiile tale pe toate canalele de consum / internet. Numai ca incep sa pierd care este relevanta intregului sistem. Macar pe vremuri era din start asl pls si stiai cum stai. Acum e usor automatizat tot, a devenit instinctiv sa spui lucuri cu care inainte erai mai precaut - sunt suparat/fericit pe ceva dam pe twitter cu share pe facebook, comentam tot ce se intampla pentru ca trebuie sa ai o opinie despre tot, doar asa e sistemul, asa face toata lumea - dam share la articole pentru ca si alti x prieteni de-ai nostri au facut-o si tot asa. peer to peer indirect pressure and so on... Prea putina informatie e impartasita doar pentru valoarea ei, iar ceea ce este personal are o pondere extrem de mare in comunicare, mult prea mare. Tin la tine si fara sa stiu ce pijama ai primit. Nu asta te defineste...In fine, inainte era mai simplu la nivel personal vs ce fac public pentru toata lumea. Acum toate sunt in public si asta este hmmm o provocare :-)) serios, deseori ma bucur ca imi place ceea ce fac si ciudatenia asta de comunicare + online + IT insa daca te detasezi un pic de zbucium vezi de la o posta ca ceva nu e chiar ok. E ca si in discutiile despre capitalism sau good society - nu poate sa creasca pe plus la nesfarsit in acelasi sistem de referinta. Pentru comunicatori, sociologi, politicieni, etc. e un mediu extrem de interesant; pentru societate / societati cred ca trebuie sa ne gandim un pic mai pe termen lung si sa nu uitam care e scopul, ce facem cu tot ce se intampla si mai ales de ce facem ceea ce facem... Si daca tot se poate, toata lumea o face si altfel esti in afara sistemului e weird ce o sa se intample cu toate retelele sociale si internetul... doar un gand de buna dimineata asa. hai ca pun de-o cafea. :)

[later edit] hai ca m-am desteptat... cred :)) ce face cafeaua din om, dar adevarul e ca mi-a picat o fisa cu care eu sunt destul de multumita. Trebuie schimbat focusul de pe sine pe ceilalti in comunicare. In loc de o multime de indivizi egocentristi intr-un sistem, sa avem un sistem din interactiuni intre indivizi insa intr-un mod mai concret si cu o pondere mai mare decat este acum. Uite am gasit doua posturi in care am mai vorbit despre asta. E tot pe acolo: Co-creation / de dimineata la cafea.

get into the cloud

2012-01-31T01:53:00.000+01:00

Imi aduc aminte cand ma uitam la CES de ceva spus acolo - cum toate companiile o sa ajunga sa lucreze pe tablete (in loc de laptopuri sau PC-uri), pe de o parte pentru ca acestea ajung tot mai destepte, compatibile - mai ales intre Apple si Microsoft, pe de alta parte dintr-un motiv foarte simplu de securitatea informatiilor. Ma uitam in ultimele zile la toate actiunile cu ACTA & co. si cred ca in curand o noua casatorie o sa aiba loc - tablete + cloud = love.

De norisori am tot citit in ultimul an aproape agresiv - dar in ultima perioada a ajuns si la nivel de consumator, nu numai de entitati juridice. Nu l-am trait real pana cand nu am ajuns in state, cand toata casa lui frati-miu e in nori. :-) Inca iPad-ul vrea sa se conecteze la iCloud... E o schimbare destul de puternica de comportament, sa poti controla toate ecranele din casa de la telefon, tablete, pc, televizor, consola de jocuri dintr-o singura telecomanda pentru ca sursa este aceasi. Ajunge sa ma tenteze si pe mine. Ma seaca sa scot iPodul dintr-o parte, sa pornesc amplificatorul din alta, pentru televizor separat, deschid laptopul pe genunchi si stau cu iPadul in brate... comm'on - normal ca iti vine sa le ai pe toate intr-un loc. Si cred ca solutiile de cloud pentru consumatori casnici o sa creasca din ce in ce mai mult.

Si vine o discutie interesanta despre tablete, cloud si spatiul personal / profesional - am mai tot scris ca la un moment dat o sa se confunde pentru ca asa te forteaza / formeaza dinamica interactiunilor si a informatiei... una peste alta, cred ca undeva pe la 3 ani o sa primim tablete la angajare. Sunt curioasa cum o sa se adapteze companiile mari de IT, dar oricum vin niste vremuri interesante.

O alta conversatie draguta ca efect si legata de cele doua de mai sus ar mai fi partea de cloud gamming (vezi xBox sau Wii care tot pompeaza efectul acesta) sau toate tacticile / teoriile despre cloud sourcing. La o anumita extrema pana si tot ce inseamna social media accounts e un fel de cloud personal. Traim, vedem. Cert este ca incepe sa se intample din ce in ce mai repede totul.

transformari

2012-01-31T01:10:00.001+01:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima luna din acest an mi se pare ca un set intreg de zile, oameni, actiuni, vise si evenimente - toate condensate, accelerate, totul se intampla mult mai repede, mult mai brusc si intr-un fel firesc - de parca am impresia ca deja a trecut un an intr-o luna.

N-am mai scris de cand m-am intors, cel putin nu cine stie ce, din doua motive: am trait / traiesc foarte mult :) - am redescoperit duminicile si le iubesc din tot sufletul: cu brunch, prieteni buni, filme si povesti de suflet; vinerea cu familia si ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu mintea de pe urma sa o cunosc din nou pe nasica mea (am trecut prin procesul acesta cu mama anul trecut si a fost fabulos, acum e la fel de fascinant); serile linistite, am gatit si lumea a supravietuit, intalniri cu oameni noi sau petreceri care inainte ar fi fost taiate de pe lista instantaneu - multe evenimente noi si cumva un nou stil de viata. Si acum vine motivul doi (si doi prim) care cred ca au produs toata aceasta situatie. Primul ar fi acceptanta. Sa accepti lucrurile asa cum sunt, oamenii asa cum sunt, tot ce implica acest cuvant atotcuprinzator. Nu inseamna nici indiferenta, nici nesimtire, nici cine stie ce altceva decat sa te detasezi un pic de tot ce se intampla si sa vezi lucrurile/oamenii asa cum sunt. Mai putina agitatie emotionala si ganduri brambura, mai multa liniste. Si e o lume frumoasa. Apoi a venit adevarul ca un produs absolut superb si nebanuit de eliberator din acest proces. Simplifica gandurile, vezi mai limpede si e mai cinstit cu totul: nu mai preiei maimutele altora si nici nu nasti mici monstrisori super-gandind cai verzi pe pereti. Iar orice actiune pe care o iei e mult mai puternica si clara pentru toata lumea.

Acum ma delectez cu o carte tare frumoasa, Istanbul a lui Orhan Pamuk. Aproape ca este o experienta a tuturor simturilor, imi vine un dor de plimbare, de o noua descoperire, de a face totul in armonie cu cine sunt. E bine. Este un an in care numai daca ma uit in jur cate s-au intamplat promite foarte multe. Imi da o stare de liniste. Dar, ca sa va povestesc si ceva simpatic :) citeam la un moment dat in cartea de mai sus toate evenimentele care s-au petrecut cand Orhan s-a nascut. Si mi-a venit ideea sa caut pe google ce s-o fi intamplat notabil in ziua cand m-am nascut. Ei bine, atat va pot spune: Playboy a renuntat la capsele din revista (- "Playboy" announces end of stapling centerfolds). Tind sa cred ca am castigat :)) Ana 1 - Playboy 0. Ne mai auzim. O saptamana frumoasa!

comunicarea prin imagini

2012-01-15T09:23:00.001+01:00

Ma uitam la transmisia live de la CES si vorbeau baietii acolo despre cum instagram a fost un pariu pe care nu foarte multi au mizat si cum acum a rupt fiind un succes incredibil, avand acum peste 12 milioane de utilizatori. In avion am dat peste un articol despre o pustoaica care la 17 ani are peste 35,000 de followers pe tumblr. Pe net zilele astea citeam despre paradoxul revistelor axate in jurul continutului foto (ca National Geographic, insa acela e super high-end) si anume ca acum este relativ usor pentru orice om normal sa faca poze exceptionale / artistice din doar cateva setari pe telefonul mobil. Nu tu nu stiu de care obiectiv si timp de expunere, ISO si alte necunoscute, doua setari, click si gata direct pe facebook. In articolul respectiv (sorry, n-am chef sa il caut) se intrebau oamenii cat de dispusi o sa mai fim sa platim pentru continut foto. Cred ca pun problema usor limitat, pentru ca o revista de calitate nu se reduce numai la asta, in plus toata partea de foto-jurnalism inca ramane o arta in sine si nu e chiar pentru oricine. Cred ca partea frumoasa este ca macar pozele cu telefonul nu mai sunt o mizerie impartasita pe toate canalele, nu mai fac parte din poluare vizuala ci incep sa devina o sursa de frumos ceea ce nu e putin lucru.

Pe de alta parte ma gandeam ca nu e foarte folosita comunitatea oamenilor care comunica prin imagini. Singurul studiu de caz de care imi aduc aminte sa ma fi impresionat este cel de la Canon cu world of EOS. Cred ca abia incepem sa vedem care e potentialul in zona asta.

tech clothes

2012-01-14T13:18:00.003+01:00

Am dat cu ochii de reclama celor de la Uniqlo in metrou si mai apoi de inca una la Columbia intr-o revista si ma gandeam cum tehnolgia a devenit propunerea de vanzare pana si in affordable fashion. Omni-heat o sa inlocuiasca coenzima q10 si tot nu o sa stim ce dumnezeului inseamna toate, doar ca e cool enough si trebuie sa o ai. :)

In alta ordine de idei, am gasit si articolul acesta din Time despre futuristic fashion. E el din 2010, dar mi-a placut.

voice apps

2012-01-14T09:20:00.000+01:00

Cand am vazut pe TV reclama la Siri a fost usor suprarealist. Imi aduc aminte de toate cartile SF care descriau un univers care incepe sa devina din ce in ce mai real. Primul gand m-a dus la shazam care a deschis cumva drumul catre sunet ca sursa de informatie si recunoastere, apoi catre soundhound, culminand cu intonow tv app care iti recunoaste orice urmaresti la TV (in state) si iti da informatii despre produsul respectiv (fie el emisiune, serial, film, etc.).

E povestea altui post cea a modului in care ne-am schimbat consumul de informatie, complementaritatea dintre diverse platforme pe care le urmarim concomitent (eg. tv + iPad), etc. Nu e ceva nou, s-a tot vorbit despre asta, insa ca in cartile SF devine din ce mai concret, depasind astazi o masa destul de critica care sa isi fi schimbat comportamentul de consum.

Ce ma distreaza este ca mi-am adus aminte de o replica dintr-o conferinta (nu mai stiu care) unde se comenta despre faptul ca au trebuit sa schimbe vocea tipei care iti vorbea pe softul de la GPS de la o marca smechera de masini pentru ca soferii nu o ascultau - pe principiul e femeie, ce stie ea despre traficul auto. :)) Asa ca au inlocuit-o pe tanti cu o voce de barbat si rezultatele s-au imbunatatit semnificativ. Si ma gandeam ca atunci cand e vorba de autoritate, sau mesaje care impun respect, se foloseste mai degraba o voce de barbat, pe cand cand ai nevoie de un sfat, de ajutor pe ceva neutru (vezi Siri) e o voce de femeie.

Ma intrebam cum au facut castingul pentru vocea tipului care mi-a tot vorbit in NY in urechi toata ziua buna ziua cu mesajele de coborat din metrou, securitate, ordine si disciplina in mijloacele de transport (de la pe ce parte sa stai pe scarile rulante la securitatea din aeroport) - si e pe bune, cand e vorba de a urma un ordin se pare ca suntem predispusi sa ascultam mai degraba un barbat decat o femeie. Ma intreb daca urmarind un efect pe termen scurt alimentam aceasta prejudecata sau e chiar asa... nu stiu.

Pana una alta, here they go:

NY sum up

2012-01-10T19:56:00.009+01:00

top obiective turistice - done / sa consideram cam tot ca ne ia toamna pana le enumar;
top muzee - done / in topul meu ramane MET si muzeul tibetan, iar locul trei e impartit de Guggenheim si MoMA
familie la un loc - pe cat s-a putut am fost toti
craciun tipic american - datorita familiei minunate a lui Danielle, daca credeti ca romanii mananca mult de craciun, ei bine, va inselati amarnic :) a fost f draguta atmosfera: cu copii alergand peste tot, veselie si punch.
craciun tipic romanesc - sarmaluta la loc de cinste si toate porcariile alaturi de ai mei
facut misto de shopmania si discutii despre feminism - alaturi de Irina, cea mai incredibila tipa cunoscuta in ultima vreme
plimbare cu Holly prin padure noaptea pe langa un cimitir parasit - done / cu Matei, erau parcurile inchise
concert in buricul targului la BB King's - done (the Wailers) / cu tineret mandria tarii si reggae
mers pe starzi peste 8 ore in continuu pe un frig crunt - done / Broadway dintr-un capat in altul
Met opera show - apoi da, Madame Butterfly thx to Matei
Sushi, indian, mexican, spanish, italian, romanian, greek, american food experiences - done - si pe cat posibil sper sa nu se vada :)
cele mai frumoase plimbari: Brooklyn Hights, High Line, Brooklyn Bridge
cele mai neasteptate discutii: Irina, Alin si Ana :) ca si intalnirea noastra pe acest taram al tuturor posibilitatilor
poze, vitrine, agitatie in magazine, cumparaturi - satisfacator :)
o doza de dor de casa - pentru ca altfel nu se poate
stat la povesti in Central Park si pe zi si pe noapte - extraordinar de placut
revelion cu artificii si tot tacamul - done
3 filme noi vazute: Big Fish, Rio si Friends with benefits + multe showuri de bucatarie - de la razboiul facatoarelor de cupcakes la chopped :)
metrou, taxi, car, walk - done din belsug
oameni noi cunoscuti - alt tip de discutii, alt comportament, alte gusturi - si atunci o oarecare pauza, still a little bit home sick :)
un drum pana la munte - Okemo, vermont - pentru o parte din noi snowboarding, pentru mine noroc ca exista bazine de inot & spa
bere, vin, tequila, palinca si cafea in cantitati industriale - done / multa bere noua de altfel, ceea ce a fost interesant
i got something i will never forget :) fara cuvinte, fara detalii insa :D

cam asta ar fi pe scurt. imi e dor de casa si stiu deja cat de dor o sa imi fie de matei & co. of. noroc ca lumea este din ce in ce mai mica.

perceptii si arta

2012-01-10T07:25:00.001+01:00

Dupa un pic de museum overdose, ma gandeam ca inainte era suficient ca un obiect sa fie frumos in sine ca sa fie impresionant. Nu trebuia sa iti explici foarte multe: admirai tehnica, culorile, compozitia, orice ar fi fost in mintea ta era declinat din ceea ce priveai. Era intr-un fel un proces de deconstructie ca sa integrezi experienta la care erai expus in propria ta judecata, persoana, etc. Si era suficient ca efort - cred ca se compensa mai natural si era mai autentic, mai aproape de subiectul propus.

Acum e un amalgam. Ma gandeam la Guggenheim unde am fost la expozitia lui Maurizio Cattelan- o instalatie despre revolta la adresa capitalismului, a regulilor, a societatii de azi... a ce vrei tu sa fie. Mereu cand incerc sa explic ceva ce poate fi orice ma gandesc fara sa vreau la spectacolele lui Radu Afrim - cand ceva ajunge sa fie acel ceva datorita perceptiilor colective care dau valoare acelui lucru. Si cum se intampla in astfel de situatii, parerile au fost impartite in grupul nostru de turisti veseli: de la este o tampenie cu animale impaiate si boi cu coarne de motocicleta, la tot felul de explicatii care sa salveze artistul. Mie personal mi-a placut ca experienta, insa stau sa ma intreb daca intra la categoria arta in sensul propriu al cuvantului. Tot ce e acum bazat pe soc, revolta, spargerea unor limite sociale / psihologice / clisee sunt mai degraba facilitatori sau instigatori de gandire sociala - si sunt pe dos fata de ce scriam mai sus, adica sunt suma tuturor perceptiilor pe care noi si mai degraba diversi KOLs le au despre subiectul in cauza. Si atunci pentru mine e mai degraba un proces de reconstructie - nici nu mai are legatura atat de mult cu subiectul in sine, ci mai degraba cu expresia celorlalti intr-un cadru dat (subiectul respectiv). Si atunci arta mai e a artistului sau a celor care o aduc la nivel de arta?

Alte exemple similare de stare mai e si Sanford Biggers- Brooklyn museum - despre America contemporana, reOrder - care mi s-a parut cel mai sincer din perspectiva gandurilor din acest post, incearca sa faca dea mai multa personalitate unui spatiu si reusesc sa faca asta intr-un mod neintruziv, organic, util - si ultimul exemplu de propunere care mi-a placut a fost The moving Garden - pornit de la efectul benefic pe care il au gesturile simple de a darui si de a primi un cadou asupra oamenilor.

Un experiment care mi-a dat un gol in stomac incredibil a fost la Metropolitan Museum despre experienta soldatilor americani in irak. Pentru ca nu gasesc pe nicaieri despre ce era vorba o sa incerc sa va povestesc: intrai intr-o camera intunecata cu o serie de ecrane mari suspendate pe care rulau secvente din jocurile de razboi - treceai de ele si pe un ecran era proiectata perspectiva locuitorilor (bombe, haos, secvente filmate din viata de zi cu zi), pe celalalt ecran erau secvente din terapiile soldatilor care s-au intors - post-traumatic stress - care repovesteau experientele prin care au trecut. Impecabil realizat tot spatiul si chiar te transporta intr-o alta lume atat mental cat si emotional.

In alta ordine de idei, o expozitie care a fost cu totul si cu totul speciala a fost Master Painters of India (1100-1900). Daca apucati cumva sa ajungeti (cine e prin zona) merita din plin.

Ar mai fi o discutie interesanta despre ce oferta au si cum se promoveaza muzeele aici (nici nu am cum sa scriu vs. la noi - pentru ca lipseste cu desavarsire comparatia). Poate o sa scriu unele dintre cele mai interesante mixuri de media / activitati / propuneri pe care le-am vazut.

ultima chichita: google wallet

2012-01-09T22:06:00.000+01:00

In toate magazinele mari din NY vedeam peste tot pay with google wallet. Si ca sa nu mor proasta m-am uitat despre ce e vorba (pe langa un display advertising fenomenal la cate tranzactii se fac cu cash / card si toata lumea citeste anuntul respectiv la toate casele din magazinele mari).

O sa avem totul in telefonul mobil - apps, muzica, contacte, bani, oferte speciale, tot... O combinatie de NFC, online payments & security si tot ce iti mai poti dori. Gasesti mai multe informatii aici. Ti-ar placea sa ai totul in telefon? Un singur gadget care sa iti controleze / faciliteze toata viata (ca tot vb mai demult despre apps care iti permit sa iti controlezi casa de la distanta: alarma, aer conditionat, etc..)

NGOs gamming

2012-01-09T10:02:00.000+01:00

alta sub-obsesie :) jocurile - de fapt lumea modificata prin jocuri, comportamente si sentimente. De data asta - Freerice. Nu stiu cati dintre voi stiu de jocul celor de la UN World Food Programme, insa are undeva la 1.2 million unique players pe luna cu un time spent de 11 minute in average / user. La noi inca nu am vazut jocuri ale ONG-urilor (chiar cred ca e doar unul - cel de la vodafone - chiar si pentru mediul corporate).

Cateva insights ref. la freerice: hai sa incepem cu cum functioneaza - raspunzi la intrebari de cultura generala si de fiecare data cand raspunzi corect se doneaza o cantitate de orez pentru tarile care sufera de foame. // acum, e cel mai des folosit in limba materna - sunt peste 70,000 de intrebari in engleza si aproape 40,000 in italiana in topul celor mai folosite limbi in care se joaca jocul.

Top countries using it: US, Canada, UK, Australia, China, India, Germany, New Zeeland, Poland and South Koreea - e usor ciudat, nu? the average player is 35 y.o with children and interested in education + mostly women.

Alte jocuri din aceasi liga:
http://amnestygame.com/ - justice movement
darfurisdying.com - browser game, refugee camp

Faceam un calcul ca daca termini tot jocul in engleza hranesti o persoane timp de 1,5 ani (536 meals). De partea de display advertising in cadrul jocului ca parte a suportului corporate nu prea vreau sa comentez pentru ca nu cred ca functioneaza pe bune (de fapt, cam stiu ca nu da lumea click in timpul jocului), apoi mai e si faza ca 60% din fonduri se duc pe cheltuileli administrative si 40% pe proiect in sine, cliseele cu advergames + edutaiment... e delicat subiectul. Facerea de bine e mereu delicata...

comportamente

2012-01-07T17:18:00.000+01:00

Ieri aveam o discutie despre diferentele dintre comportamentele americane si cele europene / romanesti. Unul din lucurile care mi-au atras atentia cel mai mult este ca toata lumea comunica prin mesaje. Aproape nimeni nu vorbeste la telefon, ci dau sms-uri: daca vrei sa te duci la coafor - text your stylist, daca vorbesti cu iubitul/a - e o intreaga conversatie doar prin sms-uri, daca orice - text it. Ma gandeam ca eu raspund la un sms undeva in medie in vreo ora - doua in cel mai bun caz, pe principiul daca era important suna :) - aici ar fi o zapaceala teribila daca as face asa. Asa ca ma gandeam cand o sa apara aduri contextuale in mesajele de pe telefon, ca tot ai loc acolo in dreapta sau stanga mesajului mai ales pe iphone. :)

Top trei activitati in metrou (unde btw nu ai deloc semnal de nici un fel la telefon): games - toata lumea butoneaza la vreun joc indiferent de varsta, pe locul doi e cititul - de la ziare gratis la carti (mai mult ziare insa), iar pe locul trei - crosetatul. N-am mai vazut de mult atata lume crosetand. Acasa aveam impresia ca este o activitate destinata bunicilor, aici insa e cam peste tot.

What else... Isi lasa lucrurile peste tot cu o dezinvoltura totala. Acum sunt in sala de repaus de pe partie si tot etajul de sus (o cabana imensa) e plin de bagajele oamenilor lasate cat timp sunt pe partie - nu tu lacatel, nu tu un suflet sa le pazeasca, totul e la liber si suntem vreo 4 oameni pe tot etajul care stam aici. As fi curioasa cum ar arata acelasi scenariu la noi in poiana :). Si culmea, asta vine ca un fel de extrema la anunturile din toate mijloacele de trasport cu "if you see something suspicious say something", catei care snifaie toate bagajele mai mari, controlul tuturor gentilor de la intratul in biserici la muzee...

Mai adaug la lista pe parcurs. Am nevoie de un ceai de ghimbir acum - gonna search for it - raceala. Revin.

technology and behavior

2012-01-06T09:31:00.001+01:00

una din vesnicele obsesii despre cum tehnologia si comportamentul oamenilor se tot influenteaza - astazi doua hipstereli: Nuna6 si AirPiano. ma tot intreb cum o sa ni se schimbe fizionomia in cativa ani...

Nuna6 - foto source Nuon Solar Team/Flickr - cea mai cool masina solara de pana acum, in cursa pentru 10 milioane de dolari.

si nr. 2 - the Airpiano - here it is how it goes. more info here http://news.johamilton.com/

tanar si nelinistit 2.0

2012-01-04T09:55:00.012+01:00

3 things that i've learned just by not being present despre media sociala de la noi.

1. totul este un pic ca in tanar si nelinistit - nu stiu cati dintre voi ati urmarit serialul, insa chiar daca ai incepe acum te prinzi repede despre ce vorba, cine cu cine, ce si cum. Totul se aranjeaza rapid in fata ochilor daca ai cat de cat niste date, mai ales daca stii din start niste personaje, subiecte, etc. A fost o stare neobisnuita sa citesc pe twitter, facebook sau bloguri din perspectiva unui "outcast" cum viata parca merge inainte, indiferent ce s-ar intampla, aceleasi subiecte, evenimente, key people in jurul carora se invart diverse momente de varf (fie ele evenimente, comentarii, discutii sau divergente); stii cine la cine reactioneaza, motivatiile din spatele unor reactii (de la RT, like-uri, la comentarii), exact ca in serial - cate un episod pe zi. In mod cert o alta perspectiva de care probabil ca aveam nevoie.

2. personajul care risca sa fie omorat de scenaristi: if you're not in, you are definitely out - ca sa scriu usor corporate, based on estimated guess, cam vreo 40% din reactii in ro-social media sunt bazate pe experiente comune (petreceri, bere, evenimentul x sau y, etc), vreo 5% pe feedback on a specific topic (de la mancare la ce telefon sa imi iau), vreo 10% haters are gonna hate si un 5% "momentum" reaction - adica treceam si eu pe aici si am vazut ce ai postat si am zis sa iti scriu ceva, iar restul sunt linkuri diverse - sharing is caring for 40%... dar ca sa ma intorc la ce am zis la inceput, daca scoti din ecuatie experientele comune si trolatul (adica 50%) si nu esti neaparat modelul "i know it all" ca sa iti dai cu parerea de fiecare data cand cineva intreaba cineva ceva (am ajuns la 55%) singura ta sansa este sa ca ceea ce pui online sa fie suficient de interesant cat sa ciupesti din cei 5% care se intampla sa fie pe acolo. Adica din tot ceea ce shareuiesti, ai sanse tare mici sa reactioneze cineva (except family and close friends) la ceea ce postezi acolo... When in doubt si daca asta iti doresti, mereu pozele, muzica si filmele ruleaza fin ca trigger.

3. a stiut vreodata cineva cum il cheama pe actorul care joaca rolul bacanului? - spatiu de discutie neocupat exista in continuare cu duiumu, partea aiurea e ca ai nevoie de o comunitate care sa sustina si sa fie interesata de ceea ce faci tu acolo - si aici e mai delicat un pic, pentru ca societatea noastra nu e ca cea din US de unde sunt majoritatea case studies-urilor (hai sa luam cel mai mic prag si anume cel numeric), comportamentul online e destul de exclusivist (mai ales pe twitter) si atunci chiar daca scrii minunat despre compresoare pana sa ajungi acolo unde vrei trece mult mai mult timp decat te-ai astepta. In plus, zonele generaliste (pentru mine intra aici si partea de IT sau foto) exista si dintr-un motiv intrinsec: atat putem, cu asta defilam. Pana se mai schimba vremurile, cam asa o sa fie (cred eu). see ya!

american thoughts

2012-01-03T10:28:00.001+01:00

Fata de acum 3 ani cand am fost aici ultima oara, ori m-am schimbat eu, ori s-a schimbat perspectiva, oricum ceva e diferit. In primul rand cred ca am avut mai mult timp sa stau pur si simplu si sa ma uit la oameni, strazi, tv, billboards, ambalaje, comportamente, etc. My american dream at least got a little bit shaken.

Obsesia consumului, mai ales de mancare, e indus permanent. Aproape ca nu ai cum sa treci de 3 minute fara sa fii bombardat din vreo parte de ceva legat de mancare - de la produse in sine, la cele de slabit, la programe de fitness, tv shows, mirosul gheretelor de hot dogs de pe strada la waffle makers, tot universul se invarte in jurul acestei functii primare a omului - hrana. Este atat de obositor incat nu ma mir ca multi oameni au diverse probleme derivate din expunerea aceasta excesiva. Aproape ca sunt victime ale acestui sistem decat nechibzuiti sau neavizati. E un cerc vicios extrem de puternic.

Al doilea lucru: educatia ca business. Dupa mancare, cred ca cele mai multe reclame sunt la diverse institutii de invatamant (facultati, licee, mastere, etc). Spiritul competitional si nisarea tot mai mare a skillurilor pe piata muncii este a doua mare obsesie. Fiind un business insa nu ai cum sa fii bun la toate si atunci e logic din partea institutiilor sa gandeasca totul nisat, insa mai ales astazi ai nevoie de foarte multe skilluri complementare si tot din cauza ca este un business nu iti permiti sa cumperi pe cata "cunoastere" ai avea nevoie sa faci fata astazi la modul in care s-a transformat rolul unui angajat / antreprenor. Alt cerc vicios, alte credite, alt lant de gat...

Al treilea mit care s-a zdruncinat nitel este ca totul in America este mai ieftin... well, not quite so. Cu exceptia unor lucruri extrem de bine definite (electronice sau medicamente la kilogram (peste 200 de pastile) de exemplu) nu prea vad unde este avantajul. Chiar si daca ma duc cu gandul la puterea de cumparare / individ mediu - daca tai la ei taxele, mortgage, in fine, cheltuielile fixe si daca nu ar fi universul creditelor (adica sa traiesti peste nivelul tau de trai si sa platesti pentru asta toata viata ramand cu o libertate limitata de miscare) - nu imi iese la calcul. Adica in Bucuresti, ca sa nu mai vorbesc de alte orase din Romania, te descurci mai bine cu un salariu mediu - bun decat aici, daca compari 1 la 1, parca mai apuci sa mai si traiesti nu doar sa practici somnul prin prabusire in fiecare seara. In fine... cam asa. Ne mai auzim.

Community management and social media conference / berlin

2012-01-02T16:59:00.000+01:00

la categoria restanta, Berlin, dec. 2011 - notes

Microsoft, Wendy Gold - despre criza cu windows Vista si trecerea la w. 7 - who is online for them: customer service, product development, pr, advertising (synergies); always marketing & pr mix; corporate blogs vs employees blogs (opportunities + risks & challenges in confidentiality), too many pages for too many products on facebook or twitter acoounts -> one integrated & updated "location" needed;

- classic pr is good at relation & syndication of content - challenge today in the art of conversation; dependency on partners' policies & support in the promotion of any product (not really one to one comm with the client + for all the add-ons);

- case study: "i'm a PC" for windows 7 - it's your brand, not ours - 8 million beta testers - the biggest beta program in history / digital must be sustainable, not only one off even if it is "wow" / they have bloggers booth camp internaly for employees.

GE, Charles Jefferson - case study more on CSR, GE Triathlon Community, focus on two aspects - reputation in UK / capitalize on the long term relationship with the Olimpic Commitee & internal program health ahead / employees engagement. Supporting community & driving performance -> brand love; fuelling conversation - brand ambassadors athlets & coaches from the olimpic committee, triathlon communi...ties (700 in UK), behind the scenes (incl. interviews, video diaries of the particpants made by them, ...) ->larger audiences; triviewer app. had 46,000 downloads, for hyde park contest more then 12% of the athlets were using it to track their trainings; delivering unforgettable experiences - encounters with VIPs; GE dream team - voted by the community + GE team ralay (bounding btw. employees and customers); 20/12 day promotion endorsed by sport equipment (no cost for GE) on their facebook page (4,600 visits in one day) which is now the largest community facebook page for triathlon interested people (~150,000 triathlets in UK)

Crisis Comm, Jan Ribberck - "A crisis is a productive state. You simply have to get rid of its taste of catastrophe" (Max Frisch) /

60% of the market value of a company is REPUTATION and it takes app. 3,5 years to fully recover from a damaged reputation

54% world class companies experienced online brand reputation crisis during the past 12 months / 66% at least daily online negative commentary

1-15 steps:
1. conduct landscape analysis
2. monitor your digital reputation regularly
3. build a reputation shield (seed positive stories across the web)
4. know when to respond online
5. get inline - use a combination of online & offline
6. plan for the worst case scenarios
7. listen to your employees
8. multiply bad news by 100
9. don't neglect industry discussion
10. website good
11. customize online presence on your products & services
12. engage in online community through dedicated employees
13. social media guidelines
14. errant emails watch
15. find your advocates before badvocates hit

EU Commission, Ian Andersen - case study on interpreting for europe - search for interpreters; one fun fact: grandmothers are the key influencers for youth -> for interpreters that ment they were KOLs -> special advertising directed at them (source: Deloittes, behaviour gender studies)

ultimul post pe anul acesta

2011-12-31T18:57:00.000+01:00

Am avut o relatie de du-te vino cu scrisul in ultima vreme. A fost un an in care atat de multe s-au schimbat, s-au intamplat, atatia oameni, atatea emotii, atatea stari de tot felul si o multime de evenimente. Se practica ca la sfarsit de an sa stai sa te gandesti cum a fost, ce ramane dupa ce tragi linie... As putea scrie o carte despre cum a fost anul acesta, de fapt ultimii doi ani din viata mea. Un rollercoaster incredibil de frumos, palpitant si extraordinar. Am crescut mult. M-am schimbat mult. Cred ca mai degraba stiu mai bine cine sunt decat ca m-as fi schimbat din ceva in altceva, pur si simplu mai degraba m-am intors la baza. :)

Si totusi, tragi linie si ce ramane? Am calatorit destul de mult, am vazut lucruri noi si am intalnit tot felul de oameni - multi oameni - produsul chimiei tuturor relatiilor este cred punctul central in 2011 pentru mine. Evenimentele au fost mai mult catalizatoare sau pretexte care reflectau aceste coliziuni mai superficiale sau mai profunde dintre mine si diversi oameni din jurul meu, de la familie si prieteni la intalniri intamplatoare prin aeroport la tigara. Si am avut multe surprize placute din partea multor oameni pe care i-am intalnit - de la prbeta am ramas cu cel putin un prieten drag si niste amintiri pretioase pe umerii unor domni care erau mai ingrijorati decat mine cand am avut piciorul in pioneze prin piata mare din timisoara, din redescopera romania nici nu stiu de unde sa incep la cate fatzete a avut aceasta experienta: in mare am redescoperit la propriu unii oameni - uneori cu bucurie, alteori mai cu tristete, ca in viata; una peste alta sunt cativa oameni in toata gasca asta care m-au facut un om mai bun datorita faptului ca i-am intalnit, iar altii m-au intarit sau m-au maturizat... a fost frumos.

Cred ca pe alocuri mi-am redescoperit familia :) de la diverse evenimente emotionale sau de sanatate - sa stai 6 saptamani pe bara iti da o noua perspectiva a relatiilor pe care le ai chiar si cu propria familie, sau acum cand ne-am strans cu totii de sarbatori - este altfel sa ai timp sa vorbesti pe bune cu ai tai. Din pacate nu prea mi-am facut timp pe cat ar fi fost bine sa stam de vorba, dar sper sa se mai rezolve.

Sunt multumita de cum a fost 2011. Intens ca o cafea neagra: te trezeste la realitate si iti da energie, chiar daca uneori are un gust mai amar. Cam asa. Sa vedem ce urmeaza. Va multumesc mult pentru tot ce ati facut pentru mine, uneori fara sa va dati seama (dar la memoria mea de elefant eu tin minte si sunt recunoscatoare), pentru clipele petrecute impreuna, pentru amintirile pe care le-am creat, pentru lectiile pe care le-am invatat, pentru ca altfel nu as fi cine sunt astazi. Ma inclin si la multi ani!

despre miscarea inutila

2011-12-02T10:47:00.000+01:00

Am fost acum o saptamana cred la Omul Pescarus al lui Chris Simion. Citisem cartea - Pescarusul Jonathan Livingston de Richard Bach, stiam despre ce o sa fie povestea si ma gandeam destul de mult la o carte pe care am citit-o acum foarte multa vreme despre teatru - poate ma ajuta Cosmin sa imi aduc aminte, model scurt, cu coperte albastre - in fine, despre miscarea nejustificata in teatru. Nu are legatura directa cu spectacolul, care este ok pentru luni seara in mall, insa mai are de urcat pana sa fie un show cu valoare adaugata. Gata mi-am adus aminte - cartea este a lui Peter Brook - the empty space. Dar nu despre spectacol vroiam sa va vorbesc, ci mai degraba despre fenomenul acesta tot mai des intalnit parca de "zgomot", de miscare nejustificata.

In cultura populara este vorba mai putin frumoasa cu "nu da din fund cand nu are nimeni treaba cu tine" (am dat-o din condei pentru ca nu pot sa scriu chiar asa pe blog, insa te prinzi de esential). A fost liber ieri si am apucat sa ma uit foarte atent la tot ce pune pe conturile din online, pe social networks, cum transmiti de la o conferinta si mai ales ce. Nu mi se trage de ieri de azi subiectul asta, insa acum am un pic de timp. Este incredibil cate truisme sau lucruri discutate de ani de zile se reiau ca "breaking news", cat se "capitalizeaza" pe un zvon, stire, aberatie absolut gratuit, fara nicio valoare in plus, doar ca sa ne bagam in seama. inca si inca...

Este complicat pentru ca uneori am impresia ca ne-am cam atins maximul de profesionalism in mediul online - gandindu-ma aici la cei care sunt vazuti (si unii sunt) ca key opinion leaders in online. Ma trec ganduri de baba la modul "trebuie sa mai treaca o generatie" si tot asa. Si in mare parte din cauza subiectului despre care vroiam sa scriu ieri si nu mi-a iesit - gandirea laterala - din cate alte universuri faci parte ca individ astfel incat existenta ta temporara / de tranzit in oricare dintre ele duce in sine valoarea tuturor celorlalte. Cand ramai in loop intr-un singur univers realitatea se distorsioneaza si cel mai simplu exemplu este sa dai o valoare mai mare lucrurilor care se intampla decat o au. Si de aici si intrebarea "de ce faci ceea ce faci?". Si nu e doar un raspuns blocat in timp si spatiu atunci, pe moment, ci si pe termen cel putin mediu. Pentru ca poti sa iti atingi maximul de profesionalism intr-o singura directie (hai sa ii punem aici pe toti cei care intra sub eticheta "social media expert", chiar poti sa fii foarte bun in mediul respectiv), insa valoarea ta este extrem de limitata de faptul ca nu ai alte universuri complementare sau chiar diferite care sa adauge o noua perspectiva, o noua combinatie, un nou gust la tot ceea ce faci. Pentru ca daca ramai intr-un singur univers raspunsul pe care il dai la intrebarea "de ce faci ceea ce faci" devine o ciorba reincalzita si reincalzita si...

In fine. Si eu recunosc ca nu scriu mai deloc "de rau", sau mai degraba critic, pentru ca sunt unii oameni dragi prin anumite campanii, la unele chiar nu am voie, iar in alte contexte am impresia ca as vorbi la pereti. Si uite ca acum am primit un mini-film care ma face sa ma opresc aici pentru ca este mult prea sweet, si da, e cu oameni din online... fir'ar sa fie :) m-a scos din mood-ul de razvratire... asta e. next time.

gandirea laterala / ...pana la urma despre facultate

2011-12-01T11:11:00.000+01:00

Cred ca am ascultat de vreo trei ori webinarul despre Innovator's DNA. Tine o ora, dar merita sa stai un pic si sa te gandesti ce spun oamenii respectivi pe acolo. Ma gandeam ca in ultima vreme am intalnit foarte multi tineri care au renuntat la facultate sau pur si simplu nu au mai luat-o in calcul din diverse motive, dar cel mai des intalnit este "nu merita, nu ma intereseaza, oricum nu inveti nimic". E usor paradoxal pentru mine care, in fine, sunt suficient de capoasa incat sa nu pot sa accept cu una cu doua, macar din motive strategice, cum sa nu faci facultate.Strategic si anume - poate ca in fiecare dintre noi sta cuibarit un super antreprenor, insa fii cu spatele acoperit, nu iti limita tu singur optiunile pe care le ai sau cartile pe care le poti negocia.

La "nu inveti nimic" e mai greu de raspuns asa cu taiat de vene de sinceritate. Cred ca din tot ASE-ul am ramas cu notiunile de baza de contabilitate, cateva case studies pe risk management si vocabularul economic in engleza. E adevarat ca nu e asa o intelegere a universului pe care nu puteai sa nu o inveti si singur, insa cumva nu despre asta e vorba exclusiv - doar despre cunostinte. Mai degraba este ca in liceu; acum nu mai stiu sa fac integrale insa atunci rupeam, insa daca ma intreaba cineva despre cum a fost in liceu imi aduc aminte o multime de alte lucruri care sunt mai degraba contextuale si care m-au format mai mult sau mai putin direct.

Bottom line: la ce mi-a folosit mie facultatea si cum vad tot acest demers - in primul rand, adaptarea la un alt univers de reguli si jucatori (de la alt mod de a lucra atat individual cat si in echipa - alti oameni, alte pretentii, alt fel de a pune problema si de a evalua ce se vrea de la tine, la alte aliante pe care esti nevoit sa ti le faci - doamna bibliotecara devine secretara de an, portarul - femeia de servici si tot asa). Cred ca e pana la urma primul mediu real in care trebuie sa te descurci fara parinti (exceptand cei care au facut voluntariat in paralel din liceu) pentru ca responsabilitatea iti apartine in totalitate, nu mai suna diriga acasa daca nu ai trecut pe la scoala 5 zile sau nu mai exista nici un factor extern care sa te conditioneze sa iti faci treaba cat de bine vrei tu.

Doua alte lucuri din facultate pentru mine au fost: relatia cu autoritatea - atat la ASE cat si la FSPUB sunt doua medii cu politici total diferite de autoritate si de relatii intre profesori si studenti. Daca in ASE am acceptat situatia ca pe un colos dat si ori te adaptezi, ori zbori; mentalitatea de la stiinte politice ne-a permis sa fim suficient de caposi si sa ne lase sa avem o voce cand de exemplu se punea problema daca sa plecam din anul 2 sau nu cu Erasmus si in final ne-au lasat, dar dupa o lupta destul de impresionanta (insa democratica). Al doilea aspect este legat de oameni - daca din ASE am ramas cu doi oameni din toata grupa pe care inca ii tin minte cu drag si cu care am trecut prin o multime de lucruri si vreo 3 profi care mi-au placut, din stiinte politice am doua prietene incredibile, o bucurie imensa cand ma gandesc la ce gasca faina ne facusem, cred ca sunt doar vreo 3 profi care sa nu imi fi placut in mod special, bonus: o experienta incredibila in spania ca student, alt vocabular si alte perspective asupra lumii si cum se organizeaza ea.

Pana la urma facultatea este ceea ce faci tu din ea. Poate fi si total irelevanta si una dintre experientele vietii tale. Insa delegarea alegerii tale pentru viata ta "gurii poporului" mi se pare o iesire destul de ieftina si aiurea. Nu o sa iti mai vina la 27-28 de ani sa o iei din anul 1 din alte motive si te tot invarti intr-un cerc vicios pentru ca ai preferat varianta scurta a povestii. In fine. Vroiam sa scriu despre altceva dar mi-am adus aminte de asta si acum asa a iesit. LMA :)

DaKINO 2011 / partial review

2011-11-27T15:30:00.000+01:00

Am reusit sa ajung saptamana aceasta la 2 zile din festivalul international de film DaKINO. Cand am primit invitatia si m-am uitat si pe spate la parteneri eram wow, sa vezi cum o sa fie. Si a fost, dar cu niste stari care m-au dezamagit. Cine o arde pe twitter stie mare parte din ce o sa scriu acum. In primul rand cat de putina lume a fost si cat de frig a fost in sala (la scala) - in medie 30 de oameni in sala de aproape imi venea sa pun mana pe telefon sa ne strangem mai multi; m-am simtit prost cand stiam ca au depus efortul sa fie acolo regizorii filmelor (si o parte din actori) si au stat la intrebari si raspunsuri la final cu o mana de oameni, insa selectia pe care am vazut-o eu a fost incredibil de buna, scazand Ursul al lui Dan Chisu.

All in all, mi-am adus aminte de documentare. Nu am mai stat sa ma uit la documentare de mult, mereu le asociam cu un fel de discovery si atunci nu cred ca as fi iesit din casa special sa merg la un documentar. Insa am avut trei surprize incredibile.

Primul a fost Bobby Fisher Against the World. Viata unuia dintre cei mai mari jucatori de sah din lume. Absolut impresionant si de unde credeam ca ajung cu Bundaru la un film lacrimogen de gagici ne-a picat la fix. Replica care mi-a ramas in minte: "nothing is more healing than the human touch". E greu de explicat in cuvinte viata condensata a unui om in doua ore, insa daca aveti ocazia sa il vedeti merita din plin.

Al doilea a fost Senna pe care l-am revazut partial aseara in gasca mai mare. Cred ca egoist ce ma impresioneaza (pe langa viata lui in sine) este capacitatea de a merge mai departe si cand nu iti iese. Cumva in viata de zi cu zi nu prea am exemple de oameni dispusi sa zica "frate, nu mi-a iesit, dar o sa fie bine, mergem mai departe". De aici si lupta asta continua sa risti sa gresesti si sa fii ok cu asta. E tare greu, insa nu prea vad alta cale.

Iar al treilea care mi-a ridicat tensiunea in cap la maxim a fost You've been trumped - cum Donald Trump a reusit sa distruga un intreg ecosistem unic in lume pentru a face un teren de golf "state of the art" in Scotia. Gasiti mai multe informatii aici.

Si doua filme. Ursul mi s-a parut facut pe principiul tiganul nostru e mai boem decat al lor. Mult zgomot si nu mai are miza si parfum astazi. A scris Anca aici. Al doilea film a fost al lui Massimo Coppola - Afraid of the dark - filmul lui de debut. Pentru debut e foarte ok, mi-as fi dorit insa personajele mai bine conturate si legaturile dintre ele mai puternice si un montaj mai coerent, dar macar are ceva de zis si are o stare aparte.

Cam asta a fost. kr, Ana

Co-Creation / o alta realitate

2011-11-23T05:38:00.002+01:00

M-am trezit prea devreme asa ca am apucat sa citesc un document pe care il salvasem acum ceva vreme prin calculator: Co-Creation - new pathways to value produs de London School of Economics si Promise. Nu este o idee noua, insa mi-a adus aminte de o discutie cu o tipa de la o mare multinationala la o conferinta din "afara" despre cate generatii de management mai avem de asteptat pentru a avea o schimbare in felul in care companiile sunt guvernate astazi (atingand aici zona de viziune, procese, ritm, outcomes). Ea paria pe 2 generatii, eu sunt mai optimista - in speranta ca o organizatie se poate transforma si bottom-up si top-down si atunci in vreo 5 ani ajung sa se echilibreze polii, sa depasesti o masa critica necesara unui nou model de business. Pentru ca ai nevoie sa transformi obiceiuri, cultura organizationala, filozofia de lucru a oamenilor (de ce vin la birou, asteptari, satisfactii si rezultate), trecerea de la "silos" la sinergii in interiorul companiei, etc.pentru ca abia apoi sa poti internaliza procese de co-creare externa - ca cele tratate in lucrarea de mai sus.

[Un studiu interesant pe US in 2011 despre satisfactia la locul de munca aici.]

Sunt industrii care au fost fortate sa faca toate aceste transformari mai repede, de la IT la FMCG-uri, dar sunt si multe alte zone care o sa se transforme mai greu, "the way we do business" fiind inradacinat mult mai puternic si fiind mult mai reticente la schimbare.

Insa ma gandeam la responsabilitatea oamenilor de online din companii si nu numai, at large a celor din "generatia noua", atat fata de companie cat si fata de colegi si toate sistemele interne: stiind unde o sa fie compania in cativa ani, cat de responsabil esti atunci cand creezi un plan de comunicare sau o strategie sa ii gandesti riscurile si beneficiile pe termen mediu si lung, tinand cont si de tintele pe care le ai "traditionale". Ca sa fiu mai explicita, cum pregatesti terenul de pe acum pentru schimbarea care o sa vina inevitabil (din punctul meu de vedere e doar o chestiune de timp). Si ma refer mai ales la cei din online pentru ca online-ul nu uita si felul in care setezi astazi interactiunile dintre toate grupurile co-interesate, cele mai mari fiind clienti si angajati, o sa determine calitatea interactiunilor din viitor. Bottom line: cat de mult conteaza sa ai cantitate astazi versus calitate si cantitate later... Intr-un fel, performanta unei astfel de persoane ar trebui judecata atat in prezent cat si la un an, doi dupa ce a plecat sau se ocupa de altceva astfel incat sa iti poti da seama daca premizele pe care s-a construit sunt durabile sau a fost doar "hit & run". Pana una alta, merita citit si From Focus Groups to co-creation (part 1 + 2). Zi frumoasa!

mi-a luat 15 ani sa inteleg

2011-11-22T07:01:00.000+01:00

Toti am trecut prin faze in scoala cand cineva se mai lua de tine si iti zicea cate o porcarie. Tin minte cat de tare ma enervam si bunica-mea imi spunea senina "daca te enervezi inseamna ca a avut dreptate". Si uite asa mi-a luat 15 ani sa inteleg (si sa aplic natural) sa nu imi mai pese de tot ce zice "gura targului", aproape de faza in care ma amuza. Asta vine cu doua lucruri utile (ca sa aiba un sens postul asta):

1. regula lui "when in doubt, redu totul la o relatie personala" - asta la mine se traduce in mai multe feluri ca politica de cum interactionez pe internet (atat personal, insa poate fi extins si la nivel corporate). In primul rand cand o persoana are argumente emotionale nu ai cum sa ai un dialog rational oricat de mult te-ai stradui sa ii explici ceva. E ca atunci cand ea crede ca el in loc sa mearga cu baietii la bere, a fost la alta. Oricat s-ar stradui omul, daca fata nu crede, nu crede si basta. Si nu ajungi nicaieri decat sa escaladezi o situatie si mai mult, tipete si urlete si cuvinte spuse la nervi. Ceea ce nu ne dorim, asa ca mai bine lasi omul in pace si eventual vorbiti alta data cand situatia este mai diferita. Asta apropos de mitul din comunicarea online cum ca ar trebui sa raspunzi la toate "conversatiile" despre tine. Nu, nu trebuie. :)

Apoi mai are fatete uneori mai usor de recunoscut, de la nu mai judeca oamenii din jur pana sa nu ii cunosti, nu crede ca numai tu ai dreptate si toti ceilalti sunt fraieri sau nu vorbi in continuu numai despre tine - urmand aceasi logica - ai vrea sa stai la o cafea / bere cu o asemenea persoana? nu prea cred. Tot in zona asta am mai scris aici.

2. In momentul in care reactionezi (ah, o sa fiu aroganta un pic, "sub nivelul tau") certifici un comportament, un zvon, o aberatie. Daca un copil cauta sa se ia la harta cu mine, eu sunt aia toanta daca ma cobor la mintea lui. Nu e vina copilului, e vina mea. Asa ca atunci cand mai vedeti aberatii pe net nu le mai dati share. Indirect aprobati un comportament nepotrivit sau o informatie falsa.

Sper sa va ajute si pe voi sfatul bunicii mele si sa nu va ia 15 ani pana sa intelegeti ca avea dreptate. Zi frumoasa! :)

up in the air / o varianta personala

2011-11-22T06:07:00.000+01:00

Ma tot tenta la un moment dat sa scriu despre varianta ana la up in the air. De la cum iti faci bagajul mecanic, check list-ul mental care functioneaza si la 4 dimineata si pui totul la locul lui in geanta de parca ar fi piese de puzzle, taxi-ul in zori de zi, check-in-ul automat, security check si cafeaua in noul terminal din Otopeni. Oamenii care iti par cunoscuti, stii cand vine mancarea in avion - sau uneori alegi sa pleci cu un avion mai tarziu doar pentru ca pana la urma serviciile de la Tarom raman cele mai misto (mai ales dupa o zi de sendinte cand nu ai apucat sa mananci nimic, e perfect vs. alte linii aeriene unde mai nou au jumatate de sendvis si ceva dulce). Stii cum sa iti descompui tot pachetul astfel incat sa incapa perfect pe masuta din fata ta, ma amuza sa vad care sunt novici prin avion si nu stiu inca ce sa faca cu tot ce este impachetat la maxim intr-un dreptunghi, cine doarme, cine citeste si ce, cine cere automat ce vrea si cine se simte ca intr-o experienta noua. Cum stii de unde iei intai o cafea si apoi taxiul unde ajungi, sau ca prefer escala la Munich doar pentru ca au in terminalul de la Lufthansa locuri de fumat decente si aproape cam de orice gate de la care pleci.

Ma tenta sa scriu despre ce muzica merita sa ai cu tine cand pleci dupa doua filtre: ora si vreme :) dar pana la urma nu stiu cat de multi ne-am regasi in toata zapaceala asta. Asa ca mai bine va scriu despre o idee ce mi-a venit citind Wired ultima oara cand m-am intors de la Viena si ajunsesem la un intreg documentar despre hi-fi eyewear (nu gasesc articolul exact din print pe online, dar e ceva in genul acesta). Pe langa faptul ca mi se pare fabulos cum evolueaza dintr-o joaca parca toata tehnologia si ce putem face cu datele pe care le avem despre lumea in care traim si cat de rapid se intampla toate aceste transformari, ma uitam pe geam. De obicei imi place sa stau la geam pentru ca este ca atunci cand te teleportezi intr-o alta lume. Nu e ca si cum as stii cum e pe bune, insa cand vezi doar muntii care ies prin nori si toate formele ciudate care apar de parca ar fi un alt univers paralel rupt de prin Narnia sau Lord of the Rings ma gandeam ca mi-ar placea tare mult ca intr-o zi geamurile de la avion sa fie cu touch screen si sa poti intelege ce anume vezi. Teoretic cred ca se poate. Mi-ar placea sa imi recunoasca daca sunt deasupra unui lant de munti si sa imi spuna unde sunt, cum s-au format, o poveste legata de ei, un fel de augmented reality + wikidata (si ideal share to SM accounts) cat atata vreme cat zbor pe langa imaginatia mea sa am si un reality check din care sa mai invat cate ceva. Mai ales pe zborurile lungi.

Pana atunci, buna dimineata! :)

vreau sa zbor cu tine

2011-11-17T13:13:00.001+01:00

Totul a pornit de la acest ad.

N-am apucat decat sa citesc primele doua randuri: Herbert Nitsch. Airline Pilot. Deepsea Driver. Extreme record breaker. wow :) Si moaca tipului parca rupta dintr-un film cu Tom Cruise in care un milion 500 incearca sa deturneze un avion si el ii cafteste pe toti. Si apoi am vazut ca era reclama la Breitling. Admit, se potriveste de minune cu brandul. Dar apoi... ma intrebam - de ce cei de la Star Alliance (pentru care lucreaza part-time acum la Tyrolean Airways) nu l-au luat mai degraba ei ca ambasador de imagine. Pe bune, cine nu ar vrea sa zboare la bordul unui avion care e pilotat de el? Honestly?! Tinand cont de ce zapaceala de comunicare si in ce criza sunt companiile aeriene, as vrea sa o vad inlocuita pe fata care zambeste frumos si neutru, model barbie, cu ceva mai cu ... ei, mai serios.

Acestea fiind spuse, tipul e absolut genial si are site-ul lui icisa: http://www.herbertnitsch.com/. Enjoy!

apartenenta

2011-11-16T23:59:00.001+01:00

Mereu m-a fascinat cum se dezvolta in oameni sentimentul acesta greu de explicat si de controlat si anume cel de apartenenta. Eram azi in taxi spre aeroport si m-am surprins zambind trecand pe langa fabrici si uzine... apoi am ajuns in aeroport, iar toate papusile barbie imbracate in costumele lor standard si zambitoare tragand tantos trollerele dupa ele imi erau atat de familiare, stiam din ce gama sunt / la ce linie aeriana lucreaza, cam cum o sa se desfasoare tot ritualul pana si din avion, tot procesul din aeroport - de unde iau reviste, de unde iau cafea, unde sunt teminalele... si zambeam: pe langa un proces aproape reflex, imi dadeam seama ca am dezvoltat un fel de sentiment de empatie de parca as rula un pic in Terminalul sau cand mergeam pe autostrada pentru simplu fapt ca stiam cat de cat cum sunt oamenii care lucreaza acolo in mediul industrial imi erau toti un pic dragi. Si e placut, dar si neasteptat. Pana la urma traseul meu de "apartenente" a fost destul de ciudatel si in nici un caz nu ma asteptam sa ajunga industrial :)

E (deja) vechea poveste cu apartenenta la triburi. Dar cred ca din acelasi motiv zambesc de fiecare data cand e vorba de redescopera (chiar daca am depasit 9,000 de mailuri pe subiectul acesta :) m-am uitat si eu acum ceva vreme si am ramas surprinsa), sau reactionez din instinct mai degraba cand se ia cineva de "ai mei". Nu pot sa imi explic cum se naste acest sentiment, dar sunt fericita cand se intampla. Cel putin pe mine ma face sa ma simt in viata. E un pic la fel ca si cu dragostea. Deci: e de bine. :) iar pana una alta, noapte buna!

Out of office summary

2011-11-13T15:08:00.000+01:00

muzica / concerte: Am mai invatat ceva si am descoperit un om special - Francesco Agnello cu al sau Hang. A fost o experienta aparte pentru care ii multumesc Ruxei. Neasteptat de interesant, ma bucura cand intalnesc oameni pasionati de ceea ce fac. E cel putin inspirational. Here it goes:

Apoi doua experiente la extreme: una electronica alaturi de Voldelpark - este interesant sa ies din zona de confort, dar alaturi de prieteni faini care de fapt dau valoarea evenimentului e ok; cea de-a doua la Duke Ellington Orchestra - mi-ar fi placut o atmosfera mai intima in locul salii palatului pe jumatate goala, un concert exceptional si cine nu a fost are de ce sa regrete.

carte:

Frumoasele adormite / Yasunari Kawabata - citita pe avion, nu stiu daca acest fapt a influentat felul in care am simtit cartea, insa mi-a dat o stare placuta. poate chiar de speranta.

Povesti de dragoste la prima vedere / Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu si Ioana Parvulescu - cum ii zice si titlul despre asta este, se citeste usor si e o pauza placuta.

filme: Melancolia si Drive - ambele mi-au placut foarte, foarte mult. La primul ma obsedeaza inca o serie de imagini, la al doilea in mod cert coloana sonora pe care am ascultat-o pana la epuizare.

teatru: Despre iubire la om - v-am mai scris aici.

ps. Vine Cirque du Soleil in Romania si eu sunt fericita. :) Ne reauzim cu bine.