Sunt Sabina, am 19 ani si sunt studenta in anul I la Facultatea de Medicina, Iasi. Acum o luna, dupa o criza de pierdere a cunostintei facuta in plina stare de sanatate, am fost diagnosticata cu tumora cerebrala fronto-parietala dreapta.

Poza RMN

Situarea in aceasta zona este foarte dezavantajoasa pentru ca necesita o interventie chirurgicala foarte complexa. Aceasta interventie poate fi efectuata in Franta, pe data de 7 decembrie a.c. Deoarece Romania este stat membru in UE, voi beneficia de formularul E112, prin care statul roman va acoperi costurile operatiei si spitalizarii necesare. Insa prin acest formular nu pot fi acoperite costurile post-operatorii. Acestea se ridica la valoarea de 35.000 euro, aici fiind inclusa si radioterapia care va fi efectuata la o clinica din Istanbul, transporturile si cazarile.  Apelez la bunavointa dvs., orice ajutor fiind binevenit.

Va promit ca odata sanatatea mea restabilita imi voi da silinta sa ajung un medic foarte bun pentru a-i ajuta cu puterile mele pe cei suferinzi.

Va multumesc !

Ma aputeti ajuta cu orice suma depusa in conturile :

RON: RO32BRMA0280029475900000

EUR: RO67BRMA0280029475995400

USD: RO79BRMA0280029475930000

deschise la Banca Romaneasca, Sucursala Piatra Neamt.

In cazul in care nu puteti ajunge la sediul bancii pentru depunere sau orice nelamurire va rugam sa ne contactati la orice numar sau adresa de e-mail de mai jos :

Dr.Dorofte Liliana: e-mail: lyl_med@yahoo.com

telefon fix: 0333402283

telefon mobil: 0744581864

Radu Ionut : e-mail : radu.byna@ymail.com

telefon : 0757481297

Faptul că în cele mai multe cazuri ”sufletul pereche” se află în același continent cu tine? În aceeași țară? Ba mai mult, chiar în același oraș? O avea el 2 milioane de oameni, dar tot sunt șanse să vă ”găsiți”.

E o coincidență?

Ne-a așezat cineva chiar așa bine sau ne… conformăm noi? Ne facem noi ”suflete pereche” după ce încercăm o relație?

Poate de asta sunt așa impresionată de cei care-s din țări diferite și ajung să se cunoască totuși… Se întâmplă ca în minutul x să fie amândoi în aceeași stație de metrou, deși unul din ei e în vizită acolo, urmează să plece peste 5 ore și ajung cumva să se cunoască. Ar fi prea mare coincidența ca să fie doar atât, o coincidență.

Că la 3 km de tine… e ușor.

De ce ținem neapărat să spunem ”mereu”, ”întotdeauna”, ”niciodată” când știm că nu cunoaștem viitorul? Îl facem noi în mare parte, dar nici pe noi nu ne cunoaștem, pe noi de peste 10 ani. Atât de schimbători suntem.

Când știi cine ți-e ”sufletul pereche”? Se măsoară în sentimente din prezent, în flori primite, în ani petrecuți? Că la un moment dat am crezut și despre persoanele trecute  prin viața noastră că sunt sufletul pereche. Pe rând. Și tot pe rând ne-am înșelat.
Nu e ceva ”prea mult” pentru noi? Poate ar trebui să ne mulțumim cu un ”suflet potrivit” și să nu mai țintim la idealul de ”suflet pereche”. E prea abstract și pierdem clipele pe parcurs ce suntem nesiguri că l-am găsit sau nu.

Foto.

Urc deci în altul și nimeresc lângă un grup de 4 fete, din câte am observat prietene bune. Cum deduc asta? Din alintul ”fată”. Deci nu pot să vă explic de câte ori am auzit apelativul ”fată” în 20 de minute. Probabil sute. Și țineți cont că erau 4 fete, vorbeau toate, către toate, destul de rapid și fiecare din ele când primea o replică trebuiau să răspundă cu ceva. Chit că n-avea nimic de zis. Cu ce? Cu ”Da/aha fatăăă”.

Am ajuns să detesc cuvântul ”fată”. Mă zgârie pe ureche. Și când îmi amintesc cu nostalgie de ”flori, fete și băieți”…

Nu mai spun de accentul moldovenesc grosolan utilizat. Ok, suntem din regiunea asta, avem un accent, dar toooootuși… Vă amintiți de clipul ăsta? Ei, nu erau chiar atât de rău, dar avansează cu pași repezi. Din câte am înțeles vreo 2 erau din Roman parcă, celelalte din Vaslui. E atât de greu de schimbat? Mai ales că au în jur atâtea persoane care vorbesc mult mai ok…
Știu și eu că am stat o lună la Cluj și când am revenit în Botoșani toți îmi atrăgeau atenția că vorbesc ”ardelenește”, ele de ce nu prind un grai di moldoveni mai subtil? Nu sunt primele auzite…
PS: Or fi Mondenii de vină? Că parcă ”promovau” și ei ”fată” ăsta…

Foto.

Am auzit-o de multe ori în momentele grele. Și după un episod din One Tree Hill realizez ce falsă e afirmația.

Cum nu e nimeni puternic când pierde pe cineva. Indiferent cum sau ”cât de… definitivă” e pierderea. Faptul că n-o arăți sau amâni momentul în care te desfășori nu te face puternic. Nu ai cum să fii puternic, e o pierdere, ține de suflet, de sentimente, de toate chestia asta (tu) nevăzută, dar (te) simtită.

Până și Melo te simte, deși nu te-a cunoscut. Dar o face prin mine…

A stat de ceva zile bune pe patul Mihaelei, dormea acolo, m-a cam surprins. Mutasem patul și probabil ceva nu-i convenea. O aduceam să stea cu mine, pleca iar.

De aseară a venit… și acum e lângă mine.

Dar probabil știi toate astea.

M-am speriat rău ieri când am crezut că durerea ce-o simțeam în partea dreaptă e de la apendice. Nu știu de ce mă tem mai tare, de spitale sau de operație. Deși nu mai suntem în ‘82…

Probabil unele lucruri rămân acolo, neschimbate, indiferent de nr. de rotații ale acelor de ceasornic.

Sau poate o să le învingem odată, când vom reuși într-adevăr să fim puternici.

Până atunci, suntem doar oameni. Vulnerabili. Și care simt. Și durere, și împăcare, și lipsă.

Arinia, cei dragi ție sunt Melo mea. Cu ajutorul lor tre să reziști.
Foto.

Să vezi un bărbat cărând un bagaj/plase de cumpărături (ați înțeles ideea) e foarte ok.

Să-l vezi ”cărând” o geantă/poșetă… nu e prea ok decât dacă e vorba de 2 minute cât are ea altă treabă și n-o poate ține.

Însă nu e cazul la ce mă refer eu. Plimbări romantice prin parc, un el și-o ea, se țin frumos de mână, el având în cealaltă poșeta ei. Ceva e greșit la imaginea asta. DE CE faceți asta?! Sau de ce vor prietenele voastre să faceți asta?

Știu, în geanta unei femei sunt mii de lucruri, dar totuși cât de grea poate fi?

PS: Dacă ar fi roz bombon cu paiete sclipitoare și fluturași cu aripi în formă de inimioare, le-ați mai ”purta”?

Măcar acum nu a fost așa ciudat și înțeleg ce-a însemnat. A venit ca o aprobare…

Tata a fost jignit recent de o persoană apropiată, cu care se știa de mulți ani. Prin urmare a rupt relațiile, cel puțin până când respectiva va realiza ce-a spus și-și va cere scuze. E foarte posibil ca atunci când merg acasă să mă întâlnesc și eu cu ea și de când am aflat toată povestea asta (care are legătură cu mama, conform certăreței) am zis c-o să o lămuresc și eu ce prostie a făcut. Dar nu m-am gândit la subiectul ăsta ziua și totuși…

…în vis, era și mama certată cu respectiva. Dar nu îndrăznea să îi spună mai nimic, o evita și cam atât. Însă atunci când nu reușea s-o evite, mama ieșea cea șifonată (emoțional) că cealaltă avea vocabular extins pentru certuri și ”argumentări”.

Până m-am săturat și am vorbit eu cu aia, când venea cică să aducă un tort mamei (o fi fost ziua ei sau ceva, nu mai rețin), într-un mod: ”vezi ce femeie bună sunt, deși suntem supărate știu să fiu politicoasă”. Ha, ha.

Am oprit-o înainte să ajungă la mama, am lămurit-o și parcă înțelesese. Este și o bucată pe care n-am priceput-o din vis, în momentul acela i-am spus să taie tortul (orizontal) în două părți (o treime și alta de 2 treimi) și să ne lase cea mai mică. Știu că i-am și explicat de ce vreau asta. Acum nu-mi explic…

A venit ulterior, dar ne-a adus bucata cea mare, tot cu o replică pe care n-o mai rețin.

Tata nu a apărut deloc în vis.

LE: În aceeași seară a visat-o și sora mea

Și ca o continuare a titlului: Lumea de peste nori știe tot ce mișcă. Nu e prima oară când mi-o demonstrează. Deși aș vrea să visez mereu câte ceva așa semnificativ, nu-mi apare decât rareori. Probabil pentru că așa apreciez mai mult și reușesc să interpretez bine.

Cum ar fi dacă o persoană, aceeași, ți-ar spune zilnic ”ești frumoasă”? Și-ar pierde valoarea complimentul, nu te-ar mai bine-dispune, deja e ceva comun. Față de situația în care e spus din când în când.

Replica Mihaelei despre un băiat. La ce vă gândiţi? Noi vorbeam doar despre apeluri şi sms-uri… Tipul preferă să vorbească la telefon decât să scrie sms-uri.

Dintr-o discuţie în alta cu fetele la ceai, s-a spus ceva scurt legat de implicarea într-o relaţie cu cineva care a fost cu una din prietenele tale. Cum că nu e admis.

Curios, aceeaşi treabă e şi în Desperate Housewives în episodul la care eram atunci.

”Regulile” astea sunt gândite pentru binele prietenei sau din bun simţ? Sau de ce?

Pentru că dacă e preocupare de binele ei, este cazul acela în care ea a pus punct relaţiei şi în acel moment ajungi să nu prea îţi mai pese dacă e el cu alta sau nu. Indiferent cine e acea alta. Dacă în schimb el a vrut despărţirea, ok, poate că ea mai simte ceva pentru el şi evident ar fi dureros.

Dacă e din bun simţ… interpretat cum? Nu prea mi se pare normal. Imaginaţi-vă că tipul şi o prietena de-a lui X s-au cuplat într-un club, după câteva shot-uri. Mare atracţie fizică, a doua zi au spus să continue că na… poate o să le placă ce vor descoperi unul despre celălalt. Şi o ţin aşa 2 luni. Descoperă de fapt că-s firi prea diferite, se ceartă prea des, ea vrea ceva, el altceva. Dacă tipul realizează că X (pe care a cunoscut-o la o ieşire în gaşcă) e o tipă mai potrivită pentru caracterul lui şi încearcă să-i arate asta, ea ar trebui să răspundă: ”Oh nu, sorry, dar ai ieşit cu prietena mea…”? Mi se pare cam absurd.

Ştiu că mai sunt persoane care după o despărţire dureroasă şi dintr-o dorinţă nebună de răzbunare încearcă să se cupleze cu prietenii foştilor (valabil şi pt ei şi pentru ele). Cred ei: “ce metodă mai uşoară să-i arăt (chit că nu-i adevărat) că am trecut peste el/ea şi să şi vadă asta fără să mă complic mult?”

Mie îmi e uşor să interpretez acum situaţia. Nu am păţit ceva de genul, dar mi se pare că aşa aş simţi (pentru că nu prea e loc de raţiune în treburile astea).

Poate are cineva experienţe şi mă contrazice, că mna, logica e ceva, sufletul e complet diferit.

Mai departe depinde doar de noi.

Cu câţi colegi din liceu, prieteni buni p-atunci şi mereu împreună, mai ţii legătura acum? Şi prin legătură nu mă refer la 2 vorbe pe mess din an în paşte. Surprinzător răspunsul, comparativ cu ce era atunci?

Înseamnă că au fost prietenii false, de nevoie, din obligaţie pentru că petreceai mult timp în clasa aceea şi trebuia să socializezi? Socializarea nu înseamnă prietenie…

Drumuri diferite, oameni noi? Şi ce?

Faptul că mai cunoaştem oameni noi sau suntem în medii diferite apoi nu presupune automat să nu vă mai vedeţi deloc. Ba mai mult, pe atunci era un coleg poate prima persoană pe care o sunai când se întâmpla ceva interesant sau neplăcut în viaţa ta. Acum de ce s-au oprit telefoanele?

Vorbesc de liceu orientativ, la facultate e cam acelaşi lucru, o termini, rupi legături, te căsătoreşti şi ai pretextul să răspunzi cu ”am familia mea acum, nu am timp”.

Odată cu experienţa câştigată în timp, devenim tot mai precauţi, mai pretenţioşi şi mai temători de un nou cuţit în spate. E tot mai greu să-ţi faci prieteni. Da, ai oameni cu care ieşi la un suc în grup, nu spun că stai izolat, ai cu cine ieşi, dar îi consideri prieteni? Şi reciproc?

Parcă e un lacăt care se închide odată ce ai intrat într-o anumită comunitate şi care se deschide când pleci. Pentru totdeauna rămâne deschis apoi. Nu mai păstrează nimic…

Mai grav e că tu ai cheia.

Aseară. Frumos… Deşi au avut parte tot de un sunet prost la fel ca la festivalul Verii de anul ăsta în Botoşani, au încercat să facă lumea să se simtă bine.

Se auzeau instrumentele muult mai tare decât vocea lui Mihai, totuşi el încerca să se facă auzit. La mine a reuşit, stând relativ aproape. Cei din spate nu ştiu ce au prins. La început a fost puţină lume, mai apoi, în timpul unei piese a spus: ”mâinile sus şi acolo în spate”, hm… mă întorc, era plin pietonalul acela.

Oricum, superb, mereu o plăcere să-i aud. Şi un clip care-mi place mult, pe lângă melodie:

Facultatea e… interesantă. O materie neînţeleasă încă, noroc că face proful problemele la seminar (cel puţin până acum), una frustrantă (momentan, până mă prind şi eu cum să gândesc minunile alea mai rapid), în rest drăguţ.

Colegii mei nebuni as always, mai cunosc lume nouă (sunt o persoană sociabilă da?), tre să trag de ei să mai ieşim zilele astea că-s multe evenimente prin oraş (o dată pe an sunt Zilele Iaşiului doar). Şi avem şi kurtoooooos. Am să ies mai mult anul ăsta pentru că atmosferă plăcută este, de ce să pierd timpul în casă?

Îmi vine şi Melo miercuri, pf, sper să nu mă urască prea mult c-am lăsat-o cu tata.

Mihaela vrea un hamster chinezesc. Are cineva aşa ceva? Drăguţ din partea mea să spun de un şoricel după ce-am povestit că-mi vine pisica acuş, nu?

Pe acasă în Botoşani numai întâmplări ciudate şi lucruri noi pe care trebuie să le accept, că-s mare acu. Asta e.

A, mai caut ceva, un service ceva prin Iaşi să repar o chestie la laptop. E în garanţie încă, dar chiar nu vreau să stau 2 săpt. fără el pentru chestia asta minoră să-l trimit la Bucureşti etc. Deci, ceva de încredere?

Primit şi-o leapşă.

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
1. Ciudat sau nu, mi-au venit multe lucruri în gând pe care aş vrea să le schimb. Ce să nu schimb….. faptul că ştiu să fiu şi copil.

2. Primul film care iţi vine în minte acum?
2. Fracture.

3. Ce ai desenat ultima oară?
3. Ceva cu un cuţit şi picături de sânge parcă. Îl am pe acasă.

4. De cate ori ai spus “te urăsc”?
4. Nu am spus. Nici nu cred c-am simţit ceva (din categoria ăstora urâte) dincolo de dispreţ.

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
5. Suntem toţi prea diferiţi ca să ne putem identifica cu altcineva, fie el şi ficţiune.

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
6. După cum am început răspunsul la 1, poţi intui. Mă suport totuşi.

7. Descrie in cinci cuvinte o persoana draga tie?
7. Persoanele dragi se caracterizează prin fapte, deci: sprijin, îmbrăţişare, sfat, curaj, umăr.

8. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
8. Suzi.

Finu`?

Am visat bebica meeeeeea, o mogâldeaţă mică mică probabil de câteva zile. Da, nu ştiu cum, când, nu am visat decât că deodată o aveam (deci nu perioada de burtică, naştere sau altele de genul). Şi că primeam sfaturi de la mătuşa mea, sora mamei, cu privire la mâncare, la cum s-o ţin etc. Şi deh, doar a fost vis, deci a fost ca în vis: nu plânsete disperante, nu schimbat scutece, nu oboseală, stres, nu lipsă timp pentru mine (şi El :-”), era totul perfect.

Cică eram căsătorită doar civil şi aveam în mine un gând de regret că nu fusesem în rochia aia albă. Încă. Dar urma şi asta cândva.

Am mai visat bebei, nu mai ştiu dacă ai mei sau nu…mi s-a spus că înseamnă boală (ştiţi voi, semnificaţii pt vise), dar mereu era cumva altfel. Sau acum a fost altfel. A fost atât de clar că… probabil asta m-a făcut să fiu aşa zâmbăreaţă, pe lângă somnoroasă. Mi-am văzut bebica (şi peste ceva ani veţi afla că am doar băieţi )