Dar asta nu e important. Important e că mi-e camera (și nu doar ea) în renovare, marți sper să fie gata văruitul să pot să-mi scot și eu hainele din troller.

Ce mai e important, e că Miura s-a obișnuit deja cu casa, cu oamenii care locuiesc în ea (după că i-a lătrat pe toți, așa preventiv, să știe fiecare cine-i ea), dar mai ales cu… grădina-curtea (cu…cu). Așa de bine încât… deja i-a găsit slăbiciunile, știe pe unde se poate strecura afară. Există la gard 2 porți pe șine, pentru a baga mașinile în curte. Pe acolo prin laterale are o scăpare. Sper să ajungă mai grasă ca să nu mai fie nevoie s-o supraveghez întruna.

Până una alta, am ieșit și ieri și azi prin Copou, în parc, unde ne-am jucat frumos cu alți căței și am fugărit o văvăiță.

Daaaar ce e cel mai important e faptul că numai bine ce am intrat în Iași, când am venit adică, cu pisică, cățel, purcel, că am și oprit în Păcurari să…. să mai pozez o pisică, ce altceva? O pisică frumoasă, tricoloră, de vreo… 3 luni am impresia, deparazitată, vaccinată, aprobată și tot ce mai doriți Își dorește doar o căsuță, că unde stă acum provizoriu mai sunt 2 pisici care o cam terorizează, că-i intrusă

Dacă o vreți sau știți pe cineva, o găsiți în Păcurari și puteți suna la 0726684390, la Ana:

Am căutat prin puținele mele melodii rămase în laptop (am făcut ordine mai demult, din mii au rămas maxim 1000 cred) una care să… transmită ce voiam eu să transmit. Măcar prin titlu, că nu la toate îmi aminteam imediat versurile, trebuia să încep să le fredonez.

Nu am găsit-o. Am găsit câteva în schimb.
Scorpions – Still loving you + versul I will be there, I will be there.
Semnal M – Spune-mi cine ești – Nu trebuie să-mi spui și nici nu trebuie să-mi demonstrezi nimic. Eu știu cine ești.
Peabo Bryson & Regina Belle – A Whole New World – asta vom construi în curând
Natasha Bedingfield – Still here – eu, indiferent… + Not givin’ up
Mihaela Runceanu – Fericirea are chipul tău - mai are rost de cuvinte?
Michael Jackson – You are not alone
Michael Buble – Everything – tura asta pentru versuri + When you’re smiling – zâmbesc și eu, deci zâmbește!
Leona Lewis – Better in time – așa vom fi, cu fiecare lovitură, succes sau pură experiență și în plus vom fi (Jack Johnson ) – Better together
Eminem – Not afraid – așa trebuie să fim când ne gândim la viitor
Dar si Scorpions – Wind of change – pentru că va veni la un moment dat o schimbare, aceea pe care o așteptăm, să ne aducă liniștea.
Și amintește-ți că în orice situație… take my hand… (Bon Jovi -) We can dance…

Categoria articolului: Ei sunt…

Titlul articolului: Împreună.

Da.

Viitorul e aproape și totuși atât de departe… Aș vrea să mă gândesc peste ceva timp la perioada asta și să zâmbesc. Să zâmbim…

Mi-e dor să zâmbim

Am reușit să ajung și la poligon cu Miura (btw, care aveți câini, aduceți-i la socializare pe acolo ), unde s-a jucat cu un pui de 4 luni de labrador superb, timp de vreo oră jumătate. Nici nu știu când a zburat timpul.

Și cum e marți seară (nu că ar avea vreo importanță anume, dar trebuia o scuză) și gagiu-miu mi-e prin oraș, am ieșit și noi la plimbare/terasă/cină.

Și cum putea să se termine mai frumos seara, decât să ajungi acasă pe la 22:30 și să găsești poarta deschisă la curte, luminile stinse în casă (juma de lume dormea, cealaltă era la tv), Arlo în curte dând din coada, dar Miura ba. M-a apucat panica, în curte nu era, intru în casă, întreb dacă e, aflu că ”poate o fi intrat fără să vedem, vezi în dormitor”. Stătea moțata mea pe pat, chioară de somn că am trezit-o cu lumina brusc aprinsă. Pfiu… Și nici n-a rost nimic, având în vedere că pe pat erau 2 laptopuri cu ecranele ”ridicate”, cu mouse-uri, cabluri, căști etc. Am respirat ușurată, așa, de două ori (că am găsit-o și că n-a distrus nimic) și-am condus-o la locul ei în foișor. Mi-e dragă. Numai eu știu cum mă mai trezește la 6 dimineața când pleacă ai mei și ea scapă în casă nevăzută, până în camera mea, unde tzup repede în pat, se lipește de mine și gata, e cuminte, că știe că altfel iese din casă Șantajistă emoțională ce e.

Apropo de șantajiști din ăștia, Bogdan, mai știi ceva de Yellow? Cum a crescut, s-a transformat în prinț?

Da, o zi bună per total… dacă aș mai afla că și-a găsit Ela job la Iași, ar fi perfect. Nu vreau să plece Sunt 2 ani doar, de când o cunosc, dar având în vedere că am locuit împreună, în aceeași cameră, zi de zi (-4 luni de vacanțe?) și multe peripeții pățite, bune și rele… o pot numi ușor cea mai apropiată prietenă (care nu mi-e rudă). So, dacă aude cineva de vreun job, se caută ceva (full/part time) suficient pentru a plăti o chirie (adică sub salariul minim oricum), deci nu mari pretenții E greu, peste tot se cere experiență, fie că vrei asistent contabil sau vânzătoare. Dar de undeva trebuie să pornească fiecare…

Ce trist. Ce trist să vezi cupluri pe care le știai ca fiind solide, amuzante, cu tachinări drăguțe, cu mulți ani împreună în spate și cu copii mari cum ajung să se certe continuu, să le fie rușine unuia cu celălalt, să fie unul cicălitor, bădăran sau guraliv atunci când nu trebuie.

Cât de des ați auzit prin jur: ”Lasă fata/băiatu în pace!”, ”Nu mai bea!”, ”Nu te mai băga în viața omului”, ”De ce ai cheltuit banii ăia?” ?

E normal? Întreb pentru că în majoritatea familiilor pe care le știu sunt discuții dese. Nu pot spune de multe: ”Uite ce oameni fericiți” – și asta din punct de vedere al iubirii nu a problemelor financiare sau altceva. ”Uite că încă se iubesc”.

Așa se ajunge mereu, dupa 15-20 de ani?

Și nici nu e cale înapoi, dar nici una înainte de genul: ”gata, nu se mai poate așa, dacă tot nu se poate schimba nimic atunci fiecare pe drumul lui”. Nu, se stă, se învârte treaba în jurul degetului (probabil cel care are și verigheta), se evită ”privirea în paharul gol” și se face viața amară în continuare…

Se merită să trăiești așa jumătate de viață (sau un sfert sau doar bătrânețea), ca plată pentru cealaltă jumătate fericită?

Da, știu, e dureroasă singurătatea. Și liniștea din ea. Dar e mai bun zgomotul scandalului? Sau la urma urmei, dacă ești alături de o persoană cu care nu mai ești compatibil, nu tot singur ești?

Foto.

Acum am citit o povestioară nouă de la aceeași persoană Sa vedem dacă are același efect

BISCUIȚII

O tânară stătea și aștepta avionul în sala de așteptare a unui aeroport mare.
Pentru că trebuia să aștepte mult timp și-a cumparat o carte și un pachet de biscuiți.
Ca să treacă timpul mai ușor, s-a așezat în sala de așteptare VIP și a început să citească.
Lângă ea, pe scaunul alăturat erau biscuiții și pe următorul scaun era un domn care citea ziarul.
Când a început pachetul și implicit primul biscuit, domnul de alături a luat și el unul. Ea s-a simțit indignata, dar n-a zis nimic și a continuat să citească. În interiorul ei își spunea: “Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aș avea numai puțin curaj, i-aș face morală.”
Și așa de fiecare dată când ea lua un biscuit, lua și el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene.
Când a mai rămas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: “Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toți!!”
Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a dat jumătate.
,,Ah! Asta e culmea!” gândi ea și își luă lucrurile, cartea și geanta și se indreptă spre ieșirea sălii de așteptare.
După ce se așeză în scaun, în avion, se simți un pic mai liniștită, închise cartea și deschise geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când…surpriză, deschizând geanta vede că pachetul de biscuiți era intreg, neatins, în geantă!
Se rușină de modul în care s-a comportat și abia atunci înțelese că pachetul de biscuiți pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături.
Domn care împărțise cu ea chiar și ultima bucățică, fără a se simți indignat, nervos sau superior…
… în timp ce ea se comportase urât și își simțise orgoliul atins. Și nici măcar nu avea posibilitatea să se explice… sau să-și ceară scuze..”
Morala :
Câte dăți în viață am mâncat biscuiții altcuiva fără să ne dăm seama?
Înainte de a ajunge la o concluzie și înainte de a gândi rău despre o persoana, UITĂ-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e și adevărul situației!
Există 5 lucruri în viață care NU SE POT RECUPERA:
O piatră…
…după ce ai aruncat-o!
O vorbă
…după ce ai spus-o!
O șansă…
… după ce ai pierdut-o!
Timpul…
…după ce a trecut!
și
Iubirea,
…pentru cel care nu luptă!

Da. S-a dus concediul la munte și după 2 săptămâni, ajunsă acasă și cu George plecat am senzația că… s-a terminat vacanța.

Nu de alta, dar acuș la începutul lui septembrie vreau să mă mut înapoi în Iași, iar asta îmi aduce aminte de facultate. Și de acolo, îmi amintesc și de licența de care încă nu m-am apucat nici măcar să caut documentație. Pf. Dar să mai profit de o lună și nici jumătate de vacanță și să povestesc despre munte.

Am mers iar la Sovata. Spun iar pentru că am mai fost de vreo 5 ori în anii trecuți, ultima oară parcă în 2006. S-a schimbat, e mult mai frumoasă stațiunea, ca și aspect. Flori, curățenie, trotuare pavate, intersecții cu ”cerculeț” (sens giratoriu), un parc superb nou, o fântână arteziană în părculețul vechi , un trenuleț care face un traseu pe toate straduțele mai… circulate din stațiune (nu că ar fi multe de fel), câteva jeep-uri Safari cică, cu imagini de rinocer pe ele (mă întreb unde te duc… ), un fast food nou (Kevin), un Penny market  etc.

Ce a rămas la fel?

• Terasele, dar mai ales muzica lor live, aceeași cântăreți care-și împletucesc limba-n gură probabil pentru că sunt unguri care cântă în română sau engleză
• Plăcuțele cu ”Kiado …nu știu cum” care înseamnă de fapt camere de închiriat și ”agenții” care te așteaptă cu cheile în mână și se mândresc că au camere în toată stațiunea
• Lacurile (Ursu, Aluniș, Roșu/Verde). La Ursu a rămas aceeași politică prin care te scoate din apă la ora 13 până la ora 15, timp în care ori poți rămâne înăuntru la plajă ori poți merge să mănânci. Dar dacă alegi varianta a doua, când revii la lac va trebui să achiți iar biletul de 20 lei pt adulți S-a schimbat în schimb sistemul, acum ceva ani era un nene care îți dădea biletul și încasa banii, acu e ceva cu un aparat parcă. Nu am fost, mi s-a părut Aluniș o variantă mai bună, 15 lei biletul, paznic cu care se poate discuta să poți ieși și intra înapoi cu același bilet într-o zi (să mergi să iei prânzul) etc. Lacul Roșu/Verde la fel de neîngrijit, necurățat, dar gratuit și deci mereu plin – chiar și zona de unde se scotea nămol.
• Părculețul în care scrie Sovata 2010 din flori.
• Kurtosuuuuuuuuul la fel de delicios + tarabele de suveniruri

Am de apreciat și o terasă-pizzerie (Turist), micuță, dar cu prețuri chiar rezonabile și o pizza delicioasă. Am mers de atâtea ori că deja domnul care ne servea glumea cum că îi pare cunoscută comanda și că mâine n-ar trebui să-i zicem decât ”ca de obicei”. Menționez că am mers acolo și cu Miura într-o zi pe la prânz și a fost tare drăguț, ne-a adus și o căniță de unică folosință ca să-i pun apă.

Dacă doriți niște mici buni, puteți încerca la terasa Turist (lângă pizzeria precizată mai sus).

Mai recomand o prăjitură bună, Marlenka (nucă + miere sau lapte+cacao – eu am încercat a doua) la o terasă pe dreapta cum intri pe aleea să cobori spre lacuri (mai sus de Ursu mai precis). E chiar pe colț, are și un etaj, foarte curată, plină de flori.

O fază amuzantă la un local unde înainte era cofetărie. Îi cer clătite, se duce tipul înăuntru, probabil a zis comanda și peste un minut a venit o gagică cu clătitele. Deci… am rămas mască. Bineînțeles că erau reci.

Cam atât legat de mâncare, de lacuri v-am povestit, hmm… ce a mai rămas? A, am încercat să facem un traseu pe munte, dar de unde că la un moment dat au dispărut copacii cu semne (și încă eram pe o stradă cu case), așa că am renunțat. Am mers în schimb la Câmpul Cetății (vă recomand restaurantul de la History, yamiii te lingi pe dejte), unde era cazată sora mea și cumnatul, acolo am reușit să ne plimbăm puțin pe un traseu cu Miura. Ne-am și bălăcit cu picioarele într-un pârâu reeeeeeece!!

S-a mai făcut și un grătar bun undeva pe drumul între Sovata și Câmpul Cetății (sunt vreo 15 km distanța), la care deși am mâncat copios, am dat repede jos caloriile cu niște badminton și păzit pe Miura.

Am vizitat iar și Salina de la Praid, e mai mare, plină de mese, leagăne, locuri de joacă pentru copii, tarabe cu suveniruri și joculețe, e un loc bun pentru copii. Dar autobuzele care duc spre salină sunt vai de ele, că tre să lase geamurile deschise și intră un praf… mă rog, nu prea ok experiența. O altă chestie nașpa, sunt câteva parcări în Praid dar sunt mereu pline… Oricum, drumul a fost frumos, peisaje și, normal, poze.

Câteva detalii despre drum? Când am mers am făcut din Reghin spre Sovata unde am văzut indicator și am regretat amarnic. Noapte, ceață, serpentine și un drum pliiiin cu gropi. Deci nu se putea merge decât cu a Ia sau în a IIa. Vreo 30 km? Oricum, un drum făcut într-o oră jumătate cam. La întoarcere, ziua, am mers prin altă parte spre Reghin și a fost drumul ok, o porțiune mai mică cu gropi. Mai multe detalii sigur va scrie El.

Miura a fost ok pe drum, încolo a dormit mai tot timpul că era noaptea, o trezeam noi la popasuri, iar înapoi, așa și așa, fiind ziua, ba dormea, ba era foarte agitată.

Revin cu poze într-un post nou, durează ceva până le încarc

Tristă pentru Mădălina Manole. Încă îmi amintesc cum râdeau ai mei de mine că le spuseseră un vecin cum m-a văzut urcând scările (stăteam la et. 3) și cântam ”Fată dragă, nu fi tristă”, pe la 4 ani așa, eram mică… Sau cum cantam prin casă, în fața oglinzii, cu peria de păr drept microfon. M-a șocat complet vestea, am citit de vreo 3 ori titlul de știre și tot nu vroiam să cred. Atât de tânără, de frumoasă, de proaspătă mămică… Îmi pare rău, tare rău… Și mai rău îmi pare de faptul că, din moment ce a recurs la așa gest, trebuie să fi fost destul de… nefericită.

Cât despre întâmplarea frumoasă, am aflat-o pe forumul Irinei Reisler:

“Degetele – Legenda chineză

Ştii de ce inelul de logodnă se pune pe al 4-lea deget?

Există o legendă din China care poate să explice asta într-un mod foarte frumos şi convingător. Degetele mari îi reprezintă pe părinţi.
Degetele arătătoare reprezintă fraţii şi prietenii.
Degetul mijlociu te reprezintă pe tine însuţi.
Degetul inelar (al patrulea deget) îţi reprezintă perechea.
Degetul mic îi reprezintă pe copii tăi.

Mai întâi uneşte-ţi palmele, după aceea uneste-ţi degetele mijlocii, aşa cum apare în imagine
Acum încearcă să separi degetele mari (îi reprezintă pe părinţii tăi). Vei vedea cum le poţi separa, pentru că părinţii nu sunt destinaţi să trăiască cu tine până când tu vei muri. Acum uneşte degetele din nou.
Acum încearcă să separi degetele arătătoare (că îţi reprezintă fraţii şi prietenii). Vei vedea cum şi degetele astea se despart, pentru că nici
ei nu sunt destinaţi să trăiască mereu cu tine. Au destine diferite, să se căsătorească şi să formeze familii diferite.
Acum încearcă să desparţi degetele mici (îţi reprezintă copii). Şi astea se separă, pentru că şi ei, când nu mai au nevoie de tine, se duc la casele lor. Acum uneşte degetele din nou.
În sfârşit, încearcă să desparţi degetele inelare (al 4-lea deget îţi reprezintă perechea) şi te vei surprinde văzând că, pur şi simplu, nu le poţi despărţi… Asta e datorită faptului că perechea e destinată să fie împreună până în ultima zi a vieţii lor.

De aceea se pune inelul pe acest deget.”

Deh, romantica din mine s-a trezit.

Astăzi, un zâmbet trist.

Foto.

Pentru cine e interesat, se găsesc pe străduța mea, în Botoșani, au în jur de 2 luni și-s curăței. Bănuiesc că i-a lăsat cineva, iar…

Lăsați un comentariu și vă dau mai multe detalii ”despre cum puteți intra în posesia lor”

UPDATE: S-a dat unul cu maro si alb si cel cu negru.

Cine o dorește acasă, poate suna la 0726.684.390

UPDATE: S-a dat la colegii mei, Huni și Cyupa