A iesit in strada in fiecare seara pentru ca isi doreste cu tarie un viitor mai bun pentru poporul care l-a adoptat cu sufletul deschis.

Daca ati fost in strada sau ati urmarit evenimentele de la televizor sau online, as vrea sa va intreb cate ceva:

• I-ati vazut pe tinerii aceia care asteapta ca statul sa le ofere o casa?
• I-ati remarcat pe tinerii aceia care asteapta sa li se repartizeze un loc de munca?
• Ati vazut ca tuturor le e teama sa vorbeasca?

Si inca o intrebare: ati dat vreodata cu lejeritate „o mica atentie” in spital, la Primarie sau poate la vreun control OPC / ISU / ITM?

Eu nu cunosc pe nimeni care sa raspunda DA la intrebarile de mai sus.

Dimpotriva, cunosc tineri medici carora le e rusine sa intinda buzunarul. Cunosc persoane care refuza orice forma de a da sau a primi spaga. Oameni care cred cu tarie ca au o singura sansa de a-si croi un viitor mai bun: ei insisi.

Sunt oameni carora nu li s-a oferit si care nu au pretins nimic de-a gata.

Acestia nu sunt usor de manipulat. Acestia au incredere in fortele proprii si nu solicita din partea statului subventii, ajutoare, pomeni ci doar servicii de calitate, direct proportionale cu sumele cotizate.

Acestia sunt dispusi sa sacrifice confortul zilei de AZI pentru ca MAINE sa fie o zi mai buna.

Aceasta este generatia ce poate aduce schimbarea, pentru ca ei insisi sunt altfel in comparatie cu generatiile anterioare. Ei insisi sunt deja SCHIMBATI si au puterea de a-i SCHIMBA pe ceilalti. Copiii isi vor schimba parintii. Elevii isi vor schimba profesorii. Discipolii isi vor schimba mentorii.

Poporul va schimba mentalitatea politicienilor. Iar cei ce stau cu mana intinsa nu vor avea vreo sansa. 

Prietenul meu, cel de la inceputul articolului, avea insa o nedumerire: de ce isi desconsidera Romanii semenii in halul asta. De ce credem noi ca cei prosti sunt mai multi decat cei destepti, cei slabi sunt mai multi decat cei puternici, cei nepasatori sunt mai multi decat cei cu suflet mare, ca murdari sunt toti, ca sanse sunt putine.

Eu i-am spus ca se inseala, cei ca noi sunt din ce in ce mai multi, mai activi, mai informati si foarte motivati!

Noi suntem gata sa taxam orice greseala pentru ca nu depindem de nimeni inafara de noi insine.

Photo credit: gratisography.com // unknown 

Fraza asta am interpretat-o de-a lungul anilor in diverse moduri:

• prima data, am vazut „desteptii” care vindeau sucuri TEC si pe cei care au deschis primele centre de inchirieri video. Bravo lor, primii antreprenori!
• apoi, am vazut „desteptii” care s-au dus prin Turcia si au adus blugi, aur si geci de piele. Parea ceva dubios, dar tot spirit antreprenorial se numeste, nu?
• ulterior, au rasarit unii „destepti” care nu au facut nimic concret dar care infloreau asemenea printului din poveste. Oare cum sa ai un palat cu luminite si Lamborghini intr-un orasel mic, de provincie? Dubios, de-a dreptul.  
• am mai vazut copiii altor „destepti” ce parca aveau lumea la picioare. Si culmea, se comportau de parca li se cuvine. Nu i-am bagat in seama, ei chiar nu erau destepti. 

Dupa ani, mi-am spus ca poporul roman era destept la revolutie daca rezultatelor alegerilor din ’90 numea ca prim Presedinte al Romaniei pe Ion Ratiu. Nu am sa uit niciodata multele adevaruri din eleganta sa definitie a democratiei:

„Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”

De doua zile ma framanta insa alte ganduri si parca o idee noua creste in mine: sa fii destept la revolutie este foarte greu!

Asistam la proteste masive ale societatii civile impotriva clasei politice corupte, care merita cu adevarat dispretuita – timp de 25 de ani interesul personal a fost mai presus de interesul public si impotriva unui sistem social, moral inechitabil – cum se poate ca spitalele sa nu aiba medicamente de baza in timp ce Patriarhul Daniel afiseaza o opulenta inadecvata?

Zeci de mii de oameni ies in strada sa-si spuna of-ul. Indiferent care sunt cuvintele prin care aleg sa-si descrie acest „of”, ideea principala se invarte in jurul celor 2 directii de mai sus: coruptie si / sau echitate.

Idealuri la care adera multi, cu entuziasm si energie. Este prima data cand Romaniei i se pune pe tava, sub presiune sociala, un set de demisii de onoare. Este prima data cand vocea unui popor nemultumit pare sa produca un strop de teama in clasa politica.

Cu toate acestea, aud des in jurul meu:

• si ce rezolvam daca astia isi dau demisia? Nu sunt toti la fel? Pe cine vreti sa punem in locul lor?
• nu vedeti ca in piata nu exista un mesaj unitar? Voci timide, derutate sunt acoperite de diversionisti notorii.
• unde este LIDERUL? Vrem un lider!!!! Sa fie Moise, sa fie Bogdan, sa fie Tudor, Lucian sau Cristian…….orice nume cu ceva renume reprezinta o propunere viabila. (1. nu pot sa nu remarc lipsa femeilor pe lista de propuneri. 2. este impresionanta nevoia acestui popor de a fi condus)

O zicala veche spune ca istoria se repeta. Iar acum, in astfel de vremuri pline de speranta, trebuie sa ne uitam in primul rand in spate si sa invatam din greselile trecutului.

Popor roman, nu ai fost destept la revolutie pentru ca te-ai grabit.  Cu aceeasi ardoare cu care cauti acum un lider, cautai si in ’89. Atunci te-ai oprit la primul, exact ca o fata mare. Acum, mai o sansa!

Dorinta ta de a schimba TOTUL, ACUM este o utopie. E ok sa fii putin derutat. E ok sa nu ai un lider deocamdata.  Presedintele nu a avut intentii rele cand a pretins sa-ti cunoasca reprezentantii. Lideri noi, curati, neintinati nu pot aparea peste noapte. Vom astepta luni sau poate ani pana la nasterea unei noi formatiuni politice cu potential.

TOTUL se poate schimba IN TIMP, cu rabdare si perseverenta. Iar schimbarea incepe cu noi.

Vocea strazii trebuie sa fie peste vocea ta interioara ce tipa tare „Sa nu iti pese e mai usor!”, „Sa critici e atat de simplu!”

Tinerii uniti sub idealul unei tari curate reprezinta viitorul. Ei vor fi primii ce vor putea arunca cu pietre, avand constiinta impacata.

De ce au avut un asemenea impact tocmai acestea dintre miile de mesaje transmise zilnic „on the web”, care este formula succesului si mai ales cum se poate obtine acest efect in cazul unui brand sunt probabil intrebari ale caror raspunsuri vor face pe cineva foarte bogat.

Buzz marketing sau viral marketing face parte mai nou din lista de specialitati a oricarei agentii respectabile. Problema este ca toate promit insa niciuna nu poate garanta succesul.

Daca imi permiteti, situatia este asemenatoare cu reproducerea unei retete complicate in bucatarie – oricat de multe sfaturi ai gasi online, oricat te-ai stradui doar uneori obtii gustul acela perfect. Si atunci te intrebi cum de-ai reusit de data aceasta in conditiile in care ingredientele utilizate au fost mereu aceleasi.

Analizand multiplele exemple disponibile de-a lungul timpului, am incercat sa realizez o lista a „ingredientelor” fara de care o campanie nu poate deveni virala:

1. Campania trebuie sa reprezinte o cauza de interes general sau o idee care emotioneaza si care este agreata de orice persoana, indiferent de varsta, sex, mostenire culturala etc. Ideea trebuie sa transceanda dincolo de publicul tinta. Ultima campanie Dove, Choose beautiful, suprinde intr-un mod superlativ aceasta afirmatie.https://www.youtube.com/watch?v=7DdM-4siaQw

    

2. Centrul campaniei nu trebuie sa fie brandul ci mesajul. Ai grija insa ca toata lumea sa inteleaga usor faptul ca brandul este cel ce transmite si sustine ideea. Nimanui nu ii pasa de valorile companiei daca le reciti ca o pe o poezie (chit ca ai intonatie si sustinere instrumentala nu vei deveni un simbol national). In video-ul de mai sus, logo-ul Dove este inexistent: usile au fost personalizate cu 2 cuvinte simple, scrise cu alb pe fond albastru. Si cu toate aceastea toata lumea stie ca aceasta idee apartine brandului Dove.
3. Prezinta campania ta liderilor de opinie inainte de a incepe promovarea propriu-zisa  si depune toate eforturile ca ei sa scrie despre idee (atentie, din nou, nu neaparat despre brand). Daca cei mai importanti 3-4 jurnalisti de profil se vor lasa cuceriti de campanie si o vor descrie pe larg, restul vor fi obligati sa o publice doar pentru a se alatura curentului.
4. Investeste intr-un clip de efect – o echipa buna de filmare, un regizor profesionist, actori alesi cu atentie (daca ideea iti permite, foloseste oameni obisnuiti, consumatori reali). Va mai aduceti aminte campania Cosmote, „Fluturele”? Desi este un concept mai vechi ce a fost preluat intr-un mod evident, clipul iti atinge indubitabil sufletul.

    

5. Fii usor de gasit. Nu ascunde clipul/vizualul pe cine stie ce site-uri obscure sau doar pe site-ul companiei.  De cate ori ai incercat sa revezi o campanie ce ti-a placut insa ti-a fost aproape imposibil sa o gasesti? De exemplu, va mai aduceti aminte campania super premiata pentru ciocolata „Rom” ce devenea „americana”? Uite care sunt primele rezultate la o simpla cautare pe Youtube. Bad, Bad, Bad – oare cine e Catalin Dobre?  
6. Roaga-te ca Big Boss-ii din categoria Google & Facebook sa te considere simpatic. Nu ii supara si ofera-le mici atentii financiare (cu bon fiscal si factura, bineinteles) dar nu te limita la bani. Pentru ei, cei din liga superioara, continutul este cel mai important. Nu copia, dar daca o faci nu ascunde acest lucru, nu trisa si asculta sfaturile unor specialisti SEO si Social Media, ideal dintr-o agentie diferita de cea de creatie.
7. Fii echilibrat in gestionarea bugetului si aloca bani atat pentru creatie cat si pentru implementare si promovare. O idee stralucitoare va ramane in umbra fara o promovare corecta iar o implementare defectuoasa o va stinge definitiv. Daca iti lipseste insa un strop de „geniu creativ” este mai bine sa te limitezi la promotii de genul „1+1 gratuit”, eventual prezententate de un pustiu adorabil, ce inca nu stie sa vorbeasca bine
8. Lauda-te, participa la festivaluri, conferinte, work-shop-uri. In limita in care respecti confidentialitatea datelor companiei prezinta rezultate concrete, palpabile ce vor ramane usor in mintea audientei.
9. Provoaca-i pe ceilalti sa te copieze sau sa te ironizeze. O masura a succesului unei campanii este si numarul de spoof-uri aparute ulterior. Cum ar fi daca Dove s-ar supara pe tipii ce au realizat spotul acesta?

    

Cel mai imporant punct este sa iti setezi corect obiectivele. „Sa devina viral” este un obiectiv periculos, cu efect „El Dorado”, greu de atins si de masurat. „A devenit viral” este mai degraba confirmarea suprema a succesului campaniei, „The Holly Grail” al fiecarei agentii.

Raspunsul meu este gata pregatit: imi voi deschide o gradinita.

Desi nu sunt mama inca, am destul de multe cunostinte si prieteni care s-au lovit de o problema reala in momentul in care bebe a implinit varsta potrivita pentru a merge la gradinita. Dintr-odata, lista de „TO DO” a fiecarei familii s-a imbogatit cu o noua sarcina: „EA duce copilul la gradinita, EL il aduce acasa”.

Cu siguranta fiecare parinte se simte vinovat ca educatia copilului se transforma intr-un punct pe o lista, alaturi de spalatul vaselor, dusul gunoiului, cumparaturile zilnice, revizia masinii si plata facturilor. Cu siguranta fiecare parinte si-ar dori sa aiba mai mult timp liber. Problema nu are insa o solutie simpla pentru ca:

• mai toate gradinitele respectabile au program 8:00 – 18:00 (plus-minus 30 de minute) iar sediul este in centrul Bucurestiului
• mai toate companiile respectabile au program 9:00 – 18:00 iar sediul este la marginea Bucurestiului

Este nevoie asadar de un efort enorm din partea parintilor, aflati in plina ascensiune profesionala, sa isi muleze programul de la serviciu pe programul copilului. Mai ales din partea mamei, proaspat intoarsa in campul muncii, ce isi doreste pe de o parte sa demonstreze ca merita sa fie avansata, chiar si dupa acel an petrecut acasa dar stie, pe de alta parte, ca noua sa prioritate este copilul, starea sa de bine si asigurarea tuturor premiselor pentru un viitor stralucit.

Solutia mea: de ce nu aducem gradinita acolo unde lucreaza mama sau tata?

Sau, cu alte cuvinte, de ce sa nu existe un lant de gradinite in marile centre de business?

Avantaj pentru parinti: vei petrece mai mult timp cu copilul tau, chiar daca uneori muncesti si 10 ore zilnic.

• drumul spre gradinita va coincide cu drumul spre birou; la fel si seara
• in pauza de pranz poti sa iti vizitezi copilul 15-20 de minute. Puteti lua si masa impreuna
• poti discuta saptamanal cu educatoarea, fara niciun drum in plus
• sedintele cu parintii nu vor mai echivala cu o zi de concediu
• majoritatea colegilor vor avea copiii inscrisi la aceeasi gradinita. Se nasc asadar subiecte de discutie pe aceeasi tema – sau poate este un punct negativ, nu imi dau inca seama

Ideea gradinitei este de mai mult timp incoltita in sufletul meu pentru ca ador sa stau in preajma copiilor.

Iata un exemplu.

Acum ceva timp am fost invitati la aniversarea fetitei unor prieteni dragi, organizata sub forma unui picnic, in padurea Cernica. Dupa primele 20 de minute am reusit sa adun in jurul meu ~10 copii pana in 7 ani si sa ne distram pe cinste.  Atentie, la petrecere erau invitate „oficial” numai 3 fetite, restul au venit de prin „vecini” :). Am jucat „Tara, tara, vrem ostasi!”, „Batistuta”, „Ratele si vanatorii”. Culmea, desi la un moment dat ma asteptam ca cineva sa se supere si sa strige „Mamiiiiiiiii……uite ce mi-a facut X sau Y”, ne-am inteles cu totii de minune.

Poate ca s-au apropiat asa tare pentru ca nu ma distingeam prea bine dintre ei La un moment dat, o fetita chiar m-a intrebat: „Andreea, dar tu esti adult?”

Ideea ramane: am lipici la copii iar eu, cand sunt in jurul lor, simt ca infloresc

In plus, este o afacere cu potential.

In nordul Bucurestiului lucreaza aproximativ 100 000 de persoane. Daca presupunem ca macar 1% au cel putin un copil intre 2 si 6 ani, rezulta 1 000 de potentiali cursanti. Asadar, cred ca este imposibil sa nu poti demara usor cu 3 grupe a cate 15 copii.

Am schitat mai jos o simulare a unui P&L, intr-o forma mult simplificata. Calculele sunt pentru startul cu doar 3 grupe, un minim foarte usor de atins.

Venituri lunare: 350 Euro X 45 copii = 15 750 Euro

Cheltuieli lunare: 13 180 Euro

• Angajati (1 administrator, 3 educatoare, 2-3 profesori „dezvoltare aptitudini”, ingrijitor, paznic) = ~5 500 Euro 
• Chirie: 12 Euro X 200 mp = 2 400 Euro
• Mese: 4 euro X 21 zile X 45 copii = 3 780 Euro
• Alte cheltuieli fixe (materiale didactice, intretinere spatiu, utilitati etc)  1 000 Euro
• Materiale promotionale: 500 Euro 

Venit brut= 2 570 Euro

Venit brut per copil = 57 Euro

Ducand rationamentul simplu mai departe putem concluziona ca:

• la un efectiv de 60 copii, profitul brut lunar va fi de 3 420 Euro
• la un efectiv de 90 copii, profitul brut lunar va fi de 5 130 Euro
• la un efectiv de 120 copii (2 centre), profitul brut lunar va fi de 6 840 Euro
• la un efectiv de  180 copii (3 centre), profitul brut lunar va fi de 10 260 Euro

Daca estimam cheltuielile initiale de amenajare a spatiului la ~ 35 000 Euro, putem spune ca dupa 14 luni mica gradinitia va deveni profitabila. Chiar si mai devreme daca proiectul atrage fonduri europene sau subventii de la stat. Desi calculele estimative prezentate mai sus trebuie sustinute cu o simulare in detaliu, sunt foarte sigura ca adevarul nu-i departe.

In plus, se pot obtine contributii chiar de la companiile din marile centre de business pentru ca un astfel de beneficiu reprezinta un factor de scadere a fluctuatiei personalului.

Pe langa proximitatea fata de locul de munca, mai sunt cateva puncte importante ce trebuie neaparat bifate:

• sa angajezi oameni cu vocatie si dragoste fata de cei mici, educatori cu experienta si recomandari solide
• sa amenajezi un mediu primitor, eventual cu spatii speciale dedicate unei pauze „cu parintii”
• sa oferi cursuri de limbi straine – engleza obligatoriu, plus optionale germana, franceza sau poate chiar mandarina
• sa ai activivati pentru dezvoltarea aptitudinilor artistice (dans, desen, actorie sau canto) dar si sportive ( de exemplu la inot se poate merge organizat, cu grupa, la un bazin autorizat)
• sa oferi parintilor un program flexibil

Ce nu imi este foarte clar este cum raspundem la intrebarea „unde ne jucam afara?” .Sunt sigura insa ca se vor gasi spatii cu deschidere pe terasa ce pot fi utilizate pentru astfel de activitati.

Asadar, in final, pentru ca v-am spus ideea mea de suflet, va intreb:

• v-ar tenta sa va inscrieti copilul la o astfel de gradinita?
• stiti pe cineva dispus sa investeasca intr-o astfel de afacere ?

Astept cu nerabdare parerile voastre.

Conform tiparelor actuale imi vin perfect hainele din sectiunea adolescenti, varsta 12 ani. Desi ma simt bine in propria-mi piele, dupa primele 3 magazine vizitate, orice sesiune de cumparaturi devine o pierdere de timp. Nu imi gasesc nimic potrivit, ma plictisesc (sau ma enervez, dupa caz) si plec spre casa, bosumflata pentru ca:

• intotdeauna rochita perfecta este cu 1-2 numere mai mare
• in perioada reducerilor, mai toate hainele potrivite mie sunt practic inexistente la raft
• fiecare marca are propriile tipare – unele haine XS par realizate pentru copii somalezi iar altele, aceeasi masura, imi sunt mari.

Si atunci stau sa ma gandesc de ce niciun mare retailer nu a incercat sa revolutioneze modul de organizare a magazinelor si sa imbunatateasca experienta consumatorilor?

Visul meu?

Sa intru intr-un magazin in care hainele nu sunt organizate in functie de colectii, materiale, culori, preturi etc ci sunt organizate in functie de marimi! Cat de tare ar fi ca toate hainele M sa se gaseasca in acelasi loc? Pun pariu ca profitabilitatea per metru patrat ar creste simtitor deoarece:

• consumatorul ar gasi mai usor mult mai multe modele
• proband mai multe tipuri de haine, sansa de a cumpara mai mult creste
• timpul petrecut in magazin scade, dar va fi folosit mai eficient;
• costurile cu personalul vor fi mai mici caci nu vom avea nevoie de sfatul atator consilieri de vanzari
• sansa de fidelizare a clientilor creste considerabil
• in sectiunea dedicata masurilor tale, vei gasi numai oameni asemanatori tie – astfel nimeni nu se va mai simti putin altfel cand aceeasi pereche de pantaloni este probata de o doamna cu dimensiuni de fotomodel sau un domn culturist

Iata asadar o idee simpla, usor de implementat ce sunt sigura ca va aduce vanzari mai mari decat o banala campanie de „1+1 gratuit”. Si culmea, nu costa nimic!

Primul ce va implementa aceasta idee pun pariu ca va avea parte si de muuuult „free PR” . Visul fiecarui om de marketing, corect?

Domnii de la ZARA, H&M, C&A, BERSHKA, STRADIVARIUS si alti retaileri cu pretentii, ma aude cineva?

foto credits: imcreator.com