Viata-i scurta, gustu-i lung.

Cadoul

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Fri, 25 Dec 2009 10:36:00 +0000

Iisus Hristos, cadoul Tatălui pentru mine.
Cadoul meu pentru Tata...

[Atenţiune: următorul articol poate fi citit de către cei neîncercaţi doar împreună cu părinţii sau familia; genul articolului: dramă. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau duhovnicului dvs.]

[...]

and®ei: am scris o poezie, ştii..
and®ei: vrei să o zic?
and®ei: [poate o ştii deja]

A fi mic, e lucru mare.
Şi chiar nimic, e tainic.
Vorbesc, adun
şi pierd din mine
Prin ochi, prin firele de păr..
Fărâmă
de suspine,
de venine..
A fi mic, e lucru mare,
cu vulnerabilitate cu tot!

and®ei: poezia… e inspirată din realitate,
and®ei: am învăţat să fiu zdrobit!

***: mi se potriveste şi mie.

and®ei: eu găsesc eliberare prin zdrobire:
and®ei: să fii mic, e lucru mare; ba chiar nimic, e tainic!
and®ei: e un proces al zdrobirii... (spune Biblia: aşa a găsit DZeu cu cale, să-L zdrobească pe Iisus prin suferinţă, ca dându-Şi viaţa pentru noi, să avem împăcarea cu Tatăl)
and®ei: iese din tine tot ce e rău: venine... suspine
and®ei: ...
and®ei: lacrimi
and®ei: reacţii
and®ei: lovituri
and®ei: vorbe rele
and®ei: etc
and®ei: iese tot!
and®ei: dar ce e mai fain
and®ei: :)
and®ei: e ca iese de tot
and®ei: şi nu mai rămâne nimic din tine [acel ego-egoist]
and®ei: ci doar DZeu
and®ei: iar procesul ăsta... se vede în toate:
and®ei: vorbesc, adun şi pierd din mine
and®ei: prin ochi, prin firele de păr
and®ei: tare expresia :D
and®ei: mă mir şi eu de inspiraţia ce o am uneori

and®ei: a fi mic... e lucru mare
and®ei: în procesul ăsta al zdrobirii
and®ei: am învăţat să`L iubesc pe DZeu mult mai profund,
and®ei: chiar în momentele când aveam cuţite înfipte în inimă
and®ei: şi sare presărată peste răni
and®ei: (asta înseamnă ultimul vers)
and®ei: cu vulnerabilitate, cu tot.
and®ei: nu este altă cale,
and®ei: decât să te deschizi Lui total, neconditionat, iremediabil
and®ei: şi să îmbrăţişezi crucea,
and®ei: să o săruţi!
and®ei: să săruţi lancea care îţi tranşează inima în patru
and®ei: şi să spui: Doamne, cât Te iubesc!

***: amin..
***: Domnul să te ajute să rămâi lângă EL aşa..

and®ei: nu`i deloc normal, nu e omeneşte, nu e uşor, nu e plăcut

***: şi să creşti..

and®ei: dar am o viziune... pentru viaţa mea:
and®ei: sa fac pe DZeu să zâmbească; să cuceresc inima Lui
and®ei: sa`L iubesc chiar în cea mai grea durere
and®ei : şi în cea mai nasoală prejudecata ce o am cu privire la EL
and®ei : (că am avut destule)

***: Domnul să te ajute să rămâi mereu cu viziunea aceasta materializată!

and®ei: amin :)
and®ei: e straşnic!
and®ei: ;))
and®ei: ştii cum? asta înseamnă să trăieşti viaţa la maxim!
and®ei: să simţi că explodezi de bucurie
and®ei: şi să simţi că explodezi de durere
and®ei: să nu`ţi reziste trupul la câtă bucurie îţi dă EL
and®ei : ;))

***: am dimineţi când simt la fel..
***: când las pe Domnul să ia din mine, din ego..
***: vreau şi eu, dar parcă uneori nu vreau şi revin..

and®ei : eu am aflat un secret!

***: pt că e comod ca *** să aleagă.. e firesc..
***: spune.

and®ei: ca să înaintezi, chiar când e cel mai greu,
and®ei: când nu mai poţi face nici măcar un pas,
and®ei: chiar acela cu mare durere
and®ei: atunci..
and®ei: există o soluţie:
and®ei: se numeşte anesteziere spirituală
and®ei: ce înseamnă, şi cum se administrează?
and®ei: înseamnă în primul rând două lucruri bine armonizate
and®ei: 1. voia lui DZeu. 2. dorinta ţa.
and®ei: ele trebuie împăcate;
and®ei: avem o axiomă aici: voia lui DZeu întotdeauna îţi va bucura voinţa, după ce te prelucrează.
and®ei: ei... dar cum se administrează?
and®ei: trebuie ceva care să împlinească 100% voia Lui..
and®ei: şi totodata 100% ceea ce eşti tu;
and®ei: numai Duhul lui DZeu cunoaşte atât duhul tău, cât şi pe EL
and®ei : a te ruga prin Duhul... aceasta este calea!
and®ei : să`L laşi pe El să mijlocească pentru tine şi prin tine. (dacă ÎL ai în tine, bineînţeles..)
and®ei : va spune lucrurile tainice ale tale... pe care nici tu nu le înţelegi de ce şi cum…
and®ei : toate acestea.. conform plăcerii nemăsurate a lui DZeu.
and®ei : El este nerăbdător să sară în ajutor,
and®ei : dar aşteaptă să Ii spui exact ce şi cum.
and®ei : (nu întotdeauna aşteaptă, însă în cazurile extreme despre care discutăm, da)
and®ei : e o lupta în rugăciune, dar Duhul biruieşte mereu (aminteşte-ţi de rugaciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani, când sudoarea I se prefăcuse în sânge)

and®ei : Duhul te eliberează, te asigură, te întăreşte, te încălzeşte, chiar şi atunci când cea mai dragă persoană din lume te sfâşie în bucăţi
and®ei : în acel moment, priveşti pe DZeu în ochi
and®ei : şi IL săruţi pe obraz..
and®ei : cu mulţumire

and®ei : a... şi mai e o ipostază:
and®ei : atunci când DZeu “Se ascunde de tine”
and®ei : uneori nu ştiu de ce... dar Îi place să Se joace de-a v-aţi ascunselea cu noi
and®ei : ;))
and®ei : şi noi intrăm imediat în panică, speriaţi.
and®ei : dar şi în acel moment unic... ai iarăşi ocazia să`L prinzi
and®ei : şi să`I spui aşa: "Doamne... uite, am venit aici că să`Ţi mărturisesc iubirea mea; Te iubesc cu atât mai mult acum, când nu`mi dai nimic!"
and®ei : pentru că nimic nu trebuie să iubim mai mult decât inima Lui.
and®ei : ne plac darurile Lui, ne place prezenţa Lui, ne place iertarea, alergăm după rezolvarea stărilor noastre emoţionale, fizice, spirituale, materiale...
and®ei : dar adevărata împlinire nu constă în rezolvarea lor de către DZeu,
and®ei : ci în acordarea iubirii, din inima noastră, direct în inima Lui...
and®ei : accentuez, e copleşitor tocmai atunci cand El nu ne dă nimic,
and®ei: ba încă ne ia:
and®ei: ne ia prietenii
and®ei: ne ia banii
and®ei: ne ia anumite abilităţi ce tot El ni le-a dat
and®ei: ne ia din sănătate
and®ei : ne ia... defapt... în mâinile Lui!!
and®ei : ca să fim mai aproape de inima Lui... să o auzim cum bate…
and®ei : asta Ii place Tatălui cel mai mult!
and®ei : fie vorba între noi...
and®ei : până şi DZeu mai cade uneori în melancolie... şi aşteaptă să fie iubit pt cine este, nu pt ceea ce face pt noi!
and®ei : aşa că... e deschisă calea! să dăm buzna în a`L iubi pe Domnul!
and®ei : ştii... când faci pasul ăsta...
and®ei : DZeu nu mai rezistă, Il copleşeşti cu dragostea ta!
and®ei: uneori îţi ia mai mult timp până Îl convingi de dragostea ta… dar când ai reuşit,
and®ei : hallelujah! :)

and®ei : aa... şi uneori... îţi mai dă câte puţin din prezenţa Lui;
and®ei : şi simţi că explodezi de bucurie;
and®ei : ăsta e un mare har... preţuiesc astfel de momente,
and®ei : dar nu ele mă cresc.
and®ei : ceea ce`mi dă cu adevărat dragoste..
and®ei: este Duhul Sfânt din mine
and®ei: fără El nu aveau nici un rost cuvintele mele de până acum
and®ei : şi pt faptul că nu m-a părăsit nici când credeam că am ajuns un drac....
and®ei : încă Îi sunt mulţumitor.
and®ei : nici pe departe nu merit să mai stea în inima mea şi să pulseze sânge divin..
and®ei : dar are şi El aşa o "slăbiciune"…
and®ei: când vede pe un copil de-al Lui tare necăjit şi pricăjit... cu duhul zdrobit,
and®ei: I Se înmoaie inima... şi vine să`l mângâie,
and®ei: în ciuda părerii lui despre sine,
and®ei: în ciuda greşelilor,
and®ei: în ciuda faptului că tare greu se mai lasă prelucrat,
and®ei: în ciuda faptului că e rănit zilnic,
and®ei: în ciuda faptului că Îl evită pe DZeu zilnic uneori…

and®ei: da... felul acesta de a iubi defapt EL l`a întipărit în mine
and®ei: el nu vine de la mine!
and®ei: e chiar fain să fii dumnezeu, fiu de Dzeu:
and®ei: să guşti bucuria de a iubi agape!
and®ei: :D
and®ei: un prieten a inventat un nou verb: a agapa.
and®ei: eu agapez pe DZeu.
and®ei: (puţin exagerat spus... dar mă refer la momentele în care IL iubesc în ciuda a ceea ce îmi îngăduie şi m-aş putea imediat supăra pe El)

and®ei : acuma e acuma... dacă ÎL "biruiesc" pe El... la oameni n`am greutăţi…
and®ei : defapt e un fel de iluzie optică: mi se pare că eu iubesc; dar nu mai sunt eu, ci Hristos este în mine
and®ei : a fi mic.... e lucru mare
and®ei : şi chiar nimic, e tainic!
and®ei : pt că DZeu... are un punct sensibil:
and®ei : când vede acest nimic
and®ei: deja Ii joacă picioarele… de nerăbdare
and®ei: să meargă acolo, să facă ceva… o minune!
and®ei : a creat lumea din nimic.
and®ei : când un om se dezgoleşte de sine... HOP!...
and®ei : cel mai tare e cu oamenii

and®ei : ştii că în acel “nimic” al universului a plantat Creaţia.
and®ei : dar în nimicul uman... Se plantează pe Sine!
and®ei: this is the life!
and®ei : :)

Déjà vu, sau realitate?

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Tue, 15 Dec 2009 07:34:00 +0000

„- Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit Eu, Domnul?” ... răsuna încă ecoul în toată fiinţa tânărului nostru descurajat, la câteva luni după ce renunţase la vis. „Du-te cu puterea aceasta”… „Du-te” … „du-te”… [şi nimic mai mult].

- Nu se poate. Tu îmi vorbeşti Doamne? Acum, după ce am renunţat să mai cred, să mai sper? Când eram frământat de întrebări, unde erai? Cum să îmi fac eu iluzii că viaţa mi-ar putea rezerva o aşa binecuvântare? Şi dacă Tu mi-ai pus în inimă acel gând, să ştii că era prea mare doza, m-ai luat prin surprindere!

- Fiul Meu, fă linişte în inima ta, căci vreau să îţi vorbesc.

- [în gând..] Oare ce ar vrea să-mi mai vorbească? Nu am tot auzit până acum să merg? Cum să merg? Nici nu ştiu cum vine asta... plus că e dureros să fac măcar un pas! Probabil vrea să-mi spună doar ce am pierdut. Am o presimţire că o să trebuiască să mă disciplineze, sau să mă treacă printr-un cuptor aprins, ceva… ca să mă prelucreze. Nu ştiu..

- …

- [tot în gând..] mi-e frică, dacă o să eşuez? Sincer să fiu, mă cam îndoiesc că Domnul îmi vorbeşte. Şi cine sunt eu ca să mă aleagă tocmai pe mine pentru viziunea Lui? Nu sunt eu un nimic? Un nimeni!? Ce mare calităţi a văzut la mine? Eu văd numai defecte… defecte…

- [ochii lui Dumnezeu se înseninează, zâmbeşte] …

- da… ce să mai sper? Doamne, fă ce vrei TU cu viaţa mea, nu mai am nici o aşteptare, însă nu mai am nici o plăcere să mai rămân aşa; dacă Îţi pasă cu adevărat de mine, mă predau azi Ţie, cu toate temerile mele. M-ai biruit!

- Domnul este cu tine, viteazule!

- [plânge…]

- Fiul Meu, tu încă nu înţelegi planul Meu de lucru şi modul în care lucrez în viaţa ta, dar vei înţelege mai târziu. Îţi cunosc taina inimii, EU te-am ţesut în pântecele mamei tale şi tot Eu te-am ales că să Îmi duc la îndeplinire căile prin tine. Nu te teme, căci Domnul îţi vorbeşte. Îndurarea Mea am revărsat-o peste inima ta. Îţi voi da un viitor fericit, şi alături de Mine te voi ţinea. Crede, nu te îndoi, căci iată: vrăjmaşul încearcă să te tulbure, să te împiedice, dar dacă tu Mă vei chema cu stăruinţă, o mare biruinţă îţi voi da! Nu privi la oameni, căci Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Fii tare dar, şi îmbărbătează-te!

Am avut un déjà vu..

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Mon, 23 Nov 2009 19:42:00 +0000

A fost odată, ca întotdeauna şi peste tot, un tânăr obişnuit într-un oraş obişnuit. Viaţa acestui tânăr era o viaţă decentă, ca de altfel a multora. Totul căpătase o formă destul de aşezată, liniştită, previzibilă. Se instalase chiar o bună dispoziţie şi tânărul era mulţumit cu stilul său de viaţă, cu relaţiile ce le avea, cu activităţile sale frumoase. Putem spune că se simţea chiar comod.

Într-o zi, în timp ce tânărul nostru era cufundat în meditaţie, un gând neaşteptat, venit de departe, se izbi în poarta inimii lui: "cioc!cioc! Hei, tu! Ascultă. Când vei începe să-ţi trăieşti viaţa?". Foarte surprins de această idee, răspunse instinctual: "Cum adică să-mi trăiesc viaţa? Eu îmi trăiesc viaţa, şi încă sunt mulţumit de ea!". Tulburat, auzi din nou glasul, mult mai intens: "Când vei începe să îţi trăieşti viaţa?".

Trecură o săptămână, trecură două de atunci şi gândul parcă nu mai vrea să plece de la el. Îl urmăreşte toată ziua. A ajuns să nu mai poată dormi liniştit, tot felul de frământări îi asaltează mintea şi inima: "Ce poate să însemne aceasta? Mă simt frustrat, neîmplinit... simt că îmi lipseşte ceva! Dar ce anume?".

Activităţile tânărului obişnuit dintr-o dată au devenit o povară pentru el. Timpul parcă trece în zadar. Relaţiile nu îl mai mulţumesc, parcă sunt superficiale. Un gând ciudat i se clarifică în minte, şi parcă e scris în el încă de la naştere. Înaintea ochilor i se desfăşoară codul genetic al sufletului său şi devine tot mai conştient că există o chemare ascunsă în fiecare celulă din el. Este o viziune ce îi dă fiori de bucurie împletiţi cu senzaţii de basm. Îl copleşeşte ideea, dar nu îşi închipuie că este realizabilă. Ştie că întotdeauna era acolo, dar cu timpul a înăbuşit-o. Acum, ca un vulcan, a erupt şi lava îi topeşte inima... Ca ars, începe să strige: "Doamne, nu găsesc împlinirea decât în această viziune!".

Dar ce credeţi? Tânărului nostru îi este teamă. Chemarea aceasta e peste puterile lui. Pare de domeniul fantasticului. E prea greu, nu are încredere că va reuşi vreodată. Îşi doreşte atât de mult, însă mii de întrebări îl paralizează: "De unde voi avea eu resurse să realizez aşa ceva? Apoi, ce vor zice oamenii despre mine? Cum ar reacţiona prietenii mei dacă le-aş spune ce gândesc? Dacă încep şi apoi renunţ, nu mă fac eu de toată ruşinea? Au mai încercat şi alţii lucruri noi şi au eşuat. Prea puţini au ajuns să facă lucruri ca acestea, şi ăia chiar erau genii. Nu cred că pot ajunge acolo. Până la urmă, poate e doar un gând ciudat de-al meu, nu este o chemare specială din partea lui Dumnezeu pentru mine."

Îndoiala îl cuprindea tot mai mult, şi mai mult...
Într-un final a renunţat la vis.
"Nu tot ce zboară se mănâncă! - şi-a zis în sinea lui.
Aşa că s-a întors la stilul lui banal de viaţă.

P.S. "Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit EU? - zice Domnul" (Judecători 6.14)

Ca picurul din fagurul de miere

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Fri, 14 Aug 2009 17:57:00 +0000

Cerul plânge cu stropi tăcuţi, dar repezi, mici, deşi, ascuţiţi.
Mă apasă păcatele mele şi fiecare strop e ca un amestec de venin cu miere.
Umbrela nu-mi rezistă, s-a ciopârţit de la acid. Ah, ustură!
DOAMNE, unde pot fugi departe de Faţa Ta?

Am încercat să mă împac cu gandul că... mai rezist.
Slabe şanse, am cedat!
Tată, mă căiesc.. mi-ai sfâşiat sufletul cu durerea Ta.
Ochii Tăi mi-au plâns prin Cruce picuri din fagurul de miere.
Lacrimile Tale îmi spală mie ochii şi văd cine sunt.

CUM se poate să mă iubeşti atât de mult?
Mă zdrobeşti în picăţele... ca apoi să faci o artă din ele.

Ce dulce este pacea Ta, mă copleşeşti cu o iubire de neînţeles.
Oare, de ce m-ai ales?
Te iubesc!

semnul mirarii

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Sat, 01 Aug 2009 10:33:00 +0000

ma framant
[...]

raspunsul e la mine
dar nu imi raspund
pentru ca e greu:
mai sunt,
sau
nu mai sunt eu?

tanjesc.

In cautare de raspunsuri...

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Sat, 06 Jun 2009 21:01:00 +0000

Un singur
cuvant rostit
poate schimba uneori
radical
starea in care te gasesti.

Nu cuvantul
in sine,
deseori,
ci totul din jurul lui -
greutatea lui.

Care sa fie oare
acel cuvant?

Nostalgie

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Thu, 28 May 2009 21:07:00 +0000

Important e sfarsitul bun.

Frumos e sfarsitul glorios...

De NEIMAGINAT e fericirea unui drum fara intoarcere si fara cadere; fara ceata or durere.

... doar iubire si putere!

Legenda unui gand

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Thu, 28 May 2009 20:38:00 +0000

Nu trebuie neaparat sa ai ceva de spus ca sa scrii… uneori pur si simplu incepi sa butonezi si iti curg gandurile, iar daca dupa trei ore de scris asa, nu ti s`a conturat inca nici o idee… inseamna ca ai chiar mai multe ganduri decat iti imaginai. Si daca in timp ce scrii nu dai drumul la ceea ce-ti bate la usa (pe interior), poti ajunge frustrat la urma, avand asa ca un sentiment ca nu te cunosti. Si de ce, ma rog, sa te ascunzi? Lasa-te cunoscut. –Da, vei spune, ca sa fiu eu vulnerabil! Spuneam de auto-cunoastere, dar aia nu se face chiar asa. Sau nu numai asa, asta oricum, e o incercare.

Eh… cu vulnerabilitate, cu tot; chiar si fara, tot e bine sa scrii.. pana ajungi sa nu mai poti fara sa scrii, pana iti intra in vene, pana iti iese pe ochi, pe gura, pe maini si prin firele de par. Numai (pe) ‘degeaba’ sa nu iti iasa; dar chiar si asa, am spus, merge pentru inceput. Pe urma nu ai sa mai poti continua la fel. A scrie nu inseamna neaparat a scrie, ci a exprima. Dar asta nu ca sa te faci cunoscut, ci sa-ti faci mai degraba tie un bine.. sa nu dospesti. Intr`o zi ai sa explodezi! Oricum, in alta (daca nu chiar tot atunci) ai sa si mori. Moarte fizica ma refer, ca existentiala nu exista; decat diferente de nuanta. Unde eram?

Iti cam place sa te lungesti cu vorba, mi-a spus. De ce… cine, eu? Cum adica? Doar spun ce gandesc; ca gandesc in timp ce spun, asta e defectul meu; dar al tau, ca nu spui nici dupa ce gandesti? Hai mai bine sa batem palma si sa nu ne`nvartim in cerc degeaba. Cine e mai tare? Eu, bineinteles. (poftim??)

Nu te doare gandul cand te lasi in voia pornirilor tale ‘talentate’? -Ce intrebare mai e si asta? -Lasa mai, are si el dreptul sa intrebe, ca tot omu; ca deh, pana la urma, nu era un dialog deschis? -Ce tot bolborositi voi aicea, lasati-ma sa`mi continui vorba. Deci… cum spuneam, este bine sa gandesc! Ca sa exist! Dar de ce trebuie sa exist? A, ca sa simt. -Eh, sa simti.. spui si tu asa, ca vrei sa pari interesant. -Da, si ce, este interesat omul. De viata, de vorba, de talent. Hai…

Bibistrocelul crocobazdugat si cu veverituica se uitau ciuliti unul la altul cum se rostogolea nuca. Numai greierele tacea [furnica stie de ce]. Iarba se rostogolea printre crapaturile nucii, orele scurgandu-se aparent mai putin fulgerator, datorita cresterii distantei supra timp (e o chestiune de fizica relativitatii; timpul uneori oboseste de atata greutate, ca putem spune: sta in loc). Fratii din nuca aveau insa spor..

Sa vezi ce-mi trecu prin minte! -Ce? (uite-ASA un glonte; haha) -Lasa`l mai, sa spuna.. -Da! incuviinta cel mai posac, care, spre uimirea tuturor, avea accent de moldovean si i se vedea un dinte cand vorbea. Pesemni o`nceput s prinda gustu povestirii, mai stii? Oricum, pana sa se ajunga la un consens, toti au simtit nevoia acuta sa-si exprime parerea; de parca au fost intrebati. E bine sa ai o parere, dar ce spui cand unul are mai multe pareri, deodata ma refer? -Da, mai ales cand am vreo parere cu care nu sunt de acord! -Ce-i veni in gand, ma, lu` asta micu? Haide ma, spune acuma; ce, ti`a mancat viermele limba?

Daca vazu ca asa sta cu treaba, cand sa spuna, cand sa nu… personajul nostru principal (in acceptiunea unora) din legenda a hotarat in inima lui sa spuna tot! Si asa viata`i scurta. Macar… gustu`i lung! Si, dintr`o rasuflare, ca pe nesimtite luata, toata comunitatea fu surprinsa de o veste surprinzatoare. Incepu personajul nostru (principal, in acceptiunea unora)… si cand a inceput odata, repet, cand incepu… (cand?) turui ca un vulcan pana inabusi toata suprafata interioara locului, de se vazura si norii de pe cer in intunericul dinlauntru. Norii sunt albi. Frunzele copacilor, in viteza, las sa razbata soarele. Si nu in ultimul rand, lava nu face decat sa topeasca si sa uniformizeze (eruptii). Cam pe la mijlocul povestirii, cam asa… un personaj secundar (acceptat de majoritatea criticilor ca personaj secundar; nu din cauza ca nu e principal, dar din cauza ca sta mereu sa zica el vorba a doua la orice) incepu sa se intrebe in sine daca ce aude e valabil, sau viabil. Cum? Asta (n-am diacritice – nn.), care sta de`o viata cu noi, sa patrunda`n asa ceva? Dar parca mi se parea ca.. Pfoalei.. Am observat eu ceva, da` ziceam ca… of, mi`e o ciuuda de ma doare (cantabile – nn.)! BA NU, stai! Imi dau seama ca nici eu nu le`am spus faza aia de atunci, cand.. Hihi.. ce ma amuza! (saracie, asta era cu pricina). Ochi si urechi era numai al treilea, care, din prea multa lui curiozitate, nici nu realiza ce aude, fiind cu gandul doar la cat de atent il poate face o astfel de descoperire! Al patrulea, care defapt a fost primul si tot primul o sa ramana dintre toti… desi nu o sa mai pupe el nici o alintare, decat daca se mai naste odata.. al patrulea, ziceam, ingana plauzibil(!?) (dar tot posac) in sine cuvinte precum: aha, da, e si normal.. of, nimic nu`i nou sub soare; daaa?! (a cu caciulita).

Nici bine nu se terminara tot ce se putea de exprimat, (defapt abia pe la punctul culminant se dezvoltase subiectul, insa nu avem destul spatiu si timp sa il elaboram), ca se izbira brusc de ei asa, ceva ca dosul unui copac, dar moale (probabil de muschii ce erau pe el) de spatele nucii. Sau fata ei. Oricum, lateral nu avea cum sa fie, ca, din punct de vedere geometric, era putin cam imposibil sa se produca ceea ce s-a produs. Paradoxal, dar s`a crapat!

Metamorfoze

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Fri, 15 May 2009 18:57:00 +0000

Timpul mă trece, dar şi el este trecător.
Amintirile mă adună, dar încet se risipesc.
Viitorul mă aşteaptă în prag, dar e deja istorie.

Percepţie asupra realităţii.
Dar eu?

S.a.m.d.

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Sat, 04 Apr 2009 18:23:00 +0000

Pe o cale lunga-scurta,
Se ducea un om, venind.
Si-n tacerea lui acuta
Se-auzea bolborosind!

Cam asa ma simt eu acum.
S.a.m.d.

Campanie impotriva E-urilor

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Thu, 12 Feb 2009 21:55:00 +0000

Sper sa apara la TV candva si acest avertisment:

"Pentru sanatatea dumneavoastra, evitati consumul excesiv de E-uri!"

Apropo, de ce ni se tot aduce aminte sa nu consumam excesiv sare, zahar si grasimi?

CE, noi nu stim ca ne face rau?

Adevarul e, daca vrei sanatatE, mananca cu atentie!

Ceea ce bagi in tine, aceea te hraneste.

Principiul cauzei-efect se observa usor in toate domeniile vietii.

Iata un avertisment radio, vechi de cativa ani.. l`am auzit la RadioVoceaEvangheliei.

E-urile ingrozesc Romania.
Consumatorii se tem de predictia ca societatea..

- Ai auzit draga, acum au aparut si E-urile astea!
- Nici nu mai stii ce sa cumperi: ma uit pe toate etichetele.. E, avem de ales: ori murim de cancer, ori de foame!

Se poate spune insa ca, dintre E-uri, cel mai periculos este Eu-l propriu care infecteaza prin derivatele sale: mandria, egoismul, rautatea, violentele de orice fel si determina organismul sa cultive relatii cu oricine si orice, mai putin cu Dumnezeu!

- O, e grav!
- Si de asta cum scapam?

Nu e greu, dar nici usor! Firea pamanteasca, asa numeste Biblia Eu-l propriu, domina, se hraneste cu pacate si are ca sfarsit moartea. Dumnezeu va ofera astazi sansa vietii! Daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Incredeti`va in Fiul lui Dumnezeu a Carui Jertfa anihileaza Eu-rile. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si`au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.

Participa la "Campania Mondiala impotriva EU-lui propriu"!

Criza financiara

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Wed, 11 Feb 2009 13:35:00 +0000

Rezistenti ca romanii nu am invatat in scoala ca ar mai fi popor.

Adaptabili, luptatori, multumitori cu soarta.

Descurcareti.

Un exemplu destul de recent...

Cele 7 minuni din Romania in perioada ceausista:

1. Toata lumea avea de lucru.

2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.

3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea 1oo %.

4. Desi planul se facea peste 1oo %, nu puteai cumpara nimic.

5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.

6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.

7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Da` acum?

ALTITUDINE

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Wed, 11 Feb 2009 13:31:00 +0000

Motto: "Atitudinea, mai mult decat aptitudinile.. denota Altitudinea."

Un om a cazut într-o groapa si nu a mai putut sa iasa afara.

Discutii pe marginea gropii:

Subiectivul: "Ma doare dupa tine"

Obiectivul: "Omeneste vorbind toti putem cadea"

Fariseul: "Numai oamenii rai cad în groapa"

Matematicianul: "Groapa are 2 metri, probabilitatea de a iesi afara este de 1,354% "

Reporterul TV: "Daca-mi poti povesti amanuntit cum s-a întâmplat"

Legalistul: "Îti meriti groapa"

Cel ce se auto-compatimeste: "Sa vezi groapa în care am cazut eu"

Optimistul: "Putea fi mai rau"

Pesimistul: "Sa vezi ce-o sa urmeze"

Isus: S-a coborât, l-a apucat de mâna si l-a scos afara.

Silentio stampa

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Wed, 21 Jan 2009 13:20:00 +0000

Da.
Iar o perioada de tacere...
(cred ca unii dintre voi v`ati dat deja seama de asta)

Motive?
trebuie neaparat?

Doar atat.
"Ce sunteti vorbeste atat de tare, incat nu pot auzi ce spuneti." - Emerson.

Sarbatori fericite!

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Sun, 21 Dec 2008 10:20:00 +0000

As vrea sa va multumesc tuturor celor ce intr`un fel sau altul m-ati incurajat sa scriu acest blog. Desi nu am avut mereu ganduri de impartasit, sau acelea publicate nu au fost chiar atat de interesante, imi place sa cred ca 'ceva' anume v-a facut sa reveniti (cu placere) pe blogul meu.

Cu ocazia acestor sfinte sarbatori de Craciun vreau sa va doresc din toata inima

"Sarbatori fericite!".

Fericite, da.. orice ar insemna fericirea pentru voi. As vrea sa va spun insa ce inseamna FERICIRE pentru mine, si odata cu definirea mai pe larg a acestui cuvant magic, sa ma intelegeti ce va doresc in fapt.

Cand eram de`o schioapa, la sanul mamei mele... fericirea mea era sa fiu hranit bine, sa fiu bagat in seama si tinut in brate. Nimic altceva nu conta pe lume.
Cand am inceput sa merg tarash, as fi fost fericit la culme daca ar fi apreciat ai mei ca am inceput sa merg singur, insa ei s-au ingrijorat ca am sa ma lovesc; totusi eram fericit ca sunt pretuit.
Pana la varsta de 7 ani, fericirea mea era sa explorez casa, sa observ miscarea gravitationala in actiune... si sa rad!
De indata ce am inceput scoala, fericirea mea erau masinutele! [ce credeati, ca invatatura?] Totusi, eram printre cei mai buni si ma simteam implinit de acumularea de noi cunostinte. Sa petrec timp cu prietenii de la bloc erau iarasi momente de fericire.
Cat am fost adolescent, pana in clasa a 12a, fericirea era in mare parte sa imi fac datoria de elev, sa imi descopar pasiunea pentru informatica, sa aprofundez calculatoarele.
In facultate, am inceput sa filozofez, sa patrund mai adanc sensul lucrurilor si al oamenilor. Fericit am fost cand am inceput sa inteleg oamenii si sa le fiu de ajutor intr-un mod sau altul.
Acum, ca am terminat facultatea, am observat ca FERICIREA nu sta in lucruri sau in oameni, ci in interiorul meu.

Cum asa, in interior?

Da, caci daca nu te simti impacat cu tine insuti, vei fi mereu agitat, vei cauta sa inadusi acea voce a constiintei care tot isi cere tributul. Daca in interior nu este liniste si pace, nu poate fi nici fericire. Vei cauta sa alergi dupa ea incoace si incolo, in zadar. Fericirea o gasesti cand iti afli pacea sufleteasca. Unii o spun de pe buze, insa in interiorul lor inca mai plange cineva.

O veste minunata ni se vesteste prin colindele ce le ascultam in liniste, in tacere, de sarbatori. Aceasta veste este magica in sine, caci desi toti o aud, putini sunt cei ce o gusta si afla secretul gustului. Isus Hristos a venit in lumea noastra pentru a ne aduce impacarea cu Dumnezeu, caci prin viata noastra ne departam chiar fara sa vrem de acel echilibru interior, ce depinde de EL. Fara o relatie stransa cu Creatorul nostru, suntem ca acei bebelusi abandonati, singuri, parasiti. Eu cred ca daca as putea sa privesc in sufletul tau, as gasi un mic copilas ce plange dupa iubirea mamei, acea iubire neconditionata [vezi 'Prietenul adevarat, de sarbatori..]

Dumnezeu a venit sa ne ia in brate, sa ne hraneasca spiritul si sa traim. Hristos a patimit pentru pacatele noastre, care ne-au pus in conflict cu divinitatea. Astfel, prin iertarea oferita de EL avem pace cu Dumnezeu, si aceasta pace aduce liniste sufleteasca, in care va izvori o fericire ce intrece orice limita umana.

Fericirea adevarata nu sta in lucrurile exterioare, in cadouri, nici chiar in ceilalti oameni; de multe ori m-am simtit singur chiar intre cei mai buni prieteni. Am gasit insa fericire in interiorul meu, aici unde m-am impacat cu Dumnezeu si unde El mi`a plantat un izvor de fericire. Ori de cate ori ma intorc spre El cu toata inima, imi alina sufletul, imi mangaie ranile, EL ma intelege perfect si are cuvinte frumoase pentru mine, imi deschide mintea sa inteleg ce e frumos si ce e urat, ma face sa umblu in dreptate, imi da valoare si ma simt iubit. Ce poate fi mai minunat?

Am incercat in cateva cuvinte sa exprim ce inseamna fericirea pentru mine. La diferite varste iubim diferite lucruri, insa ceea ce cred eu ca are nevoie orice om, este bucuria mantuirii, care izvoraste dintr`o relatie sanatoasa cu Creatorul. Impaca-te cu El si vei avea iarasi pace, te vei bucura din plin de viata!

"Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale." - Psalmi, 73.28.

Acestea fiind spuse, reamintind, va doresc din toata inima:

"Sarbatori fericite alaturi de Cel drag!"

Prietenul adevarat, de sarbatori..

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Sat, 20 Dec 2008 19:18:00 +0000

Ma tot gandesc in ultima vreme la ce inseamna un "prieten adevarat".

A avea amici, e una. Cu ei te poti distra o zi, pe diferite subiecte superficiale.

A avea prieteni, e ceva mai mult. Cu ei te poti bucura o saptamana.

A avea prieteni apropiati, e deja frumos. Cu ei te poti bucura ani de zile.

A avea insa prieteni adevarati... ar trebui sa nu`ti ajunga o viata intreaga sa te saturi de ei.

Spunem repede ca prietenul adevarat la nevoie se cunoaste.

Prietenul adevarat isi dovedeste credinciosia atunci cand iti este cel mai greu. Cine n-ar vrea sa aiba asa prieteni? Atunci cand te simti intristat, doborat, bun de nimic.. sa iti spuna o vorba de "am incredere in tine" sau "esti important pentru mine".

Mai este un aspect al prietenului adevarat, unul mult mai sensibil si mai de dorit.

As vrea sa privesc altfel de acum prietenia:

"Prietenul acela care stie totul despre tine, calitatile dar in mod special DEFECTELE tale, insa totusi te iubeste, iti este un prieten adevarat."

Ai asa prieteni in viata?

[...]

Stau si ma gandesc ca de peste doua mii de ani incoace, in fiecare an de Craciun, Dumnezeu incearca sa transmita un mesaj disperat unei omeniri sfasiate de singuratate si lipsita de prieteni adevarati, acela ca L-a trimis pe unicul Sau Fiu, Isus Hristos, sa fie prietenul cel mai bun al celor pacatosi, prietenul adevarat care le cunoaste orice defect si in ciuda acestui lucru, S-a nascut pe pamant ca sa le aduca fericirea prin impacarea cu Tatal.

De obicei de sarbatori tind sa ma simt singur..

Insa acum ma voi gandi mai mult la faptul ca am un prieten adevarat care desi imi cunoaste toate defectele si toate durerile sufletesti, ma iubeste si imi ofera bucurie, pace, speranta si o viata noua, cu totul mai buna!

P.S. A trecut o noapte si o zi de cand am scris ce-am scris... si deja am fost pus la incercare daca pot fi si eu un prieten adevarat, vazand defectele grave ale unei persoane apropiate, sa o iubesc trecand peste ele, desi sunt lucruri vechi si care par a nu se mai schimba vreodata; foarte greu.. n`as fi putut ierta si iubi fara ajutorul Celui ce-mi este mie prieten adevarat. Dragostea Lui este atat de puternica!

La multi ani, Romania!

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Mon, 01 Dec 2008 21:33:00 +0000

Da, uite si ultimul ceas din zi.

Din ziua de 1 decembrie 2008.

2008 - 1918 = 90 ani.

Multi inainte!

Nu ma multumesc cu asa urare.

Am sa spun mai multe, desi stiu ca nu voi reusi sa spun tot ce am pe inima pentru tara mea.

In primul rand,

un gand:

aprinsese mama tv-ul sa vada defilarea.

eu tocmai citeam o carte cand mi`a sarit ochiul dupa tancurile ce mergeau semete pe sub Arcul de Triumf(!)

ce credeti ca mi`a trecut prin minte?

[uite-asa un glont de MARE...] ;)) nuu...

"De ce sintetizam istoria unui popor prin forta militara, ca si cum ar fi esenta dainuirii?"
De ziua nationala a tarii, ne scoatem la parada dotarile armatei... sa ne insufle asa, poate-poate, un sentiment de putere, de mandrie, o emotie 'pozitiva'. Oare istoria unui popor se bazeaza numai pe forta armata? Nu cumva neglijam si alte aspecte importante ale coloanei vertebral-istorice a poporului nostru? Sau ARMATA si RAZBOIUL, aceste cuvinte pline de sange, au ajuns sa defineasca in mod primordial VIATA? In asa lume am ajuns sa traim? Doamne!
Hoo, stop! Totodata ne amintim, cu buna intentie... de stramosii nostri care au luptat sa ne pastreze granitele asa cum le pretuim astazi: atat cele pamantesti, cat si cele spirituale. Toata stima!
Insa inca nu sunt multumit, mai am ceva de zis!

Daca mi se permite, in libertatea exprimarii de astazi, sa adresez o intrebare intrebatoare pentru "tot poporul", si probabil va va merge direct la inima si pe unii va va incanta, asa ca o spun deschis, in mod personal:

"Draga frate roman, care este baza vietii tale? Ce anume te defineste si iti insufla viata? Prin a cui putere inca mai traiesti?"

Atat ca individ, insa ca si natiune, avem o filozofie de viata aparte; si intrebarile noastre existentiale ne obliga moral sa ne reintrebam astazi... pe ce ne bazam viata noastra? Care este scopul nostru, ca romani, pe pamant? In mod individual, cum aleg sa-mi traiesc viata si pentru cine/ce? Care sunt valorile de baza pentru care merita sa traiesc si sa am un profit pe termen lung? Si cand ma gandesc la lung... imi aduc aminte ca "viata-i scurta, gustu-i lung!". Raspundeti va rog, in dreptul dumneavoastra. Fie ca sunteti mandru ca sunteti roman sau nu, fie ca va aflati in Romania, Italia, Spania, Grecia, Rusia, America sau altundeva!

Imi place foarte mult ceea ce afirma, convins fiind, regele si psalmistul evreu David, cu care S`a laudat Dumnezeu ca este "un om dupa inima Mea".

Ps.20:6-9.
"Stiu de acum ca Domnul scapa pe unsul Sau, si-i va raspunde din ceruri, din locasul Lui cel Sfant, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
Unii se bizuiesc pe carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
Ei se indoaie si cad; dar noi ne ridicam si ramanem in picioare.
Scapa, Doamne, pe imparatul, si asculta-ne cand Te chemam!"

In al doilea rand,

o rugaciune:

In al treilea rand,

un banc:

Merge un grup de tineri de buna credinta in vizita la o doamna in varsta de 90 de ani; stau ei de vorba cu aceasta, ii asculta gandurile inimii prezente si trecute..

La un moment dat o fata intreaba:

"- Doamna X, cum va mai simtiti, cum este viata la varsta de 90 de ani?"

"- Eeeei, mai copii... cum sa fie? CA LA 90 de ani!"

"- Bine, bine.. dar noi nu stim, ca suntem tineri; cum e la 90 de ani?"

"- Pai cum sa fie? Ca la 90 de ani.. da.. ca la 90 de ani.."

La multi 90 ani, Romanie!

One wish

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Mon, 24 Nov 2008 00:01:00 +0000

AS VREA...

- de multe ori sa simt ceva mai mult decat nimic

- sa pot de multe ori o vorba doar sa zic

- o liniste, o pace

- sa ma-ntelegi.

Mitul pesterii - "one strange vision"

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Tue, 11 Nov 2008 09:20:00 +0000

L-am citit pe Platon in Mitul Pesterii. (sau povestea cunoasterii)

M-am reintalnit cu ideea de initiere in tainele cunoasterii... de "inaltare"... de conditia umana.

Cu cativa ani in urma am incercat sa exprim ceea ce el doar mentioneaza ca ar trai personajul ce a vazut lumina si s-a reintors in pestera la ai sai.

Picture from Andreas Angelidakis blog

TREZIRE !

  "O, ce vis ciudat.. parca eram tintuit la zid de niste lanturi grele cu verigi numite pacat, indiferenta, slabiciune, atipire, complacere... etc. Priveam in fata'mi un ecran mare si, in intunericul din celula in care ne aflam strabateau raze calde pline de lumina ce formau pe ecran un tablou ciudat.. tot felul de forme, unele chiar neintelese se perindau incoace si incolo, intr'un ritm si o trepidatie ce satisfaceau usor pretentiile ochilor ce ne erau ingreuiati de somn. Era o stare de o ciudata placere, o amestecatura de venin dulce cu simtamintele unei demnitati false ce parca umpleau golul dumnezeiesc din inima. Uite asa treceau clipele, transformandu'se in minute ce deveneau imediat ore si zile insirate, formand ani.. Dar a venit momentul! Cutremur! O puternica dorinta launtrica m'a smuls din lanturi si pasii m'au aruncat fara comentarii pe portita ce ne furniza lumina.[...] Wow, nu vad nimic! Stai, parca zaresc ceva.. da! Chiar acestia sunt oameni! Uite, Soarele e pe cer! De la el vine lumina.. si cate culori pot exista.. nu'mi vine sa cred.. deci nu exista numai umbre de gri pe un parete blestemat!

   Multumesc Doamne, ca m'ai scos afara din celula aia! Cum as putea sa'Ti multumesc? Doamne, sunt asa bucuros! Ma duc.. da, ma duc, nu mai stau! Fratii, surorile mele.. inlantuitii .. trebuie sa afle si ei! Da, am plecat..[...]

   Fratii mei dragi, surorile mele scumpe!! Viata nu-i numai atat! Aduceti'va aminte cum era la inceput! O, cum de n'am observat persoanele ce ne'au aruncat pe nevazute aceste zale de fier pe noi? Chiar, cand s'au intamplat toate astea? Da, cred ca stiu: de atunci de cand am obosit in lupta.. mai tineti minte? Am lasat unul cate unul.. braul, apoi ne'am abandonat si incaltamintea.. uite ce desculti sunteti. Platosa? Cum, unde's scuturile, parca le aveati cand am plecat.. O, slava Domnului: aveti coiful! si nu numai atat.. aveti langa voi chiar sabia! Dar vai, nu ajungeti sa o luati, e prea stramt lantul.. O Doamne, ce stare! Dati'mi voie sa va ajut! Hai la lumina! Nu mai stati, dragii mei! Uite armatura, am luat'o din nou! Priviti, acelea sunt inselaciuni: realitatea nu e doar forma! Am dat de adevaratele culori, de lumina, am vazut Soarele in fata! Mi'am intors privirile catre el si m'am luminat de bucurie! Nu mai stati, haideti: dati'mi voie sa va ajut..

   Va rog frumos, haideti.. de zile va zic! Nu e asa greu, doar incercati! Lantul se poate rupe usor: e o iluzie imposibilitatea acestui lucru. Adevarat, aveti dreptate, nu aveti putere. Dar incercati! Acel care va stie hotararea, va va da putere!

   O nu.. nu mai aruncati in mine, va rog frumos! Va iubesc, de asta va zic sa rupeti lanturile.. Nu, nu am innebunit! Chiar e adevarat! Am fost si am VAZUT! Hai..

   O Doamne, numai Tu mai poti lucra... "

Stau si ma intreb... oare Platon reusise sa vada lumina?

Astazi am dat peste un pasaj din Isaia 42.18-23 care m`a dus pe ganduri:

"Ascultati, surzilor, priviti si vedeti, orbilor!
Cine este orb, daca nu robul Meu si surd ca solul Meu, pe care il trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, si orb ca robul Domnului?

Ai vazut multe, dar n`ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n`ai auzit:

Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata.
Si totusi poporul acesta este un popor pradat si jefuit! Toti zac inlantuiti in pesteri, si infundati in temnite. Sunt lasati de prada, si nimeni nu-i scapa! Jafuiti, si nimeni nu zice: 'Da inapoi!'

Cine dintre voi, insa, pleaca urechea la aceste lucruri? Cine vrea sa ia aminte la ele si sa asculte pe viitor?"

Big, big differences!

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Tue, 04 Nov 2008 11:55:00 +0000

Stiati ca:

o imagine reprezentativa a unui obiect/subiect/fenomen, vazuta in copilarie pentru prima data, poate determina pe viata felul cum interpretezi acel obiect/subiect/fenomen oridecate ori te reintalnesti cu el?
o imagine procesata (la orice varsta), ce produce anumite stari interioare, ramane in memorie pana la 15-20 de ani?
creierul uman proceseaza gandurile si le transforma in decizii, cuvinte, fapte, care duc la un anumit stil de viata? (ce sameni, aceea culegi)
desi ai ajuns intr`o stare deplorabila in urma efectelor negative a primelor 3 puncte de mai sus, atat timp cat traiesti tu mai ai o sansa de reabilitare la o viata mai buna, din belsug?

Iata o imagine ce m`a marcat pe viata:

Semanatorul

Iata si subiectul de care se leaga aceasta imagine:

Pilda semanatorului, Marcu 4.1-20, 26-29

Isus a inceput iarasi sa invete pe norod langa mare. Fiindca se adunase foarte mult norod la El, S`a suit si a sezut intr`o corabie, pe mare; iar tot norodul statea pe tarm langa mare.

Apoi a inceput sa-i invete multe lucruri in pilde; si, in invatatura pe care le-o dadea, le spunea:

---
Ascultati! Iata, samanatorul a iesit sa samene.
Pe cand semana, o parte din samanta a cazut langa drum: au venit pasarile si au mancat`o.
O alta parte a cazut pe un loc stancos, unde n`avea mult pamant: a rasarit indata, pentru ca n`a dat de un pamant adanc; dar, cand a rasarit soarele, s`a palit; si, pentru ca n`avea radacina, s`a uscat.
O alta parte a cazut intre spini; spinii au crescut, au inecat-o, si n`a dat roada.
O alta parte a cazut in pamant bun: a dat roada, care se inalta si crestea; si a adus: una treizeci, alta saizeci, si alta o suta.
Apoi a zis: "cine are urechi de auzit, sa auda".
---

Cand a fost singur, cei ce erau in jurul Lui impreuna cu cei doisprezece, L-au intrebat despre pilde. Voua, le-a zis El, v`a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt infatisate in pilde; pentru ca, macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.

El le-a mai zis: Nu intelegeti pilda aceasta? Cum veti intelege atunci toate celelalte pilde?

---
Samanatorul samana Cuvantul.
Cei infatisati prin samanta cazuta langa drum, sunt aceia in care este semanat Cuvantul; dar dupa ce l-au auzit, vine Satana indata, si ia Cuvantul semanat in ei.
Tot asa, cei infatisati prin samanta cazuta in locurile stancoase, sunt aceia care, cand aud Cuvantul, il primesc indata cu bucurie; dar n`au radacina in ei, ci tin pana la o vreme; si cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.
Altii sunt cei infatisati prin samanta cazuta intre spini; acestia sunt cei ce aud Cuvantul; dar navalesc in ei grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri, care ineaca Cuvantul, si`l fac astfel neroditor.
Altii apoi sunt infatisati prin samanta cazuta in pamant bun. Acestia sunt cei ce aud Cuvantul, il primesc, si fac roada: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta.
---

El a mai zis: Cu Imparatia lui Dumnezeu este ca atunci cand arunca un om samanta in pamant; fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua: samanta incolteste si creste fara sa stie el cum.

Pamantul rodeste singur: intai un fir verde, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic; si cand este coapta roada, pune indata secerea in ea, pentru ca a venit secerisul.

Ce va propun eu voua?

cititi cu atentie pilda si faceti un tabel in care sa scrieti diferentele dintre cele 4 tipuri de pamant: cum este pamantul respectiv, si ce se intampla cu samanta cazuta pe el?
observati diferentele si, progresiv, cu ce este un pamant mai bun decat precedentul?
in mod special, de ce ultimul pamant este mai bun decat al treilea?
cititi acum interpretarea data de Domnul si observati bine paralela.
ce inseamna spinii mentionati la al treilea tip de pamant?
ce fel de pamant te consideri tu?
ce fel de pamant te considera Dumnezeu?
ce trebuie sa faci pentru a deveni un pamant roditor?
apropo, esti dintre cei care inteleg pilda, sau dintre cei ce nu o inteleg?

P.S. Nu e nevoie sa lasati comentarii, dar daca tineti neaparat..

Friendship - high level

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Thu, 30 Oct 2008 21:36:00 +0000

Corul Continenal are o melodie superba,

intitulata "Impreuna catre cer".

Daca ai acum un timp de ragaz, asculta melodia citind versurile..

Daca nu ai un timp de ragaz, revino cand poti asculta in liniste!

Insingurat strain, tanjing fara`ncetare
Dupa un prieten bun sa ne sprijinim..

Sunt recunoscator ca esti azi langa mine
Ca pot conta pe mana ta.

Cand poate voi cadea,
Sa ma ridici as vrea..

Daca vezi ca iau calea rea,
Nu ma lasa!
Poarta-ma mereu inspre Dumnezeu,
Este tot ce`ti cer ca prieten al meu.

Cand viata mi`e senina e`asa usor sa gasesc in jur,
Oameni dispusi sa`mi spuna ce vreau s`aud.
Dar chiar si`n intristare tu ai un zambet cald..
Ma incurajezi sa cred ca norii vor pleca,
Trimisi de mana Sa!

Daca vezi ca`mi pierd dragostea,
Nu ma lasa!
Stai la dreapta mea,
Si prin viata ta
Fii lumina cerului in viata mea!

Binecuvantarea cea mai de pret va fi
Sa mergem impreuna catre cer..

O, fii lumina Sa prin viata ta!

Daca vezi ca iau calea rea,
Nu ma lasa!
Poarta`ma mereu inspre Dumnezeu,
Este tot ce imi doresc..

Fii al meu prieten mereu,
Este tot ce`mi doresc!!!

.. mi`am adus aminte de prietenia adevarata dintre David si Ionatan, doi tineri evrei placuti inaintea lui Dumnezeu, care si`au jurat unul altuia prietenie pe viata. Biblia a imortalizat expresia dragostei lor ca fiind ceva deosebit, rar intalnit: "Ma doare dupa tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea; dragostea ta pentru mine era minunata: mai presus de dragostea femeiasca." - 2 Samuel 1:26. Pentru cei care nu cunosc contextul, Ionatan era fiul primului imparat al lui Israel, Saul, imparat ce a cazut in dizgratia lui Dumnezeu si acum il ura pe David pentru ca acest copil cu par balai si cu o inima curata a fost imediat ales de Domnul ca sa urmeze la tronul poporului evreu. David si Ionatan se imprietenisera atat de mult, incat Ionatan era gata sa`si dea si viata pentru David, fara pic de invidie ca acesta ii va lua dreptul la tron. Venise insa vremea cand David si Ionatan trebuiau sa se desparta, pentru ca David sa supravietuiasca urii imparatului si in acest moment inima lui David se rupe spunand cuvintele mai sus amintite.

In cultura in care traim daca auzi despre o asa dragoste intre doua persoane de acelasi sex cred ca ar fi interpretata gresit, multi ar spune ca sunt.. cum sunt.. stiti voi.

Pentru aceia dintre voi (ma refer in special la baieti, ca fete prietene f.bune se mai gasesc) care nu`si pot imagina o prietenie atat de stransa, prin legatura ce o poate face numai Dumnezeu, in sfintenie.. va puteti limita la relatia dintre un baiat si o fata, va dau voie. (numai sa fie in termenii recomandati de versuri) :)

I`am dedicat melodia aceasta celui mai bun prieten al meu.

Dupa o scurta tacere, a mentionat ca se regaseste in versurile ei.

Ciudat, eu credeam ca ii sunt deja un prieten pe care poate conta oricand.

Si mai ciudat, tresarind, el confirma ca defapt asa si este!

Atunci nu mi`a ramas decat o fractiune de secunda sa`mi dau seama ca era cu inima in alta parte..

.. il inteleg.

P.S. Ai asa un prieten in viata?

"Extra mega giga super oferta" - The Prestige

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Wed, 29 Oct 2008 09:14:00 +0000

Citeam aseara dintr-o cartulie cu un titlu foarte pretentios, "Secretul fericirii" - Billy Graham, cateva randuri ce m`au pus pe ganduri, si m-au inspirat in acelasi timp pentru ultima parte a subiectului, extra-mega-giga-super oferta noastra cea de toate zilele.

Pentru aceasta ultima faza, trebuie sa ciuliti urechile, sa cascati ochii, se poate chiar si gura (numai sa nu va vada nimeni) si sa nu va lasati pacaliti, asta e cel mai important.

"Daca s-ar cladi Casa Fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare" - anonim.

Hai sa il citez pe Billy Graham, nu ma pot abtine:

Un filozof francez spunea nu de mult: "Omenirea intreaga este in cautarea sigurantei si a fericirii". Rectorul Universitatii americane din Harvard spune si el: "Lumea cauta un crez pentru suflet si un cantec pentru inima". Iar un milionar din Texas marturisea: "Credeam ca banul iti poate aduce fericirea - dar am fost foarte dezamagit sa constat ca lucrurile nu stau asa". La randul ei, o celebra actrita de cinema declara intr-o zi: "Am bani, frumusete, farmec si popularitate. Ar trebui sa fiu femeia cea mai fericita din lume, dar ma simt nenorocita. De ce oare?" O personalitate din aristrocratia engleza spunea: "Am pierdut dorinta de a mai trai, cu toate ca nu-mi lipseste nimic din ce am nevoie. Din ce pricina toate acestea?" Un om consultand un medic psihiatru, i s-a plans: "Domnule doctor, ma simt singur, disperat si nenorocit. Ma puteti ajuta cu ceva?" Psihiatrul i-a recomandat sa se duca la circ si sa vada un clown celebru, care, dupa parerea generala, era in stare sa-l faca sa rada si pe cel mai nenorocit dintre oameni." Pacientul a raspuns dezamagit: "Aflati ca acel clown sunt eu." Si un tanar student declara: "Am 23 de ani, dar destula experienta, pentru a fi deja batran si dezgustat de viata." Iar o celebra dansatoare greaca din ultima generatie, in aparenta cu bune rezultate, ridica valul vietii sale, spunand: "Cand ma aflu adesea singura, mainile imi tremura, ochii mi se umplu de lacrimi, iar inima mi-e vesnic torturata de deznadejde, lipsa de pace si fericire pe care nu le-am gasit nicaieri. Unul dintre cei mai mari oameni de stat ai lumii, mi-a facut urmatoarea marturisire: "Sunt om batran, de acum pentru mine viata si-a pierdut importanta. Sunt gata sa fac saltul fatal in necunoscut Dumneavoastra care sunteti tanar, puteti sa-mi dati o oarecare raza de speranta?"

Omenirea noastra materialista se avanta fara preget in cautarea izvorului fericirii. Cu cat acumulam mai multe cunostinte, cu atat suntem mai lipsiti de intelepciune. Cu cat suntem mai asigurati din punct de vedere al existentei noastre materiale, cu atat ne plictisim mai mult. Cu cat ne distram mai mult si dam curs satisfacerii tuturor placerilor, cu atat vom fi mai nesatisfacuti si mai nemultumiti de viata.
Ne asemuim cu o mare agitata: gasim ceva pace ici, putina placere dincolo, dar nimic de lunga durata, nimic pe deplin satisfacator. Si astfel cautarea noastra continua. Oamenii ucid, mint, inseala, fura si se bat intre ei, pentru a-si satisface dorinta de putere, de placere si bogatie. In acest fel spera sa castige pentru ei si pentru grupul din care fac parte, pacea, siguranta, belsugul si fericirea.

In acelasi timp insa un glas interior ne spune mereu: "Nu pentru asta am fost facuti - ci pentru lururi mai bune." Purtam in noi o tainica presimtire ca exista undeva o sursa de fericire care face viata demna de a fi traita. Gandim adeseori ca undeva, candva, vom descoperi taina fericirii. Cateodata ni se pare chiar ca am si descoperit-o, dar nu e decat o iluzie si ramanem dezamagiti, dezorientati, nenorociti.

Ceea ce da valoare durabila vietii nu este fericirea superficiala, care depinde de imprejurari; ci este fericirea si satisfactia care umple sufletul chiar in mijlocul celor mai dureroase si amare imprejurari. Aceasta este fericirea care conteaza, chiar cand ne merge rau, care ne poate face sa suradem, si printre lacrimi. Inimile noastre tind spre o fericire statornica, netulburata de succese nici de esecuri, care sa fie adanc inradacinata inlauntrul nostru dandu-ne liniste interioara, pace si satisfactie, orica s-ar petrece in afara noastra. O astfel de fericire nu are nevoie de stimulente din afara.
Langa locuinta mea este un izvor al carui debit de apa ramane acelasi tot timpul anului. Chiar cand se produce vreo inundatie, el ramane constant. Dupa o astfel de fericire trebuie sa aspire omul.

... as mai fi continuat, insa autorul incepe sa dea trei motive pentru care omenirea a ajuns in starea actuala, dupa care in celelalte capitole ale cartii ofera solutii biblice la problema fericirii; ma opresc aici, sunt sigur ca multi dintre voi nu sunt interesati sa le auda.

Ca doar fiecare avem dreptul sa gandim pentru noi insine, nu?

Ce ne pasa noua ce vorbesc toti oamenii, incoace si incolo... pe noi ne intereseaza sa descoperim singuri adevarul, fericirea. [uneori nici nu avem alta varianta]

Sincer, v`as fi dat si eu raspunsurile la intrebarile din articolul "The Turn", documentate biblic din Proverbele lui Solomon... insa m-am razgandit. Oricum nu ati vrea sa aflati secretul, adevarul. Va place sa va lasati pacaliti.

De ce? Numai voi o stiti. Si chiar daca l`ati afla acum, cred ca nu l`ati pretui.

De aceea, intelept mi se pare, sa "rumegati" bine ceea ce e de meditat, si numai daca in sufletul vostru se starneste acea sete launtrica, atunci... daca veti avea nevoie de mine... va veti descurca si singuri! Nu ca nu mi`ar placea sa va ajut, dar sunteti mari!

P.S. Foarte important:

Solutia nu e la mine, si nici nu este necesar sa ma credeti ca eu am gasit`o.

Nu ma incred in mine, nu ma incred nici in Billy Graham.

In CINE ma incred?

God bless you.

pe curand.

"Extra mega giga super oferta" - The Turn

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Sun, 26 Oct 2008 22:55:00 +0000

Era si timpul, nu?

Am pastrat intentionat acest mesaj pentru astazi, cand numar si eu vreo doi, patru ani de existenta si multumesc Creatorului pentru ei. Sa fie mult, sa fie putin... asta conteaza cu cine ma compar!

---

"Eu? Vreau sa am o viata cat mai fericita.
Dar fericirea, ah... am ajuns la concluzia ca este nemiloasa: impune suferinta!(ma refer la fericirea adevarata).
Si pe langa ca viata e scurta, gustul ei e luuuuuuuuuuung... de strabate throughout all eternity! Asa ca,
Vorba romanului: cum iti asterni... cum vine altul si se culca in locul tau.

A, no way! E viata mea in joc, da?
SI PARCA ERA VORBA DESPRE O EXTRA-MEGA-GIGA-SUPER-OFERTA!!

Ce mi-as dori eu mai mult de ziua mea, decat sa am parte de o super oferta cu beneficii vesnice?"

---

... ma gandeam eu cand deodata mi se pare ca aud in soapta:

vrei sa ti se lungeasca zilele si anii vietii tale pe pamant si sa fii plin de pace?

... ma intreb de-o fi asa ceva posibil, parca suna ca acel traditional "La multi ani" (de care sincer m-am cam saturat, mi se pare prea superficial); dar gandul ma striga si mai tare:

vrei sa ti se lungeasca zilele si anii vietii tale pe pamant si sa fii PLIN DE PACE?

... ciulesc urechile mai interesat parca si astept continuarea:

vrei sa capeti trecere si minte sanatoasa inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor?

... adica sa fiu respectat de oameni si de Dumnezeu pentru ca am o gandire sanatoasa?

VREI sa capeti trecere si minte sanatoasa inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor?

... cred ca m-ar interesa, dar cum as putea obtine asa ceva, ca e atat de greu!!

hey, dar ai vrea sa poti depasi orice tip de obstacol in viata, garantat 100%?

... cum? stai asa, ca ma confrunt chiar acum cu o problema... sa-ti povestesc ce chestie ciudata...

zi, ai vrea sa iti netezeasca Dumnezeu ORICE obstacol ce apare in calea ta?

... auzi, nu m-ai lasat sa termin de spus, dar incheie odata cu intrebarile si da-mi raspunsuri!!!

ce zici, nu ai vrea sa primesti sanatate in trupul tau si racorire in oasele tale?

... mai sa stii ca am o problema serioasa la coloana, din nastere... ai asa o solutie pentru mine?

sunt sigur ca ai vrea si ca portofelul sa-ti fie plin mereu cand ai nevoie!

... plin? macar strictul necesar sa-l am.. dar ceva in plus nu strica! (sssst.. nu-i spuneti pt ce)

[...]

... ?!

[...]

... poftim? atat?

[...]

... nu, stai asa, inca nu pleca, mai zi-mi odata!!!

[...]

... mai, a spus cumva solutia si n`am auzit-o? of..

[...]

"Extra mega giga super oferta" - The Pledge

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Tue, 21 Oct 2008 17:45:00 +0000

-------
Intri in scara, dai sa verifici posta. Iti sufleci mainile, activezi sistemul de autodeterminare pentru a duce la capat ceea ce ti`ai propus in minte. Ridici un picior, iti tii bine echilibrul, il asezi cu grija intr`un loc mai liber, cu cativa centimetri mai aproape de casuta postala. Repeti procedeul..

Ai ajuns la casuta postala. Partea grea a trecut. Scoti cheita. Sau nu?
Reluam. Iti incalzesti mainile. Vrei totusi sa ajungi la capat cu ceea ce urmaresti. Bagi degetele prin deschizatura casutei postale si apuci de o fila din revista. Incerci sa apuci de doua. Apoi trei. Cred ca ajung, acum te astept pana scoti oferta de la supermarketul Q.

Fericit, (desi epuizat), faci cale intoarsa printre numerele trecute ale acelorasi tip de publicatii... intri in casa, arunci revista pe masa si te duci sa`ti pregatesti de mancare.

SUPER OFERTA!!! - iti sare in ochi, frumos colorat cu font de 72.
Mai jos, supra-ponderata, reprezentarea grafica a unui produs "cool".
Mai jos decat atat, putin mai mic, un pret in virgula flotanta adaptat strategiei x99,99.
Restul paginii e umplut pana la refuz de oferte speciale, iar ca motivatie puternica in susul primei pagini sunt trecute si doua date calendaristice cu liniuta intre ele, cu pretentia ca ele sunt alfa si omega.

Dupa ce iti scalzi bine ochii, visand cu buzunarele goale.. de plictiseala.. incepi sa citesti si "insemnari mai neinsemnate" de pe ici colo.

Undeva, jos de tot, aproape invizibil datorita culorilor de aceeasi nuanta cu backgroundul... apar sfioase "mentiunile cu ***". Cine stie cunoaste, prietenii stiu de ce.
-------

Bombardati de tot felul de oferte, din toate partile, care mai de care. Pe orice cale pertinenta sau mai putin pertinenta, audio sau vizual.. ni se ofera ceea ce avem nevoie! Sau ceea ce cred unii ca avem nevoie. Sau ceea ce stiu unii ca vom cumpara, ca ei sa faca bani. Sau ceea ce ne-ar conveni sa cumparam la un pret de compromis.

Ti`ai cumparat vre`un obiect electrocasnic la super-oferta? Cat de repede te-ai dus la garantie cu el? Sincer m-am deprins cu un gust amar si o retinere fata de toate super-ofertele izbitoare.. m`am mintit prea mult ca sa mai visez privind doar la frumusetea prezentarii produselor din cataloagele cu oferte. Am inceput sa ma documentez mai bine! First am citit in stelutele *, **, *** si ****... dupa care am tras cu ochiul, urechea, mana, piciorul, nasul si la ofertele concurentei; apoi la parerile prietenilor si a forumurilor; numai in ultima instanta, daca imi este chiar util si folositor un obiect recurg la a mi`l cumpara. Un intelept spunea: "sunt prea sarac pentru a-mi cumpara lucruri ieftine." Cu atat mai putin lucruri de care ma pot lipsi.

[...]

De-as gasi o oferta la cineva care sa imi garanteze calitatea produselor, fara stelute neutralizante de entuziasm, cineva care chiar ofera ceva bun si nu ma jacmaneste. Cineva care sa-mi ofere solutii complete, dupa nevoile mele reale! Cineva care sa se mai gandeasca si la mine, nu numai la profit!

Oh.. si dincolo de chestiile materiale... mi`as dori sa gasesc o extra-mega-giga-super oferta cu impliniri reale, sufletesti.
Dar de unde? De unde atata fericire?

"Extra mega giga super oferta"

noreply@blogger.com (--- andRei ---) — Tue, 21 Oct 2008 08:28:00 +0000

Este vorba despre ceva ce poate sa`ti schimbe viata cum nici n-ai visat, pentru totdeauna de acum inainte.
Este ceva testat de mii de ani si se vad rezultatele numaidecat.
Este chiar sub ochii tai, insa nu ai avut timp sa observi.
Nu numai atat, dar nici nu-ti vine sa crezi!
Apropo, vorbesc serios.

Daca ar fi sa dau o nota acestei oferte de care beneficiez si eu... as folosi expresia unui fost coleg din generala, expresie ce incearca din rasputeri sa atinga macar umbra superlativului inexprimabil: extra-mega-giga-super!

"Hai, mai tai`o"... mi-ar spune cineva, e prea frumos ca sa fie adevarat.

Intr-adevar, reclamei i-am scapat un iz platonic, insa poti pune mana pe oferta.

Desi pare ceva de domeniul fantasticului, este real.

Am sa exprim lucrurile calm, pas cu pas.

La urma, tragi singur concluzia.

M-am gandit sa construiesc subiectul in 3 acte, inspirat din filmul "The Prestige" (vezi trailer); daca l-ai vazut, iti va fi mai usor sa intelegi paralela mea cu "magia".

NU ESTE MAGIE.

-------

Primul act, THE PLEDGE.

(promisiunea, zalogul)

Magicianul iti arata ceva obisnuit, insa bineinteles, probabil ca nu este.

Al doilea act, THE TURN.

(cotitura, transformarea)

Magicianul face ca acel lucru obisnuit sa faca ceva neobisnuit. (the ordinary something do something extraordinary)

Acum te uiti dupa secret, dar nu il vei gasi!

De aceea este nevoie de un al treilea act, numit:

THE PRESTIGE.

(prestigiul)

Este partea cu rasturnari de situatie, unde chiar viata magicianului atarna in balanta, cand vezi ceva socant ce n`ai mai vazut niciodata.

Ai vrea sa afli secretul, dar tu nu cauti cu adevarat!

Tu chiar nu ai vrea sa`l afli, vrei sa fii pacalit, iti place sa te lasi pacalit.

-------

In final, cei doi "magicieni" rivali recunosc ca sacrificiul este pretul unui truc bun, ca ceea ce ii facuse "magicieni" erau defapt trucuri reale ce i-au costat banii, cariera, prietenii, familia, anii, si chiar viata!

va urma...