Cu ceva săptămâni sau luni înainte de operație am avut un vis … ciudat. În primul rând sfinții părinți ne învață în nenumărate rânduri (chiar având fundament biblic) să nu credem în vise. Pentru că majoritatea sunt fie rodul subconștientului fie chiar de la diavol. O mică minoritate de vise pot fi de la Dumnezeu. Iar acestea ar putea fi recunoscute dacă sunt de natură să te îndrepte și nu te neliniștesc excesiv..
Ei bine, am visat un întuneric profund, nepământean, și am auzit o voce „dacă nu vei crede, vei muri”. Atât. Nu am luat în serios visul și mi-am văzut de treburile mele.

Deși vestea că ar fi un histiocitom fibros malign, așa arăta prima analiză de la Spitalul Floreasca, m-a speriat, nu am disperat. Mi-au dat piesa (așa i se zice) în parafină, într-o cutie de carton, să o duc la Institutul Național „Victor Babeș”. Era vară, iunie, temperaturi peste 30 de grade iar mașina pe care o aveam nu avea instalație de aer condiționat (parafina este similară cu ceara și se înmoaie sau chiar topește la căldură). Am depus piesa la institut și mi s-a zis să revin în patru săptămâni.

Imediat am „știut” că trebuie să îmi schimb viața. Să renunț la fapte rele, la obiceiuri rele, să mă rog cu credință și cu o regulă. Am început să țin post. Eu care nu țineam niciodată, nu înțelegeam de ce aș ține. Mai auzeam și că „postul nu e o poruncă” prin jur. Aiurea, a fost prima poruncă, dacă citim în Facere, la începutul Bibliei.

Analiza celor de la „Victor Babeș” a arătat că era într-adevăr cancer, însă leio-mio-sarcom. Din fericire extirpat cu margini largi și grad 1. M-am bucurat de aceste două aspecte importante însă tot speriat eram. Am fost la trei medici oncologi (fără să le spun unora despre ceilalți) și, pentru prima oară în viață, au fost fix aceleași păreri medicale. Radioterapie. Fără chimioterapie. Am urmat cele șase săptămâni abia în Septembrie când a fost loc la aparatul de radioterapie din cadrul Spitalului Militar Central.

De atunci, Slavă lui Dumnezeu! nu am mai avut nicio problemă. A rămas doar cicatricea de la operație, zona fără păr de la radioterapie și o ușoară meteosensibilitate în zona piciorului. Știți poate cum unii bătrâni spun că se strică vremea și o să plouă? Exact așa, doar că fără să fiu încă bătrân.

Mai repede sau mai încet am îndreptat viața mea și am început să cred, mai cu adevărat, în Dumnezeu. M-am străduit să merg Duminica la biserică, chiar și dacă eram plecat din oraș sau chiar din țară, să țin toate posturile, inclusiv Miercurea și Vinerea. Primul post al Paștilor a fost chiar greu. Și m-am bucurat că e greu, e ca la sală, cum zice americanul „no pain no gain”.

L-am luat ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie, după cum am mai scris, el trecând la Domnul dintr-un cancer a devenit grabnic ajutător celor ce suferă de cancer. Iar în 2012 chiar am vizitat mănăstirea lui din insula Eghina, Grecia.

Deși poate să sune ciudat, cancerul acesta a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în toată viața mea. Pentru că deși probabil Domnul m-a mai tras de mânecă de-a lungul vieții că merg în direcție greșită, a fost nevoie de o pălmuță ca să chiar înțeleg.

Ca atare îi mulțumesc Domnului pentru toate și îl rog să ne ajute pe toți să ne ducem viața spre un bun sfârșit.

Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!

Mi-am deschis contul la ING în 2009 cu speranța că lucrurile vor fi mai bune decât în alte părți și mulți ani așa a fost. Chiar și azi, mai am cont la ei. De fapt asta m-a determinat să scriu acest articol.

ING a fost prima bancă (din ce știu eu) care a pus comision zero la retragerile de cash de la bancomatele proprii. În 2017 a pus comision zero la retragerile de cash de la orice bancomate (din cadrul țării).

Homebank, soluția internet banking a băncii a fost una din primele soluții informatice de acest gen. Practic niște pionieri, cel puțin în România.
Amabilitatea angajaților, comisioanele reduse și birocrația micșorată, față de concurență făcea această bancă să strălucească.

Dar, au început să apară probleme.

Prin 2016 serviciul (Homebank) a căzut câteva zile. De bine de rău, puteai să vezi soldul, să faci depuneri sau retrageri. De la bancomate.

Site-ul și aplicația Homebank nu au permis, până prin 2017, introducerea unui IBAN complet ci doar pe porțiuni (atunci când făceai o plată). Apoi, după restilizare, a permis. Dar a scos accesul direct la MyPayments (lista de plăți predefinite, folosite de obicei pentru plata facturilor curente șamd.).

Aplicația de mobil Homebank a început din 2018 să afișeze „serviciul Hombank nu este disponibil” la fiecare pornire timp de o fracțiune de secundă, chiar când era complet funcțional. Lucrurile s-au îngroșat atunci când ING a fost amendată pentru spălare de bani, cu „doar” 900 milioane de dolari.

Amuzamentul meu cel mai mare a fost însă recent, în Septembrie 2018, când am fost plecat în concediu în Grecia și am plătit cazarea de la Booking.com prin card. Mi-a fost blocată o sumă de bani, până la prezentare la hotel, apoi am achitat cash diferența de bani, când ne-am prezentat la hotel. Absolut normal și liniștit. Doar că tranzacția era „în așteptare” și am crezut că banca acționează ca de obicei, în sensul că banii unei tranzacții în așteptare sunt scăzuți din soldul contului curent până tranzacția este fie finalizată fie anulată.

Nu chiar. Banii aferenți au fost „blocați” (conform duduii de la serviciul de relații cu clienții) dar nu prea. Adică am putut cheltui din ei. Ceea ce am și făcut. Doar că la un moment dat, mult după cazare, tranzacția aferentă a fost finalizată cu succes (absolut normal), însă banii din cont nu au acoperit costul. Așa că am ajuns pe sold negativ.

Sold negativ. Doar că nu am overdraft, card de credit și nici linie de credit. Cum, dar, poți ajunge la sold negativ când nu ai niciun fel de serviciu de credit? Nimeni nu știe, mai ales ING nu știe. Eu nici atât.

Cum am aflat? Am încercat să plătesc cu cardul ca să aflu că „fonduri insuficiente” când trebuaiu să fie suficiente. Am sunat la serviciul clienți și mi s-a explicat că banii au fost blocați dar puteam să consum din ei. Am întrebat „cum deci mai putem să le spunem acelor bani că sunt blocați dacă am putut consuma din ei?” Duduia nu a știut și doar a încercat să îmi explice că sunt blocați chiar dacă pot consuma din ei. Adică sunt gen nebuni.

Incredibil. Și din păcate adevărat.

Seara, acasă, am zis să urmăresc extrasul bancar și să văd balanța de-a lungul tranzacțiilor și toate cele. Am făcut asta. Am observat iar ceva. Deși era tot negativ soldul, era mai puțin negativ. Adică de la -700 și ceva a crescut (da, crescut) la -400 și ceva. Hm.. Cum așa, am primit bani de undeva?

Se pare că da, am primit bani. De la mine.

Cum adică?! Am primit 300 și un pic de lei de la un depozit (separat de contul curent), ce ține o mică sumă ce aparține economiilor tatălui meu. Deci au luat bani dintr-un cont de economii ca să acopere soldul contului curent, pe care nu l-au putut ține datorită proprie incompetențe.

ING, domnilor și doamnelor, ING. Oare ce vor face mâine, peste o lună, sau peste un an?

Oare în urma acestui articol îmi vor bloca contul? Sau poate doar se va produce o eroare în sistemul lor informatic pe care o vor corecta după un lung timp?

Editare 25-Sep-2018: Băieți (și fetele?) de la ING trimit un email în care ne spun că lucrurile se simplifică. În speță închid TOATE casieriile astfel încât nu mai poți scoate cash decât la bancomate. Și asta în limite. 40.000 lei pe zi și maxim 300.000 lei pe an maxim.

Sigur că limitele astea nu mă ating, nu am de unde scoate atâția bani. Dar mai vine ceva interesant: nu mai poți avea mai mult de 1.000.000 EUR (echivalent în lei) în toate conturile proprii. Aici chiar nu mă atinge cu nimic, dar este totuși curios.

Chiar dacă limitările astea nu mă lovesc cu nimic, aceste limitări sunt pentru toate persoanele fizice (din ce înțeleg cele juridice nu sunt afectate) clienți ai ING. Sunt oameni care pot fi încurcați de aceste lucruri.

Poți fi nevoit, de exemplu, să achiți un autoturism la mâna a doua doar cash (că așa solicită vânzătorul), iar limita zilnică te poate face să pierzi mai multe zile din cauza asta.

Per total par a se duce de râpă.

Editare 8 Oct 2018

Se pare că acum dublează suma debitată ce îți pleaca din cont. Bineînțeles, Homebank-ul este picat și nu pot verifica dacă sunt afectat și eu.

Astăzi, slavă lui Dumnezeu, au trecut 5 ani deja de la operație și nu am mai avut nici un fel de supărare de la ea. Statistica medicală curentă (zic curentă că în timp a mai variat) te declară „sănătos” dacă nu ai nici o recidivă în decurs de 5 ani. Cu alte cuvinte a venit și rândul medicinei să confirme lucrarea lui Dumnezeu.

Vreau prin aceasta să îi întăresc în nădejde și pe alții și, în nevoie (dar nu numai) să apeleze la Dumnezeu cu credință și nădejde. Pe lângă sănătatea fizică, trebuie să îi mulțumesc lui Dumnezeu că prin încercarea acestui cancer m-a determinat să îmi schimb și purtarea vieții fiind mai cumpătat, mai puțin agresiv și, sper, per total mai bun.

Între timp am apucat să merg și în Eghina, la mănăstirea Sfânta Treime, construită chiar de Sfântul Nectarie pentru a o vizita și a-i mulțumi pentru tot ajutorul primit de-a lungul atâtor ani.

Acum îmi vin în minte cuvintele Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, spunându-i slăbănogului vindecat de la scăldătoarea Vitezda : „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5:14). Prin „ceva mai rău”, cred eu, nu trebuie neapărat să ne gândim la probleme de sănătate ci mai degrabă la pierderea mântuirii.

Greșind tot felul de lucruri, după vindecare, înainte de termenul de 5 ani (care vine de la o statistică – statistica este de obicei o metodă disperată în știință) mi-a fost teamă că Dumnezeu îmi va lua darul sănătății pentru asta. Dar îndreptându-mă, spovedindu-mă și întărindu-mă în credință mi-am pus nădejdea în Dumnezeu și iată că cel Atotbun nu-și ia darul înapoi.

În final vă sfătuiesc pe toți cei în necazuri (și bine este și în bunăstare) să apelați la Dumnezeu, Maica Domnului și la mijlocirea sfinților lui, mai ales la Sfântul Nectarie cu credință (nu cu atitudinea „hai să încerc și chestia asta”). Chiar Mântuitorul ne spune „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu, 11:24)

Domnul să vă binecuvinteze!

Slavă lui Dumnezeu acum și pururea și în vecii vecilor, amin!

Timpul a mai trecut si mergand la cateva ecografii nu i-am luat in seama pe ecografistii care imi spuneau ca merita sa o scot (chirurgical). Mi-am zis ca o sa o urmaresc sa vad daca creste sau nu. Sa nu tai „degeaba”.

Prin aprilie, cand ajunsese cam cat o pruna am zis ca e cazul sa ma ocup mai serios, am contactat un chirurg si m-am interesat de costurile operatiei samd. Am ramas un pic mirat ca imi recomanda anestezie totala, fiind de scos „o pruna” din coapsa. El insa mi-a argumentat ca un pacient adormit este mai cooperant, nu misca piciorul, nu ii incurca treaba, si e mai comod si mai sigur pentru operatie.

Tocmai schimbasem slujba si nu mai eram sub acoperirea asigurarii medicale private de la fostul loc de munca asa ca astfel ajunsesem la acest chirurg de la stat. Toate bune si frumoase, operatia programata, banii pregatiti, urma sa nu fiu internat ci sa plec la 1-2h dupa operatie, pe picioarele mele, acasa. Facusem un RMN in prealabil si arata ca este tesut benign, fara riscuri etc.

Operatia a decurs bine, am avut ceva emotii inaintea ei datorita faptului ca nu mai facusem anestezie generala si cunoasteam accidente (fatale) atribuite acesteiea. Oricum, am plecat pe picioarele mele acasa si m-am odihnit. Am inceput sa merg mai schiopatat primele zile dar apoi din ce in ce mai natural si mai bine.

In toate cazurile de acest gen (extirpare de tesut dubios) se face si o analiza histopatologica, pentru orice eventualitate. Am inteles de la chirurg ca se ocupa el personal sa trimita proba la analiza.

La cam trei saptamani dupa operatie, 8 Iunie 2010 daca nu ma insel, primesc un telefon acasa. Era chirurgul care imi spunea sa merg de urgenta sa iau proba de la Spitalul Floreasca (unde fusese analizata) ca sa o duc la Institutul „Victor Babes” pentru ca in urma analizei se pare ca este maligna. Cu alte cuvinte cancer. „Posibil histiocitom fibros malign”.

Am avut un soc, realmente. Mi-era greu sa stau in picioare, si nu din cauza efectului operatiei. M-am cules cumva si am fost si am ridicat analiza si piesa (asa se numeste, se pare). In principiu ei facusera o analiza histopatologica insa nu erau siguri asa ca ma invitau sa o trimit la Institutul „Victor Babes” pentru ca ei sunt mult mai competenti in astfel de analize. Cu greu (psihologic) m-am urnit si am dus-o acolo. Dupa „numai” patru saptamani si jumatate a venit rezultatul : leiomiosarcom cu grad scazut de malignitate (grad 1).

Pe de o parte ma bucuram ca e grad scazut de malignitate pe de alta parte ma ingrijoram ca e totusi malign. Fug la trei oncologi, toti (culmea, au avut pareri identice, nu divergente) ma trimit la radioterapie.

Atunci abia am inteles ca Dumnezeu m-a „tras de maneca”. Am inteles ca viata mea asa cum am trait-o, dezordonat, plin a de abuzuri si de rele nu e ceea ce trebuie sa fac. Am aflat de Sfantul Nectarie si de minunile lui.

M-am rugat cu credinta, am citit des acatistul lui si am trecut prin toate cu bine.

Astazi, la peste 2 ani de la operatie, cand, datorita minunii facuta de el, sunt perfect sanatos, nu am avut nici o recidiva de nici un fel, ii pot aduce multumire inca o data, si nu doar atat, ci sa fac cunoscut tuturor ajutorul lui.

Eu am citit, in perioada de dupa aflarea rezultatului de la „Victor Babes”, despre acest tip de cancer si nu e prea incurajator ce scrie acolo. Cu atat mai mult nu ma sfiesc sa numesc vindecarea mea „minune”. Pentru ca chiar este.

Pe oricine stiti in nevoie de sanatate, mai ales cancer, indrumati-l sa se roage cu credinta la Sfantul Nectarie, si sa mearga si la biserica Manastirii Radu-Voda din Bucuresti care are si hramul Sfantului Nectarie si o bucatica din sfintele lui moaste.

Nu doar ca m-a vindecat trupeste, Sfantul Nectarie, ci si sufleteste, m-am indreptat din multele rele pe care le faceam.

Ajutorul lui insa nu s-a oprit aici.

Mama mea, acum un an si ceva, a suferit o ruptura a plasei (un implant chirurgical anterior) care o avea pusa de la o hernie ombilicala. Am fost cu ea la spital, sa o internez, ca sa fie operata din nou, sperand sa fie mai bine facuta operatia acum. Sau, in orice caz, sa fie bine.

Inainte de orice operatie se fac niste analize de sange pentru a verifica timpul de coagulare si alti parametrii importanti. Cand au venit rezultatele acestor analize medicii ne-au alertat, ne-au speriat, ingrozit chiar, cum ca e ceva foarte grav in neregula cu ficatul mamei pentru ca multi parametrii sunt in neregula. Dupa tomografii, alte analize samd. aflu ca sufera de ciroza hepatica decompensata si ca ar fi intr-o stare avansata.

Dupa analize suplimentare vedem ca nu e de origine virotica (nu hepatita B/C etc.), de origine alcoolica nu este (nici nu se punea problema in cazul ei) deci mai ramane origine toxica. Mama a lucrat zeci de ani in mediu toxic (chimic) si de acolo pare-se a venit boala.

Medicii spuneau ca e „in stadiu terminal” si i-au dat cam toti 1-2 saptamani de viata.

Iar am fost ca distrus.

Primul lucru la care m-am gandit a fost sa ma rog Sfantului Nectarie. M-am rugat neincetat sa o salveze pe mama. Au trecut multe clipe grele, incercari, dar datorita Sfantului Nectarie azi e mai sanatoasa, acasa, pe picioarele ei, si cu suficienti ani in fata in ciuda varstei (peste 70). A trecut peste un an (de unde i se daduse maxim 2 saptamani) si analizele au iesit mai bune decat atunci. Este pe cale buna.

Iarasi m-a ajutat Sfantul Nectarie si iarasi ii sunt dator. Ma bucura nespus ajutorul pe care ni-l acorda noua, pacatosilor, in ciuda conditiei si faptelor noastre.

Ii voi multumi toata viata mea Sfantului Nectarie si cei ce vor avea nevoie de ajutor, alergati, cu credinta la el.

Slavă lui Dumnezeu acum si pururea si in vecii vecilor, amin!

In Istanbul au cam la aproape orice doua intersectii o moschee. Nu am auzit un singur turc sa se planga de asta.

In plus moscheele lor au megafoane puternice pe minarete, si muiezinul ii cheama la rugaciune de 5 ori pe zi, prima oara pe la 5 si ceva dimineata (va zic din proprie experinta, am stat 6 zile in un hotel la cam 600 de metri de o moschee) :

Nu stiu sa se faca vreun scandal ca un turcalete vrea sa doarma linistit si sa nu auda chemarea la rugaciune. Cu mare rusine, de roman ce trebuie sa fiu, constat ca suntem cu mult in urma lor si in aspectul religiei si al evlaviei pentru ea.

Multa lume critica traficul de acolo ca fiind haotic, nebunesc. Sunt, intr-adevar, 12,5 milioane de oameni intr-un singur oras si nu stiu cate masini. Exact ca si cu taximetristii, ei nu sunt fara reguli, au doar alte reguli.

Daca este sa concluzionez traficul istanbulesc intr-un singur cuvant este : eficiență.

Turcii au sosele suficient de largi, asfalt bun si bine intretinut. Infrastructura nu iti pune probleme. De la intrarea in Turcia, dinspre Elhovo, Bulgaria, pana langa Edirne (cam 20km) este un drum cu o banda pe sens, dar e cam cat 1,5 benzi (deci 3 in total) si cate un culoar de urgenta. Se poate circula bine, repede si in siguranta. De la Edirne pana la Istanbul e autostrada cu 3 (pe alocuri cu 2) benzi pe sens. Se circula repede, alert dar decent. Nu ca pe A2 la noi unde se merge vara cu 80km/h pe banda 1 si 200km/h pe banda 2.

Viteza maxima este 120 km/h nu 130 km/h  si desi nu am prea vazut radare turcii nu sunt kamikaze. Niste camionagii au facut niste figuri amuzante, fiind un grup de 5 se depaseau intre ei continuu pe toate cele trei benzi insa daca vroiai sa ii depasesti nu se opuneau, nu faceau figuri etc. Doar ca atunci cand ma pregateam unul din ei a tras de volan sa evite un con de plastic pus pe drum in o zona de reparatie insa a trecut peste con facandu-l foaie si speriindu-ne, fara sa vrea nitel. De fapt nu pe mine.

In rest nu se claxoneaza, nu se „fleșuiește” decat cand chiar e un pericol. Nu se claxoneaza (decat f f rar) la aparitia verdelui la semafor. Ai gresit o banda? Te-ai incadrat gresit? Semnalizeaza si baga-te, te vor lasa. Dar lasa si tu la randul tau.

Cand am ajuns la poarta de plata din 3 benzi am trecut brusc la 12 sau 14 (nu le puteam numara sincer). Si apoi inapoi la 4-5 benzi. Revenirea de la 14 porti la 4 benzi duce la o mica busculada dar daca ai rabdare totul iese bine.

Alt lucru ce imi place la ei este ca indiferent cat de aglomerat e, cata coada e (si asta nu se aplica doar la autoturisme) treaba merge. Incet (poate) dar sigur. Astepti, mai faci 1m, mai astepti, si apoi ajungi pe O3 (Otoyolu – autostrada) inapoi si mergi cu 80 km/h prin oras.

Se intampla, mai ales in zona istorica, sa ai 3-4 cm liber si stanga si dreapta si sa nu fi sigur, mai ales daca dai cu spatele. Orice trecator saritor va veni, fara sa ii ceri, in ajutorul tau pilotandu-te corect, nu pe sistemul „buf, hahaha”.

Nu este totusi un oras pentru un sofer incepator. Trebuie sa fi sigur pe tine, sa nu clipesti cand faci o parcare laterala cu spatele iar gararea trebuie sa o poti face si beat mort (nu ca as incuraja sa fi beat la volan, zic doar asa). Dar odata ce indeplinesti niste conditii de bun simt (cam orice sofer decent cu 5-10 ani vechime) te poti simti „ca acasa” in traficul acesta. Strabati un oras de 12 milioane de locuitori in sub o ora de la un cap la altul daca vrei.

Singurul lucru care chiar nu mi-a placut a fost traversarea pe trecerile de pietoni nesemaforizate. Aici desi ai prioritate de fapt nu ai prioritate. Daca vine unu’ cu viteza, si iti face semn (faruri, claxon) ca nu are spatiu de oprire, crede-l si nu forta. Asteapta pana se face pustiu (vorba vine) si treci abia apoi.

Cu toate acestea, mai bine nu mergi cu masina in Istanbul cu gandul de a circula cu ea acolo. Nu vei gasi parcari chiar peste tot iar politia iti va ridica cu mare placere masina (n-am patit dar am vazut). Mai bine o abandonezi in parcarea hotelului (sau o alta parcare convenabila) si gata. Mergi cu tramvaiul si eventual cu metroul. Tramvaiul T1 e foarte rapid si avand regim de metrou usor nu e afectat de ambuteiajele frecvente.

O problema in trafic, mai ales la intrarea in Istanbul, am avut-o ca inainte de orice exchange a trebuit sa cumpar cartela de autostrada (KGS) ca sa pot trece. Am platit in EUR (cam 20 EUR parca) la un curs nu tocmai competitiv… si apoi turcaletele stia o engleza, cam cat stiu eu turca. Dar din semne, din maini, aratat pe bancnote din portofel samd am reusit.

Interesant e ca nu incearca sa te fure grosolan (gen sa puna inca un zero samd). Incearca sa iti vanda 2 molecule de oxigen daca pot dar nu iti iau nimic cu forta.

Problema mersului in Istanbul cu un GPS incomplet, defect sau cu Google Maps e ca daca nu stii sigur bareta de iesire sau straduta unde sa virezi, „ai pus-o”. Ocolesti 3-5 km ca sa gasesti intoarcere sau o ruta alternativa.

Tot legat de transport, desi conduc la limita, efectiv la limita, nu vezi masini busite si accidente. De asemenea nu vezi masini luxoase („de fite”), samd. Desi au mai multi bani ca noi nu se „sparg in figuri”. Singura chestie e ca unul din ospatarii de la cantina de la parter de la hotelul unde am stat cand am plecat vazand ca imi incarc lucrurile in masina m-a intrebat, pe punctul sa se cace pe el de ras „Is that your car?!” (masina mea e un VW Passat 1.9 TDI din 1994 care pe piata valoreaza cam 1200 EUR). In afara de acest mic incident nu mi s-a parut ca pun mare valoare pe ce masina conduci.

Semnele de genul acces interzis nu reprezinta mare lucru, cand am ajuns la hotel mi-a indicat un valet de acolo ruta pe un sens unic, invers, eu l-am intrebat, totusi daca e ok, el „no problem my friend”. Daca te intalnesti cu altul pe sens invers nu te va injura. Iti va face loc fara sa comenteze. In general nu vei fi injurat. Mi se pare foarte constructiv.

In total cam atat am de zis despre trafic. Ca sa mai trag o alta concluzie : e misto traficul dar mai bine nu mergi cu masina :)))) (ca greu gasesti drumul si nici parcari nu vei gasi la reperele turistice).

P.S.: M-am saturat sa vad scris Istambul (cu m). Se scrie cu n.

Ei bine dupa ce am vazut filmul mi s-a intamplat ceva … sa zicem asemanator. In film la miezul noptii pe o strada trecea o masina de epoca si protagonistul se urca in ea si ajungea tot in Paris dar in urma cu 100…150 ani.

Eu insa am mers cam 1,5..2km prin Bucuresti si am ajuns cu 1000…1500km mai la vest! Spre deosebire de el am calatorit in spatiu mai mult decat in timp insa tot o experienta fascinanta a fost!

La 1 Octombrie imi expira permisul auto si  trebuia sa il preschimb. Daca il preschimbi pana la expirare esti scutit de vizita medicala. M-am apucat sa studiez ce trebuie sa fac si am vazut ca nu e prea greu… taxa la cec, completat formular samd.

Ei bine a inceput o serie de lucruri neasteptat de … placute (nu v-ati astepta lucrand cu statul sa vi se intample asa ceva, nu?)

1. Locatia e la 1,5km de unde lucrez
2. au CEC chiar in interiorul directiei
3. formularul de completat se gaseste pe net si mi l-am pretiparit si completat
4. coada a fost scurta la plata taxei la CEC (cam 5 minute)
5. xerox am gasit vis-a-vis
6. la depunerea cererii lucrau toate cele 14 ghisee si am stat alte „istovitoare” 3 minute
7. poza ti-o face pe loc la ghiseu!

Lucrurile nu s-au incheiat aici. Tipa de la ghiseu mi-a zis ca in 2 ore am noul permis! Fiind insa in pauza de masa mi-am zis ca nu mai apuc sa il iau in aceeasi zi asa ca ma pregateam psihologic sa il iau a doua zi. Totusi am intrebat pana la cat se lucreaza si il pot ridica.

Pana la ora 20:00!!!

In concluzie „am vazut si romani fericiti”. (daca mai tineti minte emisiunea)

Câte corporaţii/firme/etc nu ne tratează ca Pricopie?

Adăugire ulterioară („leităr edit”) :

• rifreșuit – actualizat/împrospătat (mulțumesc, Joker!)

• uzabilitate = usurinta utilizarii
• să şarăm = să partajăm
• windows desktop gadget = accesoriu pentru suprafaţa de lucru (mulţumesc, „me” )
• switch = comutator
• router = multiplexor
• printează = tipăreşte, imprimă
• in attach = ataşat

Românii însă fug de limba lor în IT ca necuratul de tămâie. Din păcate și pentru că mulți dintre ei s-au cam încurcat cu necuratul oricum. Dar să nu divagăm. Îmi doresc ca și noi să fim mândri de limba noastră și să ne-o respectăm cum fac și alții cu a lor.

Totuși mulți dintre cei care și-ar dori asta nu știu cum se numesc în română tot felul de termeni tehnici. Voi încerca să fac un ”serial” în care să scriu despre ce corespondențe am mai găsit.

• input – date de intrare
• trend – tendință
• hash table – tabelă de dispersie (.NET, Java etc.)
• hash code – cod  de dispersie (.NET, Java etc.)
• trunk – trunchi (SVN, TFS, VSS etc)
• array – tablou sau vector
• branch – ramură
• to disable – a dezactiva (NU dizabla/enabla, vă știți cei la care fac referire )
• bug – defect
• to debug – a depana
• soft skills – abilități interpersonale (nu sunt 100% sigur)
• organizational culture – spălare pe creier ( )

Totodată văd tot felul de antipractici de ”traducere”:

• a fixa un bug – a repara un defect
• face sens – are sens (de la ”makes sense”)
• patetic – jalnic/penibil (de la pathetic)
• debugări – depana

va urma

Adăugire1:

• LE, Later Update – Adăugire [ulterioară]
• fixedish, fixed-ish – „rezolvat, … gen” (dedicatie pentru Traian si Mihnea :P)

Drumul are vreo două sute și ceva de kilometri și durează cam 4 ore… 4 ore juma, depinde cum se merge.

Din București mergi spre nord, pe DN1 iar la intrare în Predeal faci stânga spre Zărnești (Bran, Moeciu etc) și mai mergi niște kilometri buni pe drumuri județene.

Harta drumului de la București la Sâmbăta de Sus

Locația, pensiunea Nicodor e situată foarte aproape de drumul județean și e foarte frumoasă și primitoare. Chiar și tariful, 80 de lei, mi se pare foarte în regulă, în cameră având tot ce ai nevoie, chiar mai mult (de exemplu TV :P).

Pensiunea Nicodor

Mâncarea e preparată proaspăt, chiar de față cu tine, și ingredientele sunt din gospodărie.

Cel mai mult mi-a plăcut faptul că nu e zgomot, nu e aglomerat, sunt puțini turiști și pare încă o zonă neîntinată de acei bucureșteni pe care nu ii apreciem deloc.

Complexul turistic e frumos, iar în apropiere se poate vizita Mănăstirea Sâmbăta de Sus :

Poarta Mănăstirii Sâmbăta

În curtea Mănăstirii Sâmbăta de Sus

În curtea Mănăstirii Sâmbăta de Sus

Ca o concluzie, evadați din București, și nu în aceeași vale a Prahovei ci mai departe nițel. Vă veți simți mult mai bine

La doctor:
-D-le doctor, cainele meu nu are nas!!!
-Si cum miroase?????
-Ingrozitor..

Doi betivi ies dintr-o carciuma:
-Ba,am uitat sa ma pis!
-Nu-i nimic,te invat eu.

Vasilica cumpara la 1000 RON produsul X, il tine 3 luni si incearca apoi sa il vanda la 900 RON… Sau 850 RON. Intre timp produsul X a ajuns, prin concurenta si evolutie tehnologica, la 800 RON nou-nout, din magazin, cu garantie.

Ma uitam zilele astea dupa un Canon EOS 1000D si in magazine e cam 1700 RON (body + obiectiv 55-80mm – parca) si 1900 RON in medie pe Okazii.

Mai merita? SI nu e doar cu aparatul acesta foto, e cu multe lucruri, de la iPone (nu, nu iPhone, ci iPone, credeti-ma) si multe altele.

La autoturisme inca merita 2nd hand-ul dar la electronice e jale.

E timpul să arătăm și ce e frumos din ea :

Loc de parcare ok, spațiu înăuntru suficient, chiar terasă deschisă la etaj. Și vara e foarte frumos să stai la aer.. era să zic curat.

La Văru pe terasă

Prima pagină era cu o prezentare a faimoșilor cârnați de Pleșcoi și mi s-a făcut poftă de ei. Am luat o porție (deși de 100g, sunt sățioși) și o omletă haiducească (cu brânză, șuncă, roșii etc.)

Per total :

Cârnații 15
Omleta 9
Berea 7
Pâinea 2

Servirea bună, localul ok, toaleta nu am vizitat-o…

Dacă vă aflați prin Pipera și vă place un restaurant cu specific românesc merită oprit la Văru.

Îmi propune versiunea de Windows 7, în engleză. De curiozitate apăs pe „Another OS or language” mai mult de amuzament. Ei bine ce văd eu?  Au pentru Windows 7 în română!! iiiiiiiii

Super, apreciez Adobe! În sfârșit ne iau în seamă firmele mai mari (Microsoft, Adobe etc.)

PS: Și Windows 7-le îl am tot în română.

PPS : Da, îmi place mai mult în română, e limba mea.

Cine mai credea ca trebuie anvelope de iarna in Martie? Eu nu. Ei bine anvelopele de vara sunt tocite binisor (merg inca bine pe uscat si acceptabil pe ploaie). Dar nu pe gheata.

Pe Nicolae Balcescu accelerai, furat de bucata uda ca un incepator (ce cred totusi ca nu sunt) ca sa fiu surprins de o portiune cu gheata oglinda. ABS-ul chiar nu te ajuta la durata de franare asa ca in disperare am tras frana de mana. Am castigat si la spatiu de franare cat si la faptul ca am „scurtat” masina intorcand-o 45 de grade. Oprit la 40 cm de o masina in fata mea. Un smart fortwo.

Ma gandeam ca viata fu… bate imaginatia. Scriam prin 2007 pe blogul asta despre cat de bune sunt la impact Smart-urile.  Si ulterior reveneam cu inca un filmulet. Chiar si un al treilea ce implica si alt tip de masina. Ma gandeam eu ca toate trateaza impact cu Smart din toate unghiurile mai putin din spate. Ar fi fost ironic sa completez eu cu Passat-ul testele..

Si dupa ce am trecut cu bine de asta, virajele nu necesitau deloc frana de mana sa faci Tokyo Drift ( ), ajung pe o straduta intre blocuri, lata de fix doua masini. Din fata masini. Dau sa dau cu spatele. Taxi in spate si inca o dacie in spatele lui. Ok, mergem inainte. Aleioara inclinata fura nitel dar tineam directia ok. Cand sa trec de a doua masina de pe sensul opus sub zapada un damb care m-a impins in stanga si am frecat oglina de curul unui Opel Vectra B. Norocul amandurora era ca avea gheata groasa depusa pe el si n-a patit nici el nici eu nimic.

Unii isi vor da seama de ce e ironic ca era tocmai Opel Vectra B si tocmai acolo..

Faptul ca ajungand acasa, dupa 13km in 2h20min am gasit loc de parcare nici nu mi s-a mai parut o minune desi a fost.

Filmul e minunat. E realist. E socant. Socant nu doar prin violenta, care violenta e justificata si reala, nu doar pentru placerea insetatilor de sange. Nu e cu happy ending si in plus seamana cu aspecte de intamplari din tari (ca a noastra) din fostul bloc sovietic.

Cine nu l-a vazut inca, rateaza ceva deosebit.

In continuu vad oameni in masinile altora aruncand mucuri de tigari pe jos, pachete goale si chiar golindu-si scrumierele. Ultimul caz e mai ciudat (cu scrumiera) – revin imediat cu explicatii.

La mine in masina le permit oamenilor sa fumeze (eu fiind nefumator, chiar usor impotriva fumatului) doar daca imi sunt apropiati. Insa in nici un caz nu ii las sa arunce ceva pe geam. Am doua scrumiere, una in fata, una in spate, pe alea sa le foloseasca. Si sunt suficient de incapatoare incat sa nu se umple dupa o utilizare.

De ce nu pot face si in alte masini asta?! De ce? Se umple scrumiera? O golesti o data pe saptamana si gata. Cat or fi fumand in masina de s-or umple asa repede scrumierele? Sau sunt perfect nefolosite? Si cum spuneam mai sus, daca tot folosesc unii scrumiera, si aceasta nu e asa mica in volum, de ce nu o golesc frumos la un cos de gunoi? De exemplu cand duc masina la spalatorie?

Acum ceva timp eram in taxi si mergeam spre casa si la semafor taximetristul fara nici o jena deschide un pic geamul si arunca pe jos pachetul gol de tigari. Se uita la mine si se scuza zicand ca erau gramajoare de gunoi pregatite de  gunoieri mai devreme. Ma uit si eu si vad ca e asa. Totusi nu mi s-a parut ok.

Voi, fumatorii, cand va aflati intr-o masina, cum procedati si mai ales de ce?

Poanta e ca erau pe jos, nu cu masini, si s-au aliniat la dalele de beton si au alergat pe jos vreo 50m. A iesit castigator ala mai mic si mai slab. Au intrat in aceeasi cladire cu mine, acelasi lift. Au coborat din lift la KissFM.

Se pare ca sunt mai nonconformisti si cu mai multa grija pentru sanatatea lor