Annie

Done.

noreply@blogger.com (Annie) — Fri, 23 Sep 2011 08:29:00 +0000

Getting to know someone is a long and time consuming process. Because we're all so different at times it can be very hard to understand and to connect with each other.

I am done believing in rainbows and butterflies, sunshine and long walks on the beach at sunset, romanticism is overrated.

I am done believing the best in people, i am done hoping, trusting, wishing and I am done thinking of the "what if's". It's pointless anyways.

Evolution?!

noreply@blogger.com (Annie) — Sun, 18 Sep 2011 20:40:00 +0000

In the 1950s women were barely finishing college due to the fact that they were all destined to get married and become the perfect housewives. Nowadays, after 60 years things have changed. Women are encouraged to go to college, graduate, and become professionals. The role of women in our society had a 180 degrees spin. One can almost call it an evolution, but is it really? Things for women these days have become more and more hard, they have to split in between family and career, in between being the perfect housewives, the perfect lovers, and the best professionals. The society has been through plenty of changes and women have encountered various “improvements” in their status. But what about men? What about them? How have they evaluated? How have they changed in these 60 years? They evaluated from having one mistress to having more than one, from having 2 glasses of whiskey every evening to drunken nights with their friends, from wishing for a family to seeking independence and their good old bachelor times. What is wrong with the society in which we live in? what will the next generations learn about us? What will they remember the beginning of this new century by? By the fact that we live in a society where sex sells, where families are broken, where nothing is everlasting and happy endings occur only in movies or for the ones that are blind enough to let it go. It’s true, there were some advancements that need to be acknowledged, but us, as a society, as a whole, as the humankind, we in for a crash. And unfortunately there is no life jacket or a safety nest to catch us.

.si de la capat

noreply@blogger.com (Annie) — Fri, 06 May 2011 16:48:00 +0000

ti s-a intamplat vreodata sa te simti sufocat? sa te simti prea mic intr-o camera mult prea mare. sa simti ca peretii cresc si cresc si ca devin niste giganti in comparatie cu tine? ti s-a intamplat vreodat sa stai pe scaun si sa vezi acei pereti venind incet incet spre tine constrangandu-te si parca inghitindu-te in ei? ti s-a intamplat vreodata sa vezi linia orizontului atat de aproape incat sa te nauceasca?

si daca ai trecut prin toate astea ce ai facut? uneori peretii sunt atat de apoape si eu sunt atat de mica incat nu pot sa fiu mai puternica si sa ii indepartez, si linia orizontului e atat de aproape incat e nevoie de o forta mult prea mare sa o imping si sa o indepartez de mine, si sa vad mai departe.

penibil.

Thoughts.

noreply@blogger.com (Annie) — Mon, 25 Apr 2011 18:52:00 +0000

Cand stai intr-un colt si te uiti la oamenii din jurul tau, si incerci sa-i observi si sa ii intelegi si sa incerci sa le observi gesturile sau sa le intelegi gandurile, unii rad, unii beau, unii socializeaza, unii sunt tristi. Degeaba suntem inconjurati de atatia oameni cu care incercam sa purtam uneori niste discutii superficiale, pentru ca pana la urma suntem tot noi singuri cu gandurile, dorintele si visele noastre. Sunt outini cei care reusesc sa ne inteleaga si sa isi dea seama ca, chiar daca suntem aici de fapt nu suntem cu adevarat aici.

De cele mai multe ori imi este usor sa zambesc si sa nu ma arat cu adevarst dar uneori imi este prea greu. Uneori nu pot sa ma abtin. Uneori zambetul tamp, privirea in gol sau lacrimile ma dau de gol.

Poate e mai bine sa ma ascund sau sa ne ascundem in spatele unor fatade si sa nu aratam, dar pana la ce punct? Unde trebuie sa se ridice bariera dintre ce aratam si ce nu aratam? Acolo unde ne aratam prea mult si ne dovedim slabiciunile in fata celorlalti sau pana intr-acolo unde cei din jurul nostru sunt confortabili sa vada si sa inteleaga?

Good times.

noreply@blogger.com (Annie) — Mon, 24 Jan 2011 12:25:00 +0000

Dear All,

A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris. vara a trecut mai repede decat m-as si asteptat, atat cu bune dar si cu rele, dar pana la urma ne-am redresat. toamna a venit pe neasteptate si poate mai curand decat si eu si altii ne-am fi dorit. dar nu conteaza asta.

in septembrie am deschis un nou capitol din viata mea. al treilea an, a treia tara, al treilea loc....in geneva. good times and bad times- intr-un continuu echilibru chiar daca uneori intr-un dezeschilibru care ne-a deazamagit pe totii. nu as putea sa incep sa descriu geneva, oameii, locurile sau experientele. nu mi-ar ajunge cuvintele sa povestesc totul. am invatat, am cunoscut oameni noi, locuri noi, mi-am facut prieteni, am calatorit, am venit pe acasa, am petrecut, ne-am distrat, ne-am certat, ne-am impacat, in alte cuvinte ne-am cunoscut mai bine unii pe altii si am trecut prin niste experiente care ne-au marcat definitiv.

cu fiecare zi ce trece imi dau seama ca asta e locul in care imi doresc sa fiu. ca patul meu e locul in care imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata si ca gradina mea e locul in care imi doresc sa ma relaxez cand am un moment liber.

da, sunt multe locuri si lucruri de care imi e dor si care imi lipsesc, dar cu trecerea timpului mi-am dat seama cine conteaza si cine nu. cei care conteaza sunt mereu in gandurile mele si sunt cei cu care vorbesc mereu si care ma suna sa ma intrebe cum imi merge si cum ma simt, cei care ma viziteaza in limita timpului si a posibilitatilor, dar mi-am dat seama cine sunt cei care 'don't really give a shit'. m-a cam intristat dar asa e cu oamenii, unii vin si altii pleaca.

mi-ar placea sa imi fac mai mult timp sa mai scriu, lucru care printre altele e one of my New Year's Resolutions

Missing you,

Annie

noreply@blogger.com (Annie) — Wed, 30 Jun 2010 21:42:00 +0000

si totusi cand te gandesti cat de mult timp a trecut. pentru ca a trecut cu adevarat, te gandesti cu bucurie, regret, speranta, dorinta, tristete, fericire?la tot ce s-a intamplat? cu siguranta bucurie si regret ca s-a terminat dar in acelasi timp cu speranta si dorinta pentru a face si mai mult. de cele mai multe ori dorinta nu e de ajuns si e nevoie de initiativa pentru a avea curajul a intra in noi aventuri.

in ultimul timp incoerenta a pus stapanire pe mine dar in acelasi timp si imposibilitatea de a scrie ceva, de a imi pune ordine in miile si miile de ganduri care imi trec prin cap in fiecare zi. sunt sigura ca asta ni se intampla tuturor dar ceea ce ne deosebeste pe unii de altii e capabilitatea de a trece peste, de a inspira adanc si de a face loc lucrurilor noi. am devenit experta la asta. sa inchid ochii si sa trec peste.

de multe ori ma intreb daca regret ceva. inca nu am putut sa imi raspund la aceasta intrebare decat poate partial. nu regret nimic din ce am facut sau nu am facut ci regret sau poate regandesc anumite situatii in care poate luarea unei decizii mai bune era posibila.

si la sfarsitul zilei cand trag o linie socotelilor, cred ca ies pe plus (chiar daca e criza-ha) pentru ca imi dau seama ca oamenii pe care ii am in jurul meu sunt cu adevarat incredibil de AMAZING. ma refer la les parents care sunt mai mult decat amazing si care nu zic niciodata nu si care ma ajuta mereu in ceea ce imi propun sa fac si ma motiveaza si ma sustin, si la prieteni care pe masura trecerii timpului ii reduc la numar si ii trec la statutul de cunostinte. dar cei adevarati care au ramas si inca sunt acolo pe speed dial ( :P ) sunt cei cu care inca mai am subiecte de discutie chiar si dupa trecerea a atatia ani!

AIS-S

noreply@blogger.com (Annie) — Mon, 28 Sep 2009 14:16:00 +0000

cred ca in primul rand ar trebui sa imi cer scuze ca nu am mai scris. nu, nu sunt bolnava, da, inca mai traiesc, nu, nu m-a furat niciun print austriac in vreun Aston Martin, nu, nu m-au mancat cartile de vie (inca)-haha. a durat ceva pana cand am putut sa imi fac o idee despre ce e aici, astfel incat sa pot sa va descriu ca sa va faceti si voi o idee.

sooooo let's see....scoala e pe o strada undeva in afara orasului, adica, nu la periferie dar nici in centru dar se ajunge foarte usor cu autobuzul in 15 minute maxim in oras. nu e foarte mare, are 3 etaje, un etaj baieti si celelalte doua fete, in schimb numarul fetelor e in oarecare masura egal cu el al baietilor.

scoala....7 ore pe zi, dupa primele doua ore avem break de 15 minute si dupa urmatoarele doua ore avem pauza de masa de 35 de minute in care mergem la cantina, mancam, povestim, si dupa mai avem inca 3 ore, si terminam scoala la 3. miercurea avem sport, si dimineata de la 8-10 mergem la centrul de sport si fiecare avem diverse activitati, dupa venim la scoala avem 15 minute sa facem un dus si sa ne schimbam, dupa care mergem la scoala la 4 ore.

dupa ce terminam scoala avem liber 2 ore jumatate in care putem face ce vrem. putem sa mergem in oras (in cazul in care nu avem restrictii) sau putem sa stam la scoala pe net, sau in cel mai rau caz, folosim timpul liber ca sa ne facem teme. la 5jumate avem cina, uneori buna, alteori, dezgustatoare. depinde de zi. la 7 incepe study hall in traducere, doua ore jumatate de stat pe scaun, de pe la 9 si un sfert incepi sa nu mai ai stare si sa te misti, sa te invarti prin camera si sa te prefaci ca ai ceva de cautat prin baie sau ceva daca cumva vin in camera sa te verifice, la 9jumate clopotelul suna, si toti rasuflam usurati ca am terminat temele, in cazul in care le-am terminat. daca nu le-am terminat mai avem de stat inca o ora de la 10-11 sa le terminam. daca nu avem temele primim 0. daca nu participam la ora, primim 0. daca suntem absenti, primim 0.

cam asa decurge o zi la AIS-S. weekendurile sunt mai laid back, avem timp liber si activtati. weekendul asta cel putin sunt sigura ca o sa fie fun, pentru ca vin les parents.

xoxo,
Annie

Salzburg- day1

noreply@blogger.com (Annie) — Sat, 05 Sep 2009 07:50:00 +0000

dupa doua zile de mers cu masina, de dureri de rinichi, de ploaie si de emotii, am ajuns in sfarsit in Salzburg. am venit la pensiunea unde ne cazaseram si de acolo, direct la scoala. in 3 minute domnisoara deguta de la navigatie ne-a dus pana in fata scolii. prime impresii? destul de micuta si galbena. poate si din cauza ca ploua totul mi s-a parut trist si pustiu, astazi insa a iesit soarele si avem voie sa mergem si inauntru sa vedem ce si cum.

orasul? destul de mare, exact orasul european dragut cu stradute inguste dupa care am tanjit tot anul cat am stat in america. magazine? muuulte si dragute+supliment, un mall imens. multe cafenele, baruri, puburi, restaurante cu orice specific posibil si imposibil ( da, au si chinezesc).

astazi o sa vedem mai multe, si o data cu asta vor veni si mai multe impresii, va las niste poze, si va pup mult :P

Annie is....leaving

noreply@blogger.com (Annie) — Wed, 02 Sep 2009 07:57:00 +0000

....si probabil cum unii stiati, sau nu stiati si aflati acum, maine plec. nu in vacanta ca am avut destula timp de 3 luni -:))- plec la scoala in Austria Salzburg.

so... i guess this is a goodbye post pentru toti cei cu care nu am apucat sa ma intalnesc si in acelasi timp un post de multumire pentru cei care m-au ajutat -:X-

succes la scoala, mai ales celor care sunteti a 12-a, sa aflati cat mai repede in ce formula se da BAC-ul si sa il luati :>, si probabil cu unii din voi, ne vedem la anul la facultate.

.......see you at Christmas

So....yeah.....

noreply@blogger.com (Annie) — Wed, 05 Aug 2009 20:39:00 +0000

sentimentul acela...?cel pe care dorim cu totii sa il simtim... ce este de fapt? cum poti sa descri ceea ce simti cuiva avand in vedere ca toti simtim diferit? cum poti sa explici cuiva ceea ce simti cand il vezi, sau cand nu il vezi, sau cand nu l-ai mai vazut de mult timp? de multe ori sunt intrebata ce simt, ce cred, ce nu simt, sau sunt rugata sa desciu o stare. imi e imposibil sa dau niste explicatii. imi e imposibil sa pun in cuvinte acea bucurie, acea implinire, acea stare de bine, imi e imposibil sa imi explic chiar si mie cum au trecut 30 de minute cand parca "am inceput sa vorbim acum 10 secunde".

cum poti sa descri energia pozitiva pe care o primesti de la cineva? ce e cu adevarat dragostea? ce simti? este dragoste daca simti parfumul persoanei respective de la 3 strazi distanta? este dragoste cand nu poti sa traiesti fara cineva sau doar obsesie? este dragoste cand....cand pur si simplu vrei?....si totusi oare exista cineva care sa isi fi raspuns acestor intrebari vreodata..?

"Now and then when I see her face
She takes me away to that special place
And if I'd stare too long
I'd probably break down and cry"

Turkey fun

noreply@blogger.com (Annie) — Sun, 21 Jun 2009 19:31:00 +0000

Turkey

noreply@blogger.com (Annie) — Thu, 18 Jun 2009 09:46:00 +0000

Dupa o noapte nedormita, galagie, si aventuri cu tarani romani in avion, in sfarsit am ajuns in Turcia :X

Caldura, soare, palmieri, cocktailuri, si distractie

I'll keep you updated

Seni seviyorum

Annie

Weird

noreply@blogger.com (Annie) — Mon, 15 Jun 2009 12:43:00 +0000

si ce daca doare? si ce daca exista parere de rau? si ce daca exista regretele? ce conteaza toate astea atunci cand nici toate motivele din lume nu sunt de ajuns ca sa schimbe ceva? o situatie rasturnata care duce la o alta situatie rasturnata si si mai imbarligata si nimic nu e ok.

ai trait vreodata intr-o lume in care mintea iti este plina de intrebari la care nu gasesti raspunsul? o lume in care nimic nu e clar, o lume in care nici tu nu stii ce este mai bine pentru tine?

daca timpul, dedicarea, fluturasii, scrisorile, promisiunile, chiar si scuzele nu sunt de ajuns, atunci ce este?

"It's mentally exhausting to feel sorry for something that might not even be able to be fixed anymore"

sfarsitul - un nou inceput

noreply@blogger.com (Annie) — Tue, 09 Jun 2009 11:24:00 +0000

stateam azi pe balcon si ma gandeam ce intorsaturi ciudate poate sa ia viata cuiva intr-un timp atat de scurt. acum o saptama eram la mii si mii de kilometrii departare si acum m-am intors. acum o saptamana eram entuziasmata sa ma intorc acasa si acum ca m-am intors am ramas cu un aer confuz despre ceea ce se intampla.

in multe situatii cel mai bine e sa taci si sa zambesti si sa te bucuri pentru ce a fost si sa ramai cu o amintire placuta.

America- I miss you

I'm leaving...again

noreply@blogger.com (Annie) — Tue, 02 Jun 2009 05:05:00 +0000

this year brought a lot of changes in our lives. a lot of friendships that will never be forgotten, and a lot of memories. good ones and bad ones. it's been a year of improvements on both sides. i will never forget my friends here and everything they did for me, and i won't forget my friends at home who helped and supported me throughout the year.

i would like to thanks to les parents for helping me become the person i am today, and for encouraging me into this.

to my friends and family here - i will never forget you
to my friends and family at home - i have never forgotten you, get plenty of sleep and get ready cause it's happening. I"M COMING HOME!!!!!!!!

5-4-3-2-1-miercuri

noreply@blogger.com (Annie) — Thu, 28 May 2009 04:49:00 +0000

Mi-e greu sa vorbesc despre altceva care nu are legatura cu plecarea. mi-e greu sa ma gandesc la altceva care nu are legatura cu voi, cu revederea noastra sau cu vacanta de vara. nu pot sa imi revin din socul trecerii timpului. nu pot sa realizez ca peste 5 zile o sa fiu acasa. nu pot sa cred ca in sfarsit o sa ma trezesc si o sa ma uit in camera si o sa vad mobila mea, dulapul cu oglinzi mari, si o sa vad pe geam livada, si casa galbena de langa. oare cat de socant o sa fie sa fiu din nou acasa? sa mergem sa ne plimbam pe republicii sau sa mergem intr-un bar? (ultima oara cand am fost intr-un bar a fost in Dean's in ultima mea seara in Brasov) oare cat de ciudat o sa imi fie sa revin la normal? nu pot sa incetez sa nu obsedez asupra acestor intrebari banale pentru voi, dar incredibil de greu de raspuns pentru mine.

nu pot sa cred ca in curand o sa fiu din nou Annie pe care o stiti cu totii, adica, sper sa fiu din nou Annie cu ceva mici imbunatatiri. mi-e un dor nebun de tot, si de toti. abia astept sa revin la viata mondena care a fost pe pauza pentru 9 luni. sunt incredibil de curioasa sa va redescopar pe toti si sa reinvatam sa fim prieteni si sa ne recunoastem dupa aceasta mica pauza.

peste 5 zile o sa fiu din nou Annie si o sa ma gasiti la aceasi adresa St....si la acelasi numar de telefon 0724....:)

can't wait to see you!!

1

noreply@blogger.com (Annie) — Fri, 22 May 2009 17:44:00 +0000

Happy Birthday to my blog!

noreply@blogger.com (Annie) — Mon, 18 May 2009 14:45:00 +0000

zilele au trecut si cand m-am uitat pe geam, am vazut vara. totul e verde si inflorit si aerul miroase a vacanta. da, o vacanta mult mult mult prea asteptata atat de mine cat si de voi. pe cet sunt de bucuroasa de venirea verii pe atat sunt de socata de trecerea timpului. parca nici nu a fost iarna. parca ieri era vara. ma simt de parca cineva m-a pus pe fast forward si acum mi-a dat pauza ca sa nu fiu prea socata. maine se termina scoala. azi avem examenele finale si maine e check-out. mi se pare incredibil ca ma intorc. am emotii. nu prea stiu de ce pentru ca nu as avea motive. mi-e frica sa ma intorc. mi-e frica dar in acelasi timp sunt foarte entuziasmata sa va vad pe toti. sa pot sa vorbesc cu voi face-to-face, fara sa folosim mess-ul, skype-ul sau web-urile imaginandu-ne ca suntem in aceasi camera.

da, timpul a trecut repede dar cu folos. cel putin pentru unii din noi, de sperat ca pentru majoritatea.

pregatiti-va bannerele si buna dispozitie si mai ales cheful de distractie, ca peste 15 zile sunt acasa!

Free Rice

noreply@blogger.com (Annie) — Sun, 03 May 2009 17:01:00 +0000

Stai acasa si te plictisesti? Vrei sa iti testezi cunostintele generale si sa faci o fapta buna in acelasi timp? Intra pe http://freerice.com , raspunde corect la intrebari si doneaza orez :)

American Prom

noreply@blogger.com (Annie) — Mon, 20 Apr 2009 16:24:00 +0000

si pentru ca am zis ca o sa va povestesc de la prom...oh well, ziua a inceput cu mine trezindu-ma pe la 9 dimineata in loc de 11 asa cum planificasem pentru ca pisica si caine s-au hotarat sa aibe o mica cearta exact in fata usii mele, si a continuat cu programarea de manichiura si pedichiura care in loc sa inceapa la 1 asa cum era stabilit a inceput la 1 jumatate. dupa asta, toate au mers normal, am mers la starbucks si am baut un venti caramel frappucino si m-am dus la coafor.

dupa ce toate programarile s-au terminat am mers acasa sa ma imbrac si sa imi fac machiajul si am plecat spre restaurant. ma rog...chiar daca suntem in america...si asteptarile sunt destul de mari in momentul in care mergi intr-un restaurant de data asta nu a fost asa, dar noi sa fim sanatosi...

in jurul orei 8 am plecat spre clubul unde urma sa fie prom-ul in ritm de dnb. - ha- am ajuns acolo, si pana la intrare frigul ne intrase pana in oase. prom-ul a fost frumos, o zbenguiala pe muzica faina si atat, nimic mai mult. au anuntat King and Queen si dupa au schimbat ritmurile si am continuat zbenguiala.

totul s-a terminat normal, fara peripetii, umarul meu putin dislocat pentru ca am dansat swing cu un partener mult prea puternic pentru oasele mele firave. am plecat de la prom, si aproape am adormit, dar shuffle-ul de pe iPod a pus o melodie mult prea antrenanta si l-am rugat pe sofer sa traga pe dreapta. fara sa protesteze, in urmatorii 20 de metri a oprit am sarit din masina si am inceput sa dansam.

am ajuns cu intarziere la after prom, unde amenajasera pentru noi niste inflatables, mancare si bautura si un mini casino, unde am pierdut cu nerusinare, dar macar am invatat sa joc poker, si am stat pe langa prieteni si le-am adus noroc pana in punctul in care au castigat un xbox.

eu la premii....cam subtirel....am primit un cec de la un fotograf de 240$ ceea ce inseamna ca o sa isi dedice o zi mie, si narcisismului meu si o sa mergem sa ma pozeze.

a fost o experienta inedita, incomparabila cu ceea ce se intampla la noi, dar a meritat sa o incerc.

va pup mult,
annie

[43 de zile, and still counting...]

Paste Fericit

noreply@blogger.com (Annie) — Sat, 18 Apr 2009 15:47:00 +0000

mi-am adus aminte de anul trecut de Pasti. ai mei erau pleacati la Bran si eu am fost "adoptata" Bianca si parintii ei. inainte de Inviere am frecat-o degeaba in oras cu bianca si seara urma sa ne intalnim la biserica la care merge ea de obicei cu familia.

se facuse vreo 11 jumate si eu inca nu pleacasem de acasa, ma dureau rinichii si bineinteles ca nu erau taxiuri. am intarziat vreo jumatate de ora si in sfarsit am ajuns acolo. a inceput slujba si ne-am dus sa stam pe marginea unui mormant ca abia puteam sa stau in picioare. familia ei se dusese in fata si noi ne apucaseram sa povestim. nu tin minte exact cat timp trecuse dar la un moment dat ai ei au zis ca se duc acasa sa manance si noi am insistat ca mai ramanem prinse in povesti. si timpul a trecut fara sa ne dam seama, noi tot asteptand sa vina partea din slujba in care preotul zice "Hristos a Inviat". se facuse in jur de 1 si ceva si noi tot asteptam. ne-am ridicat si am zis ca sa mergem spre Biserica si cand am ajuns acolo....surpriza....slujba se terminase si noi ramaseseram singure acolo de aproape ca erau sa ne incuie in curtea Bisericii. si asta e doar una din peripetiile penale prin care am trecut impreuna.

anyway....vroiam sa va urez Paste Fericit! sa va ganditi la mine diseara cand mergeti la Biserica, sa ciocniti un ou si pentru mine, si sa mancati bunatati si pentru mine.

in schimb, eu o sa ma duc la prom si o sa ma distrez pentru voi

v-am pupat,
annie

New York story

noreply@blogger.com (Annie) — Thu, 09 Apr 2009 01:51:00 +0000

stiu ca multi asteptati povesti de la New York pentru ca nu prea am apucat sa va povestesc mare lucru. vineri pe 27 martie am ajuns in aeroport la 12 noaptea. din momentul in care avionul a aterizat am inceput sa am emotii. nu prea stiu de ce, pentru ca nu as fi avut motive nu? les parents m-au asteptat cu un banner pe care scria Annie.

a fost foarte emotionant sa ii revad, socat dar in acelasi timp totul a fost natural si parca a venit de la sine. cateva lacrimi si atat. am pornit spre oras, hotelul la care am stat a fost chiar in centrul Manhattanului pe 6th Avenue, ceea ce inseamna ca eram la cateva minute de 5th -best shopping place ever-.

in prima zi m-au dus in recunoastere, sa vad si eu despre ce e vorba, si sa vad si eu de ce lauda lumea orasul. am inceput cu sfanta cafea starbucks si am continuat cu o plimare pe langa Central Park si am ajuns pe Madison Avenue. ne-am uitat pe la magazine, si deodata, am vazut niste ferestre mari, cu rame groase negre. am uitat de toate teroriile mele "eu nu traversez pe rosu" si am rupt-o la fuga. daca inca nu v-ati dat seama vorbesc despre dragostea suprema - Chanel.

asa cum prima zi a fost numai de plimbare, urmatoarele doua zile am avut un guided tour cu un double-decker, si am vizitat Upper East Side, as in Manhattan's Elite (pentru cei care inteleg ce vreau sa spun) si in ziua urmatoare am vizitat SoHo. am vazut incredibil de multe magazine, mari si designeri necunoscuti inca in Europa. ne-am plimbat pe 5th Avenue, si deodata pe parte dreapta am vazut faimoasa Saint Paul's Cathedral. am stat si ne-am uitat din fata dar indata ochii mi s-au indreptat in alta directie. niste usi inalte si mari, geamuri cu rame din fier forjat. niste vitrine imense. o cladire de 8 etaje. Saks Fifth Avenue! nu prea cred ca exista in Europa. imens, frumos, rafinat, foarte scump ( 2000$ + ).

si pentru ca i-am batut la cap pana cand nu au avut alta ocazie, les parents au fost de acord sa mergem la un Vintage Store. din greseala am incurcat strazile pentru ca adresa era cam dubioasa si am inceput sa mergem in directia total opusa. nu-i nimic, nu s-a enervat nimeni, afara era frumos si oricum nu mersesem prea mult. am intrebat pe cineva ce si cum si ne-a zis cum sa ajungem cu metroul. bineinteles ca povestea nu se putea termina cu noi ajungand acolo, trebuia sa continue cu noi ajungand in partea de vest a orasului in loc de cea de est, si cu noi traversand orasul pe jos, ca nu cumva sa ratam strada. tata era cam nervos, se vedea asa pe fata lui, dar putea sa zica ceva? mama saraca tacea si venea dupa noi. cred ca o ora sau doua ne-a luat sa ajungem acolo. magazinasul ceva mic, dar, inca de la usa era o chestie cu haine Chanel, rochii vechi toate erau de designeri, si toate erau ieftine. am stat in jur de o ora sau doua acolo, pentru ca a trebuit sa probez aproape tot ce aveau. si in felul acesta, petrecand mai mult de jumatate de zi acolo, am ratat autobuzul cu turul Brooklyn-ului, dar in schimb am fost sa vedem Statuia Libertatii.

zilele urmatoare am avut vreme foarte urata si atunci ne-am gandit sa ne petrecem timpul intr-un mod frumos, adica pe la magazine. mi-am luat o rochie si pantofi pentru prom, care o sa fie peste o saptamana, si multe altele. dupa aceea ne-am dus sa se tunda tata, si aici urmeaza experienta care din pacate l-a marcat intr-un mod negativ. i-a spus NOT short si pana la urma a fost VERY short. pacat ca i-a taiat o proasta parul pe care isi propusese sa nu il tunda pana cand aveam sa ma intorc.

ce as putea sa mai zic? duminica am plecat. despartirea nu a avut nimic dramatic, a fost naturala si normala la fel ca si intalnirea, pentru ca in curand o sa ma intorc si toate o sa revina la normal. am avut o saptamana frumoasa si de neuitat cu niste oameni pe care ii iubesc foarte mult si carora le multumesc pentru tot.

sper ca nu v-am plictisit, si sper ca nu v-am lasat impresia ca sunt pasionata de magazine. sau de cumparaturi. sau de chanel.

je vous embrasse tres tres fort, annie

NY

noreply@blogger.com (Annie) — Tue, 31 Mar 2009 19:04:00 +0000

just a little update on our recent lives, suntem in New York, da finally am ajuns. nu pot sa stau sa povestesc cat de fain e si de de...tot. nu am cuvinte. e mare, aglomerat, inalt, e...tot ceea ce mi-am imaginat vreodata ca o sa fie.

o sa povestesc cu detalii in alta zi cand nu o sa fiu intr-un Apple store care e cam cat Universalul nostru.

kisses

NY-annie

annie takes Manhattan

noreply@blogger.com (Annie) — Fri, 27 Mar 2009 04:00:00 +0000

si in sfarsit zilele au trecut si mult asteptata vacanta de primavara a venit!

I'm off to New York!!

Roadtrip to Telluride

noreply@blogger.com (Annie) — Sun, 22 Mar 2009 19:04:00 +0000

Inbounders ex-bounders outbounders, doesn't matter, we're awesome anyways

Yayoi & Annie

Telluride

Telluride view from the top

Matt & Annie

Ryan, Luc, Charlotte, Bartek, Cody, Matt & Annie

Luc & Charlotte

Matt, Annie, Ryan and Bartek

Megan, Bartek and Annie