Continuam seria de poze de la mitingul Banesti Airshow 2011, de data asta cu multiplul campion lituanian Jurgis Kairys (care a evoluat si alaturi de Iacarii Acrobati).

O scurta prezentare a mitingului de aviatiune care a avut loc la Banesti o puteti citi aici.
Ca sa nu va plictisesc cu o galerie foto interminabila, voi face mai multe blogpost-uri separate cu formatiile care au evoluat, asa ca ramane la latitudinea voastra sa le urmariti pe cele care va plac.
Voi incepe cu Iacarii Acrobati, care au deschis mitingul si care tot ei l-au incheiat cu un spectacol exploziv, bine sincronizat (in unele poze il veti vedea alaturi de Iacarii Acrobati si pe lituanianul Jurgis Kayris pe care o sa il vedeti in post-ul urmator).

Caldura mare mon cher! Simteam cum ma topesc ca o inghetata pe bat insa a meritat fiecare strop de transpiratie.

Nu am mai fost demult la un miting aviatic si chiar ma bucur ca am fost la Otopeni Air Show.

Organizarea a fost mai mult decat ok, intrare gratuita, apa gratuita pentru cei insetati, stand-urile cu mici si bere puse intr-o parte ca sa nu deranjeze pe toata lumea cu fumul.

Printre participanti mi-am amintit si eu de Iacarii Acrobati si Hawks of Romania pe care i-am mai pozat cu doi ani in urma.

O lista cu pilotii care au luptat cu temperaturile ridicate si au efectuat zboruri foarte grele deasupra zecilor de mii de ochi atintiti asupra lor o puteti gasi pe pagina oficiala a show-ului.

Ce mi s-a parut putin nepotrivit la acest eveniment a fost prezenta bebelusei Oana care nu a avut tangenta cu show-ul, chiar daca a incercat (noroc cu balerinele ei ca au compensat prin micile coregrafii efectuate pe scena).

Ca sa nu o mai lungesc, iata o parte din fotografiile “cat de cat” reusite, pe care le-am facut acolo:

Iata ca a venit vremea sa pensionez batranul K10D cu noul Pentax K-5 si l-am maritat si cu un nou Pentax 50mm f1.4.

Si daca tot a venit vorba de jucarii noi, iata ce poate face un “amarat” de macro extension tube (luat de pe ieftinache) cu noul 50mm.

P.S. Ultima poza a fost trasa putin in ulei, pe plita incinsa, dupa care cu f1.4 la iso 1600.

Un pic mai sus de Ploiesti, in drum spre Brasov pe DN1, exista unul dintre cele trei palate ridicate de boierul Grigore Cantacuzino.
Acest palat urma s afie o replica a palatului Trianon de la Versailles, Cantacuzino angajand arhitectul Ioan D. Berindey (autorul palatului de la Bucuresti, actual muzeul George Enescu).
Din pacate, dupa cum se vede din imagini, Cantacuzino nu a apucat sa il vada terminat, el murind prin 1913 de pneumonie, constructia suferind cateva valuri de pradatori printre care nemti, localnici, rusi si comunisti.
Astazi a ajuns un loc de fotografii de fashion, trash the dress pentru nunti sau gazon pentru caprele vecinilor, fiind vizitat mai des de cei internati in sanatoriul vecin, de boli pulmonare.
Totusi, daca nu aveti ce face intr-o zi, o excursie pana acolo va va reincarca bateriile, avand in vedere ca nu va va deranja nimeni, ba chiar e loc destul pentru un picnic.

Pe motivul tensiunilor aparute intre Europa si a crizelor in relatiile Principatelor Unite cu Imperiul Otoman, regele Carol isi apleaca urechea unor studii care subliniaza nevoia fortificarii tarii si numeste o comisie prezidata de generalul Gh.Manu care sa puna pe hartie proiectul de fortificare al tarii.
Neavand experienta in domeniu, initial se apeleaza la ofiteri germani din Marele Stat major prusian insa, in conditiile agravarii crizei diplomatice, Carol apeleaza la un specialist din Belgia, o tara neutra, Henri Alexis Brialmont.
Pe la inceputul verii din 1884, Brialmont finalizeaza planul fortificatiilor.
El organizeaza linia de centura a Bucurestiului cu o serie de 18 forturi si 18 baterii intermediare (sau Bastioane).

Constructia acestora dureaza aproximativ 20 de ani insa nu apuca sa fie testate in vre-un razboi datorita inovatiilor militare aduse de armata germana la inceputul secolului 20, ele fiind dezarmate odata cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial.
In ziua de azi mai exista 17 forturi si 13 baterii, intermediare din cele 36 de constructii, restul fiind distruse din cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de munitii.
Din cele ramase, majoritatea forturilor sunt acaparate de unitati militare care le folosesc pe post de depozite cu mici exceptii cum ar fi Fortul Jilava (care stiti ce este acum).
Sursa informatii Wikipedia.
Bateriile intermediare au ajuns prada doritorilor de caramida sau de depozitare muraturi iar unele din ele gazduiesc linistite boschetari, caini sau mici parauri.
Acestea pot fi observate cu rabdare pe Google Maps sau Wikimapia.
Este trist ca cei in masura sa profite de pe urma acestor constructii masive nu stiu ce inseamna sa creezi un circuit turistic, ei prefera sa deseneze picioruse verzi pe trotuare prin oras si sa extinda Bucuresti-ul pana la Dunare, ca sa facem port.
Pentru a le vizita, sfatul meu este sa aveti la voi o sursa de lumina artificiala (lanterna, lampa pe cap), cizme inalte si putin curaj.
Din ce am cautat pe internet, am gasit planurile unor tipuri de baterii intermediare (din pacate nu cunosc sursa originala a acestora) care le puteti vedea mai jos, ca sa va faceti o impresie despre configuratia lor.

Mai jos puteti urmari imagini din cateva dintre bateriile intermediare care inconjoara Bucurestiul.

Bateria 14-15

Bateria 3-4

Bateria 4-5

Candva un loc de siguranta, acum un loc plin de graffiti si de gunoaie.

Desi locatia asta nu era prima pe lista, haitele de caini care le aparau pe celelalte si oamenii care locuiesc in ele nu o sa apara niciodata la recesiune.  Nici Cezar nu s-ar incumeta sa dreseze cainii aia.

Asa ca, va prezint Bastionul 9-10:

Iata si partea a doua cu peisaje din jurul orasului Belogradchik, Bulgaria.

Prima parte o puteti vedea aici.

Fotografii cu Fortareata Kaleto aici.

Voi continua seria Belogradchik, dupa ce v-am prezentat cateva imagini cu Fortareata Kaleto, cu un prim set de peisaje, superbe, ce inconjoara acea zona.

Puteti gasi aici informatii despre aceste formatiuni, in caz ca erati curiosi.

Dupa 460 de km prin Bulgaria, am ajuns intr-un loc atat de frumos, pe atat de ciudat.
Probabil ca sunteti familiarizati cu imaginea Babelor si a Sfinxului de la Busteni. Cum ar fi sa le inmultiti cu 100 si sa le imprastiati pe cateva dealuri. Pe langa asta, colorati-le si in rosu. Asta este orasul Belogradchik, in districtul Vidin.
Se poate ajunge acolo pe doua cai: cu bac-ul pe la Calafat sau prin Bulgaria, intrand pe la Ruse.
Peisajele sunt atat de fascinante incat poti pierde zile intregi incercand sa le analizezi din toate unghiurile.
Dintre toate formatiunile din Belogradchik, cele mai impozante sunt cele ale fortaretei Kaleto, un vechi avanpost roman folosit si de otomani. De pe el se pot vedea Romania, Serbia si chiar Iugoslavia.
Astazi va voi arata cateva cadre cu Fortareata Kaleto din Belogradchik, Bulgaria.