Azilul de Porecle

Despre vot și idolatrie: contra-teologia democrației liberale

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Wed, 18 Jun 2025 08:09:00 +0000

Moralitatea e domeniul lui Dumnezeu, nu al cezarului.

Asta e linia de demarcație pe care lumea modernă a șters-o cu nonșalanță, înlocuind altarul cu urna de vot, slujba cu turul doi, părintele duhovnicesc cu analistul politic. Votul a fost rebranduit ca act moral. „Fii responsabil! Votează!” – adică: „fii bun, fii drept, alege Binele!”. Dar cum se traduce acest bine? În programe de guvernare? În figuri „responsabile”? Nu. Se traduce în imaginea marketată a „celui mai mic rău” – o alegere între două povesti moralizatoare ambalate ideologic.

Dar votul nu este — și nu trebuie să fie — un ritual despre Bine și Rău. Votul este, în cel mai cinstit caz, o alegere tehnică. O evaluare rece: „Care dintre acești oameni administrează mai bine banul public?” Nici mai mult, nici mai puțin. Să faci din vot un sacrament echivalează cu idolatrie. Pentru că atunci când transformi ritualul secular într-o formă de devoțiune morală, nu mai votezi un om, ci alegi o doctrină pseudo-divină. Îl votezi pe „cel bun”, împotriva „celui rău”. Asta nu mai e democrație. E teologie falsificată.

Democrația liberală s-a instalat ca un sistem religios deghizat. Are dogme (drepturile, toleranța, progresul), are ritualuri (alegeri, campanii, proteste cu hashtag), are sfinți și martiri (disidenții validați), are și un iad – „iliberalismul”, „extremismul”, „absenteismul”. Iar statul? Statul e noua biserică. Nu îți cere sufletul, dar îți cere „conștiința civică”. Te cheamă nu la mântuire, ci la „implicare”. Și dacă nu răspunzi, ești vinovat. Un eretic al cetății.

Dar Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru nu ca să-l irosim în loialități false, ci ca să discernem. Să vedem când ni se cere închinare nu în fața Binelui, ci în fața unei povesti politice. Liberul arbitru nu e obligația de a participa la vot, ci libertatea de a decide când și dacă un asemenea ritual are sens. Nu votul e sfânt. Sfânt e discernământul.

Eu nu vreau să votez în contextul în care democrația e vândută ca un sistem moral absolut. Am deja un sistem moral. Se numește credință. Ortodoxă. Nu caut un altul. Nu simt nevoia să înlocuiesc Biserica cu Parlamentul, nici altarul cu buletinul de vot.

Adevărul ni s-a revelat deja. Prin istorie, prin suferință, prin greșeli. Dumnezeu ne-a arătat cum arată Răul și cum arată Binele – nu în teorie, ci în viața trăită, în episoadele grele prin care am trecut ca oameni și ca popor. Nu putem cunoaște Binele apriori. Cine pretinde că știe ce e Bine și ce e Rău înainte de a vedea urmările, trăiește o fantezie de putere. Geneza o spune limpede: păcatul originar este această iluzie a omului că poate decide el, în locul lui Dumnezeu, ce e Bine și ce e Rău.

Asta e originea tuturor ismelor – comunismul, nazismul, progresismul militant. Toate sunt sisteme care au confundat ideologia cu revelația. Care au pus morala în slujba politicului. Care au inventat o Biserică fără Dumnezeu.

Eu nu pot să votez o poveste politică marketată ca fiind despre mântuire civică. Aș trăda ceva mai adânc decât un contract social. L-aș trăda pe Dumnezeu. Am să votez când am să văd un om care nu vrea să se joace de-a salvatorul. Când am să văd un cezar onest, care nu cere închinare, ci oferă pricepere. Care nu vrea să construiască un Stat-biserică, ci să dărâme idolul acestui sistem care moralizează politica.

Pentru că nu politica ne salvează. Ci Adevărul. Iar Adevărul nu iese niciodată din urnă, ci din Biserica.

Radicalizarea sistemelor politice democratice

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Wed, 18 Jun 2025 08:08:00 +0000

La un nivel de baza, esenta oricarei doctrine de stanga este sa corecteze prezentul deficitar cu reguli/policiti noi ce isi propun noi moduri pentru interactiunile sociale si economice. Acesta este motivul pentru care stanga este normal sa fie vazuta ca un factor de progres, ce isi propune mereu sa imbunatateasca lumea. E ca un fel de acceleratie pentru masina sociala umana. Ideal e ca acceleratia sa nu fie apasata prea tare, pt ca viteza, stim cu totii, ne poate ucide. Stanga este asociata cu revolutia, este proactiva si isi doreste schimbari fundamentale ale regulilor curente. Adeptii stangii sunt de obicei intelectualii, oamenii care obtin fericirea din a rezolva diverse probleme conceptuale. Cand problemele conceptuale cu care opereaza sunt foarte dificile (ex. suferinta lumii), unii intelectuali se avanta in excursii metafizice direct in miezul lucrurilor. Ei realizeaza ca "eroarea" este undeva adanc inradacinata in sistemul curent, prin urmare propunerile lor invariabil duc catre "rescrierea" completa a setului curent de reguli. Dorinta e sa se renunte la regulile curente pentru a imbratisa un nou mod de operare, tinzand catre un Eveniment Social Critic numit Revolutie.

De cealalta parte, politicile conservatoare sunt reactive, pleaca de la ideea ca prezentul e deficitar tocmai din cauza regulilor noi propuse de stanga, reguli ce nu au fost suficient testate. Conservatorii nu se opun oricarei schimbari propusa de stanga, dar cu siguranta ca viteza la care isi propun sa faca aceste schimbari este mult mai mica. Modul lor de a corecta prezentul este sa anuleze politicile noi deficitare, si sa se intoarca la ultimele reguli care s-au dovedit functionale in trecut. Conservatorismul e un fel de frana pentru masina sociala umana si desigur ca ideal e ca frana sa nu fie apasata prea tare, pt ca oprind miscarea, nu vei mai ajunge niciodata la destinatia propusa. Dreapta este asociata cu reactiunea, pentru ca este reactiva impotriva schimbarilor fundamentale ale regulilor curente. Adeptii dreptei sunt de obicei oamenii practici, care obtin fericirea din a rezolva diverse probleme practice. Cand problemele practice cu care opereaza sunt dificile, conservatorii tind ori sa devina inventivi, ori se resemneaza si accepta faptul ca problema va ramane acolo. Conservatorii accepta nedreptatile mai usor, insa cand problemele devin din ce in ce mai multe, conservatorii tind sa reactioneze si vor da vina pe un sistem care nu-i mai lasa sa-si vada de viata lor. Reactiunea duce catre Evenimentul Social numit Restauratie.

Idealul e ca masina sociala sa mearga cu o viteza regulamentara. Acceleratia stangii sa nu fie apasata prea tare, frana dreptei sa nu fie bruscata. Aceasta este o societate echilibrata, cu politici standard de centru-stanga si de centru-dreapta.

O data cu dezvoltarea tehnologica, inevitabil societatile moderne dezvoltate tind sa fie ademenite de ideile stangii si ajung sa isi aleaga lideri care le promit schimbari mari si o viata mai buna. Politicienii de stanga si sustinatorii lor au mereu argumentul ca tehnologia si dezvoltarea sunt reale si pot duce la o lume fundamental mai buna, cu conditia insa sa acceptam regulile propuse de ei. Soferul promite ca stie ce face, masina poate merge mai repede, nu avem niciun motiv sa ne fie teama de viteza. Societatea se uita la ei cu incredere si nerabdare pentru lucrurile minunate ce se vor revela la destinatie. Inca putin, inca putin, vom ajunge acolo. Destinatia e aproape, trebuie doar sa apasam acceleratia mai puternic ca sa ajungem mai repede. Ce se intampla insa este ca desi regulile sociale incep sa fie schimbate intr-un ritm mai alert, bunastarea populatiei stagneaza, iar promisiunile intarzie sa se materializeze. De ce: pe de-o parte pentru ca exista problema coruptiei , pe de alta si pentru ca schimbarile propuse poate ca nu sunt cu adevarat atat de bune pe cat s-a crezut initial. In acest moment intervine supararea populatiei, iar in sistemele democratice aceasta suparare (nu frustrare) se manifesta prin vot. Un semn ca supararea populatiei tinde spre frustrare este aparitia miscarilor de strada.

Desigur ca de aici lucrurile incep sa se complice, motivul principal fiind ca liderii politici/societatii continua sa nu isi asume esecurile. Neasumarea este practic rezultatul lipsei de cooperare intre liderii societatii. Aceasta deficienta este descrisa in teoria jocurilor prin Dilema Prizonierului - partidele jucand rolul prizonierilor, societatea jucand rolul procurorului/arbitrului ce pedepseste prin vot faptele liderilor slabi. Strategia optima ar fi ca ambii prizonieri sa coopereze si sa-si recunoasca vina in fata societatii, dar acest lucru nu poate fi atins pentru simplul motiv ca grupurile sunt intr-o constanta competitie pentru putere. In timp, se va ajunge la Evenimentul Social Critic - fie el Revolutie sau Restauratie - in functie de care tabara va castiga la final. Secventa temporala este urmatoarea:

Perioada Cooperanta sau Oligarhica - aceasta perioada este cea in care partidele politice vor coopera pe ascuns, in spatele scenei, pentru a acumula resurse si putere. si vor ascunde problemele reale sociale fata de populatie. Mimeaza cooperarea, in schimbul puterii.
Perioada Conflictuala sau Radicala - se ajunge in aceasta situatie atunci cand partidele vor incepe sa se acuze din ce in ce mai dur si vor promite din ce in ce mai multe.

Ca o nota: societatile democratice tind constant spre oligarhie, Aristotel a constatat acest aspect in Antichitate. O modalitate de a frana tendinta democratiei spre oligarhie a fost introducerea conceptului de democratie constitutionala ce practic consolideaza drepturile unei clase de mijloc in raport cu Statul. In orice caz, chiar daca s-ar putea crede ca exista sisteme politice stabile, istoria ne invata ca singura constanta a umanitatii este schimbarea.

In anumite perioade istorice, de obicei cele marcate de bunastare, sistemele democratice tind catre oligarhie. Partidele politice coopereaza sub aparentele unei democratii functionale. Pe masura ce problemele ascunse devin din ce in ce mai costisitoare pentru populatie, si nivelul de frustrare creste, poate incepe perioada conflictuala. In societatile democratice noi, mai putin dezvoltate din punct de vedere al spiritului civic, exista posibilitatea ca sa ramana blocate intr-o perioada lunga oligarhica, ce presupune schimbari masive ale regulilor institutionale, populatia ramanand inerta, fiind usor de controlat. O societate mai educata va ajunge inevitabil in perioada Radicala. In acest moment, pe scena apar actorii extremisti, fie ei de dreapta, fie de stanga. Discursul public se radicalizeaza, societatea se polarizeaza, presa incepe sa sustina prin propaganda una din parti, mediul de business incepe sa sustina cu bani una din tabere. Aceasta este o perioada de inflamare, de acutizare a unor probleme mai vechi ramase nerezolvate. Poporul este atras in aceasta sarabanda ca arbitru final, multi din oamenii obisnuiti devenind peste noapte activisti in cadrul unor miscari de masa. O carte exceptionala scrisa pe subiectul miscarilor de masa este "The True Believer" (1951).

Scopul revendicat de aceste miscari de masa este acelasi: schimbarea prezentului decazut. Oamenii care adera la aceste miscari sunt iarasi aceeasi: oamenii cei mai frustrati de prezent, deschisi sa se sacrifice pentru Cauza. In final e irelevanta Cauza miscarii, atata timp cat ofera posibilitatea schimbarii prezentului, prin Revolutie sau Restauratie

Deism vs teism - o comparatie practica

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Fri, 27 Jan 2023 12:13:00 +0000

Protestantii nu vorbesc despre Dumnezeu ca despre o entitate teista, care exista in afara omului. Ci, mai degraba se duc catre o entitate deista, personala, descoperita fiecarui individ prin intermediul simturilor si a ratiunii. Divinul nu se releva oamenilor decat prin intermediul observatiilor empirice, dumnezeul deist e un dumnezeu rezultat din explorarea empirica in timp a indivizilor. E partea comuna a tuturor explorarilor obiective ale speciei. E un dumnezeu cumva personal.

In theism insa, Dumnezeu exista independent de om. El releva doar catorva alesi poruncile Sale. Dumnezeu nu e personal, e bine definit in afara omului, arata la fel indiferent de cat de mult a explorat ratiunea. El exista, punct. Nu putem sa-l cuprindem cu mintea, El e ceva ce nu vom sti niciodata sa cuprindem cu mintea. El comunica prin noi, prin revelatii. Oamenii care cred mult in revelatiile trecute, traiesc intru voia lui Dumnezeu. Unii dintre acestia devin sfinti, alora li se releva cuvinte de la Dumnezeu.

E interesanta ramificatia. Pentru ca pana la urma deism/teism e diferenta majora dintre Ortodoxie si Protestantism. Vestul post-enlightment e dominat de curente deiste, pe cand estul ortodox a ramas teist. Din acest punct de vedere, un ortodox e mai aproape de un musulman (dpdv al apartenentei la teism), decat de un protestant (care in mare majoritate sunt deisti). Daca ne mutam spre spatiul asiatic, putem observa confucianismul, care e mai degraba un cod etic ce nu face apel la divinitate, deci nu e nici teist nici deist. Se aseamana destul de mult cu teismul prin faptul ca regulile sunt imutabile, insa se aseamana si cu deismul prin faptul ca regulile au fost descoperite empiric de catre un mare intelept din trecut, venerat si in prezent.

Is interesante consecintele acestei impartiri de nivel metafizic. De exemplu, in viata de zi cu zi, cum se raporteaza teistii/deistii la reguli? In teism, toate regulile sunt de la Dumnezeu, imutabile, sunt clare si ar trebui respectate de catre toti. Dumnezeu te poate pedepsi sau ierta mai mult(sau mai putin), daca le incalci. La fel, ti se poate revela mai des sau mai rar. daca traiesti in voia Lui. Nu e vreo formula rationala aici, iar teistii sunt ok cu asta, pentru ca recunosc ca nu stiu cum functioneaza Dumnezeu. Deistii, pentru ca nu cred in adevaruri revelate, ci doar in adevaruri observate. Regulile devin mutabile, se pot schimba in timp, fiind produsul explorarii grupului. Cand cineva incalca o regula, incalca practic o regula a grupului. Dumnezeu te poate ierta, la fel cum poate si grupul. Se poate specula destul de mult despre cine este mai iertator .

E iarasi interesant daca analizam modul de organizare politica intre societatile deiste si teiste. Pare ca societatile teiste tind sa creeze sisteme mai autoritare decat cele deiste. Societatile deiste isi creeaza sisteme mai flexibile, mai adaptative. O problema la sistemele teiste este ca nasc tirani. O problema la societatile deiste e ca nasc ideologii extreme. In deism, cand cineva demonstreaza convingator regulile de baza ale functionarii sociale, poate convinge grupul mai usor sa il urmeze, si asa apar miscarile de masa. Pe de alta parte, un tiran dintr-un sistem teist, poate sa se foloseasca de regulile imutabile ale lui Dumnezeu (sau poate imprumuta o ideologie deista) pentru a instaura un regim autoritar si totalitar.

Daca vrei sa invingi un stat deist trebuie sa-i dai populatiei informatii empirice contradictorii. Trebuie sa faci cumva ca toate vocile sa se auda egal de tare. Poti crea miscari de masa mai usor, mai ales in conditii de instabilitate economica. Grupul social va produce reguli contradictorii, constant, populatia se demoralizeaza pentru ca oamenii nu mai stiu care e sensul lucrurilor. Apar mai multe adevaruri la fel de valide. Corpul social se sparge in subgrupuri definite de aderenta la adevaruri comune. Apar conditiile declansarii unui razboi de tip religios.

Un stat teist este invins prin distrugerea cultului liderului. Liderul teist tinde sa fie vazut de catre popor, ori ca o intrupare a regulilor lui Dumnezeu, ori ca o intrupare a Raului. Cand se face ruptura intre popor si lider, atunci statul teist devine foarte vulnerabil. E o lupta intre cei ce vor sa devina noii lideri. Datorita asemanarii intre confucianism si teism, pe dimensiunea imutabilitatii setului de reguli sociale, sistemele politice chinezesti tind sa se asemene cu cele teiste. "Imparatul a pierdut mandatul Cerului", este expresia chinezeasca care descrie ruptura dintre lider si populatie in China. Corpul social se aliaza in spatele unor lideri care sunt vazuti ca fiind o intrupare mai apropiata de setul de reguli imutabile.

Resurse:

Amintiri din copilarie (1)

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Mon, 27 Apr 2020 14:26:00 +0000

Spectacolul incepe cu tine, beat, zambind prosteste, un zambet care stiu ca nu inseamna nimic. In spatele lui sta doar alcool si starea aia falsa de bine ce ti-o da, caldura aia care pluteste prin tine si te inmoaie. Simt in tine si o senzatie de vina, o senzatie ce nu-ti da pace, vad o incordare in spatele zambetului, vad cum esti gata sa te transformi imediat intr-un vulcan de nervi, sa tipi, sa injuri, cu ochii injectati de furie, iar asta ma inspaimanta.

Sunt si eu parte din acest spectacol, te privesc si iti zambesc, eu alaturi de tine. Mi-ar placea ca toata piesa sa fie doar asa, un zambet, toata. Daca imi sta in puteri, am sa te fac sa devii sentimental, sa te fac sa-mi povestesti din viata ta, hai tata, spune-mi cum era cand erai tu mic, spune-mi, imi place, iar tu sa incepi sa-mi povestesti vrute si nevrute, cateodata zambind, cateodata cu lacrimi in ochi, iar atunci iti mai torni un pahar, pentru ca da, stiu ca e multa multa durere in povestea ta, ca-n povestea oricarui betiv. Vad multa neputinta in tine, o simt tare de tot, stand langa tine, vorbind cu tine, noi doi singuri, in bucatarie, eu consolandu-te, tu neputincios, privind beat spre un trecut atat de glorios, incat pentru tine prezentul nici nu mai conteaza.

Pentru mine insa prezentul e singurul lucru. Stiu ca trebuie sa te tin in starea asta pana cand ai sa te duci la somn, timp in care ma rog din suflet ca mama sa se abtina si sa nu vina sa-ti reproseze iarasi ca ai baut si astfel sa inceapa o cearta interminabila, certurile alea care ma inspaimanta mereu. Prezentul meu pluteste in neputinta ta, imi intra in vene prin toti porii. De mic am invatat ca ratarea este parte din viata, daca nu chiar viata intreaga, cu totul.

Statuie in fuga

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Fri, 24 Apr 2020 19:32:00 +0000

x

Nu-mi pasa daca ma dezamagesc.

E irelevant,

Eu nu contez...

Ce simt eu oricum nu intereseaza pe nimeni.

x

Si totusi...ma intreb,

De fapt, speranta din mine intreaba

Daca doar eu cred ca voua nu va pasa

Cred asta doar ca sa fug de voi,

Sa nu ma deschid,

Sa nu ma vedeti asa cum sunt?

Sunt atat de multe lucruri urate in mine

Invidie, egoism, furie

Am sa va dezamagesc, simt asta

Emotiile mele sunt gresite, o stiu

De mic mi-au zis exact treaba asta

"Sa-ti fie rusine" ca faci

"Sa-ti fie rusine" ca simti

"Sa-ti fie rusine" ca gandesti si pui intrebari

Da, rusine, greseala, vinovatie,

Mereu am avut sentimente gresite

Mi-e rusine sa va spun ce simt

Mi-e frica deci sa nu va dezamagesc

Sa ma parasiti, sa raman singur.

Mai bine sa nu stiti niciodata ce simt.

x

Iar cand ajung aici, simt durere

Si fug bezmetic in bratele celuilalt eu, statuia

Care ma intreaba, cinica, sarcastica, superioara

Si totusi, te-ai gandit ca chiar nu intereseaza pe nimeni ce simti?

Ce faci daca adevarul, chiar asta

Simplu si brutal, adevarul

Dezamagirile mele nu au contat

Mama, tata, mereu ascunsi in alte treburi mai importante decat mine...

Asa ca mi-am trait dezamagirile singur

Asta am invatat de mic

Sa plangi in sinea ta, nimeni nu te asculta

Iar apoi am crescut

Si mi-am gasit prieteni, oameni la fel ca mine

Nu ne plangeam, balteam in durerile noastre

Se vedea asta in toate grimasele

Cand beam si urlam si uram si radeam de toti ceilalti

De toti prostii aia

Ce aveau cui sa se planga,

Ce aveau cui sa le spuna ca-s tristi, dezamagiti

Niste lasi.

x

Iar cand ajung aici,

Sunt o statuie.

Astept rasaritul, sa vina soarele

Sa-mi incalzeasca inima, racita atat de brusc

Astept sa ma incalzesc la loc

Sa incep sa alerg,

Sa am speranta.

x

Stop cadru

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Wed, 22 Apr 2020 17:33:00 +0000

S-a oprit de cateva ori timpul azi,
si am ramas intepenit
privind incetosat spre lume,
cu ochii cazand in gol, infingandu-se in mijlocul meu
fix acolo, deasupra ombilicului,
aproape de locul desprinderii de mama, la inceput de timp.

Am stat azi, cu pupilele dilatate si dintii stransi,
privind inutil in sus, catre gandurile banale ale zilei
ce pluteau incremenite,
pasari schimonosite, surprinse in miscarea unui zbor fracturat
simboluri indescifrabile menite sa explice
ce mi s-a intamplat in tot timpul asta,
ce e cu toata viata asta,
simboluri naive, goale de sens.

Ianuarie

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Thu, 10 Jan 2019 15:20:00 +0000

E inceput de ianuarie, si o mica parere de rau iti curge incet prin tot corpul, fara un motiv anume. Nu e intr-atat de puternica incat sa te intristeze cu adevarat, dar ceva tot e. Din cand in cand oftezi usor iritat, simti ca ai vrea sa faci ceva sa o opresti, dar nu stii exact ce. Lucrurile simple de zi cu zi par mai complicate decat sunt, iar asta te face sa le mai amani un pic, cu inca o ora, doua..

Totul se repeta, e inceput de ianuarie, cerul e gri, zambetele nu sunt adevarate si dureaza mai putin ca de obicei.

Anul isi incepe propria viata, ca un parazit in noua gazda, provocand mici dureri si grimase.

Dialoguri socratice la vestiar

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Fri, 05 Oct 2018 07:44:00 +0000

Vineri dimineata la vestiar, 2 barbati in stadii diferite de dezbracare/imbracare stau de vorba:
- Ce faci azi? intreaba cel in pula goala.
- Umeri, tu?
- Plec spre birou, tragandu-si alene chilotii.
- Bine ca-i vineri. Auzi, da' tu unde mananci de obicei? zise asta fixandu-si mai bine coaiele in egãri.
- La foodcourt, imi iau vegetarian de la indian. Apoi isi curata energic urechea cu degetul mic.
- Da' ce, esti vegetarian?
- Da, m-am lasat de carne.
- Eu n-as putea, zise sugand din tubuletul de gel energizant.
- Face cancer carnea rosie. Acum cativa ani mancam 3 mese pe zi, toate cu carne, iar seara o sticla de whisky era doar a mea. Nu-mi placea altfel de tarie...
- I-auzi...
- Da, nu e de joaca. E mult mai bine acum, uita-te la mine, mult mai bine...
M-am uitat si eu. Era tot in chiloti.

Domn domn sa-naltam

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Wed, 03 Oct 2018 13:59:00 +0000

Bun acest colind, imi place. Daca elimini obsesivul vers "dom' dom' sa-naltam" ramane o poveste suprarealista, in care firul narativ e o meandra dintr-un concret cu aspect medieval. Randomul curge fin, bine plamadit de mintea unor crestini linistiti si flamanzi, cum se cade sa fie orice crestin in postul Craciunului. Dar: creativitatea e buna, oricare ar fi sursa ei.

Pe scurt, autorii colindului spun ca:
- Am plecat sa colindam cand boierii nu-s acasa.
- Dar unde sunt?
- Au plecat la vanatoare sa vaneze caprioare.
- Asa, si? Au prins ceva?
- Pai n-au gasit caprioare asa ca s-au multumit cu un iepuras.
- Si ce fac cu iepurele? Il mananca?
- Ah nu, doar ii iau blana ca sa faca o haina faina.
- Aha...inteleg... dar pana la urma de ce v-ati mai dus sa-i colindati?
- Ca sa vedem blana.

Ce ne invata basmul Alba ca Zapada

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Tue, 02 Oct 2018 11:11:00 +0000

Daca basmele Scufita Rosie sau Hansel & Gretel ne invata ca e bine sa nu ratacesti prin padure ca na, e periculos, mai ales daca esti un pusti/pustoaica, Alba ca Zapada insa este mult mai ermetic. Concluziile nu rasar facil, e greu de extras morala de la final.

Faptele sunt urmatoarele:
O fata foarte frumoasa ajunge sa locuiasca izolata in padure impreuna cu 7 (!) barbati minioni. Toate merg bine pana intr-o zi cand, o tipa foarte puternica care sta intr-un ditamai palatul de clestar, devine invidioasa pe frumosetea bietei fete si probabil pe situatia in care se afla (singura cu 7 barbati, e ceva). Asadar, cel mai probabil de plictiseala, gagica puternica decide sa-i curme viata fetei trimitandu-i un mar otravit. Alba ca Zapada haleste marul, cade blana, piticii plm, is devastati, ca le-a murit femeia. Intr-un final se gandesc ei s-o ingroape, numai ca, intamplarea face ca un print superb sa treaca pe langa casa izolata si sa-si dea seama ca, de fapt, femeia nu e moarta, ci e intr-un fel de coma. Ca-n orice basm, medicamentul e un sarut sincer. Alba ca Zapada se ridica, se indragosteste de print, se marita cu el, iar la nunta cei 7 pitici - bineinteles invitati de onoare - se distreaza pe cinste.

Concluzii? Pot fi mai multe:
1. Sa nu crezi ce zic ceilalti, verifica tu insuti. Printul ar fi putut sa creada ce au zis la unison cei 7 pitici si sa mearga mai departe. Cu totul altul ar fi fost finalul povestii, gen: 7 pitici au ingropat de vie o fata frumoasa.
2. Sharing is caring. Ca fata, nu e ok sa stai cu 7 pitici izolata intr-o casuta din mijlocul padurii. Oricand poti trezi invidia unor persoane influente care-s deja foarte plictisite de viata lor. In cel mai rau caz, daca tot te-ai decis sa te muti cu 7 minioni, lasa poarta deschisa si pentru altii...
3. Nu fii gelos pe trecutul ei! Chiar daca Alba ca Zapada a locuit o perioada destul de lunga cu 7(!) barbati (chiar si minioni tot barbati se cheama), printul nu s-a sfiit si i-a chemat relaxat la petrecere.
Asta inseamna sa ii arati ca o iubesti neconditionat!
4. Ca necrofil adevarat, regula e ca trebuie sa iei de nevasta moarta care se trezeste in timpul actului. Poate ca printul de fapt asta era, un necrofil cu acte in regula. Altfel cum sa explici coincidenta ca se gasea in trecere pe-acolo exact cand Alba ca Zapada parea ca a murit? Plus ca, poate ca asta a fost si adevaratul motiv pentru care i-a invitat pe cei 7 pitici la nunta, era complet impotent langa o Alba ca Zapada vie si vesela.

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Tue, 10 Jul 2018 07:59:00 +0000

Ne plac cuvintele ce inving timpul, ca: niciodata, oricand, gata. Ne plac situatiile in care vedem clar ca suntem vii, ca atunci cand la inmormantari laudam gustul nemaipomenit al colivei. Desertul viilor cu ocazia mortilor.
Suntem ca niste soferi priceputi ce conduc printre zile si ani si secunde. Iar momentul mortii ne pare ceva abstract, ceva ce se intampla doar altora.
Dar uitam ca moartea e ca un copil care sare in fata masinii si nu mai poate fi ocolit. Il izbim, sare sange pe parbriz si da, ni se rupe sufletul de tristete. Si ultimul lucru pe care il auzim e scrasnetul dintilor nostri, dupa cea mai sincera parere de rau de care suntem in stare....
Norocul nostru e ca filmul se termina brusc, imediat dupa scena asta de tot cacatul...

Clapele de zâmbet

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Fri, 21 Jun 2013 13:57:00 +0000

Trag pe nas clapele de pian
Cele albe.
Cele negre
Le fumez,
La două halbe.

Un zâmbet mic
S-a uscat tâmp
În colțul gurii tale
Citindu-mă.

Tragi pe nas clapele de pian.
Cele negre.
Cele albe le rulezi
Fumându-le
Zâmbindu-le.

Azilul de Porecle

noreply@blogger.com (gazebra) — Mon, 08 Apr 2013 11:52:00 +0000

Azilul de Porecle

dupa ani si ani am intrat in azilul de porecle. am recitit postari vechi, de cind lumea... am recitit ca intr o amintire povestea cu renii. e asa frumoasa blanda si catifelata ca un cintec de violoncel.
te simti ca un martor care priveste poemul cu renii infasurat intr un voal cald, de dupa'amiaza . masina ruleaza in valea dintre vii, ca intr o pelicula de film color vechi.
rena cu nasul zemos e clar o duduie bine, naratorul e un copil proaspat trezit din somn cu aripile botzite, din partea dreapta Magura Vrancei zimbeste.
Observatorul intra intr o bucurie laptoasa si usor usor adoarme.

am luat cheia de la gatul copilului si l am deschis. s a umblut lumea de speranta.

Azilul de Porecle

noreply@blogger.com (gazebra) — Mon, 08 Apr 2013 11:49:00 +0000

Azilul de Porecle

Puzzle

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Thu, 26 Apr 2012 11:10:00 +0000

Cum ar fi sa existe puzzle-uri porno? De-alea grele, cu piese multe, care facute, sa nasca orgii...

Sa stai o groaza pana nimeresti ce piesa reprezinta ce?... Acasa, pe covor, sa te holbezi excitat la locurile lipsa pana cand ti se impaienjenesc ochii si nu mai intelegi nimic din petele alea rozalii care se prefac satisfacute...

Dupa ce-l termini sa intelegi zadarul si sa te retragi in abstinenta.

Spleen

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Thu, 26 Apr 2012 10:26:00 +0000

Nu mai am acele gânduri zburdalnice și total inutile
Sunt cocoșat de povara responsabilităților mărunte.
Am nevoie de un sloi de gheață
Pe care să mă urc ca un urs polar ce sunt.

Să mă poarte către tropicele fierbinte al imaginației
Să se topească și să ma scufund în inconștient
Atât cât să-mi aud bătăile inimii din nou.
Să-mi fie singurul zgomot din timpane: inima.

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Wed, 03 Mar 2010 08:33:00 +0000

Pe google nu afli data cand ti-a murit bunicul.
Acum 10 ani, pe 1 martie.

Ghicitoare.

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Sun, 10 Jan 2010 21:48:00 +0000

Are un corp de sahist, de sedentar pasionat care uita sa manance.
Filiform si paros, ca un bat care tine in varf un dovleac.
Corpul batatorit de nopti dormite in scaun, cu capul pe birou.
Plin de fire de par ca un sacou plin de scame.
Un corp de sahist cu o minte de starleta porno.

Pacat ca are si blog si e de succes.Pacat ca stim cine e.
Pacat.

Gena agricola

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Tue, 17 Nov 2009 14:11:00 +0000

Ma gandesc la nevoia ancestrala a omului de a face agricultura.Avem codata chestia asta in noi, e un fel de instinct dobandit prin repetare. Probabil ca acum avem o gena agricola in noi - mica, dar e acolo.

Acum o luna, in drum spre NY, in autobuz, 2 koreeni jucau un MMORPG cu tarani , rosii, castraveti si cartofi...Probabil Farmville. Erau fericiti, cu toate ca sunt sigur ca prima oara cand au atins o sapaliga a fost cu sageata de la mouse.

Pentru mine e clar: avem nevoie de agricultura atat de mult, incat suntem dispusi sa ne batatorim mainile chiar si pe tastatura.

Ce e o floare?

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Wed, 14 Oct 2009 08:28:00 +0000

M-am intrebat.

Un raspuns tehnic ar fi ca e o multime multicolora de penisi indreptata spre cer . Stamine colorate pline de polen. Penisi privind cerul dintre petale.

Mirosim organe de ne mananca nasul. De-asta sunt unii oameni alergici, mai ales primavara, cand cerul se face mai albastru de-asupra campului plin de flori.

Si da, imi place cuvantul penisi. Ce daca nu exista?!

Sotia-inger si amanta-bucatareasa

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Mon, 21 Sep 2009 13:51:00 +0000

Mereu a fost un gurmand. I-a placut o mancare buna,un pahar de vin dupa masa...o siesta linistita si un desert vanilat si cremos...

Avea o nevasta superba si o masina italiana, ar fi putut fi si invers si nimeni nu s-ar fi suparat.

Dar nevasta superba nu stia sa faca de mancare. Mai mult de o omleta cu bucatzele mici de coaja de ou si branza, nu putea. Dar cum sa te superi pe ea cand ii oferea clipele cele mai intense de dragoste pasionala? Cum sa te superi pe o faptura cu fata angelica si sani de starleta? Ce sa-i ceri unei femei printre ale carei picioare poti vedea ochiul de la aragaz?

"Si totusi, stomacul / Si totusi, papila" , cum ar spune Paunescu. Nevoia unei mancari bune era la fel de puternica precum nevoia de frumos. Nevoia de rozmarin delicat il sfasia la fel de mult ca nevoia unei priviri galese. Un zambet nevinovat plin de subinteles sau o friptura zemoasa si frageda la cuptor? Dilema. Razboi launtric. Suferinta.

Intr-un final si-a gasit salvarea. O cheama Maricica si a cunoscut-o intamplator cand a gresit toaleta de la restaurant cu bucataria. A intrat peste ea, ea i-a zambit si i-a poruncit : "Ia de gusta domnule din ciorba asta, daca tot ai navalit asa!".

Maricica gateste dumnezeieste de la inaltimea celor 90 de kile ale ei. Din pricina fundului nu-i vezi aragazul, dar mancarea, ah mancarea, o Dumnezeule nimic nu se compara cu mancarea ei divina!

Acum lipseste cu orele de acasa, sta la amanta lui bucatareasa. Se duce si-i face piata, sta langa ea in bucatarie fascinat de mirosurile ireale, asculta povesti cu marar si patrunjel, ii zambeste tamp cuprins de o pofta salbatica. Gurmandul din el zace extatic, insa barbatul admirator de frumos zace incremenit atunci cand Maricica isi ridica sortul patat cu toate celea...

Ca si in viata, finalul povestii e unul ironic. Intr-o buna zi Maricica s-a dus sa munceasca in Italia. Sotia-inger, ca sa nu-si piarda sotul, a invatat sa gateasca. El, dupa atatea excese, e la dieta.

noreply@blogger.com (gazebra) — Mon, 10 Aug 2009 17:02:00 +0000

Am un catel labrador, care e vesnic flamand. Adora bucataria. Adora toate aromele din bucatarie, si cum cade soarele pe le si le incalzeste. Adora mancarea gatita, cu de toate: cu gogosar, cu cimbrisor, cu sos din belsug, cu orice are leustean etc. Am sa I fac intr o buna zi o rochita cu buline si am s-o las a gateasca. Sigur s-ar descurca.. .
Cand ii dai ceva de mancare din mana, harpaneste constructia bio-calorica in mare graba ca nu care cumva sa te razgandesti. Inca ceva important: de vreo 6 luni o tin la dieta pt ca detine o cantitate considerabila de purcel deghizat in caine Labrador-retriver. Acum e mult mai bine, pt ca am dus o si la curs de gazela.
Zilnic ii dau doua trei nume noi. De exemplu azi i-am spus cam asa: “anki-pupanki”; dupa vreo 2 minute, am revenit in forta cu “inchi-pupinchi”; apoi, mai spre amiaza am dres-o cu “ari-penki”. Ea intelege foarte bine pentru ca a fost dresata inca de cand era copil si avea pernitele roz si credea ca lumea o sa fie tot timpul plina de balarii.
Inca un amanunt”: tine cu echipa shastior donetzk (asa zice ea). Asta ca sa intelegeti mai bine cu cine avem de a face…
Intr o zi a venit la mine o prietena si i a adus Donei din munti un carnatz. Un carnatz din urs. Dona l-a infulecat hulpav, dupa care s-a tolanit pe jos. N a trecut multa vreme si s a transformat, prêt de cateva clipe, in somon. Asta ca sa stiti cu cine aveti de a face…

noreply@blogger.com (gazebra) — Sat, 01 Aug 2009 14:45:00 +0000

In comuna Vadul Oii din judetul Valcea s a anuntat vizita incognito a unui distins om de afaceri cunoscut in toata lumea. Emotii mari din partea satenilor ingramaditi in camera de primire de la caminul cultural.

- Dar cine vine? Ce se da? se auzea in multime
- Ce om! Doamne, ce caracter...
- Sa-i dea Dumnezeu sanatate si lui si copiilor lui, spuneau care mai de care batranica printre lacrimi si frangeri de maini.
Nu se stia nimic clar, dar se zvonea ca ar fi vorba de un om din strainatate foarte bogat.
Celebrul anonim a facut o donatie colosala primariei orasului. Pachetele s au descarcat cu ajutorul satenilor in jurul amiezii, dupa ce primarul a tinut o scurta cuvantare hurducata si nebagata de nimeni in seama . In timpul descarcarii marfii, o aversa de ploaie grabi pasul baietilor, si un nor de colb se ridica deasupra multimii dand un aer de operatiune in extrema.

- Dar cum il cheama ca sa stim sa-l pomenim?! striga preotul.
- Este anonym! suiera multimea.
- Oameni buni, am sa va rog sa nu va ingramaditi, sa nu ne facem de ras in fata omului. Macar pana pleaca… glasui primarul fara personalitate.
- Ce inseamna anonym, bunica?
- Adica el nu are nume.
- Si cum il striga?
- Mai taci odata din gura ca te duc acasa! il smuci batrana cu pofta de chelfaneala pe copchil
…

Binefacatorului anonim a donat comunei Vadul Oii un tir de genti marca Luis Vuitton.

noreply@blogger.com (gazebra) — Mon, 27 Jul 2009 09:53:00 +0000

Fashion TV.
Buuuun. Pana aici e bine. Glamour, lumini, umbre, dezabieuri, priviri vulpasine/inocente/impenetrabile whatever
Prinzi cate o prezentare la care ramai hipnotizat. Pana nu incepe reclama nici nu respire macar, femeie barbat nu conteaza ce esti, te prabusesti intr o dulce stare de visare in care ai vrea sa ramai pe veci
Victoria Secret (secretul Victoriei): sanii peste standard, curbele mai curajoase, picioarele tind cu usurinta la infinit, iar toate aste, de parca nu ar ajunge doar anatomia, sunt innobilate cu scenario din natura: Femeia Future, Femeia Pupa, Femeia Inger, Femeia Felina in total Femeia Inefabila.
Oh, cate variante raman deschise… Imi vine in minte un cuvint. Un cuvint nu tocmai potrivit, dar, cum am spus, inefabilul e rege si accepta orice provocare. Deci, probabilistic la un moment dat o sa vedem si Femeia Tartitza. Dulcineele isi vor plimbe tartitzele fabricate précis din materiale scumpe, taftale, brocarduri, matasuri colorate mii, ancorate cu ace, bolduri, parfumate, aurite. Decor flamboaiant, blitzuri, cocktail, aplauze, sampanii si fericiri secrete in culise. Mega prezentare! Femeia Tartitza a fost lansata.
Fiecare ramane marcat. Fericirea mondena e sticky

despre hipism

noreply@blogger.com (Cretinescu) — Fri, 03 Jul 2009 12:11:00 +0000

el era un jocheu mai special. nu purta echipamentul ala de hitlerist pitic cu cascheta de-aia primita in dar de la bunica. costumul jocheilor nu protejeaza, ci inveseleste audienta. iar el nu vrea sa inveseleasca pe nimeni. el e altfel, iar audienta lui nu e decrepita si snoaba. e vie si sincera.

si nu era nici mic de statura si slab si plin de politeturi inutile. acum voi saluta calul, dup-aia salut publicul, salut obstacolul, ii salut si pe ceilalti cai, salut tot ce prind pe hipodrom...nu. el nu era atat politicos. nu saluta decat cunoscutii.

calul de sub el tresalta spasmodic la fiecare gand. obstacolul sta pitit in coltul camerei, iar calul e verde.

oda tie, jocheu claustrofob, calarind pe fantasme!