La Multi Ani, Ion Iliescu!

Pentru ca, daca nu erai matale, cine stie cat de bine o duceam acum si habar nu aveam ce e cu noi. Eram o haita de romani debusolati, pierduti prin normalitate, prosperitate si o viata catusi mai putin de gri decat acum. Noroc c-ai fost matale, nea’ Nelule, c-asa stim cu totii unde suntem. In cacat! La Multi Ani, nea’ Nelu, sa ne-anunti cand ai de gand sa mori, sa-ti chemam minerii sa-ti cante la mormantu-ti mare, mare viitor!

La Multi Ani, Jean Vladoiu!

Pentru ca, daca nu erai tu, nu pierdeam noi cu Elvetia in 1994 si naiba stie daca mai aveam sansa sa castigam cu Argentina lui Diego. Cartonasul tau rosu a pus Romania in cartile de recorduri ale campionatelor mondiale de fotbal, drept pentru care ma inclin, Jeane! Intrarea ta la Christophe Ohrel, jucator cu care am si un abtibild intr-un carnetel in care am adunat o colectie cu jucatorii de la Euro 1996, ne-a inmuiat inimile. Un “Pe ei, pe mama lor!” dus la perfectiune de artistul Vladoiu, de sculptorul cu crampoane trecut prin toata tripleta bucuresteana. Muie Raducioiu, muie Hagi, traiasca Jean Vladoiu, romanul nostru care nu s-a lasat mai prejos de renumele-i natiei!

La Multi Ani, Nutu Camataru(Ion Balint) si Fane Spoitoru(Ion Titisor)!

Nutule, trai-ti-ar famelia, Sile si calu’ eliberarii tale! Daca nu erai tu, unde mai era interloapa romaneasca?! Unde-s vremurile unde le bateai cuie in cap dusmanilor? La Multi Ani, Fane! Daca nu erai tu, nu se mai speriau nemtii de noi si nici nu vedeau romanii marci germane la inceputu’ anilor ’90. Muncite, s-avem pardon… Cine mai era ca tine, sa-si boteze baiatu’ la Palatu’ Parlamentului, de gat cu Paunescu? Traiasca!!!

La Multi Ani, Ion Antonescu!

Pentru c-ar fi nevoie…

Epilog: De-acum si inainte, va urma…

80% din cuplurile pe care fie le cunosc personal, fie le cunosc povestea, fie le intalnesc pe strada, se compun dintr-un prost si o vita. Asta pe scurt. Ea, o tuta imputita. Un animal jegos, care nu stie decat sa vorbeasca pe nas, sa stea imbufnata si sa para neclintita, dura si neiertatoare. De parca al dumneaei cacat miroase a liliac timpuriu, si nu a fecale proaspete, calde, uneori mai rau decat alea de instalator constipat. El, un dobitoc fara coaie, un lingau si un afront asupra rasei purtatoare de pula. Incearca din rasputeri s-ascunda aparentele sub averse de zambete prefacute, fortate, scremute, ca si cum stie ca e jenant, dar incearca sa nu dea de inteles ca e jenat. Deh, lumea s-a schimbat. Astazi, nevoia de a-ti mula un vagin pe penis te impinge la mai multe decat te crezi tu insuti in stare, inclusiv auto-mutilarea onoarei si a respectului de sine.

Trecand peste faptul ca femeia s-a transformat intr-un plastic superficial, prefacut si, pe alocuri, mizerabil, barbatul s-a facut si mai rau. Circulau si pozele alea pe facebook, daca mai tineti minte, in care diversi barbati celebri ai anilor ’50-’60 erau comparati cu translatiile lor, pe axa timpului, in prezent. In ziua de azi, John Wayne sau Humphrey Bogart sunt Adam Sandler si dobitocul ala din Twilight. Suficient de sugestiv, probabil. E trist ca fumeile nu mai sunt Marioane Monroe sau Grete Garbo, desigur. Dar si mai trist e ca pe pseudo-femeile astea le cauta si le suporta niste neica nimeni. Niste pisorcosi care cauta confirmarea unor nespalate…

Personal, ba, va recomand sa va pusi-pusi in continuare toantele. Stati de sa va curga si balele pe locurile pe unde au pasit. Daca asta va face sa dormiti mai bine noaptea, daca asa puteti sa culcati prostovancele astea, dati-i drumul. Fiecare cum poate, scopul scuza mijloacele. E chiar o sursa misto de entertainment cate-un cuplu din asta unde ea merge si el e dupa ea… In orice caz, barbatul s-a prapadit, mai e barbat doar pe motive biologice; cat despre femeie… (inlocuiti voi punctele, ca eu m-am scarbit cu totul). Ridicol!!!

E  nasol sa te uiti pe strada la cate-o trecatoare si sa nu mai poti sa-ti binecuvantezi ochii cu natura. Natura efectiva! Trotuarele sunt acum ca meniurile de la Mac: pline de varietati de plastic, care mai de care mai colorate, mai fals mirositoare, mai nesanatoase, care nu fac decat sa-ti dauneze, in ciuda placerilor foarte scurte si precis superficiale.

Dimineata, la un curs la facultate, o colega din asta din polistiren, afisa, ba chiar cu fala de voievod, o manichiura cu unghii false. N-am pomenit pana acum ce-am vazut: unghii roz strident, cam de vreo 4-5 centimetri lungime, ca mi-era si frica sa o fac sa-mi arate dej’tu mijlociu, sa nu care cumva sa-si scoata vreun ochi sau sa-si sfasie vreo nara. De la asta, am pornit o discutie cu colegii care incercau sa-mi spuna ca e optiunea fiecaruia sa-si faca ce doreste, atat timp cat se simte bine cu ce-si face.

Bai, eu aveam doar o singura intrebare pentru domnisoara: cand te duci la buda, dupa ce te caci, cum te stergi la cur cu unghiile alea lungi cat un penis de asiatic? Nu te zgaraie? Nu te doare? Nu zic ca ai fi stramta, zic doar ca penisul e finut, e rotund si nu inteapa… Zic si eu, intreb si eu…

In orice caz, observ cum tot mai multe pasarici aleg sa-si mutileze, de-a dreptul si de-a stangul, intregul corp. Daca le intrebi de ce o fac, toate iti ofera unul din doua – sau amandoua – raspunsuri: pentru ca se simt bine si pentru barbati, sa arate bine. O pula! Fix o pula! Mi-e greu sa cred ca o toanta din aia se, repet, poate sterge la cur sau la pasarica cu unghii din alea, mi-e greu sa cred ca e comod sa te trezesti cu doua ore inainte de ce ai planificat pentru a-ti da trei randuri de glet pe moaca si mi-e si mai greu sa cred ca barbatii, in general, prefera vopsite din astea. In continuare, nu pot sa concep ca plasticurile astea, utilizate excesiv, fac bine nici pe termen scurt, nici pe termen lung. O data ca va slutiti groaznic in timp – femeile nemachiate nu sunt urate, sunt urate pentru ca s-au machiat in draci pana atunci si acum sunt ca niste babe uscate – si, doi, nu cred ca pudra, rujul si unghiuta va obtin confirmari in diverse cercuri sociale. Deci, DE CE?

Dragelor, e foarte nasol sa veniti colorate ca niste pauni si impopotonate cu tot felul de jucarele. Vindeti imagini false. Si va rog: pe viitor, nu ma mai pacaliti ca o faceti ca va simtiti bine. O femeie se simte bine la cumparaturi, la pat si in masina. Restul e caterinca… Trist e ca toata treaba e continua si in crestere asa ca, in curand, vom ajunge sa comandam femei naturale. Ascultati ce va zic eu…

Bonus: astazi, prin oras, am vazut o femeiusca rasa pe cap si cu tate mici. Arata senzational! Asta in completa neconcordanta cu ce zic unii tampiti…

Trend-urile sunt niste cacaturi. Niste scuze impinse de niste neica nimeni, fie pentru a vinde ceva unor prosti, fie ca alti prosti sa aiba in ce fel a-si justifica prostia. In general, cand e vorba de trend, e vorba automat si implicit de prosti. Si, intotdeauna, de multi prosti. De FOARTE multi prosti, pentru ca ceva se transforma in trend atunci cand multi multi prosti o iau in gura ca fiind ceva cool, ceva fain, ceva misto. Frectii…

De originalitate ducem lipsa. De fapt, mai mult decat atat, de uitare cronica. De uitarea de unde am plecat, de unde s-a inceput totul. De radacini, de istorie… BUG Mafia au zis-o foarte bine, dupa cum se-aude si in prologul articolului: degeaba te bati cu pumnii in piept daca n-ai fost acolo. Sigur, se poate si din mers, dar din mers nu e sinonim cu peste noapte.

Si unde vreau sa ajung, de fapt…

O data cu articolul asta, s-a (re)pornit un trend, luand o prea mare amploare: haterul. E cool sa fii hater! E misto sa fii la un loc cu haterii! Toata lumea e acum un hater. In engleza, prima expresie care-mi vine minte e “everybody’s a critic”. E o expresie cliseu, dar si cliseele se cheama clisee pentru un motiv. Am absentat de pe twitter si din online o bucata buna de vreme in vara asta. De fapt nu, nu am absentat, am fost mai degraba inactiv, caci din umbra, am mai urmarit ce si cum. Dupa articolul acela in care eu, alaturi de alti cativa foarte buni prieteni si parteneri de cauza din online, am luat de guler niste baieti cu prea multe aere de ba’eti, lumea s-a cam impartit. O bucatica mica au fost cei care au felicitat discret si la obiect toata miscarea si care au ramas la fel si dupa. O bucata mai mare a ramas fidela pupatului in cur si au inceput sa suga parca cu si mai mult scuipat din pula alora cica mari si tari. E treaba lor, nu a mea, eu nu m-am sters la gura dupa, ei stiu ce si cum. Se aude, Vasile? Ca tu si-acum te cauti dupa baxuri de batiste de hartie… La’ ca stim noi…

Exista insa si o a treia categorie. Cei mai imputiti si mai scarbosi, cel putin din punctul meu de vedere. Aia care au fost online in acea zi de primavara-vara si care au speculat momentul. Un retweet, un tweet inspirat, o bagare in seama si hop, se infiintara, dom’le, le nouveau courrant de hateri autohtoni. Toti care mai de care mai de acord. Toti explodasera de parca fierbea pan-atunci ura in ei si venira revolutionarii, il mai omorara o data pe Ceasca, si le dadura amu’ slobod la gura. Slobod, nu sloboz, da, Vasile? La’ ca stim noi…

De atunci, toata lumea-i hater. Dar nu, e doar vorba de o cotet de prosti, atat…

Noua ne-a mers… Am luat o aspirina, am facut niste flotari, ne-am umflat muschii si cand am pocnit sacul, s-a rupt cu totul! Lumea ne-a bagat in seama, unii s-au simtit sa scrie, altii s-au nesimtit sa ne porcaie. Am fost facut albie de porci de-un oarecare tulcean, acum cu buletin de bucale, dar a mers. Trupa aia a facut atunci un val. Mic, mare, sa judece publicul. Dar am fost acolo…

Tu? Tu erai acolo in ziua aia? Tu erai acolo atunci cand Eugen Paun il descoperea pe Bargau cu manarelile care-l faceau, peste noapte, bloggerul cel mai citit din univers? Erai acolo cand Blogatu era sacul de box al majoritatii? Nu cred c-ai fost acolo nici cand Makavelis ii inunda putin Whirlpool-ul lui Piticu. Si nici cand un alt mare, mare om, Chinezu, ii fura o idee de hashtag – ajuns apoi foarte popular, evident! – lui Ellunes. Si crede-ma, ca aici stiu pe pielea mea, n-ai fost acolo cand am luat-o peste bot de la niste oligofreni o zi intreaga in orele de dupa articolul faimos… Apropo: cati dintre voi haterii astia de hartie igienica si stiti sa radeti de Vasile Manu, stiti, de fapt, de la ce a plecat toata treaba? Astept…

Din partea mea, dragilor, ca nu-s eu nici presedintele, nici ISP vostru si nici constiinta voastra penibila, fiti hateri. Cautati pe net definitii, uitati-va la aiurea, Ellunes si Eugen pentru modele, n-aveti decat. Ce pot sa va zic eu e ca n-ati fost acolo. Iar daca n-ai fost acolo, nu mai vorbi pentru ca NU STII!!!

Doamna mi-a servit astazi un banc…

Din camera fiului se auzea: ‘‘ baby baby baby… Ohh,baby baby baby… Oh baby. Deodata, mama intra brusc in camera fiului intrebandu-l pe un ton furios. Ce faci aici? Fiul: Ma uit la un film porno. Mama: Ce usurare credeam ca asculti Justin Bieber!

Bun, nu? Si totusi, e mai mult decat atat…

Stateam si ma gandeam: sa fiu tata, ce i-as servi eu fiului meu, din cotidianul din dotare? Sa ii dau s-asculte Justin Bieber sau sa privim impreuna la filme porno? Ma rog, asta in ideea ca decizia e doar a mea si ca maica-sa e, sa zicem, plecata la munca vreo 80 de zile in minele de sare, intelegeti voi… Deci, ce sa fac cu el? Si sincer, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa-i arat cum parcheaza tiru’ in garaj decat cum danseaza baiatu’ ala cu freza nedeterminata si camasa neincheiata. Si am sa va zic si de ce…

PENTRU CA NU VREAU SA AM UN FIU DEBIL!!!

Da, de aia! Decat sa imi invat copilul cu Justin Bieber, cu coloraturi fara substanta, cu valori superficiale si cu modele de prost gust si, pe deasupra, de durata mai scurta decat o amanta, prefer sa-l invat sa, uhmmm pardon, futa corect. Da, e explicit! Da, poate o fi si scarbos, nu stiu. Dar eu prefer ca fiul meu, pe langa educatia de rigoare, pe care cu siguranta ca ma voi asigura sa o primeasca si sa o slefuiasca asa cum trebuie, sa mai stia si sa isi foloseasca al doilea creier asa cum trebuie.

Acu’ ce sa zic, e grav ca muzica a ajuns intr-un asemenea hal incat s-o preferi a doua dupa un film porno, dar in momentul in care putulica asta fara floci e de vreo 10 ori mai vizualizat decat Michael Jackson, poate e si normal sa-ti educi copilul, fie si sexual explicit, decat sa-l lasi slobod si sa pice in plasa oamenilor de marketing din spatele dracoveniei asteia. Nu, pe bune, ia ganditi-va: sa-mi invat baiatul tainele sexului – si educatia implicita –  cu exemple concrete, sau sa-i pun asta pe repeat?

Problema e ca nu stiu ce ma fac daca am fata… Desi cred ca si pe aia as prefera sa o invat pe unde, cu ce, cum si de ce, ca si asa n-am cum sa fac pe strajerul cu barda la, uhmmm pardon a doua oara, pizdusoara dumneai toata viata, nu? Tot o sa mi-o futa unu’, macar sa se prezinte cu staif’, stil si senzatie, decat sa fredoneze “baby, baby, oooooooh”…

Nici nu stiti cat rau le faceti, de fapt, fetelor voastre. Da, va cred. Stiu, o sa-mi spuneti ca stiti voi mai bine. Ca vreti sa le protejati, ca dincolo curte sau de usa apartamentului zace bau-bau, gata sa le inhate, sa le infunde pe drumuri intunecate. Si va cred ca, de indata ce medicul va rosteste c-aveti o fata, vi se modifica creierul intr-un mod incredibil, ireversibil si irevocabil. Da, stiu ca si voi, taticilor, ganditi ca, atunci cand erati adolescenti, le culcati pe toate. Una dupa alta, alta dupa cealalta, da, stiu si banuiesc si asta si ca, astfel, ganditi ca nu ii vreti fetitei aceeasi soarta.

Da’ totusi, care soarta atat de neagra…?!

O vorba din popor spune ca, daca doresti incredere, tre’ sa oferi incredere. Si acum ganditi-va cat sunteti de incuiati. Cat sunteti de duri si de incapatanati. Cat sunteti de neclintit. Pentru ce? Stiti sa-mi spuneti pentru ce?! Si nu, n-aveti voie sa raspundeti cu foarte deloc argumentul non-valabil Stiu eu mai bine, tu taci! Nu, asta nu e un argument, asta e o dovada de limita, limita bazata pe varsta. Nu tine. Deloc!

Va spun eu ce faceti, de fapt, intretinand acest mod proxim tiranismului si impunand reguli stupide…

Fetele voastre sunt, ati ghicit!, niste oameni. Oameni care, iar ati ghicit!, fac parte dintr-o societate. Societate care, de data asta nu cred ca mai ghiciti, functioneaza pe baza unor reguli de comunicare, interactiune si comportament. Pan-aici e teorie spusa frumos… Voi ignorati treburile astea pentru ca sunteti niste prosti care refuzati sa va adaptati mintea si principiile progresului la care suntem cu totii supusi. Va tineti fetitele in casa pentru ca va e frica sa ce? Sa nu se futa? OK, pana cand?! De fericirea si placerea si dorintele copilului vostru ati auzit?! Cresteti-va dracu’ copilul cu atentie, fiti circumspecti si cu reguli stricte de mici si pana la un punct, dar apoi pricepeti naibii ca, tinandu-l in continuare in lacat, creati o bomba sociala care nu va sti niciodata in ce fel sa reactioneaze, indiferent de situatie. Si in plus, v-ati intrebat vreodata de ce fata voastra dobandeste, subit, atitudini reticente si poate chiar si zeflemiste?! De-aia, boule de tatic, pentru ca nu stii sa comunici cu el, sa ii intelegi nevoile si sa vorbesti despre toate, dar apoi sa IL LASI sa inteleaga pe pielea lui.

Nu, fata voastra nu o sa fie niciodata o depravata pentru ca nu o tineti voi in lacat si nu sunteti voi duri si stricti. NU! O sa ajunga MAI RAU pentru ca, la un moment in timp, si asta v-o spun SIGUR ca se va intampla, va scapa de tine. Si va da, deodata, de o lume minunata. Colorata, cu miresme interesante si cu zero restrictii, dar, in acelasi timp, cu niciun fel de stiinta in arta de a reactiona, de a distinge, de a rationa si, in final, de a alege.

Si atunci, boule de tatic, sa nu te prind ca-mi spui ca nu ti-am spus… Ia aminte si las-o afara acum, pana nu e prea tarziu. E bine sa mai dea si ea cu capul de pragu’ de sus, sa o doara si sa se maturizeze. Ai de ales, taticutule, da’ de data asta nu mai ai cum sa zici ca nu stiai…

In fiecare vara, tineretul romanesc reuseste, printre mici sclipiri de fada inteligenta, sa dezamageasca. Si, in asa fel incat regresia sa fie completa si dovedita, in fiecare an, acelasi tineret n-are nicio emotie in a se autodepasi in dezamagire, fata de anul precedent. Vorbesc despre bacalaureat…

Paranteza: Acum cateva luni, imi aduc aminte ca zarisem, printr-un link de pe twitter, cred, o caricatura. O comparatie intre scoala din 1981 si cea din 2011, la o distanta de 30 de ani, deci. In stanga, in 1981, parintii, copilul si profesorul, cu totii impreuna, consultau catalogul. Replica parintilor incruntati era catre odrasla lor: “Ce-i cu notele astea?!” In 2011, aceiasi parinti, copil si profesor, la fel de impreuna, consultau catalogul. Replica parintilor incruntati era, de data asta, catre nevinovatul profesor: “Ce-i cu notele astea?!”

In 2005, subsemnatul, care incearca sa se disculpe de impresia de om laudaros pe care urmeaza sa o ofere prin a va asigura ca nu face parte din acea categorie, trecea bacul cu o mandra medie mai mult decat decenta. Desigur, emotii cu carul. Problema nu se punea daac BAC-ul meu va fi trecut sau nu, problema se punea ca asteptarile tuturor, inclusiv ale mele, erau destul de mari, un rezultat ce nu incepea cu 9,xx nefiind acceptabil de catre nicio entitate.

In 2011, tot subsemnatul, observa cum, la liceul sau din umila localitate de provincie, din ce in ce mai multi elevi isi pun foarte serios problema nepromovarii acestui examen. Examen care, intre noi fie vorba, e un mare rahat, comparativ cu incercarile prin care individul va trece din acest moment incolo. An de an, cuantumul nepromovatilor e din ce in ce mai mare. Ingrijorator de mare… Mai am ocazia sa mai impart cate o conversatie cu unul, cu altul, chiar si cu celalaltul. Ati fi surprinsi cati sunt cei care realmente si foarte serios au mari dubii, fundamentate, in privinta promovarii acestui examen foarte simplu, la urma urmei…

An de an, lumea se prosteste. Nu mai stiu daca e de vina sistemul, progresul tehnologic, calculatorul, profesorul, parintele, nu stiu. Pe de alta parte, nici statisticile de la televizor nu ma intereseaza, majoritatea fiind subiective si tendentioase. Socul cel mare a fost cand am constientizat de faptul asta cu propria-mi fiinta. De pe bancile liceului ies, daca ies, intr-o imensa pondere, niste ratati semianalfabeti, cu grave probleme si lacune in educatia de baza. Repet, DE BAZA, nu vorbim de fineturi, de tandreturi sau de specializari… Ca un exemplu, NU VRETI sa stiti cati, doar aici la mine-n urbe, au ales “Ultima noapte de dragosta, intaia noapte de razboi” ca text pentru eseul de la punctul III, a carui cerinta era de a caracteriza un personaj dintr-un text DRAMATIC!!! Am inteles ca trend-ul a fost pe tara… Sugestiv?

Din liceu ies tampiti, in facultati deci intra idioti, iar din facultati ies, an de an, generatii din ce in ce mai idioate. Departe de a exagera si de a duce totul la paroxism nefondat, dar mi se face parul de maciuca cand vad studenti integralisti care nu stiu sa se exprime, cand vad absolventi de liceu de matematica informatica cu dubii in a promova examenul la matematica sau viitori absolventi de facultate cu grave deficiente intelectuale de orice fel. Mai grav e ca, realmente, nu prevad niciun fel de solutie. De ce ma intereseaza? Pentru ca si mie, candva, cineva va trebui sa-mi plateasca o pensie. Ori nu ma pot culca linistit, la pensie, cand imi las paine, margarina si reteta la farmacie in mainile unora care nu stiu, inca, cum se scrie verbul “a imbraca”…