Și-mi povestea colegul despre un recent studiu antropologic făcut în lumea homosexualilor cu studii superioare care proveneau din foști heterosexuali profesioniști. Studiul încerca să creioneze o idee despre motivul pentru care acești oameni se transferaseră de la o echipă la alta în diverse perioade de mercato. Țin să spun că, în principiu, nu am nimic cu populația gay. E problema fiecăruia în cine și-o bagă și pe cine lasă să i-o vâre sau nu, atâta timp cât e fără emancipări nesimțite. Atunci avem o problemă pe care aș rezolva-o și cu (din păcate uitatul dar foarte eficientul) lunceagul.

Mă rog…

Una din concluziile foarte interesante ale autorului acestui studiu a sunat cam așa, parafrazând, desigur: homosexualii în cauză renunțaseră la femei în momentul în care, pentru sufletul și dorințele lor, femeia nu mai avea nimic de ascuns. Femeia era complet dezgolită, atât de ușoară și de simplă de descifrat, încât nu mai prezenta un interes. Și aici interveni discuțiunea în profunzime despre femeiușci și ale lor standarde care-s în picaj cu fiecare sezon de toamnă, când domnișoarele ies din vizuine și apar noile colecții de eleve în clase terminale, studente venite de la campagne și alte specii.

Astăzi, femeia, fata de rând, tânăra adolescentă și-a coborât într-atât standardele încât mai că le-aș blama pentru perpetuarea manelelor, a muzicii de prost gust, a prost gustului în general, ca mod de viață, ca etalon al confirmării pe scara socială. Scriam cândva, demult, despre talentul românului de a da de pământ cu brand-uri consacrate și a le aduce la nivelul de mărci ale cocălărismului și pițipongelii. Printr-un procedeu asemănător, femeile au ajuns să fie insipide, neatrăgătoare, plictisitoare. Obiecte colorate, pe alocuri chiar prost colorate, un fel de obiecte împăiate pentru uz de scurtă durată, fără substanță și uscate, trecute.

Măi dragi femei – cum își începe Piersic frazele – multe din voi sunteți sărăcuțe cu duhul. Sunteți atât de proaste încât a vă culca nu mai e, de foarte multă vreme, o provocare, un joc, o vânătoare savuroasă care să se încheie cu actul carnal, pentru că a vă culca se rezumă la a vă arăta chestii colorate, de a vă turna în gât alcool ieftin sau a vă vorbi vrăjeală, jmenăreală. Oricine poate să fută, nu trebuie nici diplome, nici aprobări de la partid, nici meditații. S-ajungi acolo, față în față cu fofoloanca roză și suculent-a Măriei ar trebui să fie mai interesant. Zic și eu… Desigur, nu mă plâng… Această cruntă lipsă de clasă și respect de sine ne simplifică nouă misiunea de a, iertare, fute ce ne dorește inima. Vrem o fomeie s-o umplem de penis?! În 2012 e mai simplu ca niciodată, bucuria noastră și a junorilor noștri per sempre înfometați și dictatori, pe alocuri.

Însă, per total, fauna feminină și-a prăpădit fascinația. Nicio femeie nu mai are secrete, nu mai e complicată în sensul interesant al ideii. Mă uit, uneori, la maică-mea și văd o specie pe cale de dispariție. Văd în ea ce nu văd deloc printre tinerele aspirante la rolul de femeie. Ideea de femeie, specia femeii este una într-un declin ce tinde către ireversibil, iar soluțiile nu vin de nicăieri. O spun cu gust amar, cu nod în gât și cu relativă amărăciune că, scumpelor, puține ați ințeles ca pizda din chiloți e mai mult decât un organ, mai mult decât un pașaport pentru crini, telefoane și farduri, mult mai mult decât o justificare a comportamentului vostru. Vaginul vostru înseamnă și o atitudine, poate chiar și o responsabilitate. Chestii pe care refuzați să vi le mai însușiți, multe din voi. Toate aveți pizdă, puține sunteți femei. Culmea e că tot voi aveți pretenția să vă numim așa, să ne comportăm ca și cum ați fi și aveți tupeul să ne faceți pe noi porci…

Nu mai fiți voi scroafe insipide și fără moravuri și vă promit eu că voi încerca să pornesc mișcarea pentru upgradarea bărbatului secolului XXI. Pân-atunci, însă, vom continua să vă futem și atât. Și vaginul, și sentimentele, și ideea c-ați fi sexul frumos, sofisticat si cizelat, șlefuit. Scroafelor!

Astăzi, a reîncolțit în mucegaiul meu cenușiu o mai veche problemă pe care-o port după mine și o am cu o bună felie din muierile de se plimbă pe străzi, anume…

Știu că doare, dar trebuie să v-o spun: unele dintre dumne’voastră sunteți ireversibil de grase și nu vreți să vă îmbrăcați in consecință! Da, și eu o dată cu voi… Și mie-mi place sa mănânc câte-o bară întreagă de ciucalată și azi, la cantină, am umflat frigiderul cu o ceafă de porc cu cartoafe înecate în ulei. Ei, ne place, o viață trăim. Să ne judece Eminescu, eventual, după cum spuneau Doina și Ion Aldea Teodorovici, Dumnezeu să-i odihnească în pace… Dar, știind că ciocolata și ceafa îngrașă și mă fac rotunjor si bolfoșel, mai plăcut sau neplăcut, mă forțez să nu rănesc, mai apoi, retinele din mediul înconjurător. Azi mi-a fost dat să văd o chestie din asta care tindea la infinit, un cașalot interminabil, un fel de leu de mare eșuat pe teritoriul semeței capitale a Moldovei românești, care purta colanți de piele… Apăi doamnă dragă, iertați-mi lipsa tentativei de politețe, dar dă-o-n Paștele și-n mititeii mă-tii, dar nu am nicio vină că ești interminabilă, iar tu ar trebui să-mi respecți inocența asta prin a-mi conserva integritatea stomacală și să nu te îmbraci mai mulată decât stripteozele când tu cântărești cam cât vreo opt din ele la un loc. Îmbrăcate… Îmbrăcate, îți dai seama?!

Ma bucur că nu aveți complexe. Chiar cred în acel crez care spune să te accepți și să te iubești așa cum ești. Dar nici să nu abuzăm de asta, dragi balene care puteți respira și la suprafață. In filmul Adam&Eve, există o replică foarte bună, potrivită pentru articolele cu și despre igiena corporală pe care le scrie Makavelis, anume că atunci când îți put testiculele mai rău decat curul, e categoric cazul să faci un duș potent. Adaptând-o, aș zice că atunci când vi se vede celulita prin pantaloni, ori puneți mâna pe roșii, castraveți si flotări, ori nu vă mai îmbrăcați ca Demi Moore deși arătați ca Yokozuna… E păcat de noi, ăștia care, la cât de multe si mult sunteți, nu avem cum să nu vă vedem si, văzându-vă, trebuie să purtăm cu noi lămâie. Mă rog, eu aș purta un lunceag, să pot bate sănătos p-alea care mă supun la acest viol vizual de prost gust, dar societatea (deocamdată) blamează loviturile aplicate unei femei…

Așadar, puneți mâna și faceți ceva. Luați aminte de la mine și respectați-vă colegii pământeni. Nu sunteți singure pe această planetă deși, la cum arătați, ați primi fără probleme o licența pentru câțiva sateliți artificiali. Respectați mediul înconjurător și nu vă mai luați pe voi haine mulate într-atât de parcă-s pictate pe voi. Suntem cetățeni simpli care ne dorim un trai decent si să ne savurăm liniștiți și cu bun gust puținul timp pe care-l avem pe pietroiul ăsta. Și-așa sunteți, din start, femei și ne complicați sistemul, de ce țineți să mai fiți și grotești?! Graselor, sunteți grase! Îmbrăcați-vă în consecință și nu ne mai obligați la perversiuni vizuale…

La Multi Ani, Ion Iliescu!

Pentru ca, daca nu erai matale, cine stie cat de bine o duceam acum si habar nu aveam ce e cu noi. Eram o haita de romani debusolati, pierduti prin normalitate, prosperitate si o viata catusi mai putin de gri decat acum. Noroc c-ai fost matale, nea’ Nelule, c-asa stim cu totii unde suntem. In cacat! La Multi Ani, nea’ Nelu, sa ne-anunti cand ai de gand sa mori, sa-ti chemam minerii sa-ti cante la mormantu-ti mare, mare viitor!

La Multi Ani, Jean Vladoiu!

Pentru ca, daca nu erai tu, nu pierdeam noi cu Elvetia in 1994 si naiba stie daca mai aveam sansa sa castigam cu Argentina lui Diego. Cartonasul tau rosu a pus Romania in cartile de recorduri ale campionatelor mondiale de fotbal, drept pentru care ma inclin, Jeane! Intrarea ta la Christophe Ohrel, jucator cu care am si un abtibild intr-un carnetel in care am adunat o colectie cu jucatorii de la Euro 1996, ne-a inmuiat inimile. Un “Pe ei, pe mama lor!” dus la perfectiune de artistul Vladoiu, de sculptorul cu crampoane trecut prin toata tripleta bucuresteana. Muie Raducioiu, muie Hagi, traiasca Jean Vladoiu, romanul nostru care nu s-a lasat mai prejos de renumele-i natiei!

La Multi Ani, Nutu Camataru(Ion Balint) si Fane Spoitoru(Ion Titisor)!

Nutule, trai-ti-ar famelia, Sile si calu’ eliberarii tale! Daca nu erai tu, unde mai era interloapa romaneasca?! Unde-s vremurile unde le bateai cuie in cap dusmanilor? La Multi Ani, Fane! Daca nu erai tu, nu se mai speriau nemtii de noi si nici nu vedeau romanii marci germane la inceputu’ anilor ’90. Muncite, s-avem pardon… Cine mai era ca tine, sa-si boteze baiatu’ la Palatu’ Parlamentului, de gat cu Paunescu? Traiasca!!!

La Multi Ani, Ion Antonescu!

Pentru c-ar fi nevoie…

Epilog: De-acum si inainte, va urma…

80% din cuplurile pe care fie le cunosc personal, fie le cunosc povestea, fie le intalnesc pe strada, se compun dintr-un prost si o vita. Asta pe scurt. Ea, o tuta imputita. Un animal jegos, care nu stie decat sa vorbeasca pe nas, sa stea imbufnata si sa para neclintita, dura si neiertatoare. De parca al dumneaei cacat miroase a liliac timpuriu, si nu a fecale proaspete, calde, uneori mai rau decat alea de instalator constipat. El, un dobitoc fara coaie, un lingau si un afront asupra rasei purtatoare de pula. Incearca din rasputeri s-ascunda aparentele sub averse de zambete prefacute, fortate, scremute, ca si cum stie ca e jenant, dar incearca sa nu dea de inteles ca e jenat. Deh, lumea s-a schimbat. Astazi, nevoia de a-ti mula un vagin pe penis te impinge la mai multe decat te crezi tu insuti in stare, inclusiv auto-mutilarea onoarei si a respectului de sine.

Trecand peste faptul ca femeia s-a transformat intr-un plastic superficial, prefacut si, pe alocuri, mizerabil, barbatul s-a facut si mai rau. Circulau si pozele alea pe facebook, daca mai tineti minte, in care diversi barbati celebri ai anilor ’50-’60 erau comparati cu translatiile lor, pe axa timpului, in prezent. In ziua de azi, John Wayne sau Humphrey Bogart sunt Adam Sandler si dobitocul ala din Twilight. Suficient de sugestiv, probabil. E trist ca fumeile nu mai sunt Marioane Monroe sau Grete Garbo, desigur. Dar si mai trist e ca pe pseudo-femeile astea le cauta si le suporta niste neica nimeni. Niste pisorcosi care cauta confirmarea unor nespalate…

Personal, ba, va recomand sa va pusi-pusi in continuare toantele. Stati de sa va curga si balele pe locurile pe unde au pasit. Daca asta va face sa dormiti mai bine noaptea, daca asa puteti sa culcati prostovancele astea, dati-i drumul. Fiecare cum poate, scopul scuza mijloacele. E chiar o sursa misto de entertainment cate-un cuplu din asta unde ea merge si el e dupa ea… In orice caz, barbatul s-a prapadit, mai e barbat doar pe motive biologice; cat despre femeie… (inlocuiti voi punctele, ca eu m-am scarbit cu totul). Ridicol!!!

E  nasol sa te uiti pe strada la cate-o trecatoare si sa nu mai poti sa-ti binecuvantezi ochii cu natura. Natura efectiva! Trotuarele sunt acum ca meniurile de la Mac: pline de varietati de plastic, care mai de care mai colorate, mai fals mirositoare, mai nesanatoase, care nu fac decat sa-ti dauneze, in ciuda placerilor foarte scurte si precis superficiale.

Dimineata, la un curs la facultate, o colega din asta din polistiren, afisa, ba chiar cu fala de voievod, o manichiura cu unghii false. N-am pomenit pana acum ce-am vazut: unghii roz strident, cam de vreo 4-5 centimetri lungime, ca mi-era si frica sa o fac sa-mi arate dej’tu mijlociu, sa nu care cumva sa-si scoata vreun ochi sau sa-si sfasie vreo nara. De la asta, am pornit o discutie cu colegii care incercau sa-mi spuna ca e optiunea fiecaruia sa-si faca ce doreste, atat timp cat se simte bine cu ce-si face.

Bai, eu aveam doar o singura intrebare pentru domnisoara: cand te duci la buda, dupa ce te caci, cum te stergi la cur cu unghiile alea lungi cat un penis de asiatic? Nu te zgaraie? Nu te doare? Nu zic ca ai fi stramta, zic doar ca penisul e finut, e rotund si nu inteapa… Zic si eu, intreb si eu…

In orice caz, observ cum tot mai multe pasarici aleg sa-si mutileze, de-a dreptul si de-a stangul, intregul corp. Daca le intrebi de ce o fac, toate iti ofera unul din doua – sau amandoua – raspunsuri: pentru ca se simt bine si pentru barbati, sa arate bine. O pula! Fix o pula! Mi-e greu sa cred ca o toanta din aia se, repet, poate sterge la cur sau la pasarica cu unghii din alea, mi-e greu sa cred ca e comod sa te trezesti cu doua ore inainte de ce ai planificat pentru a-ti da trei randuri de glet pe moaca si mi-e si mai greu sa cred ca barbatii, in general, prefera vopsite din astea. In continuare, nu pot sa concep ca plasticurile astea, utilizate excesiv, fac bine nici pe termen scurt, nici pe termen lung. O data ca va slutiti groaznic in timp – femeile nemachiate nu sunt urate, sunt urate pentru ca s-au machiat in draci pana atunci si acum sunt ca niste babe uscate – si, doi, nu cred ca pudra, rujul si unghiuta va obtin confirmari in diverse cercuri sociale. Deci, DE CE?

Dragelor, e foarte nasol sa veniti colorate ca niste pauni si impopotonate cu tot felul de jucarele. Vindeti imagini false. Si va rog: pe viitor, nu ma mai pacaliti ca o faceti ca va simtiti bine. O femeie se simte bine la cumparaturi, la pat si in masina. Restul e caterinca… Trist e ca toata treaba e continua si in crestere asa ca, in curand, vom ajunge sa comandam femei naturale. Ascultati ce va zic eu…

Bonus: astazi, prin oras, am vazut o femeiusca rasa pe cap si cu tate mici. Arata senzational! Asta in completa neconcordanta cu ce zic unii tampiti…

Trend-urile sunt niste cacaturi. Niste scuze impinse de niste neica nimeni, fie pentru a vinde ceva unor prosti, fie ca alti prosti sa aiba in ce fel a-si justifica prostia. In general, cand e vorba de trend, e vorba automat si implicit de prosti. Si, intotdeauna, de multi prosti. De FOARTE multi prosti, pentru ca ceva se transforma in trend atunci cand multi multi prosti o iau in gura ca fiind ceva cool, ceva fain, ceva misto. Frectii…

De originalitate ducem lipsa. De fapt, mai mult decat atat, de uitare cronica. De uitarea de unde am plecat, de unde s-a inceput totul. De radacini, de istorie… BUG Mafia au zis-o foarte bine, dupa cum se-aude si in prologul articolului: degeaba te bati cu pumnii in piept daca n-ai fost acolo. Sigur, se poate si din mers, dar din mers nu e sinonim cu peste noapte.

Si unde vreau sa ajung, de fapt…

O data cu articolul asta, s-a (re)pornit un trend, luand o prea mare amploare: haterul. E cool sa fii hater! E misto sa fii la un loc cu haterii! Toata lumea e acum un hater. In engleza, prima expresie care-mi vine minte e “everybody’s a critic”. E o expresie cliseu, dar si cliseele se cheama clisee pentru un motiv. Am absentat de pe twitter si din online o bucata buna de vreme in vara asta. De fapt nu, nu am absentat, am fost mai degraba inactiv, caci din umbra, am mai urmarit ce si cum. Dupa articolul acela in care eu, alaturi de alti cativa foarte buni prieteni si parteneri de cauza din online, am luat de guler niste baieti cu prea multe aere de ba’eti, lumea s-a cam impartit. O bucatica mica au fost cei care au felicitat discret si la obiect toata miscarea si care au ramas la fel si dupa. O bucata mai mare a ramas fidela pupatului in cur si au inceput sa suga parca cu si mai mult scuipat din pula alora cica mari si tari. E treaba lor, nu a mea, eu nu m-am sters la gura dupa, ei stiu ce si cum. Se aude, Vasile? Ca tu si-acum te cauti dupa baxuri de batiste de hartie… La’ ca stim noi…

Exista insa si o a treia categorie. Cei mai imputiti si mai scarbosi, cel putin din punctul meu de vedere. Aia care au fost online in acea zi de primavara-vara si care au speculat momentul. Un retweet, un tweet inspirat, o bagare in seama si hop, se infiintara, dom’le, le nouveau courrant de hateri autohtoni. Toti care mai de care mai de acord. Toti explodasera de parca fierbea pan-atunci ura in ei si venira revolutionarii, il mai omorara o data pe Ceasca, si le dadura amu’ slobod la gura. Slobod, nu sloboz, da, Vasile? La’ ca stim noi…

De atunci, toata lumea-i hater. Dar nu, e doar vorba de o cotet de prosti, atat…

Noua ne-a mers… Am luat o aspirina, am facut niste flotari, ne-am umflat muschii si cand am pocnit sacul, s-a rupt cu totul! Lumea ne-a bagat in seama, unii s-au simtit sa scrie, altii s-au nesimtit sa ne porcaie. Am fost facut albie de porci de-un oarecare tulcean, acum cu buletin de bucale, dar a mers. Trupa aia a facut atunci un val. Mic, mare, sa judece publicul. Dar am fost acolo…

Tu? Tu erai acolo in ziua aia? Tu erai acolo atunci cand Eugen Paun il descoperea pe Bargau cu manarelile care-l faceau, peste noapte, bloggerul cel mai citit din univers? Erai acolo cand Blogatu era sacul de box al majoritatii? Nu cred c-ai fost acolo nici cand Makavelis ii inunda putin Whirlpool-ul lui Piticu. Si nici cand un alt mare, mare om, Chinezu, ii fura o idee de hashtag – ajuns apoi foarte popular, evident! – lui Ellunes. Si crede-ma, ca aici stiu pe pielea mea, n-ai fost acolo cand am luat-o peste bot de la niste oligofreni o zi intreaga in orele de dupa articolul faimos… Apropo: cati dintre voi haterii astia de hartie igienica si stiti sa radeti de Vasile Manu, stiti, de fapt, de la ce a plecat toata treaba? Astept…

Din partea mea, dragilor, ca nu-s eu nici presedintele, nici ISP vostru si nici constiinta voastra penibila, fiti hateri. Cautati pe net definitii, uitati-va la aiurea, Ellunes si Eugen pentru modele, n-aveti decat. Ce pot sa va zic eu e ca n-ati fost acolo. Iar daca n-ai fost acolo, nu mai vorbi pentru ca NU STII!!!

Doamna mi-a servit astazi un banc…

Din camera fiului se auzea: ‘‘ baby baby baby… Ohh,baby baby baby… Oh baby. Deodata, mama intra brusc in camera fiului intrebandu-l pe un ton furios. Ce faci aici? Fiul: Ma uit la un film porno. Mama: Ce usurare credeam ca asculti Justin Bieber!

Bun, nu? Si totusi, e mai mult decat atat…

Stateam si ma gandeam: sa fiu tata, ce i-as servi eu fiului meu, din cotidianul din dotare? Sa ii dau s-asculte Justin Bieber sau sa privim impreuna la filme porno? Ma rog, asta in ideea ca decizia e doar a mea si ca maica-sa e, sa zicem, plecata la munca vreo 80 de zile in minele de sare, intelegeti voi… Deci, ce sa fac cu el? Si sincer, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa-i arat cum parcheaza tiru’ in garaj decat cum danseaza baiatu’ ala cu freza nedeterminata si camasa neincheiata. Si am sa va zic si de ce…

PENTRU CA NU VREAU SA AM UN FIU DEBIL!!!

Da, de aia! Decat sa imi invat copilul cu Justin Bieber, cu coloraturi fara substanta, cu valori superficiale si cu modele de prost gust si, pe deasupra, de durata mai scurta decat o amanta, prefer sa-l invat sa, uhmmm pardon, futa corect. Da, e explicit! Da, poate o fi si scarbos, nu stiu. Dar eu prefer ca fiul meu, pe langa educatia de rigoare, pe care cu siguranta ca ma voi asigura sa o primeasca si sa o slefuiasca asa cum trebuie, sa mai stia si sa isi foloseasca al doilea creier asa cum trebuie.

Acu’ ce sa zic, e grav ca muzica a ajuns intr-un asemenea hal incat s-o preferi a doua dupa un film porno, dar in momentul in care putulica asta fara floci e de vreo 10 ori mai vizualizat decat Michael Jackson, poate e si normal sa-ti educi copilul, fie si sexual explicit, decat sa-l lasi slobod si sa pice in plasa oamenilor de marketing din spatele dracoveniei asteia. Nu, pe bune, ia ganditi-va: sa-mi invat baiatul tainele sexului – si educatia implicita –  cu exemple concrete, sau sa-i pun asta pe repeat?

Problema e ca nu stiu ce ma fac daca am fata… Desi cred ca si pe aia as prefera sa o invat pe unde, cu ce, cum si de ce, ca si asa n-am cum sa fac pe strajerul cu barda la, uhmmm pardon a doua oara, pizdusoara dumneai toata viata, nu? Tot o sa mi-o futa unu’, macar sa se prezinte cu staif’, stil si senzatie, decat sa fredoneze “baby, baby, oooooooh”…