Pornim mai departe si trecem prin Canionul Anghelide iar dupa o urcare pieptisa de 20 de minute iesim, in sfarsit, in Braul de Mijloc. Hotaram sa luam pranzul pe una din fetele inierbate la soare. Pierdem vreo jumatate de ora la povesti dupa care alegem sa continuam cu jumatatea sudica a Braului de Mijloc, care te scoate in traseul La Lanturi. Urmam astfel poteca Braului pana la punctul cel mai dificil al traseului, o saritoare de vreo 15 metri. Depasim cu totii acest mic obstacol si continuam sa urcam prin stancarie timp de vreo 40 de minute. Iesim pe niste fete inierbate si ne bucuram un pic de soarele de toamna. Pornim din nou la drum si in curand ajungem in traseul La Lanturi pe care continuam coborarea spre refugiul Spirlea. Deja relaxati de ajungerea in traseul marcat, mai facem cate o poza si nici nu ne dam seama cand ajungem la Zaplaz. De aici suntem pe teritoriu sigur. Trecem pe langa echipa Salvamont care tocmai cobora o turista straina cu un piciorul rupt si poposim langa Refugiu, admiram de jos locurile pe unde tocmai trecusem si ne dam seama cat de diferit pare totul de aici. Pusi pe glume, ne dam seama intr-un tarziu ca trebuie sa mai ajungem si acasa asa ca o luam repejor la vale si ajungem in vreo 40 de minute inapoi la Plaiul Foii. Obositi si recunoscatori muntelui ca ne-a lasat inca o data sa ne bucuram de frumusetile lui, ne indreptam inapoi spre Bucuresti.

Daca vreti sa petreceti un weekend in mijlocul naturii si nu sunteti straini in ale muntelui merita sa va incumetati sa urcati Braul de Mijloc. Drept gazde bune va recomand pe cei de la Casa Craita sau Pensiunea 7 Crai, pe langa conditiile bune de cazare va pot oferi multe informatii utile. Cateva fotografii din aceasta excursie le puteti vedea aici.

Textul si fotografiile au fost trimise de Bogdan

In aceasta casa, ascunsi intr-o camera secreta timp de doi ani, Anne impreuna cu familia sa au incercat sa scape de deportarea nazista din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Au fost insa descoperiti si dusi intr-un lagar de concentrare unde Anne si-a pierdut viata cu doar cateva saptamani inainte de terminarea razboiului.

Pe 12 iunie 1942, Anne primeste cadou de ziua ei un jurnal. Ea va scrie zilnic in el pana in momentul in care familia sa va fi arestata si deportata. In acest jurnal, scris sub forma unor scrisori catre o prietena fictiva de corespondenta, Anne descrie viata de zi cu zi din camera unde statea ascunsa. Jurnalul sau a supravietuit razboiului: a fost publicat pentru prima oara la Amsterdam, in 1947 si s-a vandut in intreaga lume in mai mult de 25 de milioane de exemplare.

Casa Memoriala Anne Frank primeste anual aproape un milion de vizitatori din intreaga lume. Partea centrala a muzeului o reprezinta anexa secreta din spatele casei, acolo unde familia Frank s-a ascuns pentru a nu fi deportati.

Adresa: Anne Frankhuis, Prinsengracht 267 (1016 GV), Amsterdam

Bilete: 8,5 EUR

Fotografie de spancratz.

Asteptam raspunsurile la sectiunea comentarii, pe pagina Blog de Calator de pe Facebook sau pe Twitter!

Update [03.01.2010]: Concursul s-a incheiat. Vezi raspunsurile corecte in paginile de comentarii.Copyright si surse fotografii:
1 – http://www.flickr.com/photos/fisherbray/3913855995/
2 – http://www.flickr.com/photos/gabrielflorea/3685368420/
3 – http://www.flickr.com/photos/brunogirin/165152452/
4 – http://www.flickr.com/photos/caribb/78745412/in/photostream/
5 – http://www.flickr.com/photos/carlitos/4069145939/
6 – http://www.flickr.com/photos/8939830@N04/715850055/

Prima zi. M-am imbracat adecvat, ca un adevarat turist, mi-am agatat camera si aparatul de poze de gat si am plecat in cautarea aventurii.

Am gasit in schimb un mic haos, format din foarte multi oameni, extrem de multe scutere (si asta e un eufemism), multa mizerie si saracie. Si cocotieri si bananieri si maimute. Cam asta a fost prima impresie despre Phnom Penh. Acum sa detaliem. Desi orasul are tentative serioase de infrumusetare si modernizare, te izbesc imediat detaliile care iti aduc instantaneu aminte ca esti intr-o tara saraca, probabil nu chiar lumea a treia dar oricum, care increarca din greu sa isi revina din toate punctele de vedere. Adica vezi hoteluri nou construite de exemplu, dar in jurul lor sunt inca gunoaie aruncate, cladiri darapanate, oameni care mananca in mijlocul strazii pe niste cutii de carton. Oameni slabi si foarte prost imbracat, dar care iti zambesc prietenos in secunda in care vad ca te-ai uitat la ei. Sunt incredibil de prietenosi de fapt, m-a socat treaba asta. Adica majoritatea nu asteapta nimic in schimb pentru ca iti zambesc sau iti sar in ajutor, nu te injura sau nu se stramba in momentul in care le refuzi serviciile. Zambesc in continuare si eventual mai fac si o gluma cu tine, dupa care pleaca repede in cautarea altor turisti.

Sunt doar cateva zone in tot orasul prin care poti sa te plimbi ca si turist. In rest, daca tii neaparat sa vezi culoarea locala, iti trece dupa primele cateva minute. Nici poze nu mi-a venit sa fac. Ce sa pozez, saracia oamenilor? Las asta reporterilor in cautare de premii. Era totusi amuzant sa ii vezi asa multi, ca furnicutele, fiecare facand cate ceva. Bine, unii dormeau in hamace sau pe unde apucau, dar daca te simteau apropiindu-te si stiau ca pot sa iti aduca un serviciu din care sa le iasa bani (cum erau soferii de exemplu, sau vanzatorii de diverse nimicuri), se trezeau instantaneu si sareau dupa tine.

Pertotal, orasul misuna de viata. Si cuvantul misuna imi este sugerat de puzderia de scutere. Nu va puteti imagina cate scutere sunt pe strazile din Phnom Penh. Nu exista autobuze din ce am vazut eu, si nici masini nu sunt foarte multe. Ca mi-am adus aminte de asta, in proportie de peste 90% sunt Toyota, dintre care o alta proportie de cel putin 70% zic eu, e un singur model cu al carui nume voi reveni mai tarziu fiindca momentan imi scapa :D Intreg orasul pare o mare reprezentanta de vanzari pentru modelul ala de Toyota. Cat despre trafic, este absolut debusolant. Nu se merge cu mai mult de 30 la ora, si nu se opreste in intersectii decat in cazuri extreme. Fiecare inainteaza incet incet pana cand este lasat sa se bage. Nu am remarcat respectarea vreunor reguli speciale de circulatie, si am numarat vreo 4 semafoare in total in tot orasul :) (bine, sunt mai multe, este o exagerare lirica). Cat despre traversat, poti sa traversezi pe absolut oriunde si absolut oricand, atata vreme cate te misti cu o viteza constanta astfel incat cei din trafic sa stie cum sa procedeze in privinta ta.

Principalul mijloc de transport, pentru turisti cel putin, este tuk-tuk-ul. Nu cred ca am vreo poza cu tuk-tuk-ul inca, dar in mare este ca o trasurica de 4 locuri, doar ca in loc de cal este trasa de vesnicul scuter. Nu exista tarife prestabilite, dar negociezi cu soferul la inceput si in principiu iti cere initial cam 2 dolari de persoana (asta pentru ca in toata Cambodia se poate plati cu dolari la fel de bine ca si cu moneda locala). Nu poti sa scazi pretul foarte mult pentru ca sunt multe cereri, e plin de tuk-tuk-uri ocupate peste tot :D

Preturile, desi sunt pentru turisti si deci inmultite cu cel putin 3, sunt rezonabile, mananci cu 3 dolari pe saturate si bei o bere sau o cola de inca un dolar. Ei mananca mult mai ieftin, evident, dar nu m-am aventurat sa gust nimic vandut pe strada sau in locatii lejer dubioase. E totusi o tara saraca si plina de boli. Ah, si pentru cei care isi faceau probleme, nu exista absolut niciun fel de violenta, nici macar latenta. Au lasat mult in urma perioada de razboi. Nu exista soldati sau politie pe strada, nu exista sentimentul de insecuritate, fiecare isi vede de treaba lui si incearca sa faca cativa dolari in plus. Si pentru asta au cea mai mare nevoie de turisti.

Si despre maimute, le-am vazut in plina strada, sarind pe stresinile unei cladiri pe la etajul doi, o intreaga colonie. Au mers frumos pe streasina, au traversat strada pe niste cabluri electrice, dupa care si-au continuat la fel de frumos drumul pe cealalta cladire. Asta da alta lume :D Cum naiba sa ai maimute pe strada?????

Asta a fost primul semnal, dupa care am remarcat ca, desi in aparenta totul e la fel, nimic nu seamana, si ochii cauta degeaba un punct de reper cunoscut. Oamenii au ochii oblici, si copacii sunt toti din specii necunoscute, la fel si pasarile, si goddamnit sunt maimute si cocotieri pe strada, si vacile arata altfel, sunt mai slabe si mai inalte, si cainii sunt altfel, si gainile sunt altfel, si literele din reclame sunt atat de ciudate, si … Uffffff!!! Eram in alta lume :D

Text trimis de Magda. Fotografie de davesinclair.

Imi tot promit de cateva saptamani ca scriu si eu cateva randuri despre Londra pe acest Blog de Calator (apropo, salutari lui Mihnea. Long time, no see!).

De ce Londra? Pentru ca am vizitat-o de cateva ori bune (cam 5, parca) in ultimii 3-4 ani…
Sa purcedem!Ajungi in Heathrow… Primul lucru care m-a incantat a fost faptul ca, la controlul pasapoartelor, cei din SUA sunt pusi in aceeasi oala cu restul lumii :D Nu au statut special (asa cum cred ei mai mereu) ;-)
Din Heatrow fie iei metroul spre centru (Picadilly line), care insa face cam 50min pana la Picadilly, fie iei Heathrow Express si in 15min esti la Paddington.

Hotelurile nu sunt cine-stie-ce, indiferent de numarul de stele. Nu am stat la Ritz (inca!!), dar Hilton, Marriott etc. nu sunt grozave: camere mici (6 pasi de la usa la fereastra, pe masuratelea), cu atmosfera apasatoare… E curat, da, dar in Marriott Munchen de ex. a fost mult mai frumos.

Daca vrei sa pornesti la plimbare in oras, cel mai bine incepi cu un double-decker. Doar esti in Londra si aici sunt faimoase (chair daca am vazut autobuze similare si in Dublin, nu sunt la fel de renumite). Te duci frumos pe Central line (tube station) la statia Marble Arch, iei double-decker nr. 15 (spre Blackwall) pe Oxford Street (ladies, voi vorbi si despre Oxford Street la randul ei) si pornesti la drum.

Primul popas: Picadilly Circus cu a sa statuie a lui Eros si cu cel mai mare panou publicitar din Europa. Acolo vezi o mare de oameni care… sta. Unii mai fac si poze, dar multi se odihnesc… Cam ca la noi la fantana de la Universitate ;-)

Mai departe, dai de Trafalgar Square, unde domneste statuia lui Nelson cu cei 4 lei si miile de porumbei (porumbeii sunt vii, leii nu!), cu National Gallery (unde gasesti multe picturi, peste 2000 din cate stiu eu – pt cei interesati! Marturisesc ca eu nu sunt un fan al picturilor si muzeelor cand merg pe undeva… Da, stiu, veti zice: “Ia uite si la inculta asta!” Nu e asa, insa in cele 4-5-6 zile pe care le petrec de regula intr-un oras, prefer sa ma plimb pe strazi si sa iau pulsul orasului, sa vad figurile oamenilor pe strada, decat sa vad opere de arta pe pereti :D Pe alea le pot vedea oricand pe net, poate chair mai bine si mai in detaliu si, in mod sigur, cu mai multe info decat in realitate. But that’s just me!!) Revenind la Trafalgar Square, sa-mi ziceti si mie cum de se urca oamenii aia pe statuile leilor :))) Mereu am vrut sa fac o poza langa un leu din ala, dar parapetul imi ajunge la nas cand stau cu fata la el!! Deci nu stiu cum as putea sa ma catar acolo (nu, nu sunt scari. Am cautat deja!)

Urmatorul popas: Covent Garden. Verdeata multa, cafenele, lume zambitoare…

Urmeaza Royal Court of Justice, care nu e un obiectiv in sine, dar e pe drum :) O sa ma intrebati: pe drum spre ce?

Spre St. Paul… Catedrala bine-cunoscuta pt celebrarea casatoriei printesei Diana cu printul Charles si mai putin cunoscuta pt sarbatorirea jubileului de diamant al reginei de acum cativa ani :D E o catedrala impunatoare, in stil anglican si nu stiu cum, dar mereu in reconstructie cand ma duc eu pe acolo :)) Ba fatada de est, ba de vest, ba turnul etc…

Ultima oprire pe acest traseu e la Tower of London, care sincer pe mine nu m-a impresionat. De fapt, nici o inchisoare nu m-ar impresiona prea mult. De la Tower of London cu ale sale bijuterii ale coroanei, mergi pe jos pana la London Bridge :) Faci o poza, te plimbi pe el, admiri Tamisa (cam murdarica, daca ma intrebi pe mine. Dar mai toata Londra era asa anul trecut pt ca, de frica atentatelor, nema cosuri de gunoi. Aruncai hartia pe jos si venea nenea de la salubritate si o ridica).

Si am terminat primul traseu :) Recomand un dus fierbinte (sau nu), o cina pe masura zilei lungi (dar sa nu ma intrebati ce puteti manca pe acolo! Eu am mereu problema asta pt ca bucatarie britanica tind sa cred ca nu exista. Doar fish & chips, dar… Ah! Si sandvisuri… Mai bine cautati un restaurant italian, chinezesc sau de care va place. Nu stati dupa bucataria locala ca muriti de foame). Un somn bun si sunteti numai buni de a o lua din nou la picior…

Al doilea traseu incepe de pe cheiul Tamisei, de la London Eye (unde e musai sa faceti un flight, e spectaculos – recomand unul ziua si unul noaptea, daca va tin buzunarele. E cam 15 lire parca un tur…) si London Aquarium (pe care marturisesc ca nu l-am vazut inca, e in plan pt data viitoare). O iei apoi pe jos spre Palatul Parlamentului, admiri arhitectura acestuia, dai de Big Ben, te fotografiezi cu el (ca orice turist care se respecta) si te minunezi de cati gura-casca sunt pe acolo…

Mai mergi nitel si gasesti Westminster Abbey, locul in care se tin casatoriile, botezurile si funeraliile familiei regale, precum si incoronarile monarhilor. E o catedrala gotica si, ca orice catedrala gotica ce se respecta, e un pic… funebra :D Inalta, masiva, rece si cam neprimitoare… Se poate vizita si chiar asculta corul ingerilor (parca) la anumite ore in fiecare zi…

In apropiere e Buckingham Palace si cu totii stim ce reprezinta: schimbat de garda, steagul sus – regina e acasa, nema steag – regina isi face de cap prin lume :-) Eu am fost un pic socata vazand prima oara Buckingham de … poleiala acestuia. Totul e aurit.. mie una mi-a dat impresia de tiganeala, si nicidecum de bogatie!!

De la Bukingham intri practic in Green Park. Si acum deschid subiectul parcurilor in Londra. Nu veti voie sa ajungeti in Londra si sa nu vizitati Green Park si Hyde Park. Macar astea doua! Green Park e plin de veverite poznase care vin langa tine si sa te fereasca sa ai ceva in mana, ca iti fura :D Foamea e la rang de cinste ;-) Si multe ratuste si alte vietati…

Hyde Park e foarte mare (de fapt, e lipit de Kensington Gardens, si de aici impresia ca e imens), tot pierzi vreo 4-5 ore in el. Are un lac imens, cu lebede si gaste mai putin hotomane, dar la fel de vesele. In acest oras lumea sta la plaja in parc: cum da nitel caldura si soarele, toti londonezii se despoaie si merg sa stea pe iarba si sa se bronzeze. E si asta un sport national!!

Prin propiere e suita de muzee, din care recomand cu incredere doua:
- Natural History Museum (care arata ca un castel, impartit pe zone, in functie de aria de interes: corpul uman, geologie, animale, plante, etc. Marturisesc ca am stat acolo 4 ore si l-am vazut cam pe jumatate. O gramada de chestii educative si, ce mi-a placut foarte mult, interactive. Multi copii, normal; gratis – ca in orice tara civilizata, si foarte interesant).
- Science Museum, unde nu am ajuns inca (tot pe lista de to-do next time), unde se alfa un cinema 4D (pt cei care nu au vazut asa ceva pana acum, cred ca ar fi interesant).

Ultima data cand am fost in Londra.. de fapt, mint, anul trecut cand am fost, am descoperit Canary Wharf. Pt unii (mai plimbati) poate nu inseamna nimic, dar pt mine a fost prima oara cand am avzut zgaraie-nori intr-un oras in care cea mai inalta cladire vazuta era un hotel :D

Am promis ca vorbesc si de shopping :D Doar “I’m a chick” si doar vorbim de Londra… Recomand Oxford Street doamnelor si domnisoarelor; domnii sa stea acasa, sa se duca la muzeu, la un meci de fotbal pe Wembley, sa faca ce or vrea ei. Dar sa nu le insoteasca pe reprezentantele sexului frumos la cumparaturi. De ce? Pai…
1. Oxford Street e cea mai aglomerata strada cu magazine din Europa.
2. Are 2.5 km :))) Numai magazine si pe stanga, si pe dreapta. Mie mi-a luat 3 ore sa strabat jumatate din ea (cu opririle aferente, bineinteles). Incepeti de la Marble Arch, primul pe dreapta e Primark :)) Unde, daca aveti rabdare, sigur gasiti ceva dragut si extrem de ieftin. Dar trebuie rabdare…
Pe Oxford Street gasesti tot ce vrei in materie de high-street fashion: Zara, Mango, Gap, Primark, River Island, Wallis, Accessorize, Debenhams si multe, multe alte magazine. Daca vreti Chanel, Gucci, Dior, mergeti in Knightsbridge (unde e si Harrods – apropo, merita macar vizitat si luat ceva simbolic :P) ca acolo sunt toate magazinele fancy. Knightsbridge e un cartier incantator, cu multe casute cochete, linistit, unde iti poti pune ordine in ganduri plimbandu-te pe stradute rumusele si foarte ingrijite.

Preturile la Zara, MNG, etc sunt in cel mai rau caz ca in Romania. Zic in cel mai rau caz adica ne-reduse. Dar la britanici, ca si in restul Europei, e cate o perioada de sales mai mereu: end of season, middle sason etc. asa ca sigur le gasiti mai ieftine decat in Bucuresti. Si oferta e mult mai variata…
Deci, zicala ca Londra e f scumpa nu se aplica pt romancele care merg la shopping. In Plaza de ex, poti sa nu gasesti nimic, dar pt ca trebuie sa te duci la nunta verisoarei, faci un compromis si iei o rochie urata pe care iti dai 3/4 din salariu…
Ma fascineaza acolo magazinele alea mari, gen Unirea, cu un etaj intreg dedicat cerceilor si briz-briz-urilor… Alt etaj pt haine, altul pt posete si pantofi.. etc
Deci, domnilor! Stati deoparte si lasati doamnele si domnisoarele sa savureze Oxford Street!!

Si ar mai fi atatea de vazut: London Zoo, Gradina botanica, Wimbledon, Kensington Road (strada milionarilor)… si cate si mai cate.. Dar mai avem timp si data viitoare!

Oamenii nu sunt foarte primitori.. Mie mi se par reci, probabil agasati de atatea natii (o gramada de indieni, pakistaezi, arabi, negri, chinezi, si tot ce vreti). Sunt cam ignoranti, chiar daca au multe posibilitati de a se informa, de cultura in general (spectacole, teatre, filme), se pare ca filozofia de viata e “daca am chef, fac; daca nu, nu si nu trebuie sa fiu judecat pt ce fac sau nu fac, pt cum arat sau nu” (a se tine cont ca 60% din adolescente poarta marimea 16, cam 44-46 la noi). Cu imigrantii e altceva: libertatea e prost-inteleasa in sensul ca devin… mitocani. Daca tot e libertate, atunci sa fie de tot, ne imbrancim pe strazi, ocupam jumatate din trotuar si nu ne pasa ca luma nu are pe unde trece (vizate sunt indiencele cu cate 5-6 puradei dupa ele si pe care mai bine ii sari decat sa ii ocolesti, asa sunt de multi)… Dar e un mic pret de platit… Mai bine stai departe de centru si de zonele comerciale si iti vezi de vizitatul tau. E mai sanatos pt sanatatea ta mintala si pt nervii tai ;-)

Dar gata!! Am scris destul…

Acum ne imbarcam din nou in Heathrow Express din Paddington (unde un tren personal, de navetisti, arata fix ca un Intercity la noi, insa de 100 de ori mai punctual), ajungem in duty free (unde ma caut de ultimii marunti sa imi cumpar un In Style si niste After Eight pt mama – fana inraita), ma urc in avion si…

Back to reality!!

Text trimis de Rodica. Fotografie de wa7doo.

Chilia parintelui Arsenie Boca, se afla in muntii Fagaras pe Valea Simbetei aproape de Cabana Simbata. Parintele a sapat chilia in timp ce se afla la Manastirea Sambata (monument istoric, ridicat de Constantin Brancoveanu).