on the verge of extinction... again

good girls go to heaven

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Thu, 12 Feb 2026 17:16:00 +0000

... but the bad girls go everywhere...

o zi cu vant in cimitir

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Fri, 16 Jan 2026 20:29:00 +0000

Toate variantele de trandafiri roz si albi gasite la un stand in piata.

Daca as putea sa desfac macar una din cele doua panglici cu care sunt legati cei roz de data trecuta de felinar... Intotdeauna leg florile in doua locuri. Ca sa nu le ia vantul, ca sa nu fie furate. Ah, panglica argintie mi se rupe in maini. Trebuie sa o inlocuiesc cu una noua. Pana la urma merge. Panglica argintie era suficient de lunga incat sa pot lega cu partea principala.

Vreu sa aprind lumanarile cu aroma de portocala. Stiu, cine le miroase in cimitir? Dar ii placeau portocalele... As vrea sa-mi incalzesc insa putin mainile inainte sa fac asta, mi-au inghetat de tot cat m-am ocupat cu panglicile. Nu cred ca ar fi frig fara vant, dar bate vantul foarte tare...

Doar putin, sa-si mai revina degetele, ma dor de la frig... Dar ma striga cineva. Ma intreaba daca am ceva de aprins o lumanare. Am chibrituri. In buzunarul de la ghiozdan. Asa nu vreau sa-mi scot mainile afara, dar... Parca dureaza o vesnicie pana reusesc sa deschid buzunarul. Si vantul bate tare.

I le dau si imi bag mainile inapoi in buzunar. Dar nu reuseste si ma roaga sa o ajut sa protejeze flacara de vant. Mainile mele sunt inca inghetate. Dar trebuie sa le scot din mansete de tot pentru asta. Fibrele sintetice ard repede. Dar se tot stinge si asa. Ma intreaba daca ma grabesc. Nu. Eu nu, gandesc. S-ar putea ca altora sa nu le pice bine ca nu ma grabesc. Mai incercam, am o cutie plina de chibrituri. Pana la urma merge.

Sunteti trista, v-am vazut din autobuz. Eu nici nu o observasem. Dar eu n-as observa nici un pom de Craciun dansand in jurul meu.

Aprind lumanarile. Ma intreaba de departe daca am nevoie de ajutor. Dar la mine ei mai usor, lumanarile nu sunt in pahar de plastic. Le evit, pentru ca am vazut cum ard.

Sarut trandafirii noi adusi si plec.

Sper sa nu-i smulga vantul din panglica argintie pana maine.

Trebuie sa gasesc o panglica noua.

semne bizare anul are

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Wed, 07 Jan 2026 15:03:00 +0000

Sau cum l-am facut pe tati si utilizator de Linux.

Daca mi-ar fi spus cineva asta acum un an, as fi zis ca e picat in cap. Tati are aproape 70 de ani si la momentul asta rabdare lipsa, foloseste intens Microsoft Office, in special Excel si nu chiar la nivel de incepator, Microsoft Outlook, Microsoft Teams...

Dar... laptopul lui vechi e unul pe care l-am castigat eu la un concurs PC Garage in urma cu mai bine de un deceniu. A sosit fara sistem de operare, asa ca i-am instalat eu un Windows 7 piratat pe care il aveam de la un prof de la poli. La momentul respectiv mai avea un calculator asamblat de mine din componente cumparate de la diverse magazine de prin Bucuresti in 2006. Asa ca asta a fost primul lui laptop. Nu foarte performant, dar oricum... avea nevoie in primul rand de Office.

Si l-a folosit de atunci, desi in 2023 a trebuit sa-si cumpere altul din motive de e-factura si chestii care nu mergeau, iar eu nu m-am priceput sa le fac sa mearga. Dar chiar si cu un nou laptop, l-a folosit in continuare si pe cel vechi, mai ales ca avea aproape un deceniu de fisiere pe el. Cu acelasi Windows 7, chit ca browserele ramsesera blocate in trecut, plus alte probleme. Da, cu Windows 7. Ce, de parca institutiile statului roman nu folosesc in continuare si calculatoare cu Windows XP?

Pana in a doua jumatate a anului trecut. Cand mi-a venit plouat ca nu-i mai merge. Ecran negru, nici cea mai mica idee ce sa fac. Apropo, sunt incompetenta cand vine vorba de chestii tehnice. Singurul meu talent e sa dau copy-paste la mesaje de eroare, poate in imensitatea internetului s-a mai intalnit cineva candva cu aceeasi problema. Asta e motivul pentru care folosesc Ubuntu, e cea mai folosita distributie si pot sa gasesc mesajele de eroare. Ma rog, DuckDuckGo le gaseste. Noroc bun cand vine vorba de Windows 7, 15 ani de rezultate irelevante sau solutii care nu mai merg la jumatatea anilor 2020.

Okay, inainte de altceva, pus mana pe surubelnita si desfacut laptopul, scos hardul, facut backup la... aproape un milion de fisiere - documente, poze, diverse...

Si apoi?

Tati voia sa-l fac utilizabil iar. Avand in vedere datele problemei, varianta Linux a picat, chiar daca ar fi fost cea mai buna pentru laptop. Si pentru nervii mei. Windows 11 are nevoie de mai mult decat poate oferi laptopul asta. Asa ca i-am instalat iar Windows 7, victorie!

Sau nu. Pentru ca din pacate am descoperit o multime de probleme care practic faceau imposibil sa mai poata lucra pe el. Si dupa cum am spus, noroc bun la cautat solutii pentru probleme intalnite in Windows 7 zilele astea. Poate ca exista solutii. Poate ca oamenii care se pricep la calculatoare stiu sa le gaseasca. Dar eu nu ma pricep. Cunostintele mele se limiteaza la copy-paste.

Asa ca, fiind intr-un punct in care alegerea era intre un Windows 7 cu care nu se mai putea conecta la internet, pe care nu mai stiam cum as putea sa-l fac utilizabil pentru el si un alt sistem de operare bizar, dar macar cu acces la internet, cu alte programe decat era obisnuit, dar macar functionale... a zis hai sa incercam si asta. Mai rau decat inutilizabil n-avea cum sa fie.

M-am simtit vinovata, sincer.

Asa ca m-am dus la el cu laptopul meu, am copiat un fisier Excel la care lucra, hai sa vedem cum e daca se joaca putin in Libre Office Calc cu fisierul ala. De la facut text bold pana la VLOOKUP. A fost in regula, dar eram si eu acolo...

Intre timp, am intrebat ce distributie ar fi cea mai potrivita pentru un utilizator de Windows cu un laptop vechi. Majoritatea recomandarilor au fost pentru Linux Mint si Zorin OS. La mare distanta pe locul trei ca numar de mentiuni a fost Lubuntu. Eu inclinam catre Zorin OS avand in vedere specificatiile laptopului si am decis definitiv pentru dupa ce i-am aratat poze cu interfata optiunilor si ne-am uitat la cateva clipuri pe YouTube.

Aseara, m-am dus la el cu stick-ul si am instalat Zorin OS. Ma rog, dupa cateva secunde in care am murit si am inviat pentru ca am avut impresia ca nu booteaza, s-a cam instalat singur in timp ce noi ne-am uitat la Frozen Planet pe celalalt laptop al lui. Fara legatura cu Tux, singua idee a fost sa fie ceva pentru amandoi. A mers totul ca pe roate. Cu exceptia faptului ca atunci cand i-am selectat locatia si fusul orar am dat click la intamplare, am zis ca nu conteaza unde, doar sa fie acelasi fus orar. Doar ca dadusem click in Libia si limba s-a auto-setat pe araba si... a fost foarte "distractiv" sa corectez prostia pe care o facusem, cand nu doar ca nu inteleg limba, dar e si un alt alfabet, unul care imi e chiar mai extraterestru decat cel chirilic.

Dar in afara de asta, are un laptop perfect utilizabil. L-am pus pe el sa-si perieze setarile, atat ca sa-si aleaga ce prefera el, cat si ca sa se obisnuiasca cu noul sistem de operare. Si am repetat manevra cu transferat fisiere Excel si Word si jucat cu ele.

Si... na, titlul celui de-al treilea album Megadeth. Toate bune si frumoase, doar ca pana acum am fost eu mereu langa el. Desi el zice ca e in regula, o sa se obisnuiasca.

returo

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Thu, 13 Jun 2024 16:44:00 +0000

Pentru ca am returnat si eu recent doua ambalaje. Unul primit de la mama special pentru asta dupa ce l-a gasit ea pe undeva la munca. Si unul pentru ca am fost plecata cateva zile. Si ametita, asa ca mi-am uitat termosul.

Am ajuns la Kaufland, inaintea mea doar vreo cinci- sase persoane... toti cu saci, sacose in care incapeam si eu?! Cel putin 40 de recipiente aveau fiecare. Aparatul s-a miscat repede, asa ca n-am asteptat mult.

Dar m-am cam ingrozit de risipa. Pur si simplu nu inteleg cum poate cineva sa stranga atatea recipiente in doar jumatate de an de cand exista sistemul. Si cele doua ale mele mi s-au parut mult, chit ca unul din ele a fost primit. Al doilea ar fi putut evitat si inca imi vine sa imi trag palme din cauza asta. Chiar daca nu regret primul ambalaj returo cumparat, o sticla de Limoncello acum vreo trei luni. Pe care n-am returnat-o pentru ca n-am terminat-o inca.

Si pentru ca ametita sunt in general, nu doar ocazional, as fi plecat din Kaufland cu bonul ala de un leu fara sa-l folosesc la plata daca n-ar fi dat eroare cantarul. Situatie in care a trebuit sa chem un angajat. Care a fost in stare sa observe bonul din mana mea. Spre deosebire de mine.

Si ciorile stiu ca e vara

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Tue, 22 Aug 2023 12:15:00 +0000

Am fost la cimitir azi. Si am vazut ceva ce nu mai vazusem pana acum. Ciori mergand... ma rog, zburand, ca ele au aripi si pot sa zboare... de la un mormant la altul si scufundandu-se cu capul inainte in vazele cu flori. Ca sa ajunga la apa si sa bea. Cred ca au fost constant peste 30 de grade de vreo saptamana.

Si pasarilor li se face sete, nu doar noua...

In urma cu vreo doi ani, in statia de autobuz de la cimitir... am vazut doi porumbei chinuindu-se sa bea ceva, orice acolo... dintr-o pata uda de pe asfalt. Si pe langa faptul ca m-am simtit foarte prost ca n-am o sticla cu apa la mine... mi-a picat si mie in sfarsit fisa!

Tot auzeam dimineata pasari la geam la florile mele. Imi fusese teama ca vor sa imi manance florile, dar nu observasem "daune", asa ca nu ma obosisem sa ma misc vreodata sa dau draperiile la o parte sa vad ce naiba fac acolo. Cand am vazut porumbeii aia din statie m-am desteptat si eu in cele din urma. Pasarile nu veneau sa-mi manance florile, veneau sa bea apa din farfuriutele ghivecelor!

People = Shit

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Sun, 18 Jun 2023 11:55:00 +0000

Da, e o piesa Slipknot, dar nu despre asta e vorba.

E vorba despre prea multe betoane, e vorba despre a incerca sa faci ceva, chiar daca foarte putin, cat poti. Si despre a descoperi constant ca planeta e populata de gunoaie de oameni.

Putinul spatiu verde care a existat vreodata pe strada asta, pe langa blocul asta, a ajuns sa fie sacrificat constant pentru locuri de parcare si pentru balcoane. Din dorinta locatarilor care se plang de aer, de caldura si asa mai departe...

Dar sigur ca era mai important sa aiba masina parcata aproape sub geam, aproape de intrarea blocului. Ca sa nu aiba mult de mers pana sa se urce in ea sa mearga pana la supermarket. Cum nu suntem in Cucuietii din Deal aici, sunt 4 supermarketuri pe o raza de 500 de metri. Plus doua Shop & Go, plus un Carrefour Express, plus alte magazinase. Dar pentru unii tot e prea mult de mers pe jos.

Si sigur ca era important sa extinda suprafata casei prin balcoane la parter, ca romanii sunt... cum sa ma exprim frumos? Hamsteri! Si nu doar in era corona, ci in general, asa ca e nevoie de spatiu pentru stocat toate rahatisurile cumparate fara vreun motiv bun.

In fine. Ce a a supravietuit betonificarii e o fasie lata de vreo 50 de centimetri de-a lungul blocului. In medie. In unele locuri sunt doar 20, in altele pana la 80. Cum zicea mamaia - "cate bordeie, atatea obiceiuri" - fiecare s-a extins cu balconul altfel.

Pamantul nu e unul in care sa poata sa supravietuiasca multe plante. Unele sunt mai rezistente. Sunt niste tufe de regina noptii si niste tufe de gura leului care ies mereu si cresc frumoase si sanatoase chiar la marginea de beton. Gladiolele nu par a fi pretentioase nici ele. O crizantema cumparata in glastra in urma cu vreo doi-trei ani si plantata acolo pare ca s-a adaptat si ea bine. Dar cea mai mare surpriza sunt trandafirii. De la aproape nimic, la ditamai tufele.

Din pacate, se intampla des ca cineva sa decida sa faca un buchet din florile din gradina. Trandafiri, crizanteme, dalii, bujori... cineva a si smuls din pamant cu totul o garofita. Acum o luna de-abia asteptam sa sa deschida bujorii. Dupa cum aratau bobocii, probabil aveau sa fie de un rosu inchis - o culoare foarte frumoasa. Naiba stie. N-am apucat sa vad unul singur desfacut. Cineva i-a cules pe toti. Azi am coborat jos la trandafiri, tufa mea preferata avea trei flori pe cale sa se deschida. Primele ei flori pe anul asta. Nu face multe flori, dar sunt niste flori mari, de un rosu inchis, cu dungute de un rosu si mai inchis. Cineva ii taiase. Pe toti trei. Plus inca cel putin sapte din tufa cu trandafiri galbeni. La fel cum s-a intamplat toamna trecuta, la fel cum s-a intamplat luna trecuta cu bujorii, nici n-am avut sansa sa-i vad desfacuti. Bonus, cineva a rupt si o dalie. O dalie mare, rosie.

Pentru ca betoanele sunt la moda, asa e si la cimitir. Asa ca singurele flori pentru mamaia pot fi doar in glastra sau intr-o vaza. Pentru vaza, incerc sa aleg flori de sezon. Sau care rezista mai bine in anumite conditii meteorologice. In toamna lui 2021, au disparut mereu daliile din vaza. Nu stiu cum s-a intamplat de n-au disparut niciodata crini... si crinii sunt scumpi! Dar daliile... Am dus patru, la urmatoarea vizita nu mai erau. M-am suparat si am vrut sa compensez cu un buchet mai mare, mai bine de zece erau acolo, nu mai tin minte exact cate. Au disparut si alea. Apoi la fel s-a intamplat cu crizantemele. Pe 1 iunie 2022, ar fi implinit 95 de ani. Am dus un buchet de bujori cu cateva zile inainte pentru ca urma sa fiu in Berlin in ziua aceea. Nu i-am gasit ofiliti in vaza la intoarcere. Disparusera. Cineva i-a luat bujorii de ziua ei. Si nici n-am mai gasit sa cumpar alti bujori in piata la intoarcere ca sa-i inlocuiesc pe cei furati.

Singura concluzie...

People = Shit.

PS - Da, avem camera de supraveghere. Una, nu douazeci, ca nu suntem agentie de banca. N-a ajutat ca sa aflam mai mult decat ce am putut vedea uitandu-ne la flori.

cum sa-ti strici viata cu un pas simplu

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Sun, 09 Jan 2022 12:06:00 +0000

Luni, 8 noiembrie, candva intre orele 13 si 14. M-am dus la cimitir. Alesesem flori de diverse soiuri ca sa fac eu un aranjament floral pornind de la alb in mijloc catre violet pe margini. Mai aveam de traversat doar parcarea blocului de langa cimitir si straduta dintre bloc si cimitir. Si m-a mancat sa-mi lungesc gatul peste masini ca sa vad daca e lume in curtea cimitirului. Ceea ce a insemnat ca nu m-am uitat la ce se gaseste la nivelul picioarelor.

Una din prostiile acelea metalice pe care oamenii le ridica pe locul de parcare ca sa-i impiedice pe altii sa parcheze in locul lor. Am intrat cu piciorul drept in ea. Asa cum merg eu, cu hotararea unui tanc. Inca am o vanataie frumoasa acolo, doua luni mai tarziu - imaginati-va ce frumoasa trebuie sa fi fost in ziua zero! Dar, la viteza la care mergeam, restul nu s-a oprit odata cu piciorul drept. S-a dus din inertie inainte, dincolo de dracia metalica. Buf!

Genunchiul stang si incheietura mainii stangi au primit cam tot impactul cu asfaltul. M-am ridicat, mi-am masat intai incheietura - fix cea busita in 2020 antrenand minuni de genul asta. Apoi pipait genunchii, cel stang ma durea putin - era de asteptat dupa tranta aia. Dar se simteau la fel. Okay, nu-i nimic miscat, n-are cum sa fie ceva rupt, grija principala au devenit imediat florile. Din fericire, pareau in regula. De-abia la mormant am constatat ca una din gherbere avea cateva petale turtite. Am ascuns petalele respective sub florile de crizantema alba. Si a iesit un aranjament frumos.

Se pare ca frumos li s-a parut si unor compatrihoti, pentru ca a disparut. Florile alea ar fi tebuit sa fie ofilite la urmatoarea vizita, dar nu mai era decat vaza goala. N-a fost vantul si n-a fost un animal. Vaza nu era trantita, nimic nu era stricat. Florile alea au fost luate de acolo de o mana de om. Sau neom. Cum preferati.

Pana sa ies iar din cimitir (la 15 si ceva), intentionasem sa ma intorc acasa tot pe jos. 50 de minute cu mersul meu de tanc de dinainte de buf. Dar cum imi era parca tot mai greu sa merg normal, m-am urcat intr-un autobuz. Si pe drum, am constatat ca miscarile de indoit si intins sunt problematice. Ceva era in neregula. N-aveam nici cea mai mica idee ce anume, dar puteam sa-mi dau seama ca ceva nu e in regula.

Privind in urma, probabil ar fi trebuit sa cobor mai devreme din autobuz, sa intru la Medlife, sa platesc, sa fac o radiografie si sa ma vada un medic. Pana nu li se termina programul.

Cand am coborat si am indoit piciorul stang pe treapta... atunci am stiut sigur ca e un in neregula la nivel de mers la urgente.

8 noiembrie, cand inca eram pe val. Noroc bun cu planul urgente! Probabil nimeni care nu arata ca ar fi putut sa crape in urmatoarele 15 minute n-ar fi fost luat in serios. Eu nu eram in pericol de asa ceva si clar nu aratam ca si cum as fi. Inca eram la nivel de probabil cel mai bun lucru pe care l-as putea face e sa merg normal.

Incerc sa imi imaginez cum se vedeau lucrurile pentru altcineva. Femeie, 37 de ani, aratand de mai putin de atat. Aratand ca si cum merge la sala (nu e adevarat, dar multa lume presupune asta). Se plange de genunchi, dar merge normal. Se plange ca e umflat, dar nu pare umflat fata de un genunchi de om normal.

N-am obiceiul sa insist. In fata unui refuz ("nu e asa umflat, ai mei sunt mai umflati de la reumatism... pune o foaie de varza acolo") ma intorc pur si simplu pe calcaie si ma car. I don't need you, I can do better on my own.

Doar ca uneori nu e asa, oricat de catar incapatanat as fi.

Era deja intuneric, prea tarziu sa mai merg la Medlife. M-am gandit ca voi merge a doua zi dimineata. Nobody else's fucking business anyway.

Dar genunchiul meu a refuzat sa astepte. Situatia s-a tot inrautatit progresiv. La un moment dat, sunand la urgente, am mentionat ca nu mai pot sa merg si au spus sa vin chiar daca nu e nici un medic sa ma vada... la un moment dat tot urma sa iasa cineva din operatie. Partea cu "fara un motiv al dracului de bun" a ramas pe afara, desi sincer, nici eu n-o stiam la momentul respectiv. Dar din camera si pana pe scara si apoi pe jos pe scari nu m-am teleportat. Alea au fost picioarele mele. Ambele. La fel si la intoarcere. Greu, dar sunt catar incapatanat. Al dracului de incapatanat.

De data asta n-am mai avut de asteptat mult. Cu siguranta sub 60 de minute. Suficient totusi incat sa treaca de miezul noptii si sa nu mai apar in sistem la momentul la care am ajuns sa fiu vazuta de un medic - cautat in data curenta, care era 9, dar eu fusesem luata in evidenta pe 8.

Probabil fractura de rotula. Prea umflat ca sa mai spuna sigur, dar avand in vedere ca nu-mi mai puteam ridica piciorul din genunchi decat cu ajutorul celuilalt... Si nici macar cu radiografiile n-au putut sa-si dea seama clar. Nici macar dupa ce au mai chemat pe cineva. M-am uitat si eu la ele dupa, dar daca nu e ceva al dracului de evident, eu ma uit oricum ca vitica la poarta noua la asa ceva.

Imobilizat cu o atela de gips pentru 7-10 zile. Asa am crezut, cel putin. Plus indicatii sa pun gheata pe genunchi cate zece minute la fiecare ora, sa masez muschii accesibili si sa nu-mi las toata greutatea pe piciorul ala, desi atunci la spital au zis ca e in regula daca ma las doar putin pe el si apoi am cerut si parerea Google care mi-a spus ca e in regula sa merg ca pinguinul daca e imobilizat... asa ca am devenit pinguin! N-am folosit mergator sau carje absolut deloc. Plus ca am continuat sa-l ridic asa drept in toate directiile, avand totusi grija sa nu trec prea mult de orizontala la inceput. Oricum nu era prea comod la momentul respectiv.

Luni, 15 noiembrie, la Medlife. Am intrat in cabinet, am fost intrebata ce s-a intamplat, am explicat pe scurt, am fost intrebata daca s-a agravat, am spus ca nu, ba chiar din contra - simplul fapt ca fusese imobilizat facuse o diferenta enorma aproape imediat. Dupa care a picat intrebarea la care nu ma asteptam - si atunci de ce mai venisem la ea? Pai... pentru ca asa imi spusesera cei de la urgente.

In fine, a devenit curioasa sa vada ce e pe sub bandaje. Moment in care a picat ca o bomba decizia cum ca piciorul nu trebuie indoit o luna - ceee? Eu sperasem sa-l am liber, sa pot sa incep sa-l indoi, aveam deja planuri pentru asta!

Evident ca am fost foarte dezamagita, dar macar dupa aceea l-am avut intr-o orteza, ceea ce a fost mai comod. Am continuat sa pun gheata cate 10 minute la fiecare ora si am continuat cu exerctiile la fiecare ora. Ridicat piciorul inainte pana cel putin la orizontala (90° fata de celalalt, tinut drept, la fel ca si spatele). Apoi in lateral spre exterior, cel putin 90° - si am incercat sa fac asta incet si controlat. Apoi in spate - la fel, cel putin 90° in timp ce celalalt picior se mentine drept. Apoi in lateral spre interior, prin fata celuilalt picior. Zece repetari plus inca trei in caz ca a fost vreuna din primele zece mai dubioasa. Apoi trecut inca o data prin toate exercitiile astea. Si apoi trecut inca de doua ori prin ele stand in pat. Si la sfarsit, contractii musculare in orteza, ca si cum as incerca sa-l hiperextind desi evident faptul ca il aveam imobilizat nu ma lasa sa fac asta. La fiecare ora, de cel putin 12 ori pe zi.

Faptul ca a fost doar de cel putin 12 ori pe zi si nu de cel putin 16 ori pe zi mi-a permis si alte activitati in afara de gheata, exercitii si munca - am putut sa fac dus, sa ies pana la Lidl, sa iau masa de pranz, sa-mi fac o farfurie de fructe. Si pentru ca am avut macar acel minim, pierderea de masa musculara, desi semnificativa (la mai bine de o luna dupa ce am scapat de imobilizare, piciorul meu stang este vizibil mai subtire decat cel drept), n-a fost la nivelul asteptat. De cineva care a mai vazut astfel de fracturi, bineinteles, eu tot am fost foarte dezamagita. Asta chiar daca tot eu cautasem pe internet sa vad cum au fost experientele altora dupa o fractura de rotula si vazusem cifre de genul piedut 10% din greutatea totala doar din pierderea de masa musculara. But I tried really hard, so why is it just a lot better in my case?

Deci... din 6 decembrie, am avut voie sa-l indoi. Dar nu mai mult de 90° in urmatoarele doua saptamani. Mhm. Cand mi s-a spus asta... nici macar n-as fi putut s-o fac, chiar daca as fi vrut. Apoi am asteptat o vesnicie (okay, poate doar vreo jumatate de ora) dupa o noua radiografie, timp in care n-am avut ce altceva sa fac decat sa vad cum merge miscarea de indoit-intins, cat de tare pot sa-l indoi stand pe scaun si tragandu-mi piciorul catre mine pe podea. Posibil ca dupa masuratorile unora sa fi trecut de 90° chiar atunci. Dupa ale mele nu.

Dar macar am putut urca in sfarsit iar scarile normal la intoarcere, fara sa mai pun ambele picioare pe aceeasi treapta. Ma rog, la acel moment inca ma tineam de balustrada, dar sa zicem ca normal. De coborat cat de cat normal nu s-a pus problema inca niste saptamani. Si per total, scarile sunt inca o problema pentru ca tot resimt un discomfort, simt ca ceva ma tine, chiar daca miscarea arata normal sau macar foarte aproape de normal si nu mai am nevoie de balustrada acum.

to be continued...

2021 ↠ 2022

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Fri, 31 Dec 2021 21:53:00 +0000

Cumva, unica postare de anul asta. Un lucru rau si un lucru bun in acelasi timp.

Apare acum pentru ca n-am vrut sa las sa treaca tot anul fara macar una. De-abia acum pentru ca am avut un an plin. Suficient de plin incat sa n-am timp de blog. Si sa nu prea am nici timp de mine. Cel putin nu pana la pauza fortata de acum sapte saptamani si jumatate.

A fost cel mai bun an al meu din punct de vedere financiar. Ceea ce probabil explica de ce n-am prea facut mare lucru in afara de a munci, uneori si peste 18 ore pe zi. Sincer, ma sperie sa admit ca a fost un an bun din punct de vedere financiar. Pe undeva, e ca o mica victorie. Pentru ca mi s-a spus de multe ori ca ar trebui sa fiu normala. Sa fiu angajata undeva. Sa am un program decis de altcineva. Sa lucrez la ce vrea altcineva. Sa lucrez cand vrea altcineva. Sa lucrez cum vrea altcineva. Si sincer, am incercat. Dar... nu stiu, daca as fi mai putin salbatica, mai normala... poate ar merge. Si totusi. Am ajuns pana aici. Si ma sperie. Pentru ca, in acelasi timp, e ca un castel de nisip. Poate fi luat de apa in orice moment. E ceva ce va trebui sa lupt tot restul vietii sa pastrez. Dar nu e ca si cum ar fi singurul lucru despre care as putea spune asta, nu?

Sunt obosita.

Dar nu e ca si cum as mai putea da inapoi. Poate altcineva ar putea. Cineva care sa fie mai putin salbatica, mai normala.

Am ajuns la doua evenimente. Amandoua in Austria, unde am petrecut o saptamana. Cred ca ce imi place cel mai mult atunci cand sunt plecata e ca e mult mai usor sa-mi imaginez ca sunt invizibila. Am auzit multi oameni... ahem, romani? plangandu-se cum ca cei din tarile vorbitoare de neamta sunt reci, neprietenosi. Mie mi se par respectuosi, spre deosebire de romani. Nu se baga cu bocancii murdari in sufletul tau curat. Sau mai putin curat, eu l-am vandut de atatea ori incat diavolul m-a amenintat cu un proces. Lasand gluma la o parte, detest prietenia romanilor. Animal salbatic, pastreaza distanta!

In fine, ce voiam sa spun e ca ador sa petrec o saptamana, doua, trei, patru... cate se poate! fara sa fiu nevoita sa schimb cu aproape nimeni mai mult de trei propozitii de maxim trei cuvinte. Nu ca neamta mea mi-ar permite conversatii inteligente. Ador anonimitatea hotelurilor mari. Ador sa ma plimb printr-un oras si sa nu simt ca as fi privita, sa nu observe nimeni ca exist. E ca si cum as avea acces la vopseaua de invizibilitate din Tom si Jerry. It's one of the best feelings in the world and it tastes like freedom.

Primul eveniment a fost unul de promovare a primei (si singurei) carti pe care am citit-o vreodata in neamta. Detaliu amuzant: la fel ca alte trupe care canta in neamta, au multi fani in America Latina. Cei mai multi dintre ei nu inteleg o boaba de neamta, dar na, la concerte canta cum se canta la noi "viorele, viorele" pe Living On My Own! Si am vazut ca multi le-au cerut o varianta tradusa. Eu m-am gandit ca ar fi mai rapid sa-mi imbunatatesc eu neamta dincolo de mancare (da, ciocolata e mancare), Formula 1, crime si animale. Ma rog, nu stiam daca m-ar intersa cartea, dar am vazut online unul din evenimentele de gen din toamna lui 2020 si m-a convins. Desigur, proportia bucatilor amuzante citite a fost mai ridicata decat in carte. Am aflat apoi ca nu e o carte chiar vesela - dar asta nu inseamna ca nu mi-ar fi placut. Incursiunile in trecut in momente de visare, gandurile din timpurile vizitelor in cimitir... am si eu destule astfel de momente, astfel de ganduri.

Apoi am fost iar la zoo ca sa-l vad si eu pe Pepe. El e superb, e perfect! Ceea ce nu se poate spune si despre specimele umane care aruncau cu pietricele inspre el. Pentru ca na, voiau poze pentru facebook sau dracu' stie. Si considerau ca motanelul le e dator sa le pozeze. Ce dracu', doar au platit peste 20 de euro pe bilet. Ma rog, in momentul in care arunci cu pietricele ca sa-i atragi atentia tigrului, probabil nu te duce capul sa calculezi ca banii din bilete nu acopera chiar asa de mult din cheltuieli.

Apoi... spre Innsbruck! Pentru prima data. La pomul laudat... stiti cum e. Am mereu frica asta. Cred ca am avut-o cu fiecare oras din Austria in care am fost. Si mi-au placut toate. Dar nici unul la fel de mult ca Innsbruck. Pentru ca pandemie, a se evita spatiile inchise, tralala... am urcat sus pe munte! You get quite a high out of climbing, trust me!

Apoi Kreator. Cand am ramas fixata pe ideea de a vedea un concert in vara asta, macar unul... nici macar nu ma gandeam ca vor fi ei. Kreator erau atunci anuntati doar pentru Bloodstock, iar dupa Brexit nici nu se punea problema. Credeam ca va fi concertul Amon Amarth din Linz. Dar apoi Amon Amarth au anulat tot la inceput de iunie, Kreator au fost confirmati pentru Dynamo. Festival, dar in oras, asa ca am sarit pe un bilet. Apoi peste cateva saptamani au luat-o razna lucrurile in Olanda. Si parea ca totul s-a dus dracului. Pentru cateva zile. Apoi a fost anuntat concertul din Innsbruck. Si... am comis-o iar!

Apoi am ezitat dupa ce am ajuns in Austria. Dovada suprema de nebunie probabil. Sa treci prin atatea pentru un concert si sa iei in considerare sa nu te mai duci. Am dat nas in nas cu Sami inainte de concert. Si nu mi-am putut tine gura. I-am spus. Ca nu stiu daca mai pot sa ma intorc la vechiul normal. Cred ca se poate spune ca m-au facut sa-mi mananc cuvintele. Cand a inceput, am stiut. De ce. De ce sunt acolo. De ce am depus efortul de a ma deplasa intr-o alta tara in vremurile astea. De ce i-am urmarit in turneu, i-am vazut de atatea ori si as face-o iar. It was magic, it was everything, it was life!

Si singura poza cu o alta fiinta umana dupa o eternitate. Si singura data in ultimele 17 luni cand am existat fara masca in apropierea altor fiinte umane vii, inauntru sau afara, pentru mai mult de doua secunde.

Apoi Alpenzoo. Hei, nu mai vazusem niciodata pui de ras de aproape!

Si inapoi. Daca as putea sa derulez saptamana aia si s-o retraiesc de un milion de ori.

Apoi un accident. Vina mea. Fractura de rotula. Si consecinta: in momentul de fata n-as mai rezista fizic la un concert.

Si asa intru in 2022.

2019, chestii tangibile

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Sun, 28 Jun 2020 18:55:00 +0000

Iar ceva ce ar fi trebuit sa fac in ianuarie... se pare ca devine traditie.

Sa incepem deci. In ordine oarecum cronologica dupa anul primei aparitii... adica intr-o ordine ciudata, care s-a dorit initial a fi cronologica, dar a iesit alandala. Ce s-a mai adaugat la colectia mea de muzici in 2019.

Megadeth. Intai Killing Is My Business... and Business Is Good! Versiunea din 2018, cu o tona de chestii bonus. Si The World Needs a Hero, versiunea din 2019. Nu stiu ce sa zic... in ambele cazuri, rezultatul e excelent, dar fara magia originalului? Oricum ar fi, imi vine sa-mi trag palme ca n-am tras o fuga sa-i vad in turneul din iarna. Cand Dread and the Fugitive Mind a facut setlistul dupa... o vesnicie? Probabil o vesnicie o sa mai treaca si pana voi avea iar sansa sa-i revad...

Da, ambele semnate de David Ellefson cu trei zile inainte de ziua mea. Si fix de ziua lui Alex.

Si apoi Dystopia!

Kreator. Pleasure to Kill, Extreme Aggression si Coma of Souls. Pentru ca trebuie neaparat sa-mi completez colectia cu versiunile astea noi. Cu care au facut o treaba excelenta. Si spun asta chiar daca in continuare nu ma atrage chiar asa tare stilul "black metal meets thrash" din perioada respectiva si prefer sa ascult piesele respective live, in stilul curent, "thrash meets NWOBHM meets melodeath". Stiu ca pe atunci incercau sa imite Venom, dar pentru urechile mele... Mille incercand sa sune asa... suna de parca il stranguleaza cineva. Probabil cel mai mare plus al anilor '90 pentru ei a fost faptul ca Mille a inceput sa urle. Si a tot perfectionat asta de-a lungul anilor... acel society, what have you done to me? suna incredibil pe Dying Alive.

Timo Tolkki's Avalon. The Land of New Hope. Am dat de el din intamplare acum un an si putin. Si probabil am ascultat A World Without Us si m-am uitat la videoclip de un milion de ori de-atunci.

Saxon. Intai The Saxon Chronicles, bucati filmate in timpul unor turnee mai vechi. Intr-un ambalaj pe care mi-a luat o vesnicie sa-l desfac pentru ca venea cu o prostie de protectie care trebuie scoasa intr-un anumit fel, altfel distruge continutul. Si apoi The CD Hoard, o colectie de 5 CD-uri live din perioada 1995- 2006.

Nu, astea nu sunt semnate. Concertele pe care ar fi trebuit sa le vad in 2019 au fost amanate/ anulate. Iar in martie... avand in vedere situatia la momentul respectiv si faptul ca Biff se incadreaza in mai mult de o categorie cu risc ridicat, am preferat sa pastrez distanta. Mi-au semnat deja o valiza intreaga de lucruri oricum...

Battle Beast. Bringer of Pain. Cu siguranta albumul meu preferat de la ei. Semnat cand i-am vazut in Bielefeld acum un an si ceva. Mostra.

Primal Fear. Angels of Mercy - Live in Germany. Imi trebuie un player BluRay. Am vazut concertul online, dar mor de curiozitate sa vad cu ce vine in materie de extras.

Black Label Society. Grimmest Hits. M-a amuzat teribil bookletul. Ah, da, mostra.

Dynazty. Firesign, care nu m-a prins la fel ca Titanic Mass, dar care vine totusi cu niste piese incredibil de catchy. Mostra.

MONO INC. - Welcome to Hell. Ceva putin diferit care m-a cam prins. In special piese ca Reign of Rats.

Amon Amarth. The Pursuit of Vikings: 25 Years in the Eye of the Storm. Documentarul in care am descoperit ceva cu adevarat socant: Johan Hegg nu s-a nascut cu barba!

A Paranormal Evening with Alice Cooper at the Olympia Paris. Alice live. Intotdeauna excelent. Plus ca e vorba de o inregistrare a unui concert dintr-un turneu in care l-am vazut si eu. Si contine Pain, care nu mai facuse setlistul de dinainte sa ma nasc.

Metal Church. Damned If You Do. Inainte sa iasa albumul, au scos trei videoclipuri - Damed If You Do, Out of Balance si By the Numbers. Si parca fiecare imi suna mai bine decat precedentul. Iar cand a iesit in sfarsit si albumul... am ajuns sa fiu cu adevarat obsedata de Revolution Underway. So you get a sharper knife and commence to cut away...

De remarcat si faptul ca bookletul e absolut superb, mai ales ca o coperta oribila pentru Hanging in the Balance (pacat de continutul albumului) a fost una din picaturile finale care au umplut paharul pentru Mike Howe si l-au facut sa se retraga in anii '90. Si da, semnat. Promit ca o sa apara si o postare despre asta, concertul lor a fost pentru mine unul din cele mai bune momente ale anului 2019.

Alice in Chains. Rainier Fog. Daca ar fi sa-l descriu intr-un singur cuvant, singurul pe care l-as putea alege ar fi... haunting! Pe undeva e putin sinistru cum bucati din piese imi revin obsesiv in minte si cat de bine se potrivesc in anumite situatii. Si asa imi vine sa-mi trag palme ca n-am fost sa-i vad la Hamburg acum un an.

Amalgama. Мечта. Care din ce zice nenea Google, se traduce prin "vis". M-am facut cu albumul asta cand au deschis concertul U.D.O. in decembrie.

Avantasia. Moonglow. Eh... chiar si cu prezenta unor muzicieni exceptionali. Dar imi place piesa cu Mille... ii da viata.

Slipknot. We Are Not Your Kind. Unul din cele mai asteptate albume ale anului pentru mine. Avand in vedere cat de mult imi placuse All Out Life (in special live, cand m-am uitat la stream-ul de la Rock am Ring)... am fost usor dezamagita. Totusi, piese ca Nero Forte rup...

Archer Nation. Beneath the Dream. In acelasi stil cu precedentul album... care ma duce cu gandul la Megadeth. Mostra.

Hollywood Vampires. Hm. Cateva piese au trecut putin pe langa, dar, in acelasi timp, am devenit de-a dreptul obsedata de altele. Iar coverurile sunt bine alese. Iar ambalajul... drace! Din nou, un carton foarte placut la pipait... cred ca doar cel al celui mai recent Barren Earth imi place mai mult la capitolul asta.

Phil Campbell. Old Lions Still Roar. Cine se asteapta la ceva in genul Motorhead... va avea o mare surpriza! E un album foarte original, pe alocuri foarte dinamic (These Old Boots), pe alocuri foarte linistit (Dead Roses). Un album pe care apar o multime de nume mari precum Rob Halford, Alice Cooper, Joe Satriani sau Dee Snider. Si e primul album pe care l-am cumparat chiar cand a aparut. A doua zi dupa ce a fost lansat. Eram in Dortmund, era sambata si... a fost cumva la intersectia dorintei de a vedea ce muzici intersante gasesc in primul Saturn si a nevoii de a schimba o bancnota de 50 pentru ca nu mai aveam marunt si imi trebuia un bilet de tren ca sa trag o fuga rapid pana in Essen, iar automatul nu primea bancnote de 10 sau mai mari.

Semnat dupa concertul din Frankfurt in decembrie. De unde e si poza cu Phil. Care e probabil evident ca e facuta de o alta persoana, dar ce nu poate fi dedus din poza e ca e facuta de o alta fana Motorhead. Si ca ascultand povestile ei si ale altor fani care au fost acolo in seara aia... Nu e ca si cum n-as fi stiut ca trupa asta a avut mii de concerte inainte sa-i vad eu prima data, dar e putin diferit in astfel de momente. Tot ce n-am avut ocazia sa traiesc nu mai e ceva indepartat si sters, e o parte din amintirile celor din jurul meu.

Kryptos. Afterburner. Albumul asta rupe! Mi-a placut atat de mult incat mi-am extins excursia in Germania cu doua zile doar ca sa-i vad. Momentul preferat? On the Run.

Tolka Valley Park

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Fri, 28 Feb 2020 16:47:00 +0000

Sau poze care spun ca m-am holbat la apa si la pasaretul iubitor de apa. Sau ceva de genul asta? Presupun...

Europe, Dublin, Olympia Theatre, 12 septembrie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Wed, 20 Nov 2019 12:00:00 +0000

Stiind ca inainte de concertul Alice Cooper din 2017 gasisem oameni la intrare inca dinainte de pranz, m-am dus iar devreme. Doar pe la 1pm pentru ca totusi n-am aceeasi disperare pentru Europe ca pentru Alice Cooper. Insa nu era nici dracu' la intrare, asa ca m-am invartit pe calcaie si m-am apucat sa ma mai invart prin oras.

Intai prin cel mai apropiat Lidl pentru o sticla de apa si o briosa cu fructe de padure si apoi de aiurea. Ma rog, nu chiar de aiurea. E ciudat ca mi-am dorit sa vad unele locuri doar pentru ca l-am auzit pe Lemmy vorbind de ele? Si stiati de pisica si sobolanul din catedrala?

Dupa cum aveam sa aflu mai tarziu... toata lumea care ajunsese acolo devreme facuse exact la fel! Venisera, dar cum nu vazusera pe nimeni altcineva la intrare, plecasera inapoi prin oras.

Mi-a fost teama sa intru la Queen of Tarts, dar am intrat intr-un magazin de suveniruri, Carolls Irish Gifts, in care am aflat ca irlandezii incearca sa scoata bani inclusiv de pe urma reputatiei de betivi. Get your Irish drinking socks people!

Trei ore mai tarziu, tot nimeni in fata Olympia Theatre! Asa ca m-am gandit sa ma duc sa vad si cealalta locatie de concert, cea unde urma sa vad Halestorm. Dar n-am ajuns prea departe pentru ca radarul meu a detectat un tip in echipament de concert (hanorac cu Europe si se putea vedea si tricoul de dedesubt), asa ca m-am intors la intrare. Dar tipul n-a mai ajuns... probabil s-a pierdut pe drum. Uoff! Dar daca tot ma intorsesem, m-am decis sa raman! Chiar daca incepuse sa-mi dea tarcoale o viespe.

A aparut un tip care s-a instalat pe un scaunel pliabil in fata intarii. Dar nu era acolo pentru concert, venise ca sa schiteze una din cladirile din apropiere. M-am trezit apoi cu un tip care m-a intrebat daca sunt cumva Sarah. Nu, imi pare rau, amice, trebuia sa-ti fi rugat gagica sa-si tina un carton cu numele deasura capului.

Ma plictiseam de moarte si incepuse sa ma doara spatele sprijinind stalpul din fata intrarii, asa ca am traversat strada cu gandul sa stau jos pe o banca. Dar tocmai cand ma asezam a aparut un grup de patru persoane in fata intrarii... asa ca am traversat inapoi!

Si, imediat dupa, ghici cine a aparut si ne-a intrebat pe unde se intra ca intarzie la soundcheck? John Norum! Sa nu mai radeti de mine niciodata cand intreb unde e usa, bine?

La scurt timp dupa, cei de la paza ne-au maturat din fata intrarii principale pana pe aleea din lateral, unde e si usa pe care se intra in backstage. Usa pe care a iesit nu dupa multa vreme Joey Tempest. Care s-a uita la noi, a luat-o in directia opusa si, cand a ajuns in capat, ne-a facut cu mana inainte sa dea coltul. Foarte amuzant.

Inca vreo doua ore de discutii, ocazie cu care am aflat ca majoritatea fanilor sositi devreme nu erau de-ai locului, ci ii urmareu in turneu... foarte tare! Si ca uneori nici alti vorbitori de engleza nu inteleg irlandezii cu accent puternic. O tipa din New York ne-a povestit o intamplare de la aeroport, unde daduse de un tip cu un accent atat de puternic incat nu putuse decat sa ii spuna... I swear I speak English, but I can't understand you!

Bine ca macar am a avut parte de momentele astea amuzante pentru ca vremea a fost bizara rau. Foarte rece la umbra, foarte cald la soare.

Am intrat in cele din urma si am prins fix locul pe care mi-l doream la bariera in fata lui John Norum. Apoi a urmat aproape inca o ora de asteptare inauntru. Pana cand a inceput sa se auda din boxe Highway to Hell. Si toata sala sa cante, hehe...

King King

Solistul a aparut intr-un kilt si niste sosete cu steagul scotian ceea ce putea sa conduca la o singura intrebare in mintea mea - true Scotsman?

In orice caz, de cum au inceput, mi-am adus aminte de unul din motivele pentru care imi placuse atat de mult concertul Alice Cooper din urma cu un an: sunetul impecabil! Serios, Olympia Theatre e o locatie excelenta pentru concerte.

Cat despre cum mi s-a parut muzica lor... foarte in regula, relaxanta, dar probabil nu m-as duce sa-i vad doar pe ei.

Europe

Selectia muzicala dintre trupe a fost interesanta. Rainbow, Queen sau Ozzy, nici o surpriza aici... dar nu m-as fi asteptat sa aud... Du Hast?!

Cine ma cunoaste, stie ca Europe sunt o trupa de la care imi doresc sa aud live in primul rand ce au scos mai recent. Ma rog, in ultimii 15 ani. Imi dau seama ca albumele mai poppy ale anilor '80 i-au facut cunoscuti (si l-au facut pe John Norum sa se care dracului din trupa... unul dintre motivele pentru care imi place omul, hehe) si pot vedea ce reactii smulg publicului - serios, sala a explodat cand au inceput The Final Countdown... pentru da, in continuare inchid concertele cu piesa aia (careia eu serios ca nu i-as simti lipsa daca n-as mai auzi-o niciodata).

Dar... macar am avut parte de ceva mai multe piese noi - cam 60% din setlist a fost compus din piese post-reuniune si, chiar daca au ignorat Start from the Dark, album care mie personal imi place enorm, in special piesa care da si titlul albumului sau Hero, am primit patru piese de pe Walk the Earth (Walk the Earth, The Siege, Turn to Dust si GTO), care pot spune ca este cu siguranta unul din albumele mele preferate ale anului 2017. Evident ca nimic nu se apropie de Gods of Violence pentru mine, dar faptul ca sunt nebuna rau dupa albumul ala nu inseamna ca n-as mai fi in stare sa apreciez nimic altceva.

La sfarsitul Firebox, John Norum a aruncat pana folosita in directia mea. A aterizat de cealalta parte a barierei, n-am putut ajunge la ea, dar am putut ajunge la urechile fotografului care era cu trupa (si intamplator in pit in acel moment), asa ca omul a luat pana si a pus-o in mana nebunei care se agita dupa ea. Pana folosita de la John Norum, yay!

Iar la sfarsit... insistenta merita! Asa m-am facut cu setlistul lui John Norum dupa concert. Exista o limita de care n-as trece, dar daca vreau ceva, cer. Si am suficienta forta sa ma ridic pe bariera si sa ma intind sa prind lucruri.

Dublin... oh, deer!

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Mon, 09 Sep 2019 09:35:00 +0000

In dimineata zilei de 10 septembrie... am plecat catre Dublin, asa cum probabil era deja clar din titlu. Nu direct, pentru ca toate zborurile directe erau in trei cifre in ziua respectiva. Asa ca am optat pentru o escala de opt ore in Bruxelles. Ma rog, strict in aeroportul Charleroi pentru ca sa merg pana in Bruxelles si sa ma intorc m-ar fi costat 28€, adica de mai bine de doua ori costul zborului de la Bucuresti.

Ca sa nu mai spun nimic de faptul ca nu-mi suradea deloc ideea de a-mi cara ghiozdanul si restul lucrurilor. Noua politica a Ryanair spunea ca fara sa platesti extra, se poate lua doar un bagaj de 20cm x 25cm x 40cm. Ghiozdanul meu era ceva mai mare de atat, dar nu cu mult, iar hainele se mai pot indesa. Plus ca imi purtam cele mai voluminoase lucruri, asa ca ma incadram. Dar sa car totul timp de cateva ore prin Bruxelles n-ar fi fost in nici un caz o placere.

Plus ca, dupa cum aveam sa aflu in decembrie, orasul nu e unul care sa merite vizitat, e chiar unul din cele mai infecte locuri prin care am calcat vreodata... iar asta chiar daca includem orasele din Romania. Asa ca am luat decizia sa raman in aeroport, sa caut o priza si sa butonez.

Aveam struguri pentru ca ma gandisem ca mi se va face sete iar in general aeroporturile n-au decat cele mai generice si plictisitoare optiuni... si mai sunt si la suprapret. Nu m-am inselat in ceea ce priveste a doua parte, dar am vazut totusi ceva nou si interesant dupa ce am trecut portile de la sosiri: un automat de briose! La 4.20€ si intr-o zi totusi calduroasa cand mai degraba mi-as fi dorit un fruct sau o inghetata... mi-am zis las' ca ma porcesc la iarna cand revin pentru Kreator! Cand am fost prea preocupata de altele ca sa-mi mai arda de briose... c'est la vie!

Am gasit un scaun langa niste prize, m-am instalat acolo si am acaparat una. Internet? Nope. Asta a limitat la ce am putut sa lucrez, dar as minti daca as spune ca n-am fost productiva. Chiar daca la scurt timp dupa, in dreapta mea s-a asezat o tipa care a trancanit timp de cel putin patru ore la telefon in dulsili grai moldoviniesc. Asa am aflat ca era pocaita, ca a incercat sa-l converteasca pe un tip, dar el nu era atat de interesat de convertire cat de... va imaginati voi. Si ca era foarte dezamagita de el din cauza asta. Nu ma intrebati cum de n-am crapat de ras, cum de nu mi-am tras palme... n-am nici eu nici cea mai mica idee!

Dupa cum n-am idee nici cum n-am urlat ca ma saturasem sa aud de evanghelizare si pocainta de cinci ori pe minut.

Si ca sa fie platoul complet, in stanga mea s-au asezat dupa o vreme un individ si tac-su'. Pe langa faptul ca mosu' emama un miros... nu tocmai placut, mai si tusea non-stop. N-aveam chef sa iau si eu ce-avea el, dar nu-mi doream nici sa-mi pierd locul la priza. Asa ca am ramas. Si m-a uns pe sufletel cand un popa n-a avut unde sa-si incarce si el saracu' un iPhone. Nu-mi plac oamenii in sutana, iar gandul ca n-a putut saracu' popa sa se uite si el la un pοrn in timpul zborului din cauza mea e prea delicios.

In cele din urma m-am ridicat ca sa trec iar de controlul de securitate. Si asa am aflat cum poti trece cu sticla cu apa. In fata mea, mosu' tusitor de mai inainte. I-au gasit sticla cu apa in bagaj, mosu' le-a scuipat un Je suis malade! in fata si l-au lasat sa treaca cu ea.

In sfarsit, internet! Dar devenisem prea obosita sa mai lucrez mare lucru, desi ar fi fost util sa fi putut sa fac asta pentru ca al doilea zbor, cel catre Dublin, avea sa intarzie serios.

Mi-am luat o ciocolata... aparent din rai! Una care spunea ca poti sa te transformi intr-un inger daca o mananci. Va asigur totusi ca mie nu mi-au crescut aripi. Probabil din cauza ca-l privasem pe popa de pοrn.

Dar in primul rand... am asteptat! Si apoi iar am asteptat!

Deja nervii mei erau franjuri.

In zona respectiva era un pian. Probabil un mod bun de a te relaxa daca iti intarzie zborul. Si daca esti in stare sa canti la pian. Intr-un aeroport, printre atatia oameni. If I could really play the piano, would I be too self-conscious to do it in an airport?

Ar fi trebuit sa fi fost de mult in avion, dar nici macar nu era afisata poarta de imbarcare. Si, deodata, cele trei olandeze de langa mine s-au ridicat si au luat-o in graba pe culoarul din stanga. Nici eu nu stiu clar de ce, nu inteleg deloc limba, dar le-am urmat, sigura ca si ele mergeau la Dublin si ca ceva le indicase poarta de imbarcare (pe panoul din zona de asteptare in continuare nu era inca afisata). E drept ca la momentul respectiv mai erau doar doua zboruri pana dimineata - al meu catre Dublin si unul catre Manchester, si acela cu intarziere.

Am avut dreptate. Am mai avut de asteptat la poarta de imbarcare si au fost iar copchii in avion... dar am ajuns in cele din urma la Dublin!

A doua zi, Mihai m-a luat in Phoenix Park. Ca sa-mi arate caprioarele (stiti, eu sunt din Brasov, unde caprioarele dispar instant daca incerci sa te apropii de ele, asa ca nu mai avusesem niciodata sansa sa fiu atat dee aproape de unele in libertate), nu ca sa ma catar in copaci. Desi am facut-o si pe asta. If you get into trouble, I don't know you!

Dar, inainte de caprioarele cat se poate de vii, am facut cunostinta cu niste animale impaiate. Si cu niste oameni din neolitic. In aceeasi cladire se mai gaseste si un plan 3D interactiv al parcului.

Si pe pereti niste panouri pe care am gasit inclusiv cate ceva despre Thomas Blood.

Da, da, stiu, caprioarele alea din titlu... na, poftiti caprioare!

Si ceva vegetatie. Plus un pantof. Nu ma intrebati ce facea acolo, singur-singurel.

Si niste animale... necopitate, inclusiv un brontozaurel care a aflat ca flexibilitatea se duce dracului cand e f-f-f-frig! Si un demon care ne privea de la fereastra unei case la plecarea din parc.

Si atat. A doua zi aveam sa revad Europe.

Phil Campbell and the Bastard Sons, Bucuresti, Quantic, 3 septembrie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Mon, 19 Aug 2019 09:18:00 +0000

La ultimul concert Motorhead la care am fost, am reusit performanta de a-mi sparge fata. Acum se pare ca am incercat acelasi lucru in noaptea dinainte.

Ce s-a intamplat a fost o excursie in miez de noapte la baie. Cu intoarcerea la pat pe intuneric. Si asa am subestimat dimensiunile patului, m-am impiedicat de el si am aterizat cu barbia intr-un colt de mobila.

Un inceput deloc promitator. Si concertul mai era si in acelasi club in care vazusem Insomnium in martie - uof!

Ziua concertului a fost o zi calda, asa cum nu fusesera prea multe zile ale verii care de-abia se incheiase. Asa ca soarele, plus faptul ca stiam ca in Quantic n-are rost sa te duci prea devreme chiar daca vrei sa prinzi loc in fata, m-au facut sa nu sosesc decat cu vreo jumatate de ora inainte. Si chiar si atat a parut prea mult pentru ca prin jurul clubului era plin de insecte insetate de sange, ceea ce a insemnat ca m-am intors acasa putin... mancata!

Mi-am rezervat bineinteles un loc la gard fix acolo unde stiam ca trebuie sa stea Phil - se putea altfel?

Au fost doua trupe in deschidere, dar nici una n-a reusit sa lase o impresie dunabila.

Imi facusem griji pe tema asta, dar au avut mai mult noroc decat Myrath si mai ales Insomnium la capitolul sunet.

In ciuda faptului ca au inceput cu doua piese proprii, Big Mouth si Welcome To Hell, una din preferatele mele de pe albumul lor, pana la urma setlistul a fost cam 60% cover-uri. Majoritatea cover-uri Motorhead, evident, dar surpriza foarte placuta aici a fost ca, exceptand Ace of Spades si Going to Brazil, au sapat ceva mai adanc!

Rock Out a facut setlistul cam la toate concertele din in turneul Motorizer (ceea ce a insemnat ca o mai auzisem si in 2009), dar a disparut definitiv la scurt timp dupa ce a iesit The World is Yours. Intr-o situatie similara cu Deaf Forever, care a fost data complet uitarii dupa turneul Rock 'n' Roll.

Freak Show a trecut putin pe langa, dar am fost incantata sa aud Born to Raise Hell, care imi place la nebunie si pe care nu avusesem niciodata ocazia sa o mai aud live pentru ca cam tot fost lasata in afara setlisturilor in mileniul asta. Ma rog, cu exceptia turneului aniversar de 35 de ani din 2010 pe care eu nu l-am prins pentru ca n-a mai trecut prin Romania. Born to raise hell, born to raise hell, we know how to do it and we do it real well...

A urmat Get On Your Knees, care e de departe preferata mea dintre toate piesele lor proprii... you treat me like a disease... tell everyone I'm a freak, but you're the monster...

Apoi R.A.M.O.N.E.S., o alta piesa foarte cunoscuta, dar disparuta de multa vreme din setlisturile Motorhead, apoi alte doua piese proprii - Dark Days (pretty haunting) si Ringleader.

Si apoi Silver Machine, un cover dupa Hawkwind, care, pentru toti oamenii picati din spatiu (nu m-am putut abtine), e trupa in care a fost Lemmy inainte de Motorhead. Iar coverul asta a fost lansat ca un tribut pentru Lemmy pentru ca pana la urma el a fost la voce pe versiunea Hawkwind.

La sfarsitul High Rule, ultima piesa proprie a serii si ultima piesa dinaintea a ceea ce avea sa fie un foarte lung encore, Phil s-a intins si i-a dat nebunei cocotate pe gard (scuze, dar sunt mica si daca instalati garduri pe care pot sa ma urc... se intampla si din astea) in fata lui pana folosita. Mai aruncasera pene pana atunci, asa ca aveam deja una la acel moment, dar intotdeauna e ceva special sa primesti o pana folosita.

Stiti, prima pana cu care am plecat vreodata de la un concert o am tot de la el si e tot una folosita. O alta amintire care mi-a ramas de la concertul din 2009 e ca era tot numai un zambet. Si nu pot decat sa ma bucur ca l-am vazut la fel si in seara aia in Quantic. De data asta de aproape.

Just Cos' You Got the Power e mereu speciala pentru mine. Imi place enorm, am plans in cand am auzit-o in 2012 la OST Fest. That don't mean you got the right...

Dar piesa care m-a facut sa explodez cu adevarat in seara aia a fost Orgasmatron. Pe care n-o mai auzisem niciodata live. A facut setlistul in ultimul turneu, dar eu nu i-am vazut atunci. N-am vazut nici DVD-ul timp de multa vreme, mi-a luat un an si jumatate pana sa pot sa ma uit la el. Si, chiar la inceput, e un tip care spune ca a venit la Munchen tocmai din Romania ca sa-i vada. Si asa mi-as fi dorit sa fi fost eu. La concertul ala sau la altul, nu conteaza. Doar sa-i mai fi vazut o data. One.More.Fucking.Time.

Tin minte ca tipul de langa mine m-a strans de mana si a urlat Orgasmatron! - discutasem despre piesa asta inainte de concert. Dar imi dadusem seama deja, deja saream si vedeam lumini verzi. Nici nu stiu daca au fost lumini verzi in seara asta, dar Motorhead au avut mereu lumini verzi pentru piesa asta. Da, le stiu DVD-urile pe de rost. N-am auzit-o niciodata live la un concert Motorhead, dar am primit-o in seara aia in Quantic. Si am facut ca toti dracii pentru ca... e tot ce mai pot face acum, Lemmy nu se mai intoarce...

Dupa Rock 'n' Roll...
Since you've been such a great audience, we'll do an extra song...
Serios. Ambele parti. Quantic, asa ca imaginati-va ca n-a fost multa lume acolo. Dar au avut intr-adevar parte de un public foarte animat in seara aia. Unul din rarele momente in care m-am bucurat enorm ca am ales sa vad un concert in Romania si nu in alta parte. Mai ales ca... am fost nebuni, dar nu magari. Stiu ca mi-am luat un cot in bot si probabil am calcat pe niste degete sarind pe acolo, dar nimic cu intentie. Si da, o piesa in plus, setlistul a fost intr-adevar mai lung decat al celorlalte concerte din runda aia.

Heroes, de data asta o varianta mai relaxata si mai animata decat cea auzita la concertele Hollywood Vampires.

Eram rupta dupa. Baietii au atata energie, Neil e de-a dreptul exploziv, iepurasul Duracell, nu alta... si te molipsesti usor.

Dar aveam la mine doua bookleturi. Ar fi fost pacat sa nu incerc macar. Planul meu era sa ii astept sa iasa, dar nu eram singura care isi dorea o amintire, asa ca m-am trezit impinsa inainte in backstage, dupa logica lui daca vad o gagica, n-o sa spuna nu...

Am avut noroc, Phil s-a intamplat sa fie langa intrare si, cum pe el nu l-a deranjat ca am intrat asa de capul nostru, nu ne-a dat nimeni afara (doar ca cei de la paza ne-au zis sa nu mai spunem nimanui ca facusem asta ca sa nu se trezeasca cu tot clubul pe cap), asa ca m-am facut cu bookleturile semnate. Si am plecat plutind. Ce diferenta fata de data trecuta cand plecasem de acolo dupa concertul Insomnium!

Singurul regret? A doua zi ar fi trebuit sa fie un al doilea concert la Timisoara... anulat din pacate. Aveam bilet si pentru ala inca din ianuarie. Si fusesem atat de incantata cand gasisem bilete de avion cu nici 8 euro...

Judas Priest, Bucuresti, Romexpo, 22 iulie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Fri, 16 Aug 2019 11:17:00 +0000

Mai tot ce tin minte dinaintea concertului asta e ca ma simteam ca dracu'. Stomacul si gleznele sunt una, dar dureri de cap eu nu patesc decat rar, foarte rar... sa zic o data pe an pare mult. Si s-a intamplat fix atunci. Macar vremea fusese ploioasa cam toata vara pana atunci.

Am incercat sa ma trezesc devreme in ziua concertului, nu prea mi-a iesit, am mers la cumparaturi dupa migdale, n-am gasit... ce sa zic, nu incepea deloc bine!

Apoi... un mic incident din timp ce treceam prin Herastrau in drum spre Romexpo (intotdeauna cobor la Aviatorilor si o iau prin parc, nu-mi place sa ma inghesui in mijloacele de transport de suprafata prin Bucuresti) si lingeam o inghetata cumparata de acolo. Un timp m-a oprit sa ma intrebe daca nu vreau sa-l gasesc pe Isus. As zice ca e posibil ca asta sa fi avut ceva de-a face cu tricoul meu (Motorhead England) pentru ca, aparent, Snaggletooth e ceva ce deranjaza crestinopatii. Sorry, buddy, not my line of work, try a private investigator, I didn't even know the dude was lost.

Ma rog, pierduta m-am simtit si eu putin cand am ajuns acolo, dar, incet- incet, peisajul a inceput sa se umple cu fete cunoscute. Vremea a fost bizara pe parcursul asteptarii la poarta, de la putina ploaie la soare arzator. Chestie care a facut pe cineva sa comenteze ca ar dori sa discute cu mintea luminata care a decis ca rockerii sa poarte negru si nu o culoare in care sa nu mori in soare... roz de exemplu! Eh, Dee Snider a incercat sa schimbe ceva in directia asta, dar din pacate nu multi i-au urmat exemplul...

Am avut un start prost la intrare, dar am recuperat pe parcurs si oricum ii stiam pe cei care ajunsesera inainte, asa ca am prins probabil cel mai bun loc cu putinta pentru mine, cam la un brat distanta de centru, dar nu fix in centru pentru ca oricum nu-mi place cum se simte bariera acolo. Yay!

Carthagods

Fusesem prea obosita sa ma documentez in privinta lor, asa ca am aflat pe loc ca sunt o trupa din Tunisia... lovita de incalzirea globala in Romania si cu un chitarist olandez.

Si nu, nu-i iau la misto cu fraza precedenta. Doar ca imaginati-va ce ochi mari am facut cand l-am vazut pe tipul inalt si blond cu chitara roz... initial am crezut ca halucinez eu, ceea ce n-ar fi fost imposibil in starea mea, dar nu, chiar era Timo Somers, pe care il mai vazusem cu Delain...

Cat despre partea cu incalzirea globala, la momentul in care urcasera ei pe scena se facuse chiar cald, ceea ce l-a facut pe solist sa spuna la un moment dat This is hot even for us... and we're from Tunisia! Never thought I'd be sweating like this in Romania one day...

Amuzat a fost si momentul in care a anuntat ca urmeaza o piesa lenta si now it's time to put up those lighters! Mhm. La ora 6 dupa-amiaza. In iulie. Pe foarte lumina. In Romania, unde uneori nici macar n-ai voie sa intri cu asa ceva. Nu ca nu s-ar putea intra cu destule chestii teoretic interzise, ca si eu am strecurat cate doua sucuri inauntru la cam fiecare concert din fierbintea vara a lui 2016, mai putin la Hollywood Vampires, cand am intrat doar cu cativa litri buni de apa. Apa de ploaie. In hanorac.

In fine. As zice ca au fost o alegere buna sa deschida seara. Tin minte The Devil's Dolls si Temperance. Si faptul ca au venit in public pentru Battle Beast si Judas Priest.

Rhemorha

O trupa din Siberia. Acum... nu radeti de mine, dar numele lor aduce a... remorca! Nu ca as avea cea mai mica idee despre limba lor sau de unde provine exact cuvantul in romana... credeam ca din franceza?!

In fine. Ei nu s-au mai plans de caldura, desi sunt convinsa ca temperatura era peste normalul lor. Au inceput cu Reason to Stay Alive si mai tin minte Rise of the Monster. Si ca au fost mai animati si au prins ceva mai bine la public.

Battle Beast

Fusesem incantata cand aflasem ca aveau sa fie deschidere. In mod normal, as eticheta stilul lor ca fiind putin cam "poppy" pentru mine, dar Noora are o voce incredibila. Si acum ca i-am vazut live, imi plac chiar mai mult!

Inainte sa inceapa, vremea s-a schimbat brusc iar, trecand de la fierbinte la racoroasa cu putin ploaie. Eh... n-a fost ca si cum n-as fi venit pregatita pentru orice sau ce avea sa urmeze n-avea sa ma ajute sa ma incalzesc.

Probabil si din cauza ca au fost in total patru trupe in seara aia, mi s-a parut destul de scurt. Daaar... intens. Am apreciat ca foarte multe piese de pe Bringer of Pain au facut setlistul pentru ca e albumul cu care i-am descoperit eu.

Au inceput in forta cu Straight to the Heart si Bringer of Pain. Apoi Familiar Hell, care imi place, dar, acasa e genul de piesa pe care o pot lasa pe fundal pentru ca apoi sa uit de ea. Fun is not what I'd label it when listening to it at home, but it was fun live.

Bastard Son of Odin a fost unul din cele mai animate momente ale serii - au atata energie pe scena si o buna dispozitie molipsitoare. E imposibil sa nu apreciezi asta, chiar daca majoritatea pieselor nu prea pot fi luate in serios. Dar pana la urma, probabil ca nici nu s-a dorit asta, cu unele exceptii pe ici pe colo. Cum ar fi King for a Day, care a fost si piesa cu care i-am descoperit si probabil e in continuare piesa mea preferata din tot ce au scos pana acum.

Beyond the Burning Skies, cu care au si incheiat, a sunat excelent acolo pe loc. Nu stiu cum sa explic, unele piese nu-mi atrag atentia prea tare acasa, dar atunci cand le aud live, e o alta poveste.

M-am facut si cu un setlist de la tobar la sfarsit - asa ca yay!

Judas Priest

Cortina. Imi pare rau ca n-am reusit sa prind mai mult din ea, era cam greu sa fac asta pentru ca era enorma, iar eu prea aproape de ea din moment ce stateam la gard (dar n-aveam de gand sa renunt la locul perfect doar pentru o poza), dar mi-a placut enorm si m-am holbat multisor la ea.

Am ales sa-i vad iar pentru ca... evenimentele recente. Dupa ce parea ca s-a cam incheiat odata cu neinspiratul Nostradamus si plecarea lui KK... Redeemer of Souls a fost o surpriza cum nu se poate mai placuta, concertul din 2015 excelent si Firepower la fel.

Dar... intre momentul in care mi-am luat biletul si concert, s-a retras si Glenn. Iar piesele noi, desi au fost tot trei, la fel ca in 2015, nu s-au mai nimerit sa fie fix preferatele mele de pe album.

Apoi nici sunetul n-a mai fost la fel (dupa cum avea sa comenteze Claudiu la sfarsit - bine ca stiam versurile). Per total, experienta a fost putin dezamagitoare, desi poate ca n-ar fi fost chiar asa daca as fi putut sa nu o compar cu cea din 2015. But I just could not feel their music the same way...

Poate putin bizar... partea mea preferata in seara aceea a fost momentul lui Scott Travis, absolut excelent. Motiv pentru care, desi am ramas destul de indiferenta la penele care zburau pe acolo, mi s-au aprins ochii cand omul a venit la sfarsit pe marginea scenei si m-a intrebat want?. Am dat din cap in semn ca da - how could I not, he was absofuckinlutely fabulous and I sure wanted a material memory of that. Asa ca mi-a aruncat batul. Doar ca in jurul meu erau oameni mai solizi, asa ca nu m-am ales decat cu degete invinetite. Si mi-a fost ciuda. Asa cum rar mi-a mai fost ciuda ca n-as fi prins ceva la un concert.

Si mi-a parut inca o data rau cand i-am spus Irinei... cum n-ai prins, gagico?!

Dupa concert

Cam ca Iron Maiden in 2016, asta a fost unul din concertele la care a venit toata lumea. Ceea ce nu e deloc un lucru rau, ma bucur si eu cand vad mutre cunoscute. Dar, avand in vedere ca eu imi facusem planul sa prind autobuzul de la 23:15, a fost putin bizar sa dau de atatia oameni care voiau sa stam de vorba, sa facem o poza (ceea ce sa fie clar, imi doresc si eu in mod normal, doar ca pentru seara aceea imi facusem planuri sa ma intorc devreme). Iar in cele din urma, nici n-au mai vrut sa ma lase sa plec singura. Sincer, probabil ca aratam ca moartea, desi durerea de cap se evaporase pe parcursul concertului.

M-as duce sa-i vad iar? Sincer? Da! Pentru ca nu vreau ca asta sa ramana ultima data cand ii vad. Am luat in considerare concertele cu Ozzy, dar sunt bilete si bilete cu early entry. Iar biletele cu early entry sunt peste €200. M-am gandit ca as putea sa comit totusi nebunia, dar mi-a trecut cand cineva mi-a trimis link cu pachetele VIP care sunt si alea cu un early entry mai "early" decat cel normal. Si daca putin peste €200 era de luat in considerare... peste €700 e clar nu!

La noi nu stiu daca mai revin dupa ce Metalhead n-au fost in stare sa le tina mustele afara din salata.

Vom vedea... No Surrender.

oh, wow...

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Wed, 14 Aug 2019 13:26:00 +0000

La toate concertele Kreator din prima jumatate a anului trecut (minus cel din Polonia cand eram prea uda si prea preocupata de tot ce ar fi putut merge prost la capitolul intoarcere in Berlin), vizita pe la standul de merch a fost tristete totala. Nimic pentru mine. Nimic pentru fete in general in afara de tricoul cu dracul roz pe care il au din 2011 sau 2010.

In noiembrie, inainte de turneul cu Dimmu Borgir, a aparut in sfarsit in magazinul online ceva nou pentru fete. Si absolut superb! Bineinteles ca am fost incantata si m-am prezentat cu o tona de entuziasm la standul de merch la concertul din Leipzig. I-am spus tipului de la stand ce vreau, si... s-a intors, a luat un tricou, marimea cea mai mica si, cu o mutra plouata, a inceput sa-l desfaca in fata mea. Moment in care am inteles mutra. Era atat de evident ca tricoul ala, in marimea cea mai mica, era enorm pentru mine.

Dar tot l-am luat. Nu e ca si cum n-as mai avea si alte tricouri enorme. Si bineinteles ca n-am putut sa nu-l incerc acolo pe loc, desi voiam sa-l port si la concertul din Londra si nici nu-l voiam murat de transpiratie, nici n-as fi avut chef sa-l spal. Asa am constatat ca "tricoul" era rochie in toata regula pentru mine.

Si am decis sa-l port asa, ca rochie la Londra, sa pot sa-i spun lui Mille I thought I bought a t-shirt, but this is a dress. Chestie care acolo pe loc... dracu' stie exact cum a decurs de fapt. Tot ce stiu clar e ca inainte de concertul ala am racit pentru prima data dupa aproape opt ani si eram complet, complet, complet... e clar? varza.

Tin minte ca i-am zis ca sunt doua chestii de care trebuie sa ma plang, i-am zis despre cum posterul induce in eroare pentru ca apare pe el leul cu aripi de vultur, dar piesa n-a facut setlistul si i-am zis si de tricou. Dar cat se poate de serios ca nu mai tin minte mare lucru din ce a zis el.

Tin minte ca per total mi-a lasat o impresie de uof, copile, ce-as putea sa zic sa te multumeasca si tin minte vag ca a zis ca e greu sa alcatuiasca setlistul, ca ar fi vrut sa includa mai multe piese de pe noul album, dar... tinand cont de faptul ca imi mai zisese asta si inainte, e posibil ca doar sa-mi imaginez. Cred ca a mai zis si ceva de genul we'll play it next year just for you... la care probabil m-a bufnit rasul.

Cat despre "rochie", amintirile sunt si mai sterse si mai vagi si legate mai mult de faptul ca eu gravitam spre masa de care voiam sa ma tin pentru ca deja ma apucase tremuratul in ciuda ciocolatei fierbinti de mai inainte, iar Mille ma tragea inapoi, hei, hai sa discutam daca tot ai adus vorba, decat de ce a zis concret pe tema asta.

Sapte luni mai tarziu, intr-o dimineata in care trebuia sa ma intalnesc cu cineva, am intrat pe site-ul lor ca sa-i dau omului un link cu hanoracul pe care urma sa-l port ca sa poata sa ma repereze. Si asa am ajuns sa aflu de noutatile in materie de merch. Dintre care... jumatate pentru fete?!

Si ce anume la capitolul noutati e si mai interesant...

Sunset Skull e exact aceeasi forma si dimensiuni cu un tricou pentru fete pe care l-au avut Dimmu Borgir la stand in turneul ala. Si ghici cine a comentat ca ii place? E tot cam mare pentru mine, raman vreo 20 de centimetri in plus la circumferinta, dar e totusi purtabil ca tricou (l-am tot purtat de cand mi-a sosit).

Am mai comentat si eu la un moment dat cum ca as vrea ceva ce poate fi purtat intr-un mediu nu prea tolerant cu preferintele mele muzicale... ca sa nu zic tara crestinopata. Si acum exista... Purple Splash! Care e etichetat ca si cum ar fi pentru fete, dar nu e... poza de pe site e inselatoare. Si e enorm, e... o alta rochie! Oh, well, can't have it all...

Si ghici cine s-a prezentat cu toale de genul asta, pe mai multe straturi, la o multime de concerte de-ale lor? Si da, bretelele alea sunt enorme si probabil le vor purta intr-un nod in spatele gatului, dar nu mai am nimic altceva de alterat ca sa pot sa-l port.

Nu ma asteptam la asta. Si da, stiu, cere si ti se va da. Dar tot nu ma asteptam.

planuri, colectia de toamna 2019

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Wed, 31 Jul 2019 11:54:00 +0000

Adica pe la ce concerte o sa ma prezint in toamna asta. Sau cel putin ce bilete am cumparat pana acum.

Alice Cooper in Viena pe 16 septembrie. Ol' Black Eyes Is Back! Serios. Concertele de pana acum de la americani spun clar un singur lucru: daca esti fan, trebuie sa fii de-a dreptul batut in cap sa ratezi turneul asta. Un nou spectacol. Un nou setlist, absolut incredibil. Escape?! Teenage Frankenstein?! Si suna excelent! O sa transpir serios pana o sa-mi soseasca biletul.

Saxon in Stockholm pe 26 septembrie. Primul din cele doar doua concerte aniversare care nu sunt nici la ei acasa, nici la festivaluri. Am comis nebunia de a merge la un concert la englezi in decembrie pentru ca era ultimul concert al turneului si cu doar doua zile inainte de ziua lui Mille, dar a doua oara n-o sa se mai intample asa usor. Nici macar intr-o situatie identica. Asa ca... Stockholm! Pretul? 120SEK. Asta insemnand vreo 50 de lei pentru cine n-are chef sa caute cat e coroana lor. Nu, nu e banc si nu e nici eroare de tastatura. 50 de lei pentru un concert aniversar de 40 de ani. Si vorbim de Saxon, nu de vreo trupa de care n-a auzit nici dracu'.

Alice Cooper in Stockholm pe 27 septembrie. N-as fi putut visa la un pachet de doua concerte mai bun de atat pe anul asta. Si stiu ca as fi regretat enorm daca n-as fi ales sa-l vad de macar doua ori. Chiar mai mult decat in cazul Viena, o sa transpir serios pana imi soseste biletul.

Saxon in Dusseldorf pe 26 octombrie. Al doilea concert aniversar care nu e nici la un festival, nici la englezi. Ultimul din seria concertelor aniversare. Pentru care, fiind sambata, am reusit sa "corup" mai multa lume sa vina in Germania! Stam la bariera, in fata lui Biff, daaa? Va jumulesc altfel!

Annihilator in Bucuresti pe 19 noiembrie. Turneul care trebuia sa aiba loc anul trecut, dar a fost amanat un an. Si, la fel ca in 2015, in deschidere vor fi Archer Nation. Care atunci inca se numeau Archer.

Powerwolf in Bucuresti pe 27 noiembrie.

Si cam atat momentan. S-ar putea sa am o surpriza din partea Kreator la fel cum mi-au facut la capitolul "girl merch". Adica sper, dar nu prea ma astept sa se intample asta.

Cat despre planurile de decembrie si iarna in general, discutam la toamna pentru ca... stiti, ceva cu vandut blana ursului din padure.

2018, chestii tangibile #2

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Tue, 25 Jun 2019 07:07:00 +0000

Adica ce s-a mai adaugat la colectie in materie de muzici in 2018.

Am vrut sa fac asta inca din ianuarie, dar mi-a tot fost teama de cat timp imi va lua, asa ca am tot amanat... jumatate de an. Serios, a fost un cosmar sa trec prin toate si sa-mi amintesc ce e nou luat in 2018. Asa ca e posibil sa-mi fi scapat ceva si lista reala sa fie ceva mai lunga, dar asta e acum...

Nu sunt extraordinar de multe, nu-mi permit sa cumpar tot ce vad prin magazinele de gen cand ajung prin orase care chiar au asa ceva. Iar uneori n-am nici timp, voiam sa trec sa vad ce gasesc interesant si ieftin ultima data cand am fost in Berlin, dar cum a intarziat autocarul si eram obosita, tot ce-am facut inainte de concertul Avantasia a fost sa ma intalnesc cu Chris sa-mi dea hanoracul Kreator (livrarea pentru comenzi de la vreo 30€ si ceva in sus e gratuita pentru Germania si 16€ pentru mai tot restul Uniunii Europene, iar eu oricum trec de cateva ori pe an prin Berlin).

O sa o iau si aici cronologic dupa anul primei aparitii... oarecum.

In fine... un fel de lista de achizitii plus poze plus ceva impresii personale.

Kreator - Renewal. Remaster din 2018 (albumul a aparut initial in 1992). Ei bine... In primul rand, felicitari, au facut o treaba excelenta! Initial, n-am dat mare importanta faptului ca scot iar aproape toata discografia (pana la Hordes of Chaos inclusiv) in trei etape de cate patru albume pe an (2017, 2018 si 2019). Mbine. Din punctul meu de vedere, e bine sa ai optiunea de a cumpara un album la pret decent (apropo, daca vedeti pe undeva Classical sau Fused si nu la un pret nesimtit, va rog spuneti-mi si mie).

Dar apoi am primit albumul asta (thanks, Olly!) si am fost foarte placut impresionata. De ambalaj, de booklet care contine, pe langa versuri, cateva cuvinte scrise de Mille despre fiecare piesa, poze din vremea respectiva (cum ar fi o poza a unui poster pentru Christmas Metal Meeting unde au deschis pentru Motorhead), transcrieri sau poze ale unor recenzii...

In ceea ce priveste continutul (mostra), Renewal e albumul meu preferat din tot ce au scos in anii '90 (daca consideram Coma of Souls din 1990 ca prte a anilor '80 pentru ca oricum a fost mai in acelasi stil), dar m-as fi bucurat sa contina ceva mai mult la capitolul bonus material - Extreme Aggression si Coma of Souls au un intreg al doilea disc bonus. Poate si altele pe care nu le am... inca, vreau sa-mi completez colectia pana la sfarsitul lui 2020.

Si da, semnat, ca de altfel tot ce e Kreator si apare in postarea asta. O sa povestesc si despre asta. A fost distractiv.

Kreator - Live Kreation (2003). S-ar putea spune ca ce-au scos de atunci e ca sa spele amintirea DVD-ului asta. Imi plac la nebunie, dar chestia asta asta e greu de recomandat in afara situatiei in care cineva isi doreste cu disperare sa asculte versiuni live ale unor piese care n-au mai facut setlistul de cand a inceput era YouTube.

DVD-ul asta e doar pentru ascultat, nu si pentru vizionat. Stiu ca si ei au fost foarte dezamagiti de calitatea video. Mostra. Si nu, nu arata mult mai bine pe DVD decat pe YouTube. Pacat, primul lor DVD live.

Insomnium - Across the Dark (2009). Mostra. Din tot ce au scos, albumul asta e la coada preferintelor mele, dar hei, mi-am completat colectia, am acum toate albumele lor! Si il astept pe cel nou!

Magnum - Into the Valley of the Moonking (2009). Albumul cu care i-am descoperit atunci cand Bogdan a scris despre el acum 10 ani. Inca imi plac la nebunie A Face in the Crowd sau If I Ever Lose My Mind.

Slash - Slash (2010). Pentru ca voiam macar un album al lui Slash, asa ca l-am ales pe cel pe care apar Ozzy si Lemmy... al carui nume e scris gresit! Nu ca n-ar mai fi si alte nume cu greutate pe acolo precum Iggy Pop...

Kreator - Dying Alive (2012). Al doilea lor DVD live. Care ar fi excelent, daca n-ar fi filmat in cel mai enervant stil MTV cu putinta. Nu ca ar fi singurii care au comis-o aici, si Aerosmith, Slipknot si probabil inca o groaza de altii care nu ma intereseaza asa tare se fac vinovati de acelasi lucru. Continut de calitate, impachetat cum nu se poate mai enervant. Mostra. L-am ascultat de nu mai stiu cate ori, n-am fost in stare sa-l vizionez fara sa fac altceva in acelasi timp nici macar o data.

Serios, daca vreti sa-i vedeti live (ceea ce serios ca merita!)... mergeti la concerte sau cautati inregistrari de la festivaluri pe YouTube.

Saxon - Heavy Metal Thunder - The Movie (2012). Daca vezi ambalajul si nu stii despre ce e vorba (documentar plus concert), nu te astepti la mare lucru, dar e absolut delicios, am ras ca dementa, momentele cu Biff si Lemmy sunt de aur! Si mi s-a parut decent din partea lor sa le dea fostilor membri sansa de a-si expune si punctul lor de vedere. Cu atat mai mult cu cat cel putin Biff nu mai vorbeste cu ei si probabil nici n-ar mai vrea sa auda de ei. 100% recomandat.

Lyriel - Skin and Bones (2014). Albumul care contine piesa cu care i-am descoperit, Numbers. Sper sa-i vad intr-o zi live.

Saxon - Battering Ram (2015). Sau motiv de plans iar ca nu i-am vazut in 2015... cand piesele mele preferate de pe albumul asta au facut setlistul. Cand au deschis pentru Motorhead. Pentru ultima oara. No human made this mark...

Dynazty - Titanic Mass (2016). Albumul cu care i-am descoperit. Sunt excelenti si cu siguranta o sa cumpar si Firesign.

Black Sabbath - The End (2017). Recomandat daca nu i-ati vazut in turneul ala si vreti sa plangeti cand descoperiti ce-ati ratat.

Annihilator - For the Demented (2017). Simpaticut, dar... departe de King of the Kill sau altceva de genul. Nu e neaparat rau, piesa care da titlul albumului e chiar catchy, doar sub ce inseamna Annihilator pentru mine.

Europe - Walk the Earth (2017). Unul din cele mai bune albume ale anului 2017. Daca nu stiti decat ce-au scos in anii '80... habar n-aveti ce pierdeti! S-au apucat serios de treaba dupa reuniune si au scos o mana de albume care chiar merita in ultimii 15 ani. Mostra.

Tommy Henriksen - Starstruck (2017). Chiar daca numele va e necunoscut, va garantez ca i-ati ascultat muzica. E unul din oamenii care au contribuit pe tacute la o lista enorma de albume. Si e unul din chitaristii lui Alice Cooper. Cel mai ieftin ambalaj cu care m-am intalnit vreodata, dar continutul muzical e bun. Mostra.

Tom Keifer - The Way Life Goes (deluxe, 2017). Albumul asta a iesit initial cu cativa ani inainte si e un album foarte bun, asa ca am zis ca merita sa-l am in varianta asta. Mostra. It's gonna be a cold day in Hell, freezing in July, the devil back in Heaven pissing money from the sky...

Barren Earth - A Complex of Cages (2018). Pentru cine nu stie, Barren Earth e o trupa din care face parte si Sami, chitaristul Kreator. Avand in vedere ca, de cand a aparut el in peisaj, Kreator au inceput sa scoata albume date naibii de bune si, nu stiu cum sa explic, dar are un stil care... imi gadila urechile intr-un mod extrem de placut, cred ca e clar ca am fost extrem de curioasa. Sami plus death metal? Cool stuff! Mostra.

Trebuie sa mentionez si ambalajul pentru ca nu stiu ce e cu cartonul asta, dar nu aveti idee ce placut se simte la pipait... e catifelat?!

Si da, semnat de Sami. Ceea ce a fost ciudat, pentru ca... Mille! Eu luasem si bookletul asta la mine pentru ca voiam Renewal semnat, dar Sami si Speesy nu erau in trupa la vremea aia si ar fi fost ciudat sa le dau sa semneze un album pe care nu apar, asa ca macar pentru Sami aveam bookletul Barren Earth ca sa-l tin ocupat cu ceva si pe Speesy aveam in plan sa-l rog sa-mi scrie numele orasului pe poster. Doar ca Mille a apucat de tot in Viena... serios, de tot, inclusiv de gatul meu (ceea ce pe undeva e... yay, am fost strangulata de Mille, chiar daca doar in gluma) sau de markerul cu care il rugasem pe Speesy sa-mi scrie numele orasului pe poster... ceea ce da, a insemnat ca a scris el pe poster, nu Speesy. Si chiar daca i-a dat albumul Barren Earth lui Sami, i l-a dat si pe celalalt! Acum... eu sunt convinsa ca in aproape 20 de ani de cand Sami e in trupa asta, au fost destui oameni care i-au cerut sa semneze albume pe care nu apare si le-a semnat fara sa comenteze nimic, dar... tot e ciudat pentru mine!

Joe Perry - Sweetzerland Manifesto (2018). Nu e albumul meu preferat de la el, dar Joe Fucking Perry! Trebuia sa-l am si oricum sunt piese care imi plac. Si garantat as fi mers sa-l vad live daca si-ar fi adus miniturneul in Europa. Am luat in considerare Japonia, dar s-a dovedit a fi obscen de scump, plus aveam deja bilete la alte concerte fix atunci, plus tara in care nu inteleg nici macar alfabetul si in care majoritatea oamenilor nu inteleg engleza (ceea ce cam sugereaza ca ar fi fost si mai grav decat in Polonia), asa ca am renuntat.

Also: really cool photos, Zack!

Magnum - Lost On the Way to Eternity (2018). De ce nu i-am vazut in tuneul asta?

Metal Church - Damned If You Do (2018). Cu ceva vreme inainte sa iasa albumul, au inceput sa apara piese pe YouTube. Si fiecare mi-a placut mai mult decat precedenta. Bun album, de-abia astept sa-i vad live. Also, gorgeous artwork, just gorgeous!

Phil Campbell and the Bastard Sons - The Age of Absurdity (2018). Simpatic, chiar daca n-o sa faca lumea nici mai buna, nici mai rea. Get On Your Knees e piesa mea preferata, super catchy. Ce merita cu siguranta e sa-i vedeti live. Baietii sunt plini de energie, una aparent molipsitoare si daca va treziti sa cereti din timp, dispusi sa includa in setlist cam orice cover Motorhead. Stiti, din pacate, Lemmy... nu se mai intoarce...

Saxon - Thunderbolt (2018). Foarte bun album! Asa ca am apreciat faptul ca mai bine de jumatate din piese au facut setlistul in 2018. Sons of Odin e cel mai bun calmant pentru cand iesi in oras si iti faci draci de cati imbecili intalnesti.

Hollywood Vampires, Frankfurt, Jahrhunderthalle, 29 iunie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Sun, 23 Jun 2019 15:29:00 +0000

TL;DR They were on fire, the venue is beautiful and the people working there great. Other things were not that great.

La fel ca inainte de concertul Kreator de la Bucuresti, m-am trezit blocata iar pe modul ala in care nu mai pot sa ma opresc nici daca as vrea. Nu ca ar fi fost un lucru rau, pentru ca zilele din jurul concertului asta s-au dovedit a fi unele din cele mai productive ale verii.

E doar putin bizar sa te duci la un concert si sa-ti stea mintea la ce lucrezi. Ma rog, pana incepe.

Sosirea in Frankfurt

Am ajuns la aeroport, am trecut de controlul de securitate si, la pasapoarte, cred ca pentru prima data in viata mea, am fost intrebata unde merg. Intrebare la care reactia mea interna a fost... good question, where the fuck am I flying today? Extern, probabil am afisat doar o privire tampa. Asa ca intrebarea s-a repetat. In engleza. Ceea ce e... usor amuzant, buletinul meu cat se poate de romanesc era acolo, la vedere. Naiba stie, poate aduc a altceva fiind palida si pistruiata...

Dar in sfarsit mi-a picat fisa. Frankfurt! Merg la Frankfurt!

Stiti, in 2010, la Sonisphere, lui Hetfield i-a scapat un Budapest. S-a corectat si a repetat apoi de destule ori Bucharest pana la sfarsitul concertului. Nu radeti de asta daca nu treceti prin cateva zeci de orase intr-un an... se intampla!

Am ajuns la poarta de imbarcare devreme, zborul mai avea si intarziere, asa ca mi-am scos laptopul sa mai lucrez. Si, pentru prima data in viata mea, m-am trezit ca sunt chemata la imbarcare pentru ca, evident, am reusit sa uit de mine in timp ce lucram la articol. Zborul a fost si el productiv, dar, avand in vedere intarzierea, m-am temut ca nu voi ajunge sa ma cazez pana la ora 22 cand se inchidea receptia.

Asa ca am sunat sa intreb cum trebuie procedat. Mi s-a spus ca daca sunt in statia de la aeroport probabil voi ajunge la timp, dar oricum ma vor astepta. Mbine.

A venit trenul, m-am urcat... si n-am rezistat sa nu-mi scot laptopul ca sa mai lucrez la articol. Nu mult pentru ca am ajuns la destinatie mult mai rapid decat mi-as fi imaginat.

Am coborat din tren, am trecut pe sub pod, am gasit locatia. Si am fost putin surprinsa de cat de animat era peisajul, desi imi fusese clar de pe booking.com ca e si o berarie acolo.

Guten Abend, junge Frau! Am ramas putin dezorientata. Ca intotdeauna cand vad cam multe perechi de ochi atintiti asupra mea. Da, concertul de la Londra, o sa povestesc si despre asta. Dar atunci la Frankfurt a fost si mai ciudat sa vad ca intru si privirile se intorc spre mine iar conversatiile se opresc. Cred ca mi-am scuturat capul si la propriu incercand sa trec peste gandurile respective. Guten abend...

Ajunsesem in jur de 21:35. Am urcat in camera, mi-am lasat lucrurile si am alergat de parca am simtit ca zbor in unele momente. Pana la cel mai apropiat Rewe. Care se inchidea la ora 22.

Zmeura, mure, migdale, seminte de pin, ciocolata si inghetata. Mancarurile esentiale cand ajungi in Germania. Privire tampa iar in momentul in care inghetata n-a putut fi scanata si tipa de la casa m-a intrebat daca stiu cat costa. Nu stiu, tanti, erau un milion de etichete acolo si eu pe fuga... m-am bazat pe faptul ca n-o fi costand un rinichi din moment ce-i minuscula...

M-am intors la fel de pe fuga. Inapoi in camera enorma, inapoi la laptop. Si inca niste reprize de lucrat la articol. Inainte si dupa dus, pana cand am picat lata pe la vreo trei noaptea... si apoi iar cand m-am trezit pe la cinci. Geamurile camerei aveau vedere catre sud-est si nu trecuse decat vreo saptamana de la solstitiu.

Ziua concertului

In ciuda a ce planificasem si ii spusesem lui Alex, n-am mai iesit sa explorez orasul. Am ramas sa lucrez. Pana pe la vreo zece, cand mi-am dat seama ca, la dracu', ar trebui sa ma misc, m-am imbracat pe fuga si am plecat la fel de pe fuga.

Ceea ce a insemnat ca am uitat in camera de hotel sticla de apa, adusa special din Romania (goala, umpluta de la chiuveta din baie apoi). Asta pentru ca stiam ca n-aveam sa pot intra cu asa ceva inautru si in general prefer sa nu las in urma sticle cumparate din Germania. Pentru ca aia .25€ din pfand pot folosi la ceva... Nu ca n-as fi facut decizii financiare de zeci de mii de ori proaste la viata mea.

Am ajuns la Jahrhunderthalle cu putin inainte de ora 11 - oricat de la mama dracului in vest ar parea pe harta, e mult mai aproape de... orice din Frankfurt decat as fi crezut. Eu am ales sa stau la doar doua statii distanta pentru concertul asta pentru ca mi-am imaginat ca mi-ar fi luat o vesnicie drumul din centru, ca nu voi mai avea cu ce sa ma intorc noaptea tarziu. Ceea ce s-a dovedit a fi fals si n-am mai repetat si in Decembrie prostia de a da 50€ pe noapte pe o camera doar ca sa fiu aproape cand orice locatie centrala de pe linia S1/ S2 inseamna doar cateva minute in plus.

Am dat doar de doua tipe, ambele mari fane Johnny Depp. Deloc surprinzator, nu? I-am trimis un mesaj lui Alex sa ma miorlai ca mi-am uitat apa si ziua se anunta a fi una calda. In acel moment stateam inca la umbra la intrare, si aveam macar zmeura si murele, asa ca nu sufeream prea tare. Inca...

Am stat putin de vorba cu tipele, m-am apucat de piruete pe dalele din fata intrarii pentru ca ce dracu' altceva sa faci cand ai de asteptat cinci ore. Alex si-a facut aparitia in jur de ora 13 si, din moment ce mai aparuse si un cuplu de fani Alice, s-au mai echilibrat lucrurile. Din pacate, ne-am trezit maturati afara de la umbra pentru ca, aparent, la Jahrhunderthalle, gardurile si portile de intrare se pun in asa fel incat sa tii lumea in soare cand e cald si in ploaie sau ninsoare cand e frig. Bine ca macar am avut la mine o esarfa pe care sa mi-o pun in cap sa nu ma bata soarele prea tare... oricum sunt suficient de batauta in cap de la mama natura.

Dar cred ca asta si faptul ca nu pot sa cobor dintr-o camera de hotel fix in fata intrarii sunt singurele minusuri pe care pot sa le gasesc locatiei. Pana la urma, m-am bucurat ca am ascultat de recomandarea lui Alex si am ales sa-i vad si acolo. Sala arata superb si, stiti, n-o sa-l mai vad niciodata pe Joe de atat de aproape in timpul unui concert. Si e absolut fascinant sa-l privesti...

Am mai intrat in vorba cu lumea, cu un individ care, spre disperarea lui Alex, tot gravita spre subiecte politice. Cu doua tipe din Berlin care se hotarasera sa vada inca doua concerte dupa cel din Berlin care fusese absolut exceptional (am fost extrem de norocoasa cu alegerile locatiilor in care sa-i vad), dar fusesera usoar dezamagite de sardineala din Munchen... sardineala in Munchen?! Cam asta fusese experienta mea la Aerosmith cu un an in urma... Si cu un tip din Zurich, o conversatie aproape ireala... stiti cum e atunci cand cineva povesteste ceva si e exact experienta ta?! Ca si cum a trait exact ce ai trait si tu?!

Si bineinteles, am tot chemat umbra... shade, my dead shade, why have you ever forgotten me? Me, me, me... You may not have lost all of marbles, Ana, but there's definitely a hole in the bag...

Pe la 16, Alex a intrat la M&G, si nu doar la cel de 30 de secunde si patru cifre in euro cu Joe, Alice si baiatul dragut ci si la unul personal, neasteptat si cu cost zero cu Glen. Si cu bannerul. Pe care eu pana la urma n-am avut voie sa il iau inauntru, chit ca o tipa si un tip de la paza l-au studiat si s-au dus sa intrebe daca chiar nu se poate sa-l iau cu mine, ca nu era nimic dubios si venisem de la mama dracului cu el. Mi-au propus sa il las undeva de unde sa-l pot lua la plecare, dar nu m-am mai simtit eu in stare sa fac asta.

A venit si momentul in care sa intram. Am tras aer in piept in timp ce tipul din Zurich ne arata cum ii tremura mainile. Da, cunoscut...

Pentru prima data la un concert din Germania... mi-au rupt biletul cu grija! Mi-a fost putin teama cand am urcat scarile si am vazut podeaua din sala lucind pentru ca mi-am imaginat initial ca risc sa alunec alergand catre gard. Dar s-a dovedit a fi chiar putin lipicioasa! Am ajuns la gard unde Alex imi tinuse loc in apropierea microfonului lui Joe - mersi!

Suficient loc incat am chemat-o si pe una din tipele din Berlin cand am vazut-o ca soseste putin dezorientata.

The Darkness

Nu prea m-au prins la Berlin si lucrurile n-au stat altfel nici la Frankfurt, chit ca solistul s-a pus si de data asta in cap (la propriu) ca sa capteze atentia. Dar probabil cel mai memorabil moment a fost micul lui discurs despre covorul Hollywood Vampires. Cum ca la fiecare concert de pana atunci ar fi fost acoperit cu un plastic pentru ca probabil nu au incredere in ei (pe buna dreptate... si asta a fost precizarea lui), dar acolo, la Frankfurt, pentru prima data, puteau si ei sa calce direct pe el, sa il simta... moment in care chiar a mangaiat covorul. Mhm.

Hollywood Vampires

O chestie mai putin placuta... din punct de vedere fizic, zilele alea nu au fost cele mai bune pentru mine. Si e vina mea. Daca patiti ceva si stiti ca a crapat ceva, poate ca ar fi indicat sa mergeti la un medic. Si nu de-abia dupa niste ani si dupa un sir de concerte la care simtiti nevoia sa va ghemuiti de durere.

Mana pe cap, pe umar. Tipa din Berlin de langa mine.
Kyler's here, Ana! Don't you want to talk to Kyler?

Mi-am sters lacrimile, mi-am ridicat capul dintre genunchi si m-am ridicat si eu in picioare sa schimb cateva vorbe cu Kyler.

Am prins momentul in care Marco i-a adus microfonul lui Joe si... mi s-a ridicat puful de pe spate, oricat de ud ar fi fost. Pe penele alea era steagul britanic. Noi eram in Frankfurt. In Germania. Nu ca n-ar fi indicat sa refolosesti inainte sa reciclezi, dar totusi... putin lipsit de tact? O pana din aia avea sa poposeasca in mana mea multumita lui Nobu.

Listen to them... the children of the night... Glen si-a facut aparitia la tobe. Apoi Joe. Cu ochelarii de soare absolut necesari inauntru, un sacou negru cu chestii sclipicioase si chitara Billie (cea din clipul asta). Atat.de.aproape. Thank you so much for this, Alex! Poate fi atat de intens pe scena, tin minte ca Depp a venit langa el si a parut blocat pe moment pentru ca fix atunci Joe s-a dus in jos, aproape in genunchi, apoi a tasnit iar in sus, totul fara sa para constient macar de prezenta umana de langa el.

Din nou, prima piesa a fost I Want My Now. Cu siguranta piesa mea preferata dintre toate piesele noi care au facut setlistul in turneul ala. Dark inside the pain, lost in the mundane... Imediat dupa, Raise the Dead, piesa care deschisese concertul din 2016 de la Bucuresti. Cred ca am mai spus ca cele trei piese originale de pe primul album se numara printre preferatele mele. They never lost their soul, they only lost control... Ceea ce pe undeva mi-as dori sa mai pot face si eu.

I Got a Line On You si 7 and 7 Is au trecut putin pe langa, dar apoi a urmat unul din momentele mele preferate ale serii - My Dead Drunk Friends! Cu Joe cu chitara asta (iar asta e pentru cine a avut o reactie de dafuq is that?! vazand poza). Cu imagini ale celor care s-au dus aparand pe ecranul mare din spate. Imi place la nebunie. I came here to get wasted, but it just ain't the same... we thought we were immortal, but then you... DIED! Aproape ca am simtit ca si cum m-ar fi pocnit cineva in stomac aici. Stiti, momentele astea sunt motivul pentru care vreau experienta de concert iar si iar. Pentru ca pe undeva e ca si cum manifestarea mea ar fi invizibila acolo. Pentru ca altundeva, lumea m-ar intreba Ana, esti bine?, dar acolo am libertatea asta si nimeni nu pune intrebari incomode.

Apoi Joe a scapat de sacou si au urmat piesele dedicate in special lui Jim Morrison si Malcolm Young. Explicit de Alice si prin faptul ca sunt cover-uri dupa The Doors si AC/DC, iar pe ecranul mare din spate s-au vazut pozele lor. Si iar acel comentariu al lui Alice - but we've got the Joe!

Ace of Spades. Din nou cu poza lui Lemmy mitraliind publicul cu basul. Trebuie sa-l intreb pe Glen daca nu se poate sa auzim Overkill in 2020. Cand trebuie sa se intoarca in Europa. Trebuie!

Teenage Wasteland. Joe cu o chitara neagra. Liliacul vampir pe pe ecranul din spate. Mult verde la capitolul lumini. Si un curcubeu de lumini deasupra lui Glen. Care a fost incredibil in seara aia. Ca intotdeauna!

As Bad As I Am. Joe iar cu chitara Billie. Here's to you, as good as you are, here's to me, as bad as I am... Indiferent de orice altceva, imi place piesa asta.

Apoi piesele celorlalti doi vampiri, piese pentru care Joe s-a intors la Frankenstrat... cu care cred ca a ramas pana la sfarsit? I'm Eighteen si Combination. Pentru care sunt extrem de recunoscatoare (even if I thought the backing vocals were a bit too much this time). N-am primit-o la nici un concert Aerosmith, dar macar a facut setlistul concertelor astora. Partea cu I traded you for me e din pacate atat de adevarata. Si din pacate e prea tarziu sa mai repar ceva. Imi pare rau...

A fost si The Boogieman Surprise pe acolo, dar tot ce mai tin minte e jobenul lui Alice. Cam la fel ca si Welcome to Bushwackers ceva mai tarziu, a cam trecut pe langa.

Apoi People Who Died. Cu imaginea unor pietre funerare cu numele vampirilor care nu mai sunt pe ele... Lemmy, Jimmy Hendrix, Keith Moon, Marc Bolan, John Lennon... Apoi succesiuni rapide de imagini cu ei, apoi iar pietrele funerare. I miss you more than all the others... Si Heroes, cantata tot de Depp. Cu poze ale lui Bowie pe ecranul mare in spate...

Sweet Emotion. Care, sincer, a sunat absolut impecabil in seara aia. Ireal chiar...

Train Kept A Rollin'. Joe a fost de-a dreptul salbatic pe piesa asta. Apoi... Danke schon, thank you, thank you so much... we'll be back... soon...

A ramas in urma pe scena doar Depp, ocupat sa imparta vreo doi pumni de pene fanelor care il tot strigau.

Logic stiu ca s-a facut intuneric in sala, nu doar in mintea mea, dar la momentul ala eram deja destul de ametita. Nu stiu cat a durat pana sa se intoarca pentru School's Out, cu baloane si prezentari.

M-am facut cu o pana de la Tommy la sfarsit. A aterizat pe platforma de cealalta parte a barierei, m-am aruncat dupa ea, am luat-o si aia a fost.

Apoi s-a intamplat ca Depp sa vina in fata mea si sa-mi arunce o pana. Instinctiv, m-am intins dupa ea, dar a ricosat de cealalta parte a barierei. Aproape, asa ca am dat sa ma arunc iar dupa ea, asa cum facusem si cu cateva secunde inainte. Doar ca o mana mi-a oprit umarul stang in aer si m-a ridicat in sus. Poate din cauza ca doar atunci m-a vazut facand asta, poate ca din cauza ca de data asta pana era chiar pe jos, nu pe platforma, deci mai departe. Si logic, inteleg ca oamenii aia sunt platiti sa aiba grija de nebunii ca mine care n-o sa-si puna mereu integritatea fizica pe primul loc. Dar in momentul ala am fost socata. Atat de socata incat am inghetat acolo, dezorientata si m-am uitat ca tampita in timp ce omul s-a asigurat ca raman la verticala, s-a aplecat, a luat pana si mi-a pus-o in mana.

Dupa concert

O conversatie cu Nobu pentru care sincer mi-as fi dorit sa nu fiu prezenta. Sunt lucruri pe care nu mi le doresc in mod normal, fara influente externe. Dar asta nu insemna ca nu-mi pica prost atunci cand sunt pusa in fata a ceea ce altii isi permit si eu nu. Si ca nu ma intreb daca n-ar trebui sa-mi pese. Atentia pe care Nobu o primeste din partea lui Joe e una, pentru ca stiu ca nici nu mi-as dori-o cu adevarat, stiu cat de ciudat ma simt in astfel de situatii.

Dar banii pot cumpere si alte lucruri. Ingrijiri medicale mai bune. Si pana la urma, pot face diferenta intre viata si moarte. Si daca n-as fi atat de incapatanata, daca as fi mai maleabila... nu e ca si cum n-as fi intr-un domeniu in care salariile pot fi enorme. But at the end of the day, I've traded making a difference in the lives of those I claim to care about for my freedom. I traded you for me... Nu cred ca am mai plans de multa vreme cum am plans in noaptea aia la hotel din cauza asta.

In statie, am avut surpriza de a ma intalni cu o tipa care fusese la concertele Aerosmith de la Munchen si Berlin.

A doua zi, am plecat de la hotel, m-am plimbat prin oras si am constatat ca Alex avusese dreptate. Nu-s multe lucruri interesante de vazut prin Frankfurt. E cu siguranta cel mai fad oras din Germania in care am calcat pana acum. Am trecut bineinteles pe la Das Eis, dar nu am fost chiar asa impresionata, mai ales ca mai intai trecusem si pe la o alta gelaterie (Eis Fontanella) de unde imi luasem una din cele mai bune inghetate pe care le-am incercat vreodata (o cupa cu lamaie si ceva desert de pere si una cu ciocolata, bucatele de ciocolata si visine).

Am mai strans si o mini-colectie de ciocolate interesante din diferite locuri in ghiozdan si am poposit putin intr-un parc. Unde am constatat ca suntem o specie dezgustatoare. Mi-a fost mila de broscutele testoase care se chinuiau sa navigheze printre gunoaiele din apa.

Pentru cine se intreaba ce mama dracului e in pozele de mai sus: inghetata de la Eis Fontanella, cea de la Das Eis, Katharinenkirche, o banca de langa biserica (am considerat ca a meritat poza doar pentru ca intamplator scrie "Naspa" acolo), Liebfrauenberg, Eschenheimer Turm, Frankfurter Dom, Bockenheimer Anlage si ciocolatele cu care m-am intors din excursia asta in Germania.

Si, in cele din urma, m-am oprit intr-o cafenea unde am tras de un suc de mere si de o briosa timp de cateva... de fapt, multe ore ca sa pot profita de internetul lor si sa mai lucrez cate ceva.

Oricum ghiozdanul meu era destul de greu de carat si eu tinusem cu tot dinadinsul sa-mi port si sandalele cu toace de 12 centimetru daca tot le carasem cu mine. Dupa regula lui daca le cari, fa dracului in asa fel incat sa le porti! La concert nu se punea problema sa merg in fusta si sandale, asa ca nu mai ramasese decat ziua de dupa...

In cele din urma am plecat si la aeroport pentru zborul meu de seara. Nu inainte sa ma minunez si sa incerc sa opresc putin un porumbel parca posedat in statia centrala. Ca sa explic: imi luasem o ultima inghetata al carei cornet a servit la hranit pasaretul. Doar ca acolo s-a nimerit sa fie si un porumbel care aparent nu suporta sa manance si altii, asa ca jocul a devenit ceva de genul facut pasi in dreapta si-n stanga ca sa ma pun intre dracul inaripat si ceilalti porumbei pe care voia sa-i ciupeasca. Ceea ce l-a amuzat teribil pe un mosulet care trecea pe acolo si s-a prins ce fac.

Aeroportul mi s-a parut enorm si rece. Dar destul de linistit ca sa fie un loc de lucru bun.

De data asta nimeni n-a mai comentat nimic de costumatia mea, asa cunm se intamplase cu aproape trei saptamani in urma la plecarea din Berlin, cand unul din cei de la controlul de securitate a exclamat Aerosmith! in momentul in care m-a vazut. Avea sa-mi spuna apoi ca e fan din anii '70 si fusese incantat sa vada vechiul logo.

A atras in schimb atentia animalul de plus pentru Mille. Atat animalul cat si eticheta WWF. Trecusem pe langa un stand la care erau niste oameni care strangeau donatii. Fara sa ma opresc. Dar m-am intors. Si m-am facut cu un pui de foca Harp de plus. Mi s-a parut amuzant, dragut si potivit. Pentru cine nu stie, in urma cu niste ani, si-a dat acordul ca muzica lor sa fie folosita intr-o campanie impotriva vanatorii focilor pentru blana. Nu stiu despre ce neam de foci era vorba in cazul respectiv, dar m-a amuzat teribil ideea de a-i face cadou ceva atat de dragalas.

Am aterizat in Bucuresti dupa miezul noptii. As fi putut sa plec de acolo, dar n-as mai fi avut oricum autobuz de la Unirii. Asa ca am ales sa raman acolo si sa mai lucrez pana cand autobuzele aveau sa circule din nou spre dimineata.

Apoi, la urcarea in autobuz, soferul:
E viu? Sau...
Animalul de plus. Am ramas tampita. E drept ca il infasurasem in esarfa ca sa nu se murdareasca si nu se mai vedea mare lucru din el in afara de mutrita, dar... totusi, unul adevarat e cu mult mai mare! La vreo trei saptamani, e cat mine! Si chiar daca n-ai idee de dimensiuni, cine mama dracului se urca in autobuz in Bucuresti cu un pui viu de foca in brate?!
E de plus!

Bineinteles ca am picat lata de oboseala in pat.

Stone Sour, Bucuresti, Arenele Romane, 26 iunie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Tue, 04 Jun 2019 20:10:00 +0000

TL;DR: am vazut iar Stone Sour, am fost la primul meet & greet oficial din viata mea si poate ca inainte de concert ar fi fost usor de etichetat totul ca fiind for old times' sake, dar acolo, in fata scenei, a fost surprinzator de intens. Love your demons, nobody does your hair quite like they do...

31 ianuarie 2018. Aproape de miezul noptii. Cu mai putin de jumatate de ora inainte sa se termine perioada Early Bird, m-am decis in sfarsit sa-mi iau bilet cu meet & greet pentru concertul Stone Sour de la Bucuresti.

Istorie personala

2005. Aveam 21 de ani. N-aveam internet acasa. Aveam un coleg care avea o pisica. Si internet. N-aveam prea mult timp pentru ca tocmai aterizasem pe un post full-time. Aveam in schimb o curiozitate enorma. In special in materie de muzichii. Ce-a iesit din toate astea? Internet gratis la colegul respectiv. In timp ce pisica se invartea curioasa in jurul meu.

Asa m-am impiedicat de un clip Metallica de la Donington. Insa la tobe nu era Lars, ci... un tip cu masca?! Joey Jordison. Slipknot. Mhm. Hai sa vedem... Prima piesa de care m-am impiedicat a fost asta. Ceva complet diferit de ce ascultam eu si totusi a prins. Si pentru ca trebuia sa-mi hranesc curiozitatea, am cautat sa ascult mai multe piese, sa aflu mai multe despre trupa.

Si asa am dat de Stone Sour. Care au scos Come What(ever) May la scurt timp dupa. Album care mi-a placut la nebunie. Apoi au trecut anii fara nimic nou, eu am descoperit intre timp alte muzici si totul a ramas in urma, chiar daca am fost sa-i vad la Sonisphere si i-am mai ascultat ocazional.

Apoi s-a intamplat sa ma impiedic intr-o zi de videoclipul piesei Zzyzx Rd. facut pentru editia aniversara a Come What(ever) May si mi-am adus aminte cat de mult mi-a placut albumul asta acum zece ani cand eram studenta. Si am descoperit ca au un nou album si ca inca imi plac. Suficient incat sa-mi para rau ca i-am ratat la Berlin in 2017.

Asa ca am decis sa-i vad a doua oara in Bucuresti. Am ajuns sa optez pentru biletul cu meet & greet pentru ca erau bilete pentru zona din fata scenei si bilete pentru aceeasi zona cu early entry. Iar diferenta dintre categoriile astea doua era enorma. Ceea ce a facut ca diferenta pana la biletul cu meet & greet sa nu mai fie chiar asa mare.

Cum cu mai putin de cinci zile inainte de concert nu primisem inca nici un mail cu vreo informatie referitoare la M&G, asa cum mi se promisese in acel mail initial de confirmare din ianuarie cand cumparasem biletul, am trimis eu unul cu intrebari. Hehe! In doar opt minute am primit un raspuns. Ma intreb acum, daca n-as fi intrebat, cand s-ar fi obosit sa trimita si ei un mail cu detalii?

Avand in vedere asta si faptul ca totul se intampla in Romania, asteptarile mele erau destul de scazute. Toate concertele din ultima vreme la Bucuresti avusesera cel putin cate un aspect care reusise sa imi lase un gust amar. Magarul de la paza care imi ceruse 700 de lei pe pana de la Weiki la concertul Helloween, problemele tehnice si jegul de la Arene la concertul Kreator, sunetul de la Insomnium. Pot sa tolerez destule, dar sunetul din Quantic chiar mi-a stricat seara aia. Si era prima data cand ii vedeam.

Meet & greet

La fel ca in mai toata luna iunie, vremea a fost cu toane in ziua concertului. Si pe undeva mi-a activat instinctul de "ba pe ma-ta!" - asa ca am decis sa merg in aceaasi fusta neagra si geaca de piele falsa in care fusesem si la concertul Kreator din Rostock. Cu hanoracul Insomnium si un sac de gunoi (curat, nefolosit, nu va imaginati altceva!) ca plan B in caz ca totusi ploua ceva mai tare.

In mail se spunea ca intrarea pentru meet & greet va fi la 17:45. Dar bine ca am avut inspiratia sa vin mai devreme, pentru ca la 17:20 deja intram. Ceea ce a insemnat intr-adevar ceva mai mult asteptat inauntru, dar macar mai la adapost decat am fi fost in afara portii.

Am primit ecusonul, posterul semnat (bine ca si intr-un plastic care l-a protejat de apa), cutiuta cu penele - sase la numar si... am asteptat in continuare. O asteptare care mi s-a parut lunga, desi n-am stat cu ochii pe ceas, asa ca e posibil sa nu se fi intarziat prea tare. Sau chiar deloc. Am fost printre primii oameni care s-au bifat de pe lista de meet & greet, ceea ce a insemnat ca am fost printre primii care au intrat la meet & greet.

Pana la urma, in ciuda faptului ca nu ma asteptam la prea mult... desi, partial, chiar din cauza asta, am fost foarte multumita de intreaga experienta. Meet & greetul a curs in felul urmator: am intrat, mi-am lasat lucrurile (nu ca as fi fost obligata, da' nu era sa ma duc sa dau mana cu ei si sa apar in poze cu ditamani sacosa in brate), m-am dus la ei, am dat mana si am salutat pe toata lumea, Josh mi-a pus o pana in mana cand am facut asta (a dat pene tuturor persoanelor de sex feminin, luati asta oricum vreti), Corey m-a imbratisat, moment in care am inceput sa calculez in minte cam cat timp trecuse de cand imi spalasem ultima data geaca aia de piele falsa. Asta fiind si motivul pentru care am o privire oarecum vinovata in poze, de sper ca geaca mea nu pute prea tare. Oricum ar fi, sunt foarte multumita de poze (they come across as goofy, which was pretty much my overall mood at that point).

Fiind printre primii care au intrat la meet & greet, am fost si printre primii care au iesit, ceea ce a insemnat ca am putut sa-mi aleg locul la gard. Si, desi n-aveam cum sa stiu asta de la inceput, am facut cea mai inspirata alegere cu putinta. Teoretic, toti cei care eram la bariera ar fi trebuit sa fim feriti de ploaie, doar eram sub acoperisul scenei. Insa pe marginea acestuia era infasurat un plastic pe care se scurgea apa, asa ca se forma o cascada peste cei din primul rand. Doar ca plasticul asta era tinut de ceva putin mai sus fix deasupra mea. Asa ca vedeam zid de apa in dreapta, zid de apa in stanga, dar cel mult cate vreun strop razlet picand fix de deasupra.

Combinat cu faptul ca am stat fix in fata punctului in care Corey a venit cel mai des in fata scenei... am avut cel mai bun loc din toata arena in seara aia!

Nothing More

Desi initial se anuntase ca vor fi doua trupe in deschidere... pana la urma n-a mai fost decat una!

Dupa cum spune si titlul sectiunii, Nothing More. O trupa din San Antonio, pentru prima data in Romania. Detalii pe care le-am aflat acolo de la ei, pentru ca nu avusesem nici timp, nici energie sa ma documentez inainte de concert.

Mi-a venit sa inghet cand l-am vazut pe solist. In caz ca nu era clar, a fost o zi rece... cel putin pentru iunie. Eu cam tremuram si in hanorac, iar tipul a aparaut doar in blugi, descult, fara nimic pe el de la mijloc in sus. Recunosc ca arata impresionant, dar... brrr!

In orice caz, o alegere inspirata avand in vedere stilul abordat. Tin minte Go to War, Fade In/ Fade Out, This Is the Time si... un cover Skrillex? Dar in primul rand Jenny. Pentru ca piesa asta are ceva usor... intunecat? sinistru?

Stone Sour

Artificii. Corey si-a facut aparitia intr-un sacou... pe care n-o sa-l etichetez in scris asa cum l-am etichetat atunci mental pentru ca... dupa cum spunea Steven Tyler, you have no idea how much it costs to look this cheap - dap! Ma rog, n-o sa stau sa-i pictez in scris toalele, dar ce mi-a atras atentia ca tricoul purtat pe sub sacoul ala era fix cu urmatoarea trupa pe care urma sa o vad la Bucuresti - Judas Priest!

Whiplash Pants. De pe ultimul album. Time to wake up, motherfuckers! Cam da. Nu stiu de ce, dar parca m-a luat prin surprindere cand a inceput si mi-a trebuit ceva sa ma dezmeticesc. Avand in vedere ca piesa asta e probabil la coada listei in ordinea preferintelor, nu ma plang de ordine.

Apoi totul s-a schimbat drastic cu Absolute Zero. Pentru ca... demoni vechi si... altii mai noi! If I offended you, you needed it - this one's for the political correctness of my professional environment. Amuzant e ca, in timpul piesei asteia, am observat pe ecrane niste cercuri rotitoare care m-au facut sa ma gandesc hey, I could code this.

Tot in timpul piesei asteia, Corey a lansat o ploaie de confetti de-asupra noastra, exact la fel cum fac si alti satanisti nenorociti. Probabil nu era suficienta aia din nori.

Knievel Has Landed. Corey scapat in sfarsit de sacoul ala. Does it feel good out there motherfuckers? In caz ca nu era deja clar, ploua. Cu picaturi colorate de luminile lor. Dar... surprinzator de mult entuziasm. Serios, nu ma asteptam. Dar si in 2010 am fost surprinsa de reactiile pe care le-au smuls de la public. I can already tell this is going to be a special kind of evening...

Prezentari. I need you to make a lot of noise for two special friends of ours... first of all, on the bass... Pauza. Lunga. Cat sa traverseze scena sa-l imbratiseze. Give it up for Mr. Johny Fucking Chow! Dap. I think that's all that needed to be said... And on the fucking drums... I mean, look at him... Suspans. Give it up for Mr. Roy Maurice Mayorga!

Si apoi acea parte a serii care avea sa ma bantuie dupa. A new twist on an old song... Say you'll never die, you'll always haunt me... Impreuna cu publicul. Apoi pe bune, piesa de la inceput. N-am auzit-o la Sonisphere. A iesit la nici doua saptamani dupa concertul ala.

E una din piesele alea care as vrea sa nu-mi placa, si asta atat din cauza ca parca pe undeva e prea siropoasa, cat si din cauza ca ma face sa ma gandesc la lucruri la care n-as vrea sa ma gandesc. Desi acum nu mai conteaza. Say You'll Haunt Me.

A urmat cealalta piesa care avea sa-mi tot revina in minte dupa, chiar cu mai multa insistenta. 30/30-150. As you can see we're all clearly alive... Dap. Si la momentul ala nici nu stiam cat de mult.

Apoi doar Corey. Si o chitara.
I know it's raining, I know it's weird, but God dammit, you're making it feel like it's a hundred fucking degrees in here and I fuckin' love it, thank you so much!
Asta mi-a ramas pe creier pentru ca, stiti, sunt americani. Ceea ce inseamna... o suta de grade Fahrenheit? Nu chiar asa impresionant.
This next song is probably the first taste that a lot of people had for Stone Sour...
Deja stiam. Era clar. I'm talking about all the way back, on the very first Stone Sour album... make some noise if you have the very first album!
Hehe, surprinzator de multa lume a reactionat la asta...

This song is called Bother. Wish I was too dead to cry... Inca imi place enorm... if indeed I cared at all... Drace. But once I hold on, I won't let go till it bleeds... mai e oare adevarat? I'll never live down my deceit...

Dupa care restul trupei a revenit pe scena. Pentru Tired. I just wanna watch the whole world burn, lost a million times and I won't learn...

Apoi iar ceva vechi, de pe primul album - Cold Reader si Get Inside. Inainte de care cineva a aruncat un steag pe scena. Si Corey a reactionat imediat. I know what that is! L-a luat, l-a aratat publicului, l-a sarutat, s-a plimbat cu el putin in mana in timpul pieselor astora.

In continuare, ceva nou, Rose Red Violent Blue (This Song Is Dumb and So Am I). Si Corey iar cu o chitara. Be careful of what you wish for...

Dedicatii pentru Nothing More. Urmate o piesa care inca imi place la nebunie, Made of Scars. Care a reusit sa trezeasca o multime de amintiri.

Song #3 a cam incheiat seara pentru mine, desi au mai urmat Through Glass, RU486 si Fabuless. Dar nici una din ele n-a mai ajuns la aceeasi intensitate. E in regula. Oricum a fost o seara cu mult peste asteptarile initiale. Zero regrets.

Am mai prins un setlist si doua pene (diferite!) la sfarsit, ceea ce a dus totalul la noua in seara aia. Singura trupa de la care am mai multe e Hollywood Vampires si asta din trei concerte...

For old times' sake. Doar ca uneori trecutul pare atat de viu. In astfel de momente sau cand iti petreci timpul stand de vorba cu fantome. Care stii ca nu exista decat in mintea ta, dar...

Ma sperie cand trupele posteaza poze de la Arene si vad comentarii despre cat de "cool" arata. Toate pisicile sunt negre noaptea, stiti?

Kreator, Rostock, M.A.U. Club, 8 iunie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Sun, 21 Apr 2019 18:47:00 +0000

La fel cum se intamplase cu doua zile inainte, racoarea de la plecarea de dimineata de la hotel din Berlin s-a transformat in canicula pana la momentul in care am ajuns in Rostock. Mai ales ca acum plecasem cu vreo doua ore mai tarziu, autocarul mai si plecase cu intarziere de la Tegel, ceea ce a insemnat ca m-a debarcat binisor dupa ora 14.

Sosirea in Rostock

Intr-o parcare fierbinte si prafuita de langa statia de tren. Si enorma. Mai ales enorma. Motiv pentru care m-am simtit pierduta timp de cateva secunde. Desi studiasem harta si mi-era clar. Statia de tren era la nordul parcarii, iar eu trebuia sa ajung si mai spre nord, de cealalta parte a statiei, inspre estuar.

Mi-a fost destul de usor sa gasesc adresa la care trebuia sa ajung. Si unde am intrat putin cu teama pentru ca era... un magazin cu lenjerie pentru femei? Si nici nu primisem pana in acelasi moment vreun raspuns la telefoane sau mailuri.

Dar de cum am intrat si am spus ce vreau, doamna in varsta din magazin mi-a spus ca ma asteptau. Si si-a chemat sotul sa ma conduca sus, sa-mi arate locul, unde gasesc de toate (atat inauntru cat si afara - mi-au dat inclusiv o harta a locului cu atractiile turistice marcate pe ea) si sa rezolvam cu plata (in cash la momentul cazarii). Imi facusem atatea griji si s-a dovedit ca lipsa de contact se datora doar faptului ca era vorba despre un cuplu in varsta si fara prea multe tangente cu tehnologia.

Dupa cum banuisem din pozele de pe booking.com, ce rezervasem era podul casei lor in care aveau si magazinul de la parter. Pod suna foarte urat, dar totul arata foarte dragut, foarte ingrijit.

Excursia la M.A.U. Club

Am stat sa-mi trag putin sufletul, apoi am pornit in recunoastere catre M.A.U. Club. Si aproape ca m-am topit, vremea devenise imposibil de calda. Drace, pentru prima data la o latitudine mai ridicata decat in Hamburg si... unde mama dracului e racoarea aia nordica?

Teoretic, drumul nu ar fi trebuit sa fie dificil - aveam de mers doar putin in jos (ca altitutide, de fapt era spre nord, deci in sus pe harta) pe strada pe care se gasea si casa pana la estuar, apoi spre vest pana la club de-a lungul estuarului. Doar ca... in acel soare ucigas, intr-un oras dragut altfel, dar caruia ii lipsesc aproape cu desavarsire copacii (ma rog, lucrurile pareau ca ar sta putin altfel de cealalta parte a apei, dar eu n-am ajuns acolo), drumul s-a transformat intr-o vanatoare de umbra.

Am ajuns la club, m-am invartit putin in jurul cladirii, am suspinat putin vazand posterul pentru Soulfly - aveau sa soseasca acolo la zece zile dupa plecarea mea. Si apoi m-am intors inapoi pe acelasi drum de-a lungul estuarului.

Si tot cat mai pe la umbra, ceea ce a insemnat chiar pe langa apa, pe la umbra cladirilor cu vedere la estuar. Si cateva alte poze cu multimea de barci de pe acolo, unele manevrate de copii care pareau ca n-au nici macar varsta suficienta pentru a merge la scoala. Drace, ce inseamna sa cresti in port!

Dar inainte de orice altceva, la cateva zeci de metri de club... un popas la Schokoladerie de Prie! Unde am mai adaugat cateva chestii la colectia de ciocolata inceputa cu o zi inainte in urma excursiei la Edeka de la Tegelort si am incercat ce aveau mai interesant (pentru mine!) in materie de inghetata: ciocolata si portocala cu prosecco. Ceea ce mi-a oferit si ocazia de a profita de internetul lor (casa nu avea internet si da, stiusem asta dinainte).

M-am mai invartit apoi putin prin oras prin zona dintre estuar si hotel (ceea ce a inclus si intrat intr-un Lidl de unde am "pescuit" o cutie cu mure la doar 70 de eurocenti), dar soarele era in continuare insuportabil, asa ca am luat decizia de a ma intoarce la casa la adapost. Si la o carte.

Prin Rostock

Dar cum sunt mereu prea nelinistita ca sa pot sta locului prea mult, am iesit apoi iar prin oras. Ocazie cu care am aflat si ca avea sa implineasca 800 de ani la vreo doua saptamani dupa plecarea mea. Si ca imi mor castile. Si am primit confirmarea faptului ca aveam sa ajung iar la un concert Kreator. In primul rand, la fel ca in Linz, am dat de un tigru. Si apoi... de statuia unei capre chiar langa o biserica! Satan is real, people!

A se remarca faptul ca toate pozele sunt facute pe lumina, desi in unele era trecut de 10:30 seara!

Oricat de obosita as fi fost dupa excursia asta, tot mi-a fost greu sa adorm, asa ca m-am intors la cartea mea. Ceea ce m-a facut in cele din urma sa adorm.

Ziua concertului

Nu pentru multa vreme, pentru ca pescarusii mi-au dat trezirea de cum s-a luminat... ceaa ce se intampla inainte de ora patru dimineata la latitudinea respectiva la inceput de iunie! Am incercat sa-mi trag patura peste cap, am luat in considerare si sa incerc sa nimeresc unul cu vreun adidas, poate tac dupa aia dracului restul... dar eram si eu constienta ca, na, slabe sanse!

Dar dupa vreo ora si jumatate eram deja in picioare. Vezi, Ana, daca ti-o trebuit sa stai langa estuar...

Am iesit iar la plimbare prin centru, apoi am luat-o iar spre estuar si spre club. Mbine! Trecusera cateva ore bune de cand ma trezisem, dar era inca devreme. Prea devreme sa fie deja acolo vreun autocar, mai ales ca fusesera la Sweden Rock in seara dinainte.

Asa ca am poposit in apropiere, in La Dolce Vita, unde le-am abuzat internetul in schimbul unei inghetate. Si, in timp ce faceam asta, am auzit angajatii vorbind in romana. Mbine. Eu ma chinuisem sa le vorbesc in neamta si s-a dovedit ca ne-am fi inteles oricum si altfel...

Apoi am mai trecut inca o data pe la club - yay, sosise autocarul! Am intrebat pe unde se va intra ca sa nu ma trezesc ca stau la usa care nu trebuie. Si apoi am plecat sa mai explorez putin centrul orasului.

Din nou, racoarea de dimineata se transformase in canicula, asa ca m-am agatat de inca o inghetata inainte de a ma adaposti sub singurii copaci dintr-o piata in care vazusem ca cica as avea internet. Chiar aveam, doar ca s-a dovedit a fi foarte prost. Si totusi... a fost suficient sa vad mesajul de la Mihai referitor la turneul proaspat anuntat cu Dimmu Borgir - ahhh! Am inceput imediat sa studiez datele. Nici una in Berlin. O multime de oameni care se plangeau de asta pe Facebook in schimb.

Am tras aer in piept si m-am apucat sa studiez optiunile. Viena. Viena sigur, voiam neaparat sa ma intorc acolo. Poate si Zurich? Ultimul concert, cel din Londra, era cu doua zile inainte de ziua lui Mille, hehe...

Am inceput apoi sa-mi caut cazare, transport prin aer si pe la sol... si n-am mai stiut cum a trecut timpul. Cand m-am ridicat de pe banca aia, eram uda toata de transpiratie. Serios acum, ce mama dracului s-a intamplat cu racoarea aia nordica? Zilele alea din Rostock au fost printre cele mai fierbinti zile de care am avut parte in 2018.

M-am intors la casa si... am facut un dus! Eram prea plina de "limonada" si asta cu ore bune inainte de concert. Si am constatat ca blugii mei (negri!) aveau pe ei dungi albe de transpiratie. Era una din ultimele mele zile inainte sa zbor inapoi la Bucuresti si aveam inca haine curate, neatinse pana in ziua aia.

Serios?! In fusta la un concert de thrash? Fusta neagra curata vs. blugi negri cu dungi albe de transpiratie... fusta! Si cum fusta plus adidasi e ca dracu', am optat pentru fusta plus sandale. Cu tocuri de 12 centimetri, dar alta pereche de incaltari nu carasem cu mine... Plus geaca de piele falsa ca sa nu para ca n-as avea chiar nici o tangenta cu genul de eveniment la care urma sa ma prezint.

Surprinzator, oricat de mult timp as fi pierdut... tot am fost prima la intrare! Asa ca mi-am parcat fundul pe o banca de langa usa... la umbra!

Si da, toti din trupa in afara de Mille s-au plimbat pe acolo, dar n-am ca hobby sa bazai oamenii inutil. Desi m-am simtit tentata sa-i intreb does this happen often? cand minunea cu usa care nu se deschide si din afara s-a repetat nu doar pentru Sami, ci si pentru Ventor. Am intrat doar putin in vorba cu basistul Wojczech, desi la momentul respectiv nici nu stiam cine e. Omul venise cu cainele, cainele a venit la mine, naucit de caldura si cu limba scoasa, iar eu n-am putut sa nu izbucnesc in ras. Yeah, I feel you, buddy... same here, same here!

In cele din urma, a inceput sa se adune lumea. Primii au fost un cuplu, o tipa blonda si un tip cu o vesta cu multe patch-uri. M-au intrebat pe unde se intra, eu le-am spus ce mi se spusese si mie, s-au prins instant ca nu-s de-a locului si s-au dus sa intrebe ei mai multe si s-a dovedit ca lucrurile erau inca in plop.

Pana la urma a intrat fiecare pe care din cele doua usi a dorit, indiferent daca era cu bilet sau press pass sau orice. Putina confuzie, dar tot am ajuns in fata la bariera fix unde mi-as fi dorit - aproape central, putin in partea lui Sami. Iar zambetul de we made it! al tipei blonde cand m-a vazut ca am ajuns la gard - priceless!

Nu ma asteptasem sa fie atat de micut clubul. Cautasem poze pe net, dar nu prea putusem sa-mi fac o idee despre dimensiuni doar din pozele alea. Cred ca e in continuare cel mai mic club in care am vazut vreodata o trupa. E siguranta cea mai mica scena dupa cea din Hard Rock Cafe... drace, de-abia au avut loc pe ea. Iar bariera atat de inalta. Pentru ca la fel erau si oamenii de acolo. Nu stiu cat de des si cu ce au fost udati la radacina oamenii din orasul ala, dar nicaieri altundeva nu m-am mai simtit atat de pitica.

Am intrat in vorba cu tipul din stanga mea, un tip inalt, solid, cu ochelari si palarie. Bineinteles, despre ce vorbea toata lumea de acolo - turneul nou anuntat! Putin la inceput in neamta, dupa care am trecut pe engleza pentru ca neamta mea era la ani lumina in urma englezei lui. La fel ca in Linz, am constatat ca lumea gaseste impresionant faptul ca cineva ar putea calatori atat doar ca sa vada o trupa.

Full Assault

O trupa locala de thrash. Nu mai auzisem de ei pana atunci si au fost o surpriza foarte placuta. Am facut ca toti dracii pe piese ca Amok Run, Unleashed Warbeast sau Fused to One. Poze.

In pauza de dupa ei, din boxe s-a auzit inclusiv Aerosmith. Crazy.

Wojczech

O alta trupa locala, de data asta de grindcore. Nu chiar pe stilul meu, dar a fost distractiv. Chiar daca la un moment dat am fost facuta afis de bariera. N-a fost deloc ceva in genul experientei din Szczecin, unde am fost lovita si s-a tras de mine din toate partile pe tot parcursul concertului. N-a fost cu intentie. A fost o izbitura scurta si atat, cineva din circle pit s-a impiedicat, a cazut peste mine (si peste un baiat din spatele meu cu care am stabilit sa se tina de mine ca sa nu fie trantit pe jos), si-a cerut scuze si s-a retras. Poze.

Kreator

Pentru ca sigur o sa uit dupa, poze din timpul concertului, mult mai bune decat as fi putut sa produc eu.

Dupa cum era de asteptat, au inceput cu Phantom Antichrist. Si, in timpul piesei asteia, s-a intamplat sa se impiedice iar cineva si sa cada peste mine. Eu mi-am zis ca aia e, nu e prima data cand plec cu vanatai de la un concert si oricum era clar ca nu fusese cu intentie, dar tipul de langa mine a fost de alta parere, a zis ca asta nu se mai repeta, m-a tras in fata lui si si-a proptit mainile in gard in dreapta si in stanga mea ca sa pot sa ma zbengui fara sa-mi fac probleme ca s-ar putea sa fiu facuta iar afis de gard.

Sunt orice, numai panseluta sensibila nu, dar in timpul piesei... n-aveam de gand sa stau sa discut asta. Asa ca mi-am vazut in continuare de treaba. Care treaba? Aia pe care n-o sa i-o mai descriu atat de explicit a doua oara lui Sami, mi-a fost suficient sa ma intrebe o data you have demons?!

Hail to the Hordes a fost memorabila, partial si pentru ca m-a facut sa mi se aprinda beculetul - tipul din dreapta mea, cel care imi parea cunoscut... imi era cunoscut din videoclipul live al piesei asteia, filmat in Essen in urma cu ceva mai mult de un an! Aveam sa aflu mai tarziu ca e din Dortmund si venise special pentru concertul asta.

Apoi Enemy of God. Precedata ca de obicei de mica rautate cu inceput putin Army of Storms si apoi lasat totul in aer. Ma rog, intr-o ploaie de confetti si panglici, dintre care una a ramas agatata de o grinda fix in asa fel incat sa-l gadile in cap pe Sami, care a tras de ea sa pice jos si a reusit in felul asta sa o incurce in jurul chitarii (my #1 Spinal Tap moment with them so far). Si, inainte de asta, de micul discurs al lui Mille cu invitatia la cel mai mare mosh pit din nordul Germaniei (hm, de ce doar din nordul Germaniei?), discurs care de obicei incepe cu numele orasului sau uneori al tarii, apoi "the Kreator has returned"... dar care acum a fost "Rostock, the Kreator has... arrived!" pentru ca era primul lor concert acolo. Chestie mentionata atat de Mille la cateva secunde dupa, cat si de Sami intr-un interviu pentru o publicatie locala.

Nu stiu daca a fost cel mai mare mosh pit, probabil ca nu avand in vedere dimensiunile clubului, dar stiu sigur ca am observat ceva in timpul lui. Un tip cu aripa rupta. Undeva in stanga spate. De fapt i-am observat intai bratul pe care il tinea in fata ca sa-l protejeze de lovituri. Nu pot spune ca nu inteleg. Sunt sigura ca nici eu n-as irosi un bilet la un concert (mai ales Kreator) doar pentru niste oase rupte.

Previzibil, a urmat Satan Is Real. N-am putut sa nu ma intreb daca Mille o fi observat statuia caprei de langa biserica (are obiceiul de a iesi la plimbare prin oras inainte de concerte) si m-a bufnit rasul la gandul asta. Si apoi m-am intrebat cum s-o fi vazut oare. Pentru ca de la distanta aia... se vedea totul! Scena a fost foarte joasa si foarte aproape si da, se vad altfel toate gesturile si expresiile faciale in conditiile astea.

Civilization Collapse, People of the Lie, Phobia si apoi unul din momentele mele preferate ale setlistului, Gods of Violence, cu acel solo al lui Sami la inceput... n-a mai mers cum trebuie. Nu ca urechile mele insensibile ar fi fost deranjate, dar expresiile faciale ale lui Sami erau imposibil de ratat - am mentionat cat de mic era clubul, cat de joasa era scena, cat de aproape eram de ei si cat de bine se vedea absolut tot?

Au urmat Total Death si From Flood into Fire, una din piesele mele preferate de pe Phantom Antichrist. Apoi Hordes of Chaos si, momentul meu preferat al serii, Violent Revolution. Imi place enorm piesa asta, iar versiunea din Rostock a devenit in seara aceea preferata mea de pana in acel moment. Cea din Londra e probabil cea mai speciala la momentul de fata, dar despre asta alta data. Society failed to tolerate me and I have failed to tolerate society...

Apoi Totalitarian Terror, dupa care au disparut putin de pe scena. Doar ca sa revina pentru Fallen Brother. O piesa care imi place enorm, care mi-a placut enorm de prima data cand am ascultat-o, dar care totusi nu-mi imaginasem ca va prinde la prea multa lume. Drace, asa m-am inselat! I-am vazut de atatea ori, iar reactiile pe care le obtine sunt incredibile! Probabil pentru ca, asa cum spune o piesa a lui Lemmy, caruia i-a fost dedicata in fiecare seara... everyone dies to break somebody's heart...

Betrayer aproape ca a trecut pe langa mine, apoi totul s-a incheiat cu Pleasure to Kill si Mille spunandu-ne ca pe piesa asta avem lezte Chance la un mosh pit.

Bam, gata!

Well, I hope you had fun...
Bineinteles, doar ii vazusem iar, dar nu puteam sa-l las sa plece fara sa-i dau pana de la Sami. Pentru ca imi crease spatiul ala in fata lui in care sa pot sa ma zbengui fara griji in timpul concertului. Dar n-a vrut-o. Mi-a spus ca avusese noroc si prinsese si el una.

Ceea ce m-a lasat putin dezorientata. Eu le aveam deja pe cele de la Bucuresti si Linz, ambele identice cu cea din mana mea. Nu m-as mai fi intins dupa alta pana in seara aceea doar pentru mine.

O tipa a fost pe faza si m-a intrebat daca se poate sa i-o dau ei. Asa ca i-am dat-o.

Dupa concert

In drum spre iesire, mi-au picat ochii pe ceva ce m-a intristat teribil. Tricoul Fallen Brother de la standul de merchandising. Cu versurile in germana. Absolut superb. Dar... nu exista o versiune pentru fete, iar cea mai mica marime era prea mare. Nu sunt nici oarba si nici batuta in cap. Tricourile alea erau numai bune pentru majoritatea celor de la concert. Doar ca eu nu ma incadram...

Asa ca am iesit si am tulit-o catre casa si podul in care ma astepta continuarea cartii. Si al doilea dus pe ziua aia. Si o ciocolata. Si o multime de ganduri amestecate. Din carte, din versurile lor...

Trei nopti de concert in cinci zile... asta nu se mai intamplase de la OSTFest!

Ai crede ca oamenii care dau bani buni ca sa petreaca niste timp in alta tara ar sti sa faca mai multe cu timpul respectiv... Eu probabil nu m-am holbat niciodata atat la plafon cat am facut-o in noaptea aia dupa concert si apoi iar a doua zi dupa intoarcerea in Berlin. Eram extrem de obosita, picioarele mele erau prea pline de bandaje - e asta o scuza? Ar trebui sa ma scuz macar?

Nici nu mai tin minte cand am adormit, dar sunt sigura ca a fost din cauza ca eram prea obosita. Nici pescarusii n-au mai reusit sa ma trezeasca ca in dimineata precedenta. Dar nici n-am dormit pana la pranz. Nici n-as fi putut. Trebuia sa evacuez pana la zece, trebuia sa prind autocarul nu la mult timp dupa. Asa ca m-am trezit, mi-am schimbat bandajele... e bizar cat de vie e amintirea asta, a bandajelor insirate pe noptiera, sub inimioarele decorative?

Mi-am facut bagajul si am plecat catre gara. Cu o oprire la o brutarie si langa un rond de trandafiri.

Am ajuns la gara, am trecut in partea cealalta catre statia din care urma sa iau autocarul, m-am urcat si m-am scufundat intai in studiat diverse optiuni in legatura cu turneul din decembrie, apoi, dupa ce am epuizat astfel cei 150MB gratuiti oferiti de FlixBus... in visare!

Am coborat la Tegel si am luat autobuzul 128 pana la Kurt-Schumacher-Platz. Sigur am facut asta, desi nu mai tin minte. Tin minte doar inghetata pe care mi-am luat-o acolo. Nu mai tin minte nici sa fi coborat apoi in statia de metrou ca sa iau U6 pana la Alt-Tegel, desi sigur am facut si asta. Acolo mi-am luat o inghetata Das Eis pentru ca... au aparut si prin hipermarketuri la noi. La preturi de-a dreptul revoltatoare. Si nu puteam rata ocazia de a incerca un sortiment la nici 20% din cat m-ar fi costat sa fac asta in Romania.

Apoi am sarit in 222 pana la Tegelort. O alta portiune pe care n-o mai tin minte. Dupa cum nu mai tin minte nimic altceva pana la ajuns in camera de hotel, o alta camera decat cu cateva zile in urma, dar tot la mansarda, tot cu vedere la lac...

Si apoi am picat lata in pat si m-am holbat la plafon timp de cateva ore. Nu mai aveam energie pentru altceva.

Si totusi... prea nelinistita ca sa nu ies la inca o plimbare pe langa lac spre seara.

Apoi... din nou pe pilot automat de dimineata. Ultima mea dimineata in Berlin pentru vreo trei luni. Schimbat iar bandaje, impachetat, plecat, schimbat cateva mijloace de transport, dat de Victor ca sa-i dau inapoi adaptorul care ramasese la mine de la concertul Aerosmith din mai 2017, stat putin si trancanit intr-un parc. Apoi aeroport. Si inapoi in Bucuresti.

inapoi in Berlin

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Sun, 24 Feb 2019 12:35:00 +0000

... din Szczecin!

Oricat de iunie ar fi fost, era totusi trecut de miezul noptii si prea frig ca sa astept autocarul afara. Asa ca m-am dus putin in partea opusa, in statia de tren. Urmatoarele trenuri n-aveau sa soseasca decat peste vreo patru ore conform display-ului de acolo, dar sala de asteptare nu era goala. Mi-era teama ca as putea sa adorm si sa pierd autocarul, sa raman pierduta intr-un oras necunoscut, in conditiile in care nu intelegeam absolut deloc limba locului... dar nu s-a intamplat asta.

Nici autocarul n-a fost deloc gol. Dar nici plin cu betivi, dupa cum au presupus initial oamenii carora le-am povestit toata aventura. Si atunci... ce fel de oameni pleaca la 2 si ceva noaptea din Szczecin catre Berlin? Oameni care au de prins un zbor de dimineata din Berlin! Catre toate destinatiile posibile, de la Finlanda pana la Malaezia.

Oricat de obosita as fi fost, m-am trezit cu putin inainte de ora 4... la timp sa vad cum rasare soarele! Autocarul a avut o mica intarziere (cel putin pana la Tegel, unde am coborat eu), ceea ce in mod normal n-ar fi contat. Insa a insemnat ca, pentru doar doua minute, am pierdut autobuzul. Iar la 4 si putin dimineata... asta a insemnat ca am avut de asteptat aproape 20 de minute pana la urmatorul. Eh, macar inauntru in aeroport nu era frig...

Am fost intrebata de ce Berlin. De ce e orasul asta destinatia mea preferata. I've been to so many places, yet this is the one city I always return to. De ce nu undeva mai aproape, mai ieftin. Sau undeva unde stiu limba suficient incat sa pot sa port o conversatie normala. Pentru ca e cea mai buna combinatie intre cele doua. Pentru ca e familiar.

Pentru ca in dimineata aia am fost pe pilot automat. Cand am intrat in aeroport. Cand mi-am luat cel mai convenabil tip de bilet pentru programul pe care aveam sa-l am incepand cu ziua respectiva. Cand m-am urcat in autobuz. Cand am coborat la metrou. Cand am iesit de la metrou ca sa ma urc in autobuzul care m-a lasat langa hotel. Nu mai tin minte sa fi facut mare lucru din astea, dar trebuie sa le fi facut, nu m-am teleportat de la aeroport la hotel fara sa-mi dau seama.

Nici n-am mai fost in stare de un dus, am picat pur si simplu in pat. Cu toata "limonada" aia de dupa concert pe mine.

Dar n-am dormit pe cat m-as fi asteptat si am iesit sa explorez zona. Drace, cum de nu stiusem de locul asta inainte? E absolut superb! A devenit instant partea mea preferata din Berlin.

Am luat-o pe langa lac, apoi prin padure pana la cel mai apropiat Edeka de unde mi-am luat dulciuri, fructe, nuci pecan si seminte de pin. Previzibil, stiu.

In orice caz, ar fi fost o dupa-amiaza perfects daca n-as fi fost foarte ingrijorata in privinta cazarii in Rostock. Rezervasem ceva etichetat ca o casa de oaspeti, desi din poze parea mai mult un pod in casa cuiva. Era totusi cea mai ieftina optiune gasita in Rostock si pe deasupra si aproape de locatia de concert.

In primul mail primit inainte de rezervare mi se spunea sa contactez proprietarul sa ne intalnim sa-mi dea cheia. Dar cum? Trimisesem un mail la care nu primisem raspuns si nici la telefon nu-mi raspundea nimeni.

Dar aveam bilet pentru concert, nu se punea problema sa dau inapoi. Asa ca a doua zi dimineata eram din nou in statia de autobuz de la Tegelort, ca sa iau autobuzul 222 pana la Alt-Tegel, de unde aveam sa iau metroul pana la Kurt-Schumacher-Platz, de unde aveam sa iau autobuzul pana la Tegel. De unde pleca autocarul meu catre Rostock.

Si unde m-a incercat un sentiment bizar cand i-am dat indicatii unui tip si probail n-a avut incredere pentru ca imediat dupa s-a dus sa intrebe pe altcineva. Stiu ca se prinde lumea instant ca nu-s de-a locului de cum deschid gura, dar jur ca stiu aeroportul ala suficient de bine incat sa nu ma pierd sau sa-i fac pe altii sa se piarda...

2018, chestii tangibile

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Thu, 03 Jan 2019 14:13:00 +0000

Sau categoria "picks & wristbands" din prada de concert de anul asta. Sau hai sa ma laud ca acum numarul de pene din colectie are trei cifre (si nu, nu e prea mare logica in felul in care sunt aranjate). Sau... naiba mai stie...

signs misleading to nowhere...

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Mon, 31 Dec 2018 20:41:00 +0000

2018 a fost un an plin. Si, pana pe la jumatatea lui decembrie, un an pe care l-as fi considerat bun, in ciuda faptului ca a fost uneori brutal cu mine.

Lemmy a murit acum trei ani si eu nu i-am vazut in ultimul turneu. N-as vrea sa se repete asta cu alte trupe care imi plac enorm, asa ca am incercat sa fac ceva in directia asta.

Ceea ce m-a adus anul asta pentru prima si a doua oara in Austria. Unde am vazut pentru prima data in viata mea leoparzi de Amur. Pentru care m-am intors pentru a treia oara in Austria de Craciun.

Am facut pentru prima data ceva pasi pentru a remedia o problema de sanatate veche de zece ani. Care s-a dovedit a fi mai grava decat as fi crezut, dar vom vedea...

Toate astea au costat, asa ca am si muncit mai mult.

Dar din cauza acelui "pana pe la jumatatea lui decembrie" de mai devreme, mi-e groaza de ce ar putea urma in 2019.

creature of the night meets...

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Mon, 22 Oct 2018 16:24:00 +0000

In urma cu exact o luna, urcam pe scena in Oberhausen si dadeam mana cu Biff. Ca sa ii spun... it has been brought to my attention you have a song about me - I'm an authentic Transylvanian vampire!

Apoi... la fel ca in primavara, piesa a facut setlistul. Si in timpul ei, in timpul acelorasi versuri la fiecare concert, a aratat inspre mine. Ceea ce bineinteles ca m-a amuzat teribil.

In urma cu nici o saptamana, la Utrecht, cineva (din pacate nu eu), ii dadea la semnat o poza cu el si cu mine. Reactia?
I know her, she's Nosferatu's daughter!

stanga sus: poza a pozei cu Biff in Oberhausen (22 septembrie) si semnate in Utrecht (18 octombrie)
dreapta sus: Hamburg (25 septembrie)
dreapta jos: Berlin (1 octombrie)
stanga jos: Stuttgart (4 octombrie)

Kreator, Szczecin, Peron 5, 5 iunie 2018

noreply@blogger.com (brontozaurel) — Mon, 17 Sep 2018 03:30:00 +0000

TL;DR - Inca nu-mi vine sa cred... am supravietuit unui concert in Polonia! Si inca nu-mi vine sa cred ca mi-a iesit din gura un exorcise my demons in fata lui Sami!

Multumita faptului ca spectacolul Hollywood Vampires se intamplase mai devreme (de la 20 la 22), am ajuns in camera de hotel inainte de miezul noptii. Dar mi-a fost greu sa adorm si, cum a doua zi m-am trezit devreme, am plecat la drum pe minus la capitolul odihna.

Fiind romanca si destul de obisnuita cu Berlinul, sunt destul de increzatoare ca ma descurc cu mijloacele de transport in comun. Dar tot am avut un moment de panica atunci cand, dupa ce am iesit de la metrou si am urcat in S-Bahn la Wedding, am vazut ca pe display-ul din vagon scrie... Ostbahnhof! Ceee? Nu, nu, nu!

Eu trebuia sa merg in directia cealalta! Nu e ca si cum as sti toate statiile pe de rost, Berlinul are o retea imensa, dar... atat stiam clar: eu trebuia sa merg catre vest, iar Ostbahnhof era, dupa cum sugereaza si numele... catre est! Din fericire, urmatoarea statie a fost Westhafen, asa ca s-a dovedit ca display-ul era beat, iar eu in trenul in care trebuia sa fiu.

Am ajuns in statia de unde trebuia sa iau autobuzul catre Szczecin, mi-am luat o sticla de Vitamin Well (Defence, cea cu soc) ca sa am pana la concert. Nu ca as fi crezut ca nu gasesc s-o cumpar mai ieftin in Polonia, dar eu nu aveam zloti polonezi la mine.

Mini-rant aici: incercasem sa cumpar zloti polonezi inainte sa plec din Romania. Doar ca s-a dovedit a fi mai dificil decat in 2014. Atunci i-am luat facand comanda inainte, la fel ca pentru dolari australieni sau franci elvetieni, dar a mers destul de repede. Acum, la BCR, aparent singura banca inca dispusa sa vanda zloti, ar fi trebuit sa fac comanda cu cel putin doua saptamani inainte. Cu doua saptamani inainte de plecarea mea in afara, cand nici macar nu eram in Bucuresti. Asa ca... plecasem fara!

Greu de inteles pentru mine de ce a devenit mai dificil sa cumpar zloti. Polonia e inca in Europa, nu s-a deplasat la mama dracului prin nord-estul Asiei. Si sunt absolut sigura ca exista destui romani care merg in Polonia. Asa ca nu pot gasi nici o urma de logica in toata povestea asta.

Revenind. Cum erau o multime de peroane in statia aia, iar eu n-aveam nici cea mai mica idee la care sa astept, m-am dus la biroul central al FlixBus. Deja erau oameni la toate ghiseele, dar un nene care semana oarecum cu... Kerry King! Da, acel Kerry King! Vi-l puteti imagina in uniforma verde a FlixBus? Ei bine, s-a oferit sa ma ajute de cum am intrat pe usa. I-am aratat biletul - Stettin? Wo?

Nenea si-a cules mapa de pe birou, s-a uitat la ora de pe biletul meu si a cautat-o in tabel. Peronul 53. Grozav, dar unde e asta? Nici n-am apucat sa intreb, s-a prins singur dupa privirea mea tampa si mi l-a aratat... la nici zece metri de intrare, tot ce ar fi trebuit sa fac ar fi fost sa ridic privirea si sa casc ochii. I-am multumit pentru ajutor, si, din moment ce sosisem cu aproape o ora mai devreme, am cautat sa-mi mut persoana undeva inauntru - era frig afara la ora aia!

Din pacate, asa am descoperit si ca imi uitasem esarfa la hotel. Ar fi fost utila in acel moment pentru ca imi cam inghetau urechile. Drace! Dar nu se punea problema sa ma intorc.

Mi-am gasit un loc in sala de asteptare, am privit porumbeii, am descoperit ca exista calculatoare cu acces la internet pe care le poti folosi acolo, dulapuri cu cheie in care iti poti lasa diverse. N-aveam nevoie nici de una nici de alta, dar presupun ca e bine de stiut?

A venit autocarul, m-am urcat. Si in timp ce asteptam sa plece, am vazut o scena interesanta pe geam. Tipul care semana cu Kerry King se certa cu un individ care parea foarte nemultumit de... nu stiu, FlixBus in general? De acel angajat in particular? Acelasi tip care fusese super-politicos fata de mine acum urla la un alt client. Nu e prima data cand mi se intampla asta, ca experientele mele personale sa fie foarte bune, in timp ce altii sunt nemultumiti. E din cauza ca sunt femeie? Are legatura cu atitudinea mea? Incerc sa fiu politicoasa si sa nu ma comport ca o idioata. Si nu stiu cat de bine imi reuseste mereu, dar am parte foarte rar de experiente neplacute.

In ultimul moment, chiar cand autocarul se pregatea sa plece, a mai sosit o familie. Ea s-a urcat in autocar cu cei doi copii, el nu. Dar a urmarit-o din priviri, i-a desenat inimi in aer si, desi nu se putea auzi, se putea citi pe buzele lui cum ii tot repeta ca o iubeste. Si, dupa ce autocarul s-a urnit din loc, a alergat dupa el cateva sute de metri. Bizar cuplu. El pe la vreo 20 de ani, foarte elegant, ea parand ca are aproape dublu si aratand foarte banal. Dragostea e oarba?

Sosirea in Szczecin

M-am scufundat in visare si nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in Polonia. Cand am sosit in Szczecin putin inainte de pranz, soarele incepea in sfarsit sa iasa de dupa nori si temperatura sa mai urce putin. Dar era inca totusi rece.

N-aveam alt bagaj in afara de un mic saculet textil pe care il tinusem cu mine in autocar, dar am asteptat pana cand soferul a distribuit toate bagajele celorlalti pasageri. Speram ca poate intelege engleza sau macar germana ca sa pot sa-l intreb daca tot acolo unde oprise trebuie sa astept autocarul care avea sa ma duca inapoi spre Berlin. Pentru ca "statia" nu era decat o parcare in care de-abia incapea un autocar, aproape deloc semnalizata. S-a dovedit ca intelegea ambele limbi si mi-a spus ca da, tot acolo.

As minti daca as spune ca asta a reusit sa ma linisteasca complet, teama de situatii neprevazute si locuri necunoscute era in continuare acolo, dar... n-aveam un glob de cristal pe care sa-l rog sa-mi arate viitorul ca sa pot fi 100% sigura ca totul avea sa fie in regula!

Peron 5

Am traversat podul de peste sinele de cale ferata, si am coborat vreo 50 de metri pe straduta din dreapta catre Peron 5, locatia de concert (cred ca numele vine de la faptul ca statia de tren de langa are patru peroane). Unde am avut un mic soc. Peron 5 nu era ce vazusem eu in pozele de pe internet, ci cladirea din spate, care arata ca... o fosta hala industriala?

Erau cateva usi pe acolo. M-am gandit ca probabil usa pictata trebuie sa fie usa "mea", cea pe care urma sa intru la concert. Dar nu era nimic acolo care sa spuna asta clar, asa ca m-am gandit sa le studiez si pe celelalte mai de aproape. Sa stiu clar care e usa inainte sa ma duc sa explorez putin orasul.

Autocarul trupei era deja acolo si, la fel ca in Linz, l-am vazut pe Ventor langa el, dar... din nou, l-am lasat in pace si am mers mai departe sa studiez si ultimele doua usi. Omul n-avea cum sa stie ce usa caut eu, asa ca de ce sa-l bazai?

Nimic! Asa ca am inceput sa ma intorc catre prima usa. Trecand pe langa una din usile pe langa care trecusem inainte, am aruncat o privire inauntru. Si, dincolo de o alta usa interioara deschisa, la un birou, in fata unui laptop, l-am vazut pe tipul inalt care ma luase in backstage la Bucuresti. Asa ca m-am dus la el si l-am intrebat.

I don't know, but let's find out!

Eram pregatita sa ies afara, dar el a luat-o in cealalta directie, asa ca l-am urmat inauntru. A gasit pe cineva din local crew care a putut sa-mi arate care e intrarea, am multumit si... apoi am tulit-o de acolo!

Szczecin - orasul

Am luat-o catre centru si m-am invartit ceva vreme pe acolo, timp in care soarele a iesit si a inceput sa se incalzeasca, iar eu m-am tot uitat cu jind la zmeura, murele si capsunele vandute pe la diverse tarabe de pe strada - chiar daca as fi avut zloti, tot n-ar fi fost o idee buna inainte de concert.

Apoi am intrat intr-un complex comercial imens partial pentru ca, desi nu era cald, era totusi putin cam soare pentru o creatura pistruiata si partial pentru ca speram sa gasesc o esarfa la un pret decent. Si, dupa ceva timp pierdut pe acolo, am gasit-o! Bleumarin cu picatele argintii, draguta, ieftina, moale si probabil destul de calduroasa noaptea!

Asa ca am luat-o din cuier si m-am dus cu ea la casa, am platit-o... cu cardul, bineinteles, n-aveam zloti! Dar mai voiam ceva. Din moment ce o luasem ca sa o port in noaptea aia, pe drumul de intoarcere inapoi in Berlin, nu-mi doream sa plec de acolo cu eticheta inca agatata de ea. Asa ca am rugat-o pe tipa de acolo sa-i taie eticheta. In engleza. Pentru ca eu nu stiu nici boaba de poloneza.

And that's when the language barrier hit me... and hit me hard!

Tipa n-a inteles. Si da, am fost socata. Intr-un centru comercial imens din centrul unui oras mai mare decat orice oras din Romania cu exceptia Bucurestiului, centru comercial prin care probabil trec destui turisti, tipa asta, tanara, cu siguranta nascuta dupa 1990... nu intelegea engleza!

Noroc cu limbajul semnelor! Am aratat catre foarfeca pe care o avea acolo si am facut semne cu degetele ca sa sugerez actiunea de a taia plasticul ala care tinea eticheta prinsa de esarfa. A inteles ce vreau si m-a ajutat.

La iesirea din respectivul centru comercial m-am mai luat o inghetata cu ciocolata si portocala. Intamplator, am mai incercat dulciuri din Polonia, asa ca pot macar sa recunosc cuvinte precum cele pentru ciocolata si portocala, chit ca habar n-am cum se pronunta, deci folosit tot limbajul semnelor ca sa comand. Si cardul ca sa platesc. Iar cornetul a servit in cele din urma scopului de a convinge niste porumbei polonezi sa-mi pozeze timp de vreo doua minute. Traiasca limbajul universal al mitei!

Apoi am continuat sa ma plimb prin oras, cred ca m-am si ratacit putin la un moment dat, dar am regasit destul de repede drumul inapoi.

Bizar oras. Nu-mi imaginasem ca poate fi atat de mare. Si e un amestec ciudat de nou si vechi, de bine intretinut si de ruina. Multe cladiri in binecunoscutul si putin sinistrul stil comunist. Destule alte cladiri care par ca nu mai au mult pana pica. Si apoi... cladiri noi si futuriste, cladiri vechi, dar foarte ingrijite. Dupa cum am spus, un amestec bizar.

Racoarea de pana la pranz se transformase in canicula, asa ca, dupa ora trei si jumatate, n-am mai rezistat si am pornit inapoi spre locatia de concert. Unde am dat in sfarsit de umbra, dar si de niste vrabii foarte galagioase si enervante.

Inainte de concert

Nu mai era nimeni altcineva acolo si a durat ceva vreme pana cand lumea a inceput sa-si faca aparitia. Si a fost ciudat pentru ca nu pareau sa inteleaga engleza aproape deloc, iar eu nu stiu nici boaba de poloneza, asa ca... a fost o asteptare super plictisitoare. O experienta atat de diferita de cea din Linz! A fost genul de situatie care m-a facut sa-mi dau seama ce diferenta enorma poate face neamta mea, extrem de putina si extrem de proasta...

In Linz, trancanisem de erau sa ne cada gurile inainte de concert. In Szczecin, singura conversatie mai lunga avea sa fie cu Sami...

In cele din urma am intrat, am putut sa imi schimb biletul printat cu unul de colectie, m-am instalat in cel mai bun loc posibil de la gardul incomod si aparent nu foarte rezistent... desi proptelele de lemn care aveam rolul de a-l impiedica sa pice in situatia in care ar fi fost impins aveau sa tina pana la sfarsit. Aveau sa aiba nevoie de niste ajustari pe parcurs, dar aveau sa reziste.

Minetaur

O trupa din Polonia. Amuzanti, nu mi-au displacut, dar nici n-am cautat sa mai ascult ceva de la ei dupa.

War-Saw

O trupa de thrash din Polonia si, pana sa aflu de turneul cu Dimmu Borgir, singura trupa pe care chiar am asteptat-o cu entuziasm in deschidere la Kreator. Ca mi-au placut mai mult Black Inhale in Linz si Full Assault in Rostock e alta poveste - de trupele astea doua habar n-aveam inainte sa le vad live. Cu War-Saw lucrurile au stat insa altfel. Ajunsesem sa-i ascult intamplator inainte de concert (piesele de pe site-ul lor) si avusesem surpriza sa constat ca... oamenii nu suna deloc rau!

Lucrurile n-au stat altfel nici live, cel mai memorabil moment fiind probabil Blood Honour Vendetta.

Kreator

Nu ca ar fi fost o atmosfera linistita inainte, dar cand au urcat ei pe scena... s-a dezlantuit iadul! Sa fie clar, asa n-a fost un concert pentru oameni sensibili care nu concep sa se intoarca acasa plini de vanatai. Cel putin nu in fata, de asta pot sa va asigur! Si stiu ca nici eu nu-s cea mai linistita fiinta in timpul concertelor, dar exista o limita dincolo de care nu trec... n-as lovi, n-as trage de cineva in mod intentionat. Si constant, asa cum s-a intamplat acolo in seara aia.

My idea of fun is feeling free, but not at the cost of restricting other people's freedom...

Purtam o bluza ceva mai larga peste un tricou mulat si dupa doar cateva secunde din Phantom Antichrist mi-a fost clar ca bluza aia n-avea sa ramana pe mine. De preferat ar fi fost s-o dau jos eu, altfel avea sa fie trasa in toate partile si facuta bucati.

Bine ca ii mai vazusem si stiam pe de rost ce spune Mille intre piese. Teoretic, ar fi trebuit sa am timp sa scap de bluza inainte de Hail to the Hordes, cea de-a doua piesa. Si am avut, dar tin minte si acum cum ii urmaream fiecare cuvant ca nu cumva sa scurteze ceva. Si... e ciudat ca cea mai clara amintire din timpul piesei asteia e faptul ca n-am putut sa-mi agit decat o aripa in aer pentru ca nu se putea sa nu ma tin de gard cu cealalta, as fi fost trantita pe jos altfel?

Faptul ca am pierdut pana de la Sami de la sfarsitul Enemy of God pentru ca fix in momentul ala aparuse un crowd-surfer deasupra mea, iar doi oameni de la paza sarisera sa-l prinda n-a mai contat prea mult. Obiectivul meu pentru seara respectiva devenise sa ies de acolo intreaga, mai ales dupa o izbitura care ma facuse sa ma bucur enorm ca nu luasem la bord mai mult decat eram capabila sa transpir. Serios, genul de lovitura capabila sa-ti goleasca vezica instatnt!

In timpul Satan Is Real au intrat in functiune si aruncatoarele de flacari, la mai putin de un metru in fata mea, un alt motiv sa ma bucur ca scapsem de bluza larga. Si am rasuflat usurata cand Matthias l-a prins si l-a tarat de acolo pe un tip care se urcase pe scena si probabil avea de gand sa sara inapoi in public - serios, e nevoie sa explicam de ce ideea de stage diving atunci cand la marginea scenei ai o perdea de flacari e o idee foarte, dar foarte proasta?

In dreapta mea la bariera fusesera initial niste baieti timizi, care fusesera facuti terci si dati la o parte de o tipa grasa, care a incercat apoi acelasi lucru si cu mine, doar ca eu m-am tinut mai bine de bariera si nici nu mi-am pus problema sa ma misc, doar sa rezist in timp ce imi strivea genunchiul de gard. Apoi si ea a avut parte de acelasi tratament pe care il aplicase baietilor din partea unor bikeri solizi. Care nici ei n-au reusit sa ma clinteasca de acolo.

Am mentionat intamplarea cu tipa grasa pentru ca, la putin timp dupa ce si-a pierdut locul, m-am trezit ca ma bate pe umar. Din pacate, ce incerca sa-mi spuna a trecut pe langa mine pentru ca... exact, nu inteleg nici boaba de poloneza! Am incercat sa-i spun in engleza ca nu inteleg, ea n-a inteles ce-i zic si a continutat sa-mi vorbeasca in poloneza. Si tot asa, limbi diferite pana cand prietena ei s-a prins in sfarsit ca eu vorbesc in engleza si a reusit sa-mi explice ce vrea - sa o las sa se tina de mine sau de gard ca sa nu fie trantita pe jos.

Ii datoram o vanataie serioasa (de vreo 15 centimetri, desi in momentul ala nu stiam inca detaliul asta) pe interiorul genunchiului, dar in momentul ala mi-a parut speriata asa ca i-am luat mana si i-am agatat-o de gard sub a mea. La cateva piese dupa, am vazut ca mana lipsea de acolo si am vrut sa verific daca e in regula, dar am vazut-o razand si n-am mai intrebat nimic... oricum am fi avut nevoie de translator.

Si totusi... n-as putea spune ca nu m-am distrat deloc in seara aia. Chiar daca la inceput a fost ca o numaratoare inversa - mai trebuie sa supravietuiesc pentru atatea piese. Pe parcurs... presupun ca m-am obisnuit si teama s-a diluat? Chiar m-am bucurat de Violent Revolution sau Fallen Brother, desi sunt sigura ca mi-ar fi fost mult mai usor sa fac asta daca n-ar fi trebuit sa aloc constant o parte semnificativa din atentie si efort strict pentru a ramane in picioare.

I've said I'd go to Hell to see them live (okay, if Hell is visa-free). Well, this felt pretty close...

Dupa concert

Mille si-a nimerit tinta. La sfarsit, prima pana pe care a aruncat-o, asa ca foarte probabil folosita... mi-a aruncat-o mie. Eram atat de strivita de toata lumea din jur incat n-as fi putut in veci sa ma intind dupa ea. Dar a aterizat fix intre incheieturile mele. De unde am scapat-o putin mai tarziu, dar am fost prima, poate chiar singura persoana care a observat asta si am calcat pe ea ca sa mi-o "rezerv" pana la momentul in care aveam sa am suficient spatiu sa ma misc.

Am iesit afara destul de repede. Aproape tot tricoul era ud, aproape tot parul la fel.

Mai era mai bine de jumatate de ora pana miezul noptii, mai bine de doua si jumatate pana la ora la care aveam sa plec inapoi catre Berlin. Iar statia era la trei minute distanta.

Asa ca m-am dus catre autocarul lor. La timp sa-l vad pe Speesy ca iese din autocar si intra inapoi pe una din usile Peron 5. Mi-am imaginat ca se va intoarce - aveam un alt booklet la mine pentru ca... de ce sa nu-mi umplu cele mai bine de doua ore pana la plecare asteptandu-i la autocar ca sa-i bazai sa-mi mai semneze ceva? Dar el n-avea sa mai iasa pe usa aia.

Si da, stiu, sunt groaznica... fusesera acolo inainte de concert, dar nu-mi trebuise sa fac asta atunci. Nu-mi trebuise nici in Linz cand hotelul meu fusese la nici 15 minute de Posthof. Nu mi-a trebuit pana cand n-a fost scuza perfecta sa evit sa astept un autocar intr-o statie goala si sinistra. Antisocial creature my ass!

Pe usa pe care intrase Speesy in backstage a iesit aproape imediat Sami. Insotit de solista War-Saw.

N-aveam de gand sa ma bag, intentionam sa-l las sa bea, sa fumeze, sa se usuce, sa discute cu tipa... doar aveam timp! Chiar prea mult si nu stiam cum sa-l fac sa treaca mai repede. Asa ca am ramas langa un fel de roaba de lemn trantita langa autocarul lor.

Doar ca nu eram singura care sosise acolo in cautarea unei amintiri de concert. Iar, in timp ce eu stateam la distanta si incercam sa-mi mai usuc putin parul ud de transpiratie cu bluza larga pe care inca nu mi-o luasem inapoi pe mine, ceilalti oameni de acolo au sarit imediat pe el. Iar el n-a refuzat...

Sure, it would be nice to dry up a bit first, but... sure...

Era ud ca un caine care tocmai traversase un lac, dar nimeni n-a parut sa remarce ca intreaba subtil daca nu se poate sa-si traga putin sufletul inainte. Desi, avand in vedere cum decursese ziua mea in Szczecin, probabil nici macar nu intelegeau suficienta engleza.

M-a amuzat teribil faptul ca si-a ascuns mainile la spate pentru poze - intr-una avea berea si in cealalta tigara. Apuse sunt vremurile in care era glorificat comportamentul rebel al vedetelor rock?

De fapt, m-a amuzat toata situatia... creatura sadica ce sunt!

Dupa ce i-a satisfacut pe toti... am fost surprinsa sa constat ca vine la mine. Si m-a bufnit rasul.

I think somebody wants an album signed, am I right?

Serios? Cum isi daduse oare seama? Eu doar stateam acolo, langa autocarul lor, cu gura pana la urechi, uitandu-ma la el, tinand in mana un booklet si un marker - atat de evident sa fi fost?

Am ras si i-am intins bookletul si markerul.

Is this yours?

Da, stiu, n-ar fi trebuit sa fac misto de oamenii care nu intelesesera mesajul subtil pe care incercase sa-l transmita. Pentru ca nu m-am prins... si m-a bufnit iar rasul.

Who else's could it have been?
Si-a ridicat privirea de pe booklet, putin nedumerit.
Could it have been... could it have been...

Si brusc... m-am simtit ca la scoala! Panica! Incearca oare sa-si dea seama daca ce spusesem e corect gramatical? Este? Pentru cine nu stie, omul e finlandez, engleza nu e limba materna pentru nici unul din noi... O, nu, de ce dracu' nu putusem sa construiesc altfel fraza?

Did I get us both confused about my grammar now? Dar n-am spus-o cu voce tare si momentul a trecut - whew!

What's your name?

Poate sunt toanta. Poate eram doar obosita si prea speriata de tot ce s-ar fi put sa mearga prost, de posibilitatea de a nu ma mai putea intoarce in noaptea aia la Berlin... dintr-un motiv sau altul. Sau poate de vina e bula mea. Cea care mi-a dat idei. Da, am fost tentata. Si in acelasi timp am devenit paranoica. Dar nu m-am prins unde bate si reactia mea interna a fost una de pisica arcuindu-si spatele si scotand ghearele.

Cea externa? Initial tacere. Mult prea ciudata. Ce dracu'...
Ana...
Sperand ca nu se vede ca mi-am muscat buzele.

A studiat bookletul si markerul... rosu, o alegere neinspirata pentru bookletul ala, incercand sa-si dea seama unde s-ar vedea mai bine.
I hope it's visble...
Yeah, I sure made a great choice of colours!
Ce naiba altceva mai puteam face in momentul ala decat sa rad de mine? Probabil sa ma uit la ce dracu' face cu bookletu' si cu markeru' si sa ma prind in sfarsit de ce ma intrebase daca e al meu si cum ma cheama... dar n-am facut asta!

Mi-a multumit ca am venit la concert... Asta e veche, asa ca stiam de ce! A spus de mai multe ori in interviuri ca nu-i place sa stea acasa, ii place sa fie in turneu, asa ca cel mai bun lucru pentru el e ca lumea sa vina la concerte.

It does me good to come to shows as well, exorcise my demons...
You have demons?!
Am rams blocata. Ceee? E ateu, nu crede in chestii de genul asta. Si nici eu, e o metafora, se refera la... chestii despre care cu siguranta n-aveam nici cea mai mica dorinta sa le discut cu el! Oricat de simpatic mi-ar fi omul, ce se intampla in colturile intunecate ale mintii mele e zona interzisa.

No! I meant lemons! Yes, lemons! The lemons that life throws... exorcise them into lemonade...
Privire amuzata in timp ce eu am inceput sa ma miros.
Kinda stinky lemonade...
Nici eu nu stiu de ce a trebuit sa precizez asta, dar a l-a bufnit rasul si a inceput sa se miroasa si el...
Yeah, I know what you mean...
M-a bufnit si pe mine rasul. Avea cu siguranta destula "limonada" pe el!

Sper ca n-a luat-o ca si cum incerc sa-i transmit subtil ca pute pana la ceruri. Desi hai sa fim seriosi... nimeni nu iesise din clubul ala mirosind a trandafiri!

Am mai vorbit putin si apoi si-a facut aparitia tipul inalt care i-a zis sa se pregateasca de plecare pentru ca avea sa soseasca masina care o sa-i duca la hotel. Asa ca s-a dus inauntru si apoi masina l-a cules, impreuna cu Ventor si Speesy de la alta intrare.

Din masina mai lipsea doar Mille. Care a iesit pe usa in apropierea careia in care asteptam in continuare eu si restul lumii. Eram mai bine de 30 acolo, el era dupa al cincilea concert in cinci zile (si mai urmau trei pana la sfarsitul saptamanii), dar nu s-a grabit, ba chiar s-a asigurat ca nu ramane nimeni pe afara. Foarte dulce si foarte rabdator, n-a refuzat decat sa semneze un intreg teanc de vreo 20 de centimetri de viniluri. Si chiar si refuzul ala a fost foarte finut - it wouldn't be fair to everyone else waiting, man.

Nu sunt genul care sa ma bag, asa ca la fel ca Sami, a venit el la mine. Si de-abia cand i-am intins bookletul am vazut si eu ce facuse Sami cu markerul acolo. Si m-am simtit ca o idioata - omul voise doar sa fie dragut si sa mi-l personalizeze, de-aia ma intrebase daca e al meu si cum ma cheama!

Mille l-a semnat si el si apoi si-a facut o poza cu mine. Da, exact. Mille si-a facut o poza cu mine. Amuzant e faptul ca il mai vazusem facand asta, dar crezusem mereu ca e cu telefoanele fanilor, mai ales ca oricum el in general e mai... nu stiu, control freak?

Apoi s-a urcat si el in masina si au plecat. Drace! Deci chiar trebuia sa merg in statie, nu mai aveam nici o scuza sa aman asta...