...Mirela Gospodina

BUDINCĂ DE PASTE

2026-09-13T15:53:51.818+03:00

Budincă de paste cu brânză dulce, la cuptor

Este una dintre rețetele acelea simple, care nu-ți cer mare lucru, dar îți dau ceva foarte important: ceva bun de mâncat! 😄

Se spune că durează cam 30 de minute... Pentru mine, sincer, a fost cam mult. Aveam o poftă nebună și parcă fiecare minut până a fost gata se mișca mai încet. 😂

Dar am avut răbdare. Și bine am făcut, pentru că budinca asta, scoasă caldă din cuptor și presărată cu zahăr, este Yamiiii!

Ingrediente

300 g paste
5 ouă
400 g brânză dulce de vaci
100 g telemea de vacă, sărată – opțional
2 linguri mari de smântână grasă
zahăr, după gust
puțin unt, pentru uns forma

Cum preparăm budinca de paste

Mai întâi fierbem pastele în apă cu puțină sare, conform timpului indicat pe ambalaj.

Într-un castron punem ouăle, brânza dulce de vaci, smântâna și zahărul. Amestecăm bine până obținem o compoziție omogenă.

Dacă vă place combinația dulce-sărat, puteți adăuga și telemeaua sfărâmată. Eu am pus-o și mi-a plăcut tare mult.

După ce pastele au fiert, le scurgem bine și le facem cunoștință cu compoziția din castron. 😄 Amestecăm totul bine, ca să ajungă brânza și oul printre toate pastele.

Ungem cu unt o formă termorezistentă și turnăm compoziția în ea.

Dăm forma la cuptor, la 180°C, și coacem până când budinca este frumos rumenită deasupra.

Cum o servim

Eu am servit-o caldă, cu zahăr tos presărat deasupra.

Și aici vă spun sincer: dacă vă este și vouă poftă, nu vă uitați prea mult la ceas. Puneți pastele la fiert și apucați-vă de treabă. 😄

Pentru că atunci când miroase a budincă de paste cu brânză dulce în bucătărie, cele 30 de minute par, dintr-un motiv misterios, vreo două ore.

Poftă bună! ❤️

CREVETI IN SOS

2026-08-05T18:10:58.924+03:00

Creveți în sos de roșii, cu usturoi și vin alb

Dacă vă plac creveții, rețeta aceasta este simplă, rapidă și foarte gustoasă. Nu are nevoie de multe ingrediente, dar combinația de usturoi, unt, vin alb și sos de roșii face toată treaba. 😄

Ingrediente:

600 g creveți necurățați
1 ardei roșu
2–3 căței de usturoi
1 pahar sau un pahar și jumătate de vin alb
2 linguri de pastă de roșii
pastă de ardei iute, după gust (opțional)
pătrunjel verde
1 lingură de unt
sare
piper

Mod de preparare:

Am tocat usturoiul și l-am pus la călit împreună cu creveții, în unt. Nu îl lăsăm prea mult, pentru că usturoiul ars se supără repede și poate deveni amar. 😄

Am adăugat ardeiul roșu tăiat fâșii și am lăsat totul câteva minute, cât să se împrietenească aromele.

Apoi am turnat vinul alb și am lăsat sosul să scadă puțin. Am adăugat pasta de roșii și, pentru cine preferă un gust mai picant, puțină pastă de ardei iute.

Am condimentat cu sare și piper și am mai lăsat preparatul câteva minute pe foc, până s-a format un sos gustos și aromat.

La final am presărat pătrunjel verde.

Servire:

Creveții se potrivesc foarte bine cu orez fiert, care adună sosul delicios din farfurie. Și ar fi păcat să rămână acolo, nu-i așa? 😄

TOCANITA DE ARIPIOARE

2026-07-15T19:52:19.867+03:00

Tocăniță cu aripioare de pui (și un sos pe care nu-l lași în farfurie)

Nu știu cum sunteți voi, dar la noi o tocăniță bună se cunoaște după sos. Dacă rămâne în farfurie, înseamnă că ceva n-a mers bine. 😄

De data aceasta am făcut o tocăniță cu aripioare de pui, simplă, gustoasă și numai bună lângă o mămăligă fierbinte.

Ingrediente:

1 kg aripioare de pui, spălate, curățate și secționate
3 cepe potrivite
2 morcovi tocați mărunt
roșii tăiate cubulețe
3–4 căței de usturoi
sare
piper
o bucățică de dovlecel (opțional, pentru îngroșarea sosului)
puțin ulei

Cum am făcut:

Am pus aripioarele la călit într-o cratiță cu puțin ulei, până au prins o culoare frumoasă.

Am adăugat ceapa tăiată solzișori, apoi morcovii tocați mărunt și, la final, roșiile cubulețe. Eu am avut legume tocate din timp, în cubulețe mici, așa că treaba a mers și mai repede.

Am călit totul câteva minute, apoi am turnat aproximativ două căni de apă, cât să acopere ingredientele. Am lăsat tocănița să fiarbă la foc domol, până când carnea a devenit fragedă.

Am potrivit de sare și piper, iar pentru un sos mai legat am adăugat o bucățică de dovlecel. Prefer varianta asta în locul făinii – îngroașă sosul în mod natural și îi dă un gust foarte plăcut. Nimeni nu va ghici „secretul” dacă nu le spuneți. 😄

La final am pus usturoiul tocat mărunt și am mai lăsat tocănița câteva minute, cât să-și lase aroma.

Servire:

Am servit-o cu mămăligă caldă. Combinația este atât de bună, încât s-ar putea să vă treziți că mai luați o porție... doar ca să nu rămână sosul în oală. 😄

Poftă bună! 🍲

COȘULEȚE CU DULCEAȚĂ

2026-06-10T19:29:38.412+03:00

Coșulețe cu dulceață, nucă și bezea (pericol pentru cei care spun „iau doar unul”)

Îmi plac la nebunie aceste coșulețe. Sunt fragede, aromate și au un mic defect: e foarte greu să te oprești la unul singur 😄

De data aceasta am făcut și o plăcintă cu mere din același aluat, iar din ce mi-a rămas am pregătit aceste bunătăți. Și bine am făcut!

Ingrediente pentru aluat:

10 linguri zahăr
8 linguri ulei
2 gălbenușuri
10 linguri lapte
1 lingură bicarbonat stins cu zeamă de lămâie
un praf de sare
făină cât cuprinde

Pentru umplutură:

dulceață (eu am folosit de căpșuni)
albușurile rămase
nucă măcinată
zahăr pudră pentru decor

Cum le-am făcut:

Am frecat gălbenușurile cu zahărul, laptele și uleiul, până când zahărul s-a mai topit. Am adăugat bicarbonatul stins, un praf de sare și apoi făina, cât să obțin un aluat potrivit, nici prea moale, nici prea vânjos.

Am lăsat aluatul să se odihnească aproximativ 30 de minute la frigider. Și el are nevoie de o pauză din când în când 😄

Între timp, am uns formele cu puțin ulei, ca să nu avem surprize la scoaterea coșulețelor.

Am luat bucăți de aluat cam cât o nucă și le-am presat bine în forme.

În fiecare coșuleț am pus câte o linguriță de dulceață de căpșuni. Nu foarte multă, pentru că la cuptor dulceața are tendința să evadeze.

Albușurile le-am bătut spumă tare, apoi am adăugat nuca măcinată. Cu ajutorul unui poș am pus bezeaua peste dulceață, umplând frumos formele.

Am copt coșulețele la 175°C, fără ventilație, timp de aproximativ 20–30 de minute, până când aluatul a devenit auriu și frumos rumenit.

După ce s-au răcit, le-am pudrat cu zahăr pudră.

Rezultatul?

Niște coșulețe fragede, cu dulceață parfumată și bezea cu nucă, numai bune lângă o cafea sau atunci când ai poftă de ceva dulce.

Sau, mai simplu spus: dispar de pe platou mult mai repede decât au stat în cuptor 😄

Poftă bună! 🧁✨

CIORBĂ DE FASOLE VERDE

2026-05-19T17:02:17.041+03:00

Ciorbă de fasole verde (genul care te face să mai iei „doar puțină”)

Am avut la dispoziție niște oase crude de porc și, cum eu sunt adepta cărnii, la mine nu prea există zeamă fără ceva „serios” prin ea 😄

Așa că am făcut o ciorbă de fasole verde simplă, gustoasă și exact cum trebuie pentru o masă bună.

Ingrediente:

oase crude de porc
aproximativ 1 kg fasole verde păstăi (lată și galbenă)
1 ardei roșu
1 morcov
2 linguri de făină
bulion (după gust)
puțin ulei
pătrunjel verde
sare
3–4 căței de usturoi

Cum am făcut:

Mai întâi am pus oasele la fiert, să își lase bine gustul în zeamă. Acolo începe toată povestea 😄

Când au fiert, am adăugat fasolea verde, spălată și ruptă bucăți, împreună cu ardeiul și morcovul. Am lăsat totul să fiarbă bine, până s-au împrietenit toate în oală.

Acum vine partea unde sigur o să îmi sară unii în cap 😄
Da… eu călesc făina în puțin ulei. Dar nu foarte mult, pentru că nu vreau să fie maro și amară. Doar cât să capete puțin gust.

Sting făina cu bulion și adaug totul peste ciorbă. Mai las câteva clocote, cât să se lege frumos.

Potrivesc de sare, adaug usturoiul tocat mărunt și pătrunjelul verde. Restul îl face mirosul care umple bucătăria 😄

Servire:
Cu smântână. Și aici chiar merge un „wau” — e o bunătate.

Poftă bună! 🍲

CIORBĂ DE SALATĂ 2

2026-05-17T14:12:40.871+03:00

Ciorbă de salată verde – varianta „altfel”

Rețeta asta o am de la o țigancă și sincer… mi-a rămas în minte din prima. Este diferită de varianta clasică ardelenească, dar foarte gustoasă și sățioasă 😄

Ingrediente:

2–3 căpățâni de salată verde
kaizer
2 linguri de făină
4 căței de usturoi
2 ouă
smântână
1 lingură de bulion
sare

Cum o preparăm:

Spălăm foarte bine salata în mai multe ape, apoi o rupem cu mâna. O frecăm cu puțină sare și o lăsăm puțin, ca să elimine zeama aceea verde, care poate fi amară și „nu prea prietenoasă” cu fierea 😄

Într-o oală punem kaizerul tăiat cubulețe și îl călim bine, până devine rumen și își lasă gustul.

Stoarcem salata și o adăugăm peste kaizer, apoi o călim puțin și pe ea.

Punem făina și bulionul, amestecăm bine și stingem totul cu apă. Lăsăm să fiarbă liniștit.

Între timp, batem ouăle cu puțină sare și facem o omletă subțire. O tăiem apoi fâșii fine.

După ce salata este fiartă, amestecăm smântâna cu puțină zeamă caldă din ciorbă și o turnăm în oală, amestecând continuu.

Adăugăm fâșiile de omletă, potrivim de sare și punem usturoiul tocat mărunt.

Oprim focul și lăsăm ciorba să se „stâmpere” puțin înainte de servire.

Rezultatul:
O ciorbă cremoasă, aromată și diferită de ce știe multă lume despre ciorba de salată 😄

Poftă bună! 🍲

CEAPĂ MURATĂ

2026-05-17T12:22:21.412+03:00

Ceapă murată rapidă (salvarea perfectă când nu ai murături în casă)

Atunci când pofta de ceva acrișor apare fix când borcanul de murături e gol, facem ceapă murată rapidă 😄
Se face ușor, e delicioasă și merge lângă aproape orice: carne, cartofi, burgeri, grătare sau chiar simplă, „gustată” direct din borcan.

Ingrediente:

4 cepe (eu am folosit ceapă roșie)
1 linguriță sare
1 linguriță zahăr
250 ml apă
100 ml oțet
piper boabe
foi de dafin
boabe de muștar

Cum procedăm:

Curățăm ceapa și o tăiem solzișori subțiri, apoi o punem într-un borcan.

Într-o crăticioară punem apa, oțetul, zahărul, sarea și condimentele. Le lăsăm să dea câteva clocote, cât să se dizolve tot și să își lase aromele.

Turnăm lichidul fierbinte peste ceapa din borcan și lăsăm totul să se răcească.

Ceapa este bună deja după 2–3 ore, dar adevărul e că după 24 de ore devine și mai gustoasă 😄

Se poate păstra la frigider aproximativ 2–3 săptămâni… dacă rezistă atât fără să fie mâncată.

Poftă bună! 🧅

MICI ALTFEL

2026-05-15T17:56:30.470+03:00

Mici altfel (pentru zilele când vrei ceva rapid și foarte bun)

De ce să mâncăm micii doar în varianta clasică, cu muștar și pâine? Din când în când mai merge și câte o „abatere” culinară 😄
Și sincer… combinația asta a ieșit neașteptat de bună.

Ingrediente:

500 g pastă de mici
1 ardei
1 ceapă
lipii
ketchup
maioneză
felii de cașcaval

Cum am făcut:

Am călit ceapa și ardeiul tăiate fâșii, până s-au înmuiat și au prins puțină culoare.

Pe o lipie am întins cam cât un mic și jumătate de pastă (lipiile mele au fost mai mici). Am întins bine carnea, ca să se gătească uniform.

Am pus lipia în tigaie, cu partea cu carne în jos, și am lăsat-o să se prăjească bine. Când carnea a fost rumenită frumos, am întors lipia pe partea cealaltă.

Pe o jumătate am pus ardeiul și ceapa călite, felii de cașcaval, maioneză și ketchup. Practic… tot ce trebuie ca să uiți de dietă 😄

Am împăturit lipia și am mai prăjit-o puțin pe ambele părți, cât să se topească bine cașcavalul și să devină crocantă.

Rezultatul?
Crocantă la exterior, suculentă în interior și periculos de bună. Genul de preparat care dispare înainte să apuci să faci poză 😄

Poftă bună! 🌯

TOCĂNITĂ CU SMÂNTÂNĂ

2026-05-15T17:42:56.978+03:00

Tocăniță cu smântână (sau ciulama, cum îi spune fiecare prin partea locului)

Unii îi spun ciulama, alții tocăniță cu smântână. Eu îi spun „gustul copilăriei”, pentru că așa o făcea mama mea și sincer… greu găsești ceva mai bun 😄

Este una dintre rețetele acelea simple, dar care fac liniște la masă.

Ingrediente:

3 pulpe de pui
1 ceapă
puțină boia dulce
smântână
2 linguri de făină
usturoi
sare
piper
pătrunjel verde

Cum am făcut:

Am tăiat pulpele în bucăți mai mici și le-am pus la călit câteva minute, pe toate părțile, până au prins puțină culoare.

Ceapa am tocat-o mărunt și am călit-o și pe ea, apoi am adăugat boiaua dulce. În momentul acela deja mirosea a „mai pune o porție” 😄

Am completat cu apă cât să cuprindă tot și am lăsat să fiarbă bine carnea.

Separat, am amestecat smântâna cu făina, apoi am adăugat treptat zeamă fierbinte din cratiță, amestecând continuu, ca să nu apară cocoloașele (dușmanul oricărui sos bun).

Când amestecul a ajuns la aceeași temperatură, l-am turnat peste carne și am amestecat bine, să se lege frumos sosul.

Am mai lăsat puțin la fiert, cât să devină cremos și gustos, apoi am potrivit de sare și piper. La final am adăugat usturoiul tocat mărunt și pătrunjelul verde.

Servire:
Cu mămăligă caldă. Așa trebuie 😄

Poftă bună! 🍲

GALERIE TORTURI 1

2026-05-12T15:33:00.000+03:00

„În această postare vă prezint câteva dintre torturile realizate de mine de-a lungul timpului. Sunt torturi făcute cu drag pentru diferite ocazii, adunate aici într-o mică galerie.

ECLER LA TAVĂ

2026-05-11T17:58:00.000+03:00

Ecler la Tavă

sau „Vreau ecler, dar nu chiar atâta muncă” 😄

Am zis să încerc și ecler la tavă.
Mai puțină muncă decât la eclerul individual, unde stai să formezi fiecare bucățică de parcă lucrezi în laborator de cofetărie…
dar gustul? Foarte bun. Periculos de bun.

Pentru blatul opărit am avut nevoie de:

250 ml apă,
100 g unt
(aici rețeta era cu ulei… dar eu am pus unt, așa, pentru sufletul meu și pentru papilele gustative),
un praf de sare,
150 g făină,
4 ouă.

Am pus apa la fiert cu untul și sarea.
Când a început să clocotească, am pus toată făina deodată și am amestecat energic până s-a făcut o bilă de aluat, genul ăla care îți dă impresia că știi ce faci.

Am lăsat-o 10 minute să se odihnească și să-și pună ordine în gânduri.
Apoi am pus ouăle pe rând, amestecând bine după fiecare.
Da, aici brațul începe să-și amintească toate deciziile greșite din viață.

Am întins compoziția într-o tavă cu foaie de copt, un singur blat mare și curajos.

Cuptorul l-am încălzit la 200 de grade, fără ventilație.
Am copt 15 minute, apoi am scăzut temperatura la 170 și am mai lăsat încă 25 de minute.

Foarte important:
ușa cuptorului NU se deschide.
Mai ales în primele 15-20 de minute.
Nu vă uitați, nu respirați spre cuptor, nu faceți mișcări bruște prin bucătărie 😄
Eu am deschis doar la final.

Cât timp s-a copt blatul, am făcut crema.
Fină și rafinată… adică exact opusul meu când ling bolul de cremă.

Ingrediente:

1 litru lapte,
4 gălbenușuri,
200 g zahăr,
80 g amidon,
vanilie,
100 g unt.

Am amestecat amidonul cu puțin lapte, apoi am adăugat gălbenușurile.
Zahărul l-am pus în restul de lapte la fiert.

Când laptele era fierbinte, l-am turnat în fir subțire peste amestecul cu amidon, apoi am pus totul pe foc până s-a îngroșat frumos, ca o budincă serioasă, nu din aia tristă la plic.

După ce s-a răcorit, am adăugat untul și am lăsat crema să se răcească de tot.

La montaj deja mă simțeam cofetar cu experiență și două emisiuni pe TV.

Am tăiat blatul în două:

primul strat,
crema mixată puțin,
frișcă bătută
(rămasă de la un tort, că la mine nimic nu scapă nefolosit),
apoi cealaltă foaie.

Deasupra am făcut glazură:

100 g ciocolată,
100 ml frișcă lichidă.

Am încălzit frișca până aproape de fierbere și am turnat-o peste ciocolată.
Am lăsat-o 3 minute, să mediteze puțin, apoi am amestecat până s-a făcut lucioasă și frumoasă.

Când s-a răcorit, am întins glazura peste prăjitură.

A fost un deliciu.
Din genul de prăjitură la care zici „mai iau doar o bucățică”…
și după aia tai „o bucățică” direct cu palma 😄

Poftă bună!

SUPĂ CU GĂLUȘTE

2026-05-11T17:26:00.000+03:00

Supă cu Găluște

Pentru supa asta era bun un pui de casă…
din ăla care a alergat prin curte și a avut copilărie frumoasă.
Dar cum eu stau la oraș, m-am înțeles diplomatic cu 3 pulpe de la market.

Ingrediente:

3 pulpe,
3 morcovi,
3 ouă,
9-10 linguri de griș,
pătrunjel,
apă,
oală și puțină speranță.

Am curățat pulpele și le-am pus la fiert.
După ce am luat spuma — că supa trebuie să fie limpede, nu tulburată sufletește — am adăugat morcovii.

Când carnea a fiert bine, am scos-o într-un castron, să rămână supa singură în oală, liniștită și pregătită pentru momentul adevărului: găluștele.

Am separat ouăle.
Albușurile le-am bătut spumă cu puțină sare, până au început să se creadă frișcă.

Am adăugat gălbenușurile și am amestecat ușor cu furculița.
Apoi am pus grișul în ploaie, să nu facem cocoloașe din care poți construi pereți.

Acum aici e partea sensibilă:
depinde de ouă.
Unele sunt mici și cuminți, altele mari și cu personalitate.
Așa că uneori merg 9 linguri de griș, alteori 10.
E o relație bazată pe încredere și privit compoziția „din ochi”.

Cu lingurița am luat câte puțin și am pus găluștele în supa care fierbea încet.
Încet!
Nu clocot de vulcan, că atunci găluștele se fac terci și începi să vorbești singur prin bucătărie.

Le-am lăsat să fiarbă și le-am încercat cu lingura: tai una în două și vezi dacă e fiartă și în interior sau încă are suflet crud de griș.

La final, pătrunjel tocat și gata.

Se servește caldă.
E foarte bună când ești bolnav, răcit sau pur și simplu obosit de viață.
Are vitamine, liniște și genul ăla de gust care te face să taci câteva minute.

Poftă bună! 😄

SALATĂ CU OȚET

2026-05-07T18:36:00.003+03:00

Primăvara într-un castron” 😄

Am primit o plasă de salată verde.
Genul ăla de cantitate care te face să te întrebi dacă hrănești familia sau deschizi aprozar.

Dintr-o parte am făcut ciorbă, din aia ardelenească, cu multă smântână, de zici că lingura stă singură în farfurie.
Dar am făcut și o salată cu oțet.

Am spălat salata în câteva ape, să nu scrâșnească între dinți firicelele de pământ și să am impresia că pasc direct de pe câmp.

Am rupt-o cu mâna, că cică așa e mai bine.

Științific nu știu de ce, dar n-am vrut să supăr tradiția.

Am curățat doi castraveți, parcă erau în pijamale, și i-am tăiat felii.
Am pus și 5 ridichi, spălate și ele bine, că nu vrem surprize crocante din grădină.

Trebuia ceapă verde…
dar viața a zis „nu”.
Așa că am pus ceapă albă, tăiată solzișori fini, să pară intenționat.

Dresingul l-am făcut simplu:
oțet, o linguriță de zahăr, sare după gust și gata.
L-am turnat peste toate ingredientele din castron și am amestecat.

Era să uit mărarul!
Spălat, tocat și aruncat peste salată ca ultimul detaliu care face diferența dintre „bună” și „mai pune-mi”.

Se servește lângă orice doriți voi:
friptură, cartofi, o omletă… sau direct din castron, în picioare 😄

Poftă bună!

LIPIA IMBRĂȚIȘATĂ

2026-05-07T18:15:00.001+03:00

Lipia Îmbrățișată

sau „Ce-am găsit în frigider și n-am aruncat” 😄

Dimineață grea. Frigider aproape gol. Chef de mers la magazin? Absolut deloc.
Așa că am făcut ce face orice om responsabil: am combinat tot ce părea că încă are puls.

Ingrediente:

6 chiftele rămase din vremuri mai bune,
un ardei,
6 ouă,
3 lipii,
smântână,
ketchup,
maioneză,
6 felii de șuncă,
și visul unui cașcaval care n-a mai ajuns.

Am tăiat ardeiul și l-am pus la călit, să creadă că are un scop în viață.
Am rupt două chiftele bucăți și le-am aruncat peste ardei, că și ele meritau o a doua șansă.

Am bătut două ouă, am pus o linguriță de smântână, sare, piper și le-am turnat în tigaie, unde au venit să îmbrățișeze ardeiul și chiftelele ca într-o telenovelă culinară.

Când omleta era aproape gata, dar încă nesigură pe relație, am pus lipia peste ea și am apăsat ușor, să se lipească emoțional.

Am întors tot ansamblul cu ajutorul unei farfurii și al unei rugăciuni scurte.

Pe o jumătate am pus șunca ruptă bucăți, ketchup și maioneză.
Aici trebuia și niște cașcaval… dar cașcavalul a ales libertatea.

Am împăturit lipia și am prăjit-o ușor pe ambele părți, până a prins culoarea aia de „da, acum merită trăit”.

Am repetat operațiunea de încă două ori, pentru că aparent eram bucătar de restaurant fără să știu.

Rezultatul?
Un mic dejun atât de sățios încât după el ori muncești 12 ore, ori dormi 4.

Poftă bună! 😄

TOCĂNIȚĂ CU ARDEI COPT

2026-04-25T17:27:00.002+03:00

Tocăniță cu ardei copți și ceapă (genul care dispare rapid din farfurie)

O rețetă simplă, dar cu gust serios – din aia care te face să mai iei o porție „doar ca să verifici dacă e la fel de bună” 😄

Ingrediente:

1 kg carne de porc
4 cepe potrivite
4–5 ardei roșii copți
roșii (proaspete sau din conservă), tăiate cubulețe
sare
piper
puțin ardei iute (opțional, dar recomandat)
puțin ulei
apă

Mod de preparare:

Tăiem carnea de porc cubulețe și o călim în puțin ulei, până începe să se rumenească ușor și să miroasă a „ceva bun se întâmplă aici”.

Ceapa o tăiem solzișori și o adăugăm peste carne. O călim împreună până se înmoaie și devine ușor aurie.

Ardeii copți îi curățăm de coajă și semințe (partea mai migăloasă, dar merită), apoi îi tăiem bucăți și îi punem în oală peste carne și ceapă.

Adăugăm roșiile tăiate cubulețe și completăm cu apă cât să acopere tot. Nu înecăm tocănița, dar nici nu o lăsăm să se chinuie 😄

Lăsăm să fiarbă la foc potrivit până scade și se leagă un sos frumos. Potrivim de sare, piper și adăugăm puțin ardei iute, după cât de curajoși suntem în ziua respectivă.

Rezultatul:
O tocăniță cu sos delicios, numai bun de întins cu pâine (că știm cu toții că acolo e adevărata magie).

Servire:
Merge perfect cu orez, dar la fel de bine și cu mămăligă sau chiar simplă, direct din farfurie – fără judecată aici 😄

Poftă bună!

CIORBĂ DE BURTĂ 2

2026-04-23T14:24:00.002+03:00

Ciorbă de burtă (varianta mea, testată și aprobată de pofticioși)

Eu fac ciorba de burtă în felul următor – nu zic că e singura variantă corectă, dar sigur e una gustoasă 😄

Ingrediente:

un os de vită (pentru gust, că doar nu vrem apă chioară)
burtă de vită prefiartă
morcovi
smântână
ouă
usturoi
sare
puțin ulei
oțet și ardei iute pentru servire

Cum procedez:

Încep cu osul de vită, pe care îl pun la fiert. Eu folosesc oală sub presiune – pentru că răbdarea nu e mereu punctul meu forte.

După ce osul a fiert bine și și-a făcut treaba (adică a dat gust), adaug burta de vită. Înainte, o spăl în câteva ape, ca să mai pierdem din „personalitatea” ei specifică.

Între timp, dau morcovii pe răzătoarea mică și îi călesc în puțin ulei, până capătă o culoare frumoasă. Când burta e fiartă, strecor doar zeama de la morcovi în oală – culoare și gust, fără să încărcăm ciorba.

Usturoiul îl zdrobesc (cu nervi sau fără, depinde de zi 😄), adaug puțină apă peste el și pun în ciorbă doar lichidul strecurat. Așa avem aromă, dar fără bucăți care să deranjeze.

Potrivesc de sare, opresc focul și las ciorba să se răcească vreo 5–10 minute (important – nu sărim peste pasul ăsta!).

Separat, amestec smântâna cu gălbenușurile. Cantitatea o decide fiecare după gust și câtă ciorbă are – aici nu există poliția smântânii.

Iau din ciorba fierbinte și adaug treptat peste amestecul de smântână, amestecând continuu, ca să nu se coaguleze. Când temperaturile se „împrietenesc”, torn totul înapoi în oală, amestecând.

Nu mai fierb ciorba după asta! O las așa. La reîncălzire, mare atenție să nu dea în clocot, că altfel se „brânzește” și nu mai e ce trebuie.

Servire:
Cu oțet și ardei iute – obligatoriu, dacă vrei experiența completă.

Poftă bună! 🍲

RULADA PAVLOVA

2025-07-20T11:39:00.000+03:00

Ruladă Pavlova – desertul care se topește înainte să-l pui pe farfurie

Să vă spun drept, această ruladă nu a fost planificată. Aveam niște albușuri prin frigider, rămase de la alte preparate. Și cum în bucătăria mea nu se aruncă nimic – decât nervii, uneori 😄 – am zis: hai să le transform într-o Pavlova rulată, că tot mi-era poftă de ceva fin și cu fructe.

Rezultatul? O ruladă pufoasă, dulce cât trebuie, cu cremă fină și fructe zemoase care-ți iau mințile. Se face ușor, dar pare muncită – exact genul de desert care impresionează fără stres.

Ingrediente pentru blat:

240 g albușuri (cam de la 7-8 ouă, dacă vă întrebați)
480 g zahăr tos
1 lingură amidon alimentar
1 lingură oțet

Ingrediente pentru cremă:

400 ml frișcă lichidă (neîndulcită)
250 g mascarpone
100 g zahăr
fructe – eu am pus căpșuni și afine, dar merge și cu zmeură, piersici, ce vă zâmbește din frigider

Cum am făcut:

Am început cu albușurile – le-am bătut spumă tare, ca să stea telul în ele ca sabia în piatră. Apoi, am adăugat zahărul în ploaie și am mixat până a ieșit o bezea lucioasă, ca în reviste.
Oțetul l-am pus ca să stabilizeze totul (și pentru că așa zice rețeta). Apoi, cu o spatulă, am încorporat amidonul, cu mișcări blânde, ca și cum aș legăna un bebeluș de frișcă.

Compoziția am întins-o într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și am băgat-o în cuptorul preîncălzit la 160°C. Imediat ce am închis ușa cuptorului, am redus temperatura la 150°C și am copt cam 30 de minute, până s-a rumenit ușor pe deasupra.
Nu te aștepta să fie crocant ca o Pavlova clasică – blatul e mai elastic, numai bun de rulat.

L-am lăsat 5-10 minute să se răcorească în tavă, apoi l-am răsturnat pe o altă foaie de copt presărată cu zahăr pudră și am desprins ușor hârtia de jos. Dacă se mai lipește ici-colo, nicio panică – se acoperă cu cremă 😁.

Crema:

Am pus zahărul în frișcă și l-am amestecat bine, până s-a topit. Apoi am adăugat mascarponele și le-am mixat împreună până s-a îngroșat frumos – nici prea moale, nici ca betonul, ci exact cum trebuie pentru întins.

După ce blatul s-a răcit complet, l-am uns cu crema asta minunată, am presărat fructele (din belșug!) și am început rularea.
Pe lung, cu curaj. Chiar dacă se mai crapă pe ici-colo, nu vă panicați – așa sunt cele mai bune rulade: imperfecte, dar delicioase.

Am păstrat un pic de cremă pentru decor, am ornat cu poșul și am trimis rulada la frigider. Măcar o oră – să se așeze aromele și să ne calmăm emoțiile.

Concluzie?

O ruladă Pavlova care se face din resturi (albușuri rămase), dar iese ca un desert de cofetărie. Se topește în gură, cucerește oaspeții și dă bine în poze.
Ba chiar îți vine să zici că e prea bună să fie adevărată –
dar e. Și e a ta. 😊

CARTOFI RĂZĂLIȚI

2025-07-04T16:21:00.006+03:00

Cartofi răzăliți cu jumări și brânză – rețeta care-ți face papilele să danseze

Știi momentele alea când ai niște cartofi rătăciți în frigider și nu știi ce să faci cu ei? Ei bine, am găsit soluția: cartofi răzăliți, cu jumări crocante și brânză sfărâmată. Simplu, rapid și atât de bun încât dacă ai avea și un dansator lângă tine, te-ai apuca să-i arăți câteva mișcări de bucurie!

Ce ne trebuie?

– 1 kg cartofi (eu i-am „reciclat” de la o salată orientală, că nimic nu se aruncă)
– brânză sfărâmată, cât să-ți lase farfuria unsă și zâmbăreață
– jumări (sau slănină prăjită, caizer, ce găsești prin frigider)
– ulei (ca să nu se lipească, dar și să sară ceva sănătos în tigaie)

Cum se întâmplă magia

Cartofii îi punem la fiert cu tot cu coajă – pentru că da, cine are timp să îi decojească înainte? Dacă ai deja cartofi fierți (ca mine), treci direct la partea distractivă.

După ce s-au răcit, îi curățăm (cu mare grijă, să nu ne scăpăm vreunul pe jos) și îi dăm pe răzătoarea mare.

Într-o tigaie încăpătoare topim uleiul și aruncăm jumările la un dans rapid pe foc. Dacă nu ai jumări, slănina sau caizerul se descurcă la fel de bine, nu se supără nimeni.

Când s-au rumenit și-au început să cânte (în tigaie, nu de fapt), adăugăm cartofii răzăliți și brânza. Amestecăm cu entuziasm și așteptăm să se împrietenească aromele.

Gata de servit!

Mănâncă-i calzi, direct din tigaie, cu poftă și voie bună. Dacă ai chef, alături merge o salată sau o friptură, dar sincer, nici nu-i musai.

PATEU DE FICAT

2025-06-22T12:18:00.001+03:00

Pateu făcut acasă – cu slănină, unt și un pic de noroc din frigider

Mie nu-mi place pateul din cutie. Niciodată nu mi-a plăcut. Așa că mi-am făcut singură, acasă, un pateu bun, cu gust adevărat, cum trebuie să fie: cremos, aromat și fără nicio urmă de conservă.

Am început cu ce aveam la îndemână:
– ficat de pui, cam o jumătate de kilogram
– o ceapă potrivită, nici prea mare, nici prea timidă
– 3-4 căței de usturoi
– unt (nu l-am cântărit, am pus „din ochi”)
– câteva feliuțe de slănină afumată
– sare și piper
– și, bonus, 3-4 ciuperci rătăcite prin frigider, care păreau să zică: „Ia-ne și pe noi!”

Am curățat ceapa și am tăiat-o solzișori. Slănina am prăjit-o prima, cât să lase puțină grăsime și să miroasă a bunătate. Apoi am adăugat ceapa și usturoiul, le-am lăsat să se înmoaie ușor și... wau! Ce miros s-a făcut în bucătărie! Cred că s-a oprit și vecinul din colț să adulmece.

Am spălat bine ficatul, l-am curățat de pielițe, apoi l-am pus peste ceapă. Am adăugat sare, piper și un cubuleț de unt, cât să-i dea acea textură fină, de întins pe pâine. Ciupercile au intrat și ele în poveste, pentru un plus de gust și un strop de improvizație gospodărească.

Am lăsat totul să se gătească frumos, până ficatul a fost făcut și aromele s-au legat bine între ele. Apoi, totul a ajuns în blender și s-a transformat într-o pastă cremoasă, delicată, numai bună de întins pe felii de pâine prăjită. Sau chiar pe mămăligă rece, dacă ești nostalgic.

Cât era încă cald, l-am pus în caserole sau cutiuțe. Am topit unt și l-am turnat deasupra, cât să sigileze bine compoziția. Am pus capacele și l-am trimis la frigider, să se stabilizeze și să se răcească frumos.

Scurt verdict:

E un pateu făcut cu mâna ta, după gustul tău. Fără E-uri, fără mistere, doar ingrediente simple și sincere. Se întinde perfect pe pâine proaspătă, alături de câteva roșii zemoase. Și dacă îți mai rămâne pentru a doua zi, e un mic dejun de cinci stele, dar cu gust de acasă.

GRIS CU LAPTE

2025-06-21T11:04:00.001+03:00

Griș cu lapte – gustul copilăriei și visul cu oala de 10 litri

Când eram mici și mama făcea griș cu lapte, era sărbătoare. Nu una din aia cu baloane și tort, ci una simplă, curată, cu miros de lapte fiert și chiote de copii pofticioși prin bucătărie. Țin minte că visul nostru era să ajungem mari și să facem, nici mai mult, nici mai puțin, decât o oală de 10 litri de griș. Să ne săturăm o dată-n viață, că de fiecare dată parcă se termina prea repede…

Timpul a trecut, am crescut, dar știi ce n-am făcut niciodată? Exact. Oala aia uriașă. În schimb, fac tot dintr-un litru de lapte, ca mama. Și e bine. E atât cât trebuie.

Pun laptele la fiert – de preferat din acela bun, de la țărani, cu gust de copilărie și nu de cutie. Când începe să se înalțe în cratiță, adaug patru linguri de zahăr și cinci linguri de griș. Mie îmi place mai moale, să se întindă frumos în castron și să alunece ușor de pe lingură.

Amestec constant, ca să nu se prindă – și nici amintirile să nu se ardă. Nu are nevoie de mult timp, doar câteva minute, cât să se îngroașe ușor și să se umple bucătăria de miros dulce-lăptos.

Când e gata, îl torn în castroane și pun deasupra dulceață de cireșe – rubinie, aromată, cu gust de vacanță de vară la bunici. Și gata desertul!

Gustul de atunci, cu lingura de azi

Nu am făcut oala de 10 litri, dar parcă nici nu mai trebuie. Grișul cu lapte vine cu atâtea amintiri în el, încât te satură sufletește. Iar dacă-l servești cu cineva drag alături, nici nu mai contează cantitatea. E exact cât trebuie.

ARIPIOARE PICANTE

2025-06-21T10:47:00.002+03:00

Aripioare picante – pofta nu are buton de pauză

Nu știu cum sunteți voi, dar eu, când mi se face poftă de ceva, nu stau să fac liste, să aștept weekendul sau să mă consult cu frigiderul. Pofta-i poftă și trebuie tratată ca atare. De data asta, mi s-a lipit gândul de niște aripioare picante – crocante, suculente, cu o crustă care trosnește frumos când muști din ea. Zis și făcut!

Ingrediente:

1 kg de aripioare de pui
2 linguri de iaurt (pentru tandrețe și caracter)
1 ou (pentru marinată)
Sare – cât să simți viața
Piper – pentru nerv
Boia iute – cât suporți
Usturoi granulat – generos, că doar nu ieșim în oraș
încă 2 ouă (pentru crustă)
Făină (cât să acoperi un munte de aripi)
Ulei pentru prăjit (mult – facem baie, nu duș)

Cum procedăm:

Marinata cu personalitate:
Aripioarele se pun într-un bol generos și se amestecă bine cu iaurtul, oul, sarea, piperul, boiaua iute și usturoiul granulat. Se masează cu drag și se lasă la macerat câteva ore, ideal peste noapte. Dacă ești grăbit(ă), măcar două ore dă-le și lor un pic de răsfăț.
Pregătirea pentru crocant:
Într-un bol, batem două ouă cu un strop de sare – ca pentru omletă.
Într-o farfurie adâncă, punem făină și o condimentăm: sare, piper, boia iute. Amestecăm bine – nu vrem surprize neomogene.
Crusta triplă – secretul e în dublu dublu:
Scoatem aripioarele din marinată și le trecem, rând pe rând, prin făină → ou → iar făină. Pentru extra crocănțeală.
La prăjit!
Încingem uleiul într-o cratiță adâncă și scufundăm aripioarele. Le prăjim până devin aurii și sună crocant când le scoți cu paleta. Nu le înghesui – fiecare are dreptul la spațiu personal.
Servirea:
Se potrivesc de minune cu un sos de ketchup, un mujdei de usturoi sau chiar o garnitură de cartofi – prăjiți, copți, sau ce-ți dictează pofta.

Verdict:

Crocanți la exterior, suculenți la interior – exact cum trebuie să fie niște aripioare care se respectă. Dacă nu le-ai mâncat direct din tigaie, înseamnă că ai un autocontrol pe care eu nu-l cunosc.

JUMĂRI AURI

2025-06-19T17:27:00.001+03:00

Jumări crocante, ca la pofta inimii

Când mi se face poftă de jumări – și asta nu e chiar rar – știu exact ce am de făcut: mă duc direct la sursă și cumpăr slănină crudă. Din aia cu puțină carne printre straturi, că-i dă și gust, și consistență.

Slănina o tai bucăți cât de cât egale. Nu trebuie să fie perfecte, că nu suntem la expoziție – important e să se prăjească frumos și uniform. Le pun într-o cratiță largă, cu pereți mai înalți (că mai și țâșnește câte o picătură de entuziasm în timpul prăjitului), adaug un strop de ulei, doar cât să-i dau startul fără să se lipească.

Focul îl țin mediu spre mic, că slănina are nevoie de răbdare, nu de sprint. Amestec din când în când și le privesc cum încep să se topească, să sfârâie și să prindă culoare. Când sunt aurii, crocante și miroase în toată casa a „ceva bun”, știu că sunt gata.

Le scot cu o paletă într-un castron, cât sunt încă fierbinți, le presar cu un pic de delikat (da, știu, nu toată lumea e de acord, dar așa îmi plac mie), și le stropesc cu un pic de lapte. Asta le înmoaie foarte ușor pe margini și le dă un farmec aparte.

De aici urmează partea cea mai grea: le ascund. Da, da, că altfel n-apuc să le gust după ce se răcesc bine. Și adevărul e că sunt și mai bune reci, când devin fix cât trebuie de crocante, cât să meargă bine cu o bucată de pâine și niște ceapă roșie .

Poftă mare și… atenție cui le arăți, că dispar repede!

RULADA CU MERE

2025-06-19T15:53:00.000+03:00

Ruladă cu mere – simplă, rapidă și puțin cam prea bună

Uneori, n-ai chef nici de torturi sofisticate, nici de deserturi cu ingrediente pe care le găsești doar în trei raioane speciale. Ai chef de ceva simplu, bun și care să miroasă a copilărie. Așa e rulada asta – o prăjitură modestă, dar cu suflet mare. Se face cât ai zice „gata masa”, și dispare de pe farfurie la fel de repede.

Ingrediente:

4 mere mari (și aromate, dacă se poate)
Zahăr – după gust și după dulceața merelor
Scorțișoară – cât să miroasă toată casa
5 ouă
150 g zahăr
150 g făină

Mod de preparare:

Curățăm merele și le dăm pe răzătoarea mare. Nu trebuie să fie perfect egale – important e să se simtă mărul. Le amestecăm cu zahărul (după gust – aici fiecare cu copilăria lui) și scorțișoara. Le lăsăm deoparte puțin, cât să-și mai spună povești între ele.

Separăm ouăle. Albușurile le batem cu un praf de sare, până stau mândre și ferme. Apoi adăugăm zahărul, treptat – ca la dans: nici prea repede, nici prea lent. Încorporăm gălbenușurile, amestecând ușor cu o spatulă. La final, adăugăm făina cernută, cu grijă, ca să nu stricăm aerul din compoziție.

Tapetăm o tavă cu hârtie de copt. Punem merele pe fundul tăvii și le întindem bine, într-un strat uniform. Deasupra turnăm aluatul și îl nivelăm. Dăm totul la cuptor, la 175°C (cu ventilație, dacă ai), timp de 25–30 de minute. Când e coaptă și frumos rumenită, scoatem tava și întoarcem rulada cu grijă, cu hârtia deasupra. Așa se desface mai ușor. Cât e încă caldă, o rulăm cu răbdare – nu te grăbi, că e fragilă și delicată ca o zi de toamnă bună.

La final, o pudrăm cu zahăr pudră și o lăsăm să-și tragă sufletul. Sau nu – și o tăiem direct

REVENIRE

2025-06-18T09:05:00.000+03:00

Au trecut 7 ani, de când am scris ultima rețetă aici, 7 ani în care nu am renunțat la bucătărie, dar am pus pauză scrisului. Am trăit, am muncit, am făcut torturi, prăjituri, le-am oferit oamenilor, care m-au căutat, nu pe blog, ci în viața reală.

Azi m-am întors, aici, cu mai multă experiență și cu dor de a împărtași din nou, rețete, voi corecta, complecta și reînvia rețetele vechi, voi adăuga altele noi cu poze, explicații și mici secrete învațate în timp.

Dacă ai fost aici în trecut - Îți mulțumesc că te-ai întors.

Dacă esți nou - Bine ai venit în bucătria mea.

Cu drag, Mirela Gospodina

Macaroane ,cu carne la cuptor

2018-05-20T13:07:00.003+03:00

Macaroane cu carne — gustul copilăriei în variantă de duminică

Aceste macaroane mi-au marcat copilăria. Le făcea mama, rar, dar cu suflet — pentru că pe vremea aia macaroanele și carnea nu erau ceva ce găseai la orice colț. Era un fel de mâncare cu miros de sărbătoare, chiar și într-o zi obișnuită.

Azi le fac și eu, pentru familia mea. Și cu fiecare lingură, parcă se aud din nou pașii mamei prin bucătărie.

Avem nevoie de:

macaroane (sau paste, dar să fie din alea mai groase, să țină de foame)
carne (eu am folosit ceafă de porc, că-i suculentă și gustoasă)
bulion (sau pastă de roșii, după ce ai în cămară)
1 lingură cu vârf de făină
sare, piper (după suflet și gust)
2-3 căței de usturoi
pătrunjel verde
1 ceapă mare

Cum se face magia:

Pasul 1: Sosul
Tăiem carnea cubulețe și o aruncăm într-o tigaie cu un pic de ulei, s-o prindă rumeneala. După ce începe să prindă culoare, adăugăm ceapa tocată mărunt — să plângem un pic, dar cu folos. Le călim împreună, apoi punem o lingură cu vârf de făină. Amestecăm bine și stingem totul cu bulionul diluat cu apă, până iese un sos cu personalitate.

Lăsăm la fiert, la foc potrivit, până când carnea e fragedă și zice „gata!”. Pe parcurs, mai amestecăm din când în când — nu-l lăsa singur prea mult că se supără. Când e aproape gata, potrivim de sare și piper, apoi adăugăm usturoiul zdrobit și pătrunjelul tocat mărunt.

Sosul trebuie să fie lejer, să curgă ușor, nu beton armat.

Pasul 2: Macaroanele
Fierbem pastele în apă cu sare, fix cât scrie pe pachet (că nu vrem nici supă, nici ciment). Le scurgem bine și le punem într-un vas rezistent la cuptor.

Pasul 3: Finalul glorios
Turnăm sosul peste macaroane, le amestecăm cu grijă, să nu le rupem inimile. Apoi dăm totul la cuptor pentru 10-15 minute, cât să se lege aromele într-un singur gând: delicios.

Se servesc calde, cu poftă, amintiri și, eventual, cu o salată murată alături — dacă vrei să le duci spre perfecțiune.

Poftă bună și să-ți fie copilăria prezentă în fiecare farfurie!