Prin nopti tacute...

Winter of our discontent....

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Fri, 27 Jan 2012 16:34:00 +0000

Demult

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Fri, 20 Jan 2012 18:39:00 +0000

Hmm ce melodie, parca iti patrunde in fiecare celula si iti rascoleste sangele, amestecandu-l cu amare melancolii si cu fericirea de-o secunda a unei foste iubiri.
Pentru mine inseamna un buchet de mucegai strivit in picioare de o viata absurda sau de neputinta unei imposibile iubiri.

La inceput de ianuarie rece

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Tue, 10 Jan 2012 21:23:00 +0000

Am citit pe www.cafeneaua.ro o poezie absolut superba scrisa de Adriana Lisandru din volumul ei "De-a Baba Oarba". I-am gasit si o melodie care sa i se potriveasca...

:Ah de m-aş putea risipi în rostirile tale
în dimineţile lăptoase ce-şi muşcă degetele
de singurătate
în dimineţile incoerente
de după nopţi cu vise alungate
de frica pierderii
între A şi Z
când abia mai găsesc întâmplător
vreun sinonim
să-mi ambalez elevat
nimicul matinal mototolit
între cearşafuri

ştii în dimineţile acelea
ţi-aş putea fi cafeaua neagră
mi-ar sta bine într-o ceaşcă de porţelan
ori aromându-ţi îndelung camera sărutului
şi m-ai sorbi cu înghiţituri mici
împrăştiind firmiturile somnului
între titlurile unui ziar
m-ai putea sorbi printre buzele arse de ţigară
m-ai putea sorbi îndelung
m-ai putea sorbi
m-ai putea sorbi
aşa amară. "

Perdere l´Amore

Asculta mai multe audio diverse

Ce splendoare...

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Mon, 02 Jan 2012 17:58:00 +0000

E iarna si seara iar..

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Fri, 30 Dec 2011 20:25:00 +0000

Cine dintre noi - Ana Blandiana

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Mon, 26 Dec 2011 23:47:00 +0000

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

Noptile de Octavian Paler

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Mon, 26 Dec 2011 23:43:00 +0000

Scrisoare de Daniela Crăsnaru

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Mon, 26 Dec 2011 21:11:00 +0000

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flăcări de unde săream amândoi
Îţi mai joacă şi-acum în pupile?

Ţii minte? sângele tău se vindea bucuros
Pe-o monedă de aer, pe-o frunză, pe-o părere...
Ca să poţi auzi în mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce îngerul miere?

Numele meu, mai schimbă el echilibrul luminii?
Îţi lunecă-n sânge, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi cum să nu mă strivească amurgul
Sub o-nroşită petală, petală de fier...

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Câte clipe, câţi ani, şi vremea... şi vremea...
Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ţii minte...? Nicu Alifantis - Scrisoare

Asculta mai multe audio folk

Pierduti in paradis de Constantin Tomescu

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Sat, 24 Dec 2011 09:30:00 +0000

Culege-mă din picături de stele

Atinge-mă, sărută-mă cu ele

Şi risipeşte-mă sub ultimele ploi

Invaţă-mă să le impart la doi.

Ia-mi trupul in visări cu tine

Respiră-mă cu gândurile pline

Priveşte-mă cu palmele deschise

Adună-mă din mângâieri promise.

Şi fi a mea cât ţine orizontul

De parcă, cerul ne-ar permite totul

De parcă am putea pluti mereu,

Şi nici un drum vreodată n-ar fi greu.

Cunoaşte-mi, fiecare dor

Arată-mi despre tine orice zbor

Pe urmă, strânge-mă aproape...

Şi povesteşte-mi-le iar pe toate.

Şi uită toată astă lume,

Dă-mi mina ta, cunună-te cu mine

Şi v-om trăi etern in vis...

Doar, tu şi eu, pierduţi in paradis...

Shhhh....e vremea colindelor

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Fri, 23 Dec 2011 20:26:00 +0000

"Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă." (Octavian Paler)...va doresc sa redescoperiti aroma copilariei voastre si a Craciunului in lumea asta zbuciumata in care vesnica este doar schimbarea...Ganduri bune si sarbatori cu bine!

gand de iarna

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Tue, 20 Dec 2011 19:21:00 +0000

Ce-mi doresc de sarbatori...hmmm nici macar n-am avut timp sa ma gandesc la asta si uite asa pe nesimtite se apropie Craciunul si primii lui fulgi de nea. Imi doresc sa imi alerge inima iar dupa iepuri de camp ratacitori si mirosul de brad din copilarie sa-mi inmoaie sufletul acesta bolnav de nimicul zilelor de azi. Ma simt atat de departe azi si sangele-mi aluneca clocotind in amintiri demult inchise intr-un zambet de iarna stins. Nu m-am simtit niciodata atat de singura de sarbatori, de parca m-as pierde intr-o vesinca noapte albastra fara colinde si flori de gheata la ferestri. Dar tu nu vezi iubite si n-auzi...

Cadou de mos Nicolae...

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Tue, 06 Dec 2011 09:11:00 +0000

Craciunita

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Thu, 01 Dec 2011 17:22:00 +0000

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Sun, 20 Nov 2011 19:29:00 +0000

Si iar toamna...

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Fri, 04 Nov 2011 18:07:00 +0000

Gand vechi de iarna

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Fri, 04 Nov 2011 18:02:00 +0000

Astăzi, ”mi-e dor” nu mai înseamna nimic, nici măcar cât un “buna ziua”. Rostim mereu cuvinte fără rezonanţa în noi şi cu atât mai puţin în alţii. Murim puţin câte puţin în fiecare zi, înainte de a învaţa cum să respirăm iubire. Parca şi vorba asta începe să aibă un sunet metalic când o auzim. Visele nu mai sunt compatibile cu viaţa asta plină de zgomote şi lipsită de culoare. Suntem din ce în ce mai mulţi, sufocant de mulţi, dar cumplit de străini de tot ceea ce se petrece în jurul nostru şi mai ales de noi. Ne dorim atât de mult viaţa altora încât uităm să o trăim pe a noastră. A fost vreodată altfel? Suntem bolnavi de ore fixe şi programăm tot, absolut tot, cu precizie şi resemnare. “Asta e” , refrenul lumii întregi, repetitiv şi obositor se regăseşte aproape la fiecare pas pe care-l facem. “De la patru la cinci avem cina de afaceri, dupa care ne ostoim hormonii intre şase şi şapte, iar de la opt ne odihnim pentru că maine avem o zi atât de grea”.Iar mâine o luăm la fel de firesc de la capăt cu orarul vieţii noastre atât de triste şi de anoste, fericiţi ca ne-am respectat întocmai agenda. De vina trebuie să fie timpul care nu mai vrea să ne aştepte, care ne hăituieşte, micşorându-ne odată cu el. În curând o să valoram cât o…secunda în ochii altora pentru că într-ai noştri o sa dispărem de tot.

Toamna in Cismigiu

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Sun, 30 Oct 2011 17:17:00 +0000

Noaptea cand e luna plina...

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Sat, 22 Oct 2011 18:38:00 +0000

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Sun, 02 Oct 2011 15:26:00 +0000

Ce acorduri relaxante...merg tare bine impreuna cu toamna ce s-a instalat deja...si cu poezia lui Minulescu...shh...
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie …
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam …

Amurgul gandurilor - Emil Cioran

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Tue, 20 Sep 2011 18:55:00 +0000

"De chinurile iubirii te poţi scăpa' dizolvându-le în muzică. în felul acesta, îşi pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte.

Când pasiunea-i prea intensă, sinuozităţile wagneriene o destramă în infinit şi-n locui chinului precis te legeni vaporos într-o disoluţie orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deşertul unei melodii...

Wagner - muzică a nesfârşitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural şi cenuşiu al Parisului. Aici piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete şi dorinţi..., iar străzile se întâlnesc spre a-şi împărtăşi taine, ce nu sunt totuşi străine unui ochi întristat. Şi când azurul împânzit al Parisului pare a-şi fi condensat aburii în sonorităţi, tălăzuirea de motive wagneriene se-ntâlneşte undeva cu cerul.

Sufletul unei catedrale geme în surmenajul vertical al pietrei (...)

Tot mai mult mă conving că oamenii nu-s decât obiecte: bune sau rele. Atât.

Şi eu sunt oare mai mult de un obiect trist? Câtă vreme suferi, nu de a trăi printre oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din neliniştea ta o culme? O materie căreia îi e ruşine de ea însăşi rămâne tot materie... Şi cu toate acestea... într-o lume de mărăcini, parcă sunt o salcie ce-şi plânge crengile spre cer.

Când mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima?

Şi verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit?

Ce negură spintecă măruntaiele şi ce ziduri se dărâmă în ţesuturi?

Şi oasele spre cine urlă în văzduh şi văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic?

Şi ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? .

Dumnezeule! pe ce frânghie să urc spre tine, ca de nepăsarea ta să-mi sfărâm trup şi suflet?

Oamenii nu trăiesc în ei, ci în altceva. De aceea au preocupări. Şj le au, fiindcă n-ar avea ce face cu absenţa lor de fiecare clipă. Numai poetul este cu el şi în el. Şi lucrurile nu-i cad toate perpendicular pe inimă?

Cine n-are sentimentul sau închipuirea că realitatea întreagă respiră prin el nu bănuieşte nimic din existenţa poetică."

Cafeaua de dimineata

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Tue, 20 Sep 2011 15:30:00 +0000

Am descoperit, de curand, o poezie absolut superba, scrisa de Emilia Mirea si care se numeste Cafeaua de dimineata....v-am insirat-o mai jos ca sa va bucure si voua sufletul...

"preparai cafeaua de dimineaţă

şi neglijeul tău transparent lăsa vederii minunăţii carnale

nu ai fost niciodată conştientă de comorile tale trupeşti

pentru care orice bărbat şi-ar pierde minţile –

şi cine poate spune că eu nu mi le-am pierdut?!...

orgolios din fire cum sunt nu recunosc că te iubesc

nu recunosc că fără tine aş fi o frunză îngălbenită

nu recunosc că tu eşti pansamentul meu pentru singurătate

definiţia fiinţei mele neghioabe

uneori greşeşti cafeaua prea dulce

parcă pentru a masca amărăciunea zilei care urmează

parcă pentru a-mi spune că sânii tăi tresaltă la gândul

atingerilor mele

care nu vin totdeauna la timp

şi de fapt te iubesc până la ameţeală

uneori plec de acasă epuizat

clatinându-mă ca în beţie

şi trec printre oameni cum aş trece printre lujere de trestie

nevorbitoare

pentru că nu mai aud nimic împrejur

şi pentru că existenţa ta mă striveşte ca pe un vierme

între coperţile unei Biblii vechi"

Morning coffee...

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Sun, 18 Sep 2011 07:23:00 +0000

...

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Thu, 08 Sep 2011 20:45:00 +0000

Pentru tine, iubirea mea

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Thu, 08 Sep 2011 19:25:00 +0000

Am dat intamplator peste una dintre cele mai frumoase interpretari ale acestui cantec...ascultati-l la inceput de week-end odata cu adierea vantului de toamna...

Antoine De Saint Exupery, Micul Prinţ

noreply@blogger.com (Prin nopti tacute) — Thu, 08 Sep 2011 18:22:00 +0000

"Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebari asupra lucrurilor cu adevarat însemnate. Nu va întreaba niciodată; "Ce sunet are glasul lui?" Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecţie de fluturi?" Ci întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme are? Cât câştigă tatăl lui?" Numai atunci cred ei că îl cunosc. Daca le spuneţi oamenilor mari: "Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş" ..., ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă.

Lor trebuie să le spuneţi: "Am văzut o casă, care costa o sută de mii de franci". "Ce frumoasă e!" vor exclama atunci... ...aşa sunt ei. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari. Fireşte însă că nouă, celor care ştiu ce inseamnă viaţa, puţin ne pasă de cifre! "