never forget...

Crazy

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sun, 03 Apr 2011 21:18:00 +0000

Kinda crazy... but who cares? A new phase? Again... who cares? :)

Unfaithful lover

noreply@blogger.com (madibusoi) — Tue, 22 Mar 2011 22:15:00 +0000

Made out of and for memories, eaten up by flashes of instances and seeped into blinks of dead times. Time has always been my worst enemy and also my secret lover. Unfaithful lover....

Unfixable

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sat, 22 Jan 2011 16:53:00 +0000

Who am I trying to fix? Me, the unfixable....

Coldplay - Fix You

Happy new year!

noreply@blogger.com (madibusoi) — Fri, 31 Dec 2010 15:57:00 +0000

La multi ani!

Happy new year!

....and never forget the old one....

Aş vrea

noreply@blogger.com (madibusoi) — Tue, 07 Dec 2010 21:39:00 +0000

Aş vrea să-ţi simt apăsarea pe pieptul meu ca o piatră de râu

Lustruită de vreme, de valuri, de vise

Să mă lupt pentru fiecare fir de aer şi fiecare strop de viaţă

Aş vrea să aştept sfârşitul ploii care ne-a început

Neaşteptat, surprinzător şi mult prea tîrziu

Să renunţ răbdătoare la fiecare clipă, la fiecare atingere

Aş vrea să-ţi şoptesc la ureche poemele din vârful degetelor

Răscolite de întrebări, de încertitudini, de dorinţe

Să mă înfrupt din teama fiecărui cuvânt, a fiecărui sfârşit

Aş vrea... dar, mă opresc, mă rup în două, mă dezleg...

katie melua - i'd love to kill you

Gone forever

noreply@blogger.com (madibusoi) — Mon, 29 Nov 2010 22:31:00 +0000

Aggressive, hard, deep, dark, angry..... denying, not lying, just soooo much better....

....gone forever

P.S. that's what my phone reminds me every day over and over again

De neînlocuit

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sun, 28 Nov 2010 20:44:00 +0000

Sunt anumite cărţi care ne marchează în etape, pe care le înţelegem treptat şi fără de care nu am fi ceea ce suntem. De aceea am simţit că trebuie să public acest pasaj dintr-o carte pe care am redescoperit-o atunci când m-am "descoperit" pe mine. Mai sunt multe de spus şi de descoperit dar.... toate la timpul lor...

"Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc."

Cella Serghi - Pânza de paianjen

toamna mea

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sat, 20 Nov 2010 18:50:00 +0000

o toamnă lungă cu fire din nisipul verii scrâşnindu-mi în amintire

o toamnă caldă cu miros de primăvară violet

o toamnă blândă torcând ca o pisică

o toamnă tristă şi atât...

Mi-e dor de....

noreply@blogger.com (madibusoi) — Mon, 25 Oct 2010 19:22:00 +0000

Mi-e dor de mine, mi-e dor să scriu, să simt cum îmi curg cuvintele din degete, cum se prelinge sufletul prin vârful unghiilor şi cum răzbate strigătul mut al toamnei din mine.

Mă prefac doar că renunţ şi mă las în voia unei amorţeli plăcute, un somn fără vise şi fără ambiţii, o relaxare impusă de frunzele ce mi-au căzut din amintiri.

O simt în sfârşit, e galbenă şi rece şi plină de cuvinte de demult, e toamna de care mă temeam, care m-a ajuns din urmă alergând cu paşi răzleţi şi uzi. M-a găsit la fel, mi-a răsfirat amintirile şi mi-a spulberat îndoiala....

Mi-e dor de gândul tău ce ma trezea dimineaţa, ce se ridica din aburul aşternutului greu. Îl luam la braţ şi ne plimbam toată ziua povestindu-ţi din misterele cotidiene. Îmi plăcea cum te ascundeai în colţul zâmbetului şi cum aruncai sclipiri în ochii mei. Ce joacă de copii, ce tristeţi de oameni mari...

Îmi deschid treptat uşile ferecate, îmi lustruiesc ferestrele înnegrite ca să te văd din nou. Eşti acolo, nu ai plecat niciodată, eşti prezent în trecutul meu, eşti aproape în depărtarea ta. Îţi văd sclipirea jucăuşă, îţi simt zâmbetul în colţul gurii, îţi sorb lacrima de pe genele mele.

Nu vei pleca, eşti în mine...

Hello...again...

noreply@blogger.com (madibusoi) — Tue, 05 Oct 2010 12:29:00 +0000

A new autumn, a new beginning.... I'm back. Hello October! Old memories reloaded, new ones awaiting... life moves on, life's tricky and unpredictable....

Enya -Tea-House Moon

Sfârşit de început

noreply@blogger.com (madibusoi) — Mon, 23 Aug 2010 15:23:00 +0000

Există lucruri care se termină fără să ne dăm seama...dar ele se termină frumos şi ne rămân în amintire pentru totdeauna. Sunt lucruri unice, de neegalat şi de neuitat. Ne marchează, ne schimbă, ne transformă şi apoi ne lasă un gol, un gol imens pe care nimeni şi nimic nu-l va putea umple vreodată. Aceste rânduri le scriu pentru mine...şi poate şi pentru altcineva...cine va avea deschiderea să le priceapă, să pătrundă în misterul meu, în gândurile mele tulburate....

La un moment dat se aşterne liniştea, se calmează totul şi poţi privi înapoi fără teamă, fără remuşcări sau regrete. O durere calmă, nesfârşită te cuprinde şi te învăluie.... e durerea unui sfârşit de drum, melancolia timpului care nu se va mai întoarce...

Schimbarea mă doare de cele mai multe ori, îmi dă nesiguranţă.... şi totuşi o caut pentru că ştiu că am nevoie de ea....schimbarea e viaţă...

Re-naştere

noreply@blogger.com (madibusoi) — Mon, 02 Aug 2010 15:19:00 +0000

Mă hrănesc cu aşteptări
şi cu gânduri deşarte,
închisă într-un provizorat veşnic...
Respir dorinţe nerostite
picurate lin pe pleoape închise,
renasc din valuri sparte,
din spuma efemeră,
din praful stelelor căzute...
mă amăgesc cu amintiri şi cu iluzii viitoare,
tresar la orice atingere,
la orice apus de primăvară,
la orice început de toamnă lungă....

You're just like me...

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sat, 31 Jul 2010 16:34:00 +0000

no comment...

Întrebări...

noreply@blogger.com (madibusoi) — Tue, 13 Jul 2010 22:13:00 +0000

De ce doare sufletul? De ce îl simţi arzând, gemând, încovoiat până la ultimul strop, până la ultima aşchie ascunsă? De ce doare atât de rău încât tot ce ţi-ai dori ar fi să se termine, să ajungi la final...să mori...?

Dar ştii că asta nu se va întâmpla...sufletul trăieşte veşnic...sufletul doare veşnic.

De ce doare veşnicia? De ce ne trezim dorind cu disperare un final care nu va veni vreodată? Am fi gata să vindem veşnicia pentru un calmant? Am ucide sufletul ca să nu-l mai simţim?

De ce dor întrebările? Chiar dacă au răspuns şi mai ales atunci când nu au, întrebările dor... Ne dor lacrimile din ochi şi răspunsul din inimă...doare incertitudinea dar şi inevitabilul...

Până când, .... până unde....de fapt, e veşnic. Veşnicia a fost sădită în inimile noastre, am fost vaccinaţi cu ea sau poate blestemaţi??

Digul

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sat, 10 Jul 2010 18:33:00 +0000

"Marea loveşte digul pe care în seara aceea

n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă

lunecă şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,

ne puteam prăbuşi in apa ce fierbea dedesubt.

Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi

încă într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.

Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,

apoi ne vom aduce aminte mai rar

şi îl vom uita în cele din urmă,

vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt.

Acum chiar dacă aş merge pe dig,

nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca

sau pot înainta curajos. E totuna.

Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,

să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb

cine sunt, ce vârsta am şi ce caut aici.

Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,

ca şi cum l-aş cunoaşte?"

"Digul" - Octavian Paler

The least destructive?

noreply@blogger.com (madibusoi) — Wed, 23 Jun 2010 19:50:00 +0000

I have come across this passage from a book that has made me think a lot and, in a way, it has changed me. A new detached reading of it revealed new questions but not necessarily new answers... Well...the answers will come, or not but I just have to keep breathing, keep feeling, keep living and never let go...

"Passion makes a person stop eating, sleeping, working, feeling at peace. A lot of people are frightened because, when it appears, it demolishes all the old things it finds in its path.

No one wants their life thrown into chaos. That is why a lot of people keep that threat under control, and are somehow capable of sustaining a house or a structure that is already rotten. They are the engineers of the superseded.

Other people think exactly the opposite: they surrender themselves without a second thought, hoping to find in passion the solutions to all their problems. They make the other person responsible for their happiness and blame them for their possible unhappiness. They are either euphoric because something marvelous has happened or depressed because something unexpected has just ruined everything.

Keeping passion at bay or surrendering blindly to it - which of these two attitudes is the least destructive?

I don't know."
— Paulo Coelho (Eleven Minutes)

Rană tăcută

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sun, 20 Jun 2010 20:31:00 +0000

Mi-am răscolit tăcerile difuze, din graiul lor te-am alungat cu teamă

Cu literele surde călăuze, te-am ascultat şi ţi-am şoptit pe rană

În faţa mea se-aşterne răsăritul, cuţite moi de soare şi de gânduri

din mii de dimineţi uluitoare, zidite pe-ntrebări fără răspunsuri;

Mi-am scuturat de lacrimi aşternutul cu zâmbetele reci din noaptea albă

din praful amintirilor confuze, te-am recules şi te-am lipit pe rană

În urmă las apusul fără vorbe prin valuri de oranj şi de miresme

fărâmă de dorinţă încolţită pentru a trăi în visuri şi mistere...

here...there....where??

noreply@blogger.com (madibusoi) — Wed, 16 Jun 2010 19:43:00 +0000

Words are useless because they can only express part of our hidden inner world....

perfect days and lost nights...

noreply@blogger.com (madibusoi) — Tue, 15 Jun 2010 20:55:00 +0000

Şiraguri moi de zâmbete amare

se-agaţă de o fericire surdă,

îmbracă haina udă a iertării,

muşcând cu sete din dorinţa crudă,

Se-nfig cu disperare în credinţa

aproape moartă de-ntrebări nespuse

şi-mbracă clipa ce chiar stă să fugă

cu vise reci din nopţile pierdute...

Unforgettable

noreply@blogger.com (madibusoi) — Tue, 08 Jun 2010 21:26:00 +0000

"I'm not frightened. I'm not frightened of anything. The more I suffer, the more I love. Danger will only increase my love. It will sharpen it, forgive its vice. I will be the only angel you need. You will leave life even more beautiful than you have entered it. Heaven will take you back and look at you and say: Only one thing can make a soul complete and that thing is love."

"Why? Why does what was beautiful suddenly shatter in hindsight because it concealed dark truths? Why does the memory of years of happy marriage turn to gall when our partner is revealed to have had a lover all those years? Because such a situation makes it impossible to be happy? But we were happy! Sometimes the memory of happiness cannot stay true because it ended unhappily. Because happiness is only real if it lasts forever? Because things always end painfully if they contained pain, conscious or unconscious, all along? But what is unconscious, unrecognized pain? "

.... the rest remains unspoken and untold and, obviously, unforgettable...

Blue thoughts

noreply@blogger.com (madibusoi) — Thu, 03 Jun 2010 19:47:00 +0000

There are things that happen for a reason and there are others that happen because we chose them. When we simply cannot choose, when we feel helpless and powerless, the meant-to-happen-things take us over and transform us. This is their purpose: to teach us something, to change us or, maybe, to deliver us...

Pain is good... pain is purifying, pain screams danger and the less we feel it, the more we become vulnerable....

It's weird how thoughts appear randomly in my head and even though I don't see a connection between them, they always have a way of intertwining in the subconsciousness and reveal the most hidden truths that feed them. I am a mystery, even to myself... that's what I keep saying and it seems that more and more I find this statement real. I don't really know myself or, maybe, I don't really want to find out all about me. This self preservation prevents me from discovering my more sensitive self, my darker side, my real me....

Hiding, crying, living..... all about me... Is there anybody able to uncover the mystery, to ease the pain, to love the dark and creepy side??? Who will save me? Where are you?

Here comes another weekend....

noreply@blogger.com (madibusoi) — Fri, 28 May 2010 22:54:00 +0000

.....when I will I see you again???

I remember you...

noreply@blogger.com (madibusoi) — Mon, 24 May 2010 21:37:00 +0000

... and never forget....

Still breathing... even though...

noreply@blogger.com (madibusoi) — Sat, 22 May 2010 20:52:00 +0000

Fâşie de singurătate

noreply@blogger.com (madibusoi) — Thu, 20 May 2010 15:08:00 +0000

pe-o fâşie de rugină,

pe un strop de lună-ntoarsă,

pe o margine de zâmbet

pe o lacrimă albastră,

pe-un fior de rază nouă

pe o frământare oarbă

pe un pas rămas în urmă

pe durerea mea absurdă

a-ncolţit singurătatea

îmbrăcată în speranţe

răsărită din uitare

şi din vise dulci-amare...

mi-a încins încet mijlocul

mi-a topit un nor pe buze

a legat cu zâmbet cerul

drept hotar de călăuze;

m-am ascuns atunci în mine

într-o rană larg deschisă

şi-am lăsat un strop din tine

să m-asculte, ...să m-aline...