Romantika

2014-12-05T19:21:00.001-08:00

Ca azi noapte....

Ne lasam inveliti in cearsaful noptii,
Invelit e si sufletul meu.
Facem glume sinistre pe seama mortii,
Acopera-mi trupul cu sarutul tau.

Mana ta sa m-atinga, unde si eu te-ating
Sa uitam de ani si de timp
Impreuna cu tine si cu intreg trupul tau
Ma aprind si ma sting.

Gura ta,brusc imi pare un intreg univers
Ce ma face sa gem de placere.
Lasa-mi tot, si ia-mi tot, in acelasi consens
In aceasta noapte de dulce durere.

Inamica imi pare camasa vicleana
Ce refuza sa-ti dezvaluie trupul,
Dar castig! Te posed si iti vindec rana
Te vindec de tine, iti vindec trecutul.

Inca e noapte, iar noi inca ne iubim ascendent
Luna insusi priveste insetata
Ma patrunzi, ma infiori, ma privesti atent
Cum devin pentru tine, din iubita, amanta.

Stiu tot ce iti place, stiu tot ce urasti,
Te cunosc! Esti precum o carte.
Te iubesc etern, uneori efemer
Ma iubesti mereu...ca azi-noapte!

OTV -O Teapa Veritabila

2010-07-23T12:40:00.000-07:00

Mesaj catre DD

Domnule Dan, am crezut cu adevarat ca OTV e Televiziunea Poporului, dar din nefericire m-am convins cu ochii mei ca nu este asa.
M-am intalnit cu Dvs azi dimineata la 5:30 cand ati iesit din studio, eram cu prietena mea venite din Sibiu, diagnosticata cu parapareza spastica. Am stat in fata OTV-ului 20 de ore si din pacate nu ne-a bagat nimeni in seama. Prima data am vazut-o pe D-na Lia care se pregatea sa intre in emisie si ne-a spus, ca atunci cand va iesii vom sta macar 2 minute de vorba...nu a mai stat.
L-am oprit pe D-ul Barbu, care ne-a intrebat ce cautam acolo? sa mergem acasa ca tara asta e moarta, vom murii cu totii in cativa ani. Noi nu am venit sa va cerem bani, casa sau masina,nici macar in direct nu am vrut sa intram. Ne-am dorit doar 10 minute sa putem vorbii cu Dvs, sa vad si eu ca, in sfarsit asculta cineva si persoanele cu Handicap...dar, din nefericire nu a fost asa.
Ne-am simtit ca niste gunoaie, in fata OTV-ului si, in general majoritatea ne-au tratat asa. Incepind cu gardianul care a intrat in tura de dupa-amiaza si terminand cu oameni de la care nu m-as fi asteptat Niciodata.
V-am urmarit de ani de zile si in acesti ani, mi-am facut o parere proprie despre fiecare moderator, era una buna, dar realitatea, din pacate e alta.
Pe la 3 si ceva dimineata cand a iesit din emisie D-na Barata cu D-ul Ion Spinu am stat putin de vb cu ei, iar D-ul Spinu a spus sa va asteptam pe Dvs. V-am asteptat si Dvs ce ati spus: " nu am stiut ca sunteti aici"? ati intrat aseara la 7 in direct, pentru ca, se pare e vorba de un Apel Umanitar". Nici macar nu au mai luat oameni in direct pentru ca au spus ca nu mai au voie, dar repet noi nu am vrut in Direct, noi am venit din Sibiu doar ca sa vb cu Dvs 10 minute atat.
E trist, la Tv spune-ti una si acolo Realitatea e cu totul alta. Au stat oameni batrani si au dormit in frig pe ciment asteptandu-va pe Dvs pina dimineata, unii nu vroiau decat sa va vada.
Noi am fost azi noapte in fata OTV-ului doar 7 oameni, nimeni nu ne-a bagat in seama.
Gardianul din schimbul de dupa-amiaza nu ne-a dat voie nici la toaleta, ne-a scos afara ca pe niste carpe.
Am vorbit cu Dvs in ultimii ani de nenumarate ori in Direct, cu Dvs si cu D-ul Barbu, ambii ati spus de tot atatea ori sa venim acolo ca ne primiti macar sa stam de vorba. Ei bine: D-ul Barbu a urlat la noi si ne-a trimis acasa, iar Dvs ati spus ca nici nu ati stiut ca suntem acolo.
M-am lamurit ce inseamna defapt OTV si Televiziunea Poporului...nimic nu inseamna doar Ratting si atat.
In fiecare zi va voi trimite acest mail de cateva zeci de ori pe seara...poate odata ve-ti avea curajul sa il cititi pe post, desi slabe sanse.
Pacat ca in acea curte a OTV-ului este un adevarat Muzeu de Autoturisme iar noi care venim acolo, doar sa ne spunem of-ul asa cum Dvs tot repetati mereu: " veniti la Televiziunea Poporului , ca e singura care va asculta..." Faptul ca oamenii care poate nu au casa, nu au ce sa manance, sau au venit pina acolo tarandu-se la propriu din probleme de sanatate, va privesc acel Muzeu de Masini este practic "jignirea" care ne demonstreaza diferenta dintre noi, poporul si voi, Trustul OTV.
Pur si simplu...fara cuvinte.

Adio, Madalina Manole

2010-07-15T16:03:00.000-07:00

Cine oare nu a auzit de Madalina Manole? Cel putin, noi romanii...cati dintre noi nu am fredonat in adolescenta si nu numai
" Fata Draga"?
Din pacate Madalina a plecat dintre noi... sau dupa cum spune toata lumea: " a ales sa plece."
Sincer, desi poate fi adevarat, mie una imi vine extrem de greu sa cred acest lucru.
E adevarat ca artistii, au pe linga talentul propriu prin care noi ajungem sa ii cunoastem...si acel talent de a masca
adevaratele trairi, si adevaratele drame pe care le traieste.
Toata lumea, sau ma rog, aproape toata lumea a spus in zilele acestea triste ca Madalina era foarte fericita si implinita...
cel putin pe plan familiar, pentru ca primise cadou de la Divinitate o minune de copil pe care si la dorit enorm de ani de zile.
Asa cum spuneam mai sus...imi vine foarte greu sa cred ca ea a ales singura sa puna capat bucuriei de a fi mama si in continuare.
Nu sunt mama, inca, dar ma gandesc ca atunci cind vezi bucata de fiinta care face parte din tine, mai ales in primele luni ale vietii...orice trauma sau depresie ai suferii...zambetul, ginguritul
si mainile intinse care te roaga sa il iei in brate...toate acestea ale propriului copil ar trebui sa te ajute sa treci peste absolut orice.
Nu judec gestul ei, asta daca intradevar a fost sinucidere pentru ca, nimeni nu poate sti ce durere si ce zbucium era in sufletul ei...
ce ura de viata...care sa te impulsioneze sa inghiti 350-400 ml de pesticid.
Insa un vinovat trebuie sa existe...poate nu a reusit sa se vindece dupa despartirea de primul ei sot, poate chiar noi suntem de vina pentru ca ne-am uitat adevaratele talente si valori in arta,
indiferent de ramura ei, i-am vindut pe kitchuri ieftine si de sezon pentru ca...deh...astea sunt timpurile si trebuie sa ne mentinem in pas cu moda.., sau
pur si simplu viata e de vina..nu stiu. Stiu insa ca aceasta veste ma afectat enorm...la fel de mult ca acum 4 ani si 4 luni cand aflam printr-un Breaking NEWS ca Laura Stoica nu mai e. Sau cel mai
"recent" pe data de 7 august 2009 cand un buletin de stiri incepea cu fraza: " Doliu in lumea muzicii Folk, cantearata Tatiana Stepa a incetat din viata.
Sunt clipe pe care nu le poti explica in cuvinte...parca o parte din sufletul tau la aflarea fiecarui astfel de stire se sparge in mii de cioburi, cioburi ce esti constient
ca nu vor mai fi Niciodata un intreg.
Regret ca cei apropiati Madalinei Manole: prieteni, parinti, sot, nu au putut privii in interiorul Madalinei, nu au putut sa isi dea seama la timp ca
ea are nevoie de ajutor, de ei alaturi.
Sper insa din tot sufletul ca Dumnezeu o va ierta si o va primii in Gradina Vietii Eterne si ii va vindeca sufletul sau de durere.
Noi, ramanem aici, tot mai saraci...fara cei care candva ne-au facut tuturor cu siguranta, viata mai frumoasa.

Cata durere poate suporta un suflet?
Cate lacrimi pot curge din priviri,
Cat de in soapta poate fi un plinset?
Ce mai traieste doar in amintiri?

Cat de tare poate inima sa strige?
Ca are nevoie de ajutor,
Si asa cum flacara se stinge
La fel si oamenii
Din jurul nostru mor.

Ei pleaca iar noi ramanem pe pamant
Cu lacrimi de durere
Sa-i plingem la mormant.

Odihneste-te In Pace, Madalina...iar acolo Sus, imbratiseaz-o pe mama, pe Tatiana si pe Laura din partea mea,

DOR DE TATIANA STEPA

2010-07-05T02:40:00.000-07:00

O voce si o personalitate care mi-a schimbat viata cu ceva ani in urma. Nu am avut bucuria si onoarea de a o intalnii personal, dar intr-o perioada a vietii mele mi-a fost cea mai buna
prietena. Imi era de ajuns sa o ascult, sa o inteleg si sa o aprob prin fiecare vers care il cinta....iar asta ma facea sa ma simt alaturi de ea, aproape de ea, ca si cum ma insotea mereu.
Probabil pentru unii e greu de crezut, cum, o persoana pe care nu o cunosti te poate ajuta si intinde o mina...atunci cind cei multi pe care ii cunosti si-au pierdut memoria.
A fost singura care, atunci cind credeam ca nu mai am destula forta sa merg mai departe, "ma tinea" de mina si imi spunea ca nu e sfarsitul lumii si ca pot trece peste toate.
Muzica ei a ramas, si ma insoteste in fiecare zi..., fie din play-listul pe care il am in PC, fie din cd-urile din masina, dar de cele mai multe ori melodiile ei imi cinta in suflet iar asta ma face sa ma simt mereu spectator la un CONCERT TATIANA STEPA
ce nu are FINAL, pentru ca ea, parca nu oboseste NICIODATA.

Traim intr-o poveste
Ce parca nu are final,
Si tot ce-i mort...traieste
Povestea-i parca un spital.

Suntem cu totii tristi
Si fiecare isi asteapta soarta
Ne mor pe rind Artisti
Si-odata cu ei ne moare Arta.

Ne mor cei ce ne erau medicament,
Raminem noi in urma sa-i jelim
Ne transformam din Om, in Pacient
Si ne rugam in soapte sa murim.

Si in sfarsit nu o sa mai fim tristi,
O sa fim morti,
Dar, linga ai nostrii ARTISTI!

Doliu

2010-06-25T08:08:00.000-07:00

Ce trist pare totul...oriunde privesc vad doar lacrimi, indiferent ca privesc spre cer sau pamant.
Chipurile celor din jur sunt ascunse sub masti cusute cu fir de indiferenta, indiferenta ce ma doare din calcai pina in palmi,
dar pe cine mai intereseaza ce ma doare? Ma simt lovita fara mila de fiecare secunda si minut ce trece,trec toate pe linga mine
si parca le e teama sa ma priveasca in ochi. Nici macar ochii nu mai par naturali..pe zi ce trece ma conving ca privesc printr-o sticla
si de aceea culorile mor si palesc tot mai tare.
Imie dor de visele in care credeam cindva cu atata tarie, credeam in mine, aveam puterea si forta intreaga doar in suflet..suflet care
candva imi sustinea tot trupul...trup care de ceva vreme nu vrea sa ma mai asculte...pina si el pare trist si resemnat si parca ar vrea sa ma paraseasca, dar nu stie cum sa imi spuna. Ma gindesc sa ii spun chiar eu ca e liber, si ca poate pleca oricand...oricum il inteleg perfect. Nici gindul, nici cuvantul nu se mai tin de mina, stau pur si simplu fiecare intr-un colt...unul priveste pe fereastra, altul sa inchis in camera
si nici nu-mi mai raspunde.
Desi ma parasesc toate, ciudat, dar nu par dezamagita si asta, pentru ca, probabil stiam ca trebuia sa se intimple. Nu mai sunt un intreg, poate nici jumatati, sunt doar firmituri de trup ce cad ca o urma in locurile prin care trec.
Ma aplec si-mi tin durerea in palme, si parca o lacrima curge prin ochii de sticla, la amintirea batrana cum ca..am fost odata.

Sunt un nimeni...nici macar om nu mai sunt,
Sunt doar firmituri ce cad pe pamint,
Sunt noroi, poate pietre, poate lacrimi sunt,
Sau doar stropii de ploaie ce cad pe-un mormint

Mormint anonim, fara groapa sau cruce
Fara nume, nici virsta, nici data
Un loc strimt si adinc ce nu stiu unde duce,
Dar nici nu vreau sa aflu vreodata.

Sa ramana secret, sa il pastrez in gind,
Sa nu vada nimeni cine, sau ce sunt
Sa uite toti ca un treacat de vint
Ca sunt goala, sunt rece...
Sunt doar un mormint!

Lumea in 2010

2010-06-22T13:43:00.001-07:00

Fiecare zi e ca un Război,
ieri şi azi am luptat singura,
dar...cine ştie?
poate mâine vom fi doi!

E atât de simplu,
să priveşti,să judeci şi să pleci,
Mai greu e să vrei să rămîi...
s-ajuţi, să întelegi...!

Pământul e trist,
lumea s-a schimbat,
oamenii...la fel...
să plângă au uitat!

Privesc în jur,dar nimeni nu mă vede
ADEVARUL...nici el nu se mai crede.
Aşa arată şi acest an,
cu oameni care, in loc de suflet
au o monedă de un ban.

E dureros!
Dar nu doare pe nimeni,
atâta timp cât săptămâna...
Mai are zi de vineri!

Ceasul vietii

2010-06-22T13:35:00.001-07:00

Privesc la ceasul vietii
Sperand sa stea in loc,
Macar o clipa, un minut
Sa schimb prezentul in trecut!

Dureri apasa,iar secundele se scurg,
Ghemul fericirii il incurc si descurc!
Astept un moment..apoi sublim: tic-tac!
Conversam intr-una si totusi stau si tac!

Liniste...si totusi galagie!
Iti ofer ceasul!
Ofera-mi timpul mie!

Dar stai! Secundarul s-a oprit!
Si inceputul din nou...
A ajuns la sfarsit!

Iubire-n prag de faliment

2010-06-22T13:33:00.000-07:00

Parasita in intunericul infinit al universului,
Puternica luptam s-ajung la astrele ceresti
Sa le iubesc pe toate,
Sa te descopar! Tu ce esti?
Poate esti stea, poate esti luna...
Poate soarele esti chiar tu,
Sau esti eterna fantezie ce-mi umple mintea, sufletul!
Indiferent ce sunt..ce esti
Continui sa te caut in cer, pe pamant, in mine
Chiar daca obosesc si ma inec in suspine.
Clipesc, traiesc, respir atent
Atata timp cat nu aduc...
Iubirea-n prag de faliment!

Restantele unui student

2010-06-22T13:32:00.000-07:00

Te caut prin sinteze,
in plina sesiune,
in caminul renovat
cica invat...pe bune!

Trec geana peste grila,
apoi ma-ntind pe spate si..
asa cum ziua cere noapte,
studentu` vrea la facultate!

Decani, lectori universitari
Au castigat la loto
catedra de comunitari!

O diploma atarna in rama,
precum icoana in altar,
studentul parca sta si-asteapta
nota de trecere...macar!

Anotimp feeric

2010-06-22T13:31:00.000-07:00

Sa dam cu-al vorbei zor
Precum gradina mea
Cu mir si chihlimbar
Abia, abia, abia.

Sa trancanim de vrei
Cu ce ceremonie
Sunt frunzele de tei
Stropite cu lamaie.

Acele lunii, cine
Le lacrima-n vergele
Printre ecluze pline
De geam cu jaluzele?

Ai sa ma intrebi,dar cine?
De-a lunilor lungime
Si cui marunt nu-i pare
Nimicul si il doare?

Si cine in artar prostul
A pus atata fast
Si nu-si parasi postul
De la Ecleziast?

Si buzele de dolii
Ai sa ma-ntrebi din huma
Cine le sufla? Gata!
Cazu` si-ntaia bruma.

Zici cine porunceste?
Pai...zeii cu firi crunte,
Puternici peste fleacuri
Stapani peste amanunte.

Ghicita-i bezna mortii?
Nu stiu! Dar viata doamna,
I-atat de-amanuntita
Ca linistea de toamna!

Cod galben

2010-06-22T13:30:00.000-07:00

Tin soarele in buzunar,
Langa pachetul de tigari,
Brigheta e un felinar,
Vedeta pentru eliminari.

Am ochelari de soare,
Protectie pentru ploaia
Ce va urma sa cada
Peste " comuna" Romania!

Ajung acasa intr-un final,
Imi storc sufletul de apa,
Aflu la telejurnal
De codul galben ce ne-asteapta!

Happy End

2010-06-22T13:29:00.002-07:00

In sfarsit lumina
se aprinde intens in sufletul meu
si ma incalzeste acolo in pustietate,
acolo unde distanta...pare un aproape.

*

Dupa atatia ani de singuratate
ma simt un porumbel ce zboara spre niciunde
si zambeste din ochi spre libertate.

*

Acum invat iar sa traiesc fara tine
si nici nu-ti inchipui cat imi e de usor
sa fac iar diferenta dintre ce-i rau sau e bine!

*

Acum am iubirea cu mine de mana
si ma tine strans cu caldura la piept,
ma pot in sfarsit bucura de lumina
si pot sa pastrez pentru mine un secret!

Un cuplu de stele

2010-06-22T13:29:00.001-07:00

Cu ochii deschişi
privesc prin perdea
şi văd în ceruri
un "el" şi o "ea"!

El străluceşte puternic,
ea tristă, se întoarce
şi se-ascunde prin nori,
apărînd o întreabă:
"de ce vrei să zbori?"

"nu aş zbura!", dar mi-e teamă de clipa
cînd va fi iar zi.
dacă mâine noapte
nu te-aş mai găsi?

"Iubito nu îţi fie teamă!"
sunt aici...şi rămîn
alături de tine m-aprind şi mă sting.
Tu eşti steaua lîngă care eu vreau
să privesc,
spre pământul ce-l au
cei ce ştiu să admire
o noapte albastră,
.......

aşa cum o fac şi eu...
privind prin fereastră!

Acorduri de chitara

2010-06-22T13:27:00.000-07:00

Mi-e sufletul un simplu acord de chitară
Ce cîntă mereu din zi până-n seară
Precum o clepsidră întoarsă mereu
De magicul sunet al meu...sau al tău!

Un sunet curat plin de armonie,
Mă poartă feeric spre o nebunie,
Mă poartă pe aripi spre cerul senin
Şi mă-ntreb în înalturi de plec sau de vin!

Mi-e sufletul un simplu acord de chitară
ce-mi poartă în suflet un doliu tăcut
durerea răsună până înafară...
şi brusc...linişte!
O coardă s-a rupt!
....

Mi-e sufletul un simplu acord de chitară!

Doar eu şi ploaia din mine

2010-06-22T13:22:00.002-07:00

nu-mi amintesc dacă există soare, căldură,
vara mai e oare anotimp?
mai există oare pământ sau natură,
mai existăm noi...?
mai există timp?

în mine, doar tunetele se-ntrec în gălăgie
şi ploaia dirijează întunericul dens,
apa îmi umezeşte ochii,
sufletul se trezeşte şi-mi şopteşte: „mi-e frig!
„de ce nu zâmbeşti iar?
sigur asta m-ar mai încălzi!”

doar eu şi ploaia din mine...
doar lacrimi ce mă-nsoţesc
precum gărzile de corp,
soare nu, căldură nu,
şi nici timp să-ntorc!

Vizitată de gânduri

2010-06-22T13:22:00.001-07:00

Departe de lume, vise
întrebări rătăcesc prin trecut ,
pleoapele uită să stea deschise ,
zâmbetul caută timpul pierdut

cu ochii deschişi convinsă de soartă,
inima râde, nebună şi bate
vizitată de gânduri, idei abstracte.

De vorbă cu anotimpurile. (fairy tale)

2010-06-22T13:21:00.001-07:00

Grăbite, lunile fierbinţi au poposit la acelaşi han cu numele Vară, aşezat mirific la jumătatea drumului 2008.
Obişnuită fiind cu clienţii vechi, mă apropii de masa lor. Uitându-mă în calendar întreb:
-Ca de obicei, nu?
Răspunsul nu întărzie să apară din partea d-rei Iunie. Arăta splendid, elegantă,
cu raze prinse-n plete, rochie ce emana căldură şi lumină în întregul han.
- Da! Ca de obicei! Pentru început servim câteva zile de temperaturi potrivite pentru plimbări şi declaraţii adolescentine
prin parc, apoi ne răcorim, fiecare, cu un pahar de ploaie de cea mai bună calitate, şi,înainte să plecăm,
vom face o petrecere cu menu specialitatea hanului: caniculă de cod galben!
- Am notat! spun zâmbind, îndreptându-mă spre bar. Din urmă mă ajunge doamna August, mai în vârstă ce-i drept.
Mereu radioasă, mă întreabă pe un ton serios:
-Ce e cu tine? Anul trecut nu erai în starea asta!
-Nu înţeleg,ce vreţi să spuneţi? Nu am nimic! răspund, scurt, încercând să scurtez discuţia.
-Nu mă minţii! Te cunosc de copil. Mama ta mi-a fost o prietenă dragă şi i-am promis că voi avea grijă de tine.
Ştii că poţi avea încredere în mine şi, dacă pot, te ajut cu drag!
-Din păcate nu puteţi face nimic! Nimeni nu poate, dar oricum, mulţumesc pentru grija dvs!

****
Au trecut zilele în zbor şi iată că venise şi ziua plecări celor 3 doamne minunate de la Hanul verii.
Le-am îmbrăţişat cu admiraţie şi melancolie spunându-le că le aşteptăm şi la anul,
dar că până atunci le vom simti cu siguranţă lipsa. Atingându-mi sufletul, doamna August a spus:
-Noi putem fi lângă tine tot timpul, trebuie doar să dai voie căldurii să pătrundă, aici, în sufletul tău şi să topească sloiurile de gheaţă ce îţi înfrigurează inima!

Cu gandul la tine

2009-09-17T08:27:00.000-07:00

Fiecare moment din viata mea sumbra ma inspaimanta la gandul ca intr-o zit e voi pierde. Nici macar imaginatia nu imi poate arata un film plauzibil in care doar eu as putea fi personaj principal. Noi, impreuna suntem un TOT INDESTRUCTIBIL, decat de catre DIVINITATE. Ti-am promis odata printre sarutari ca, daca ar fi sa te "parasesc" prima te voi astepta acolo undeva, unde nu va sti nimeni, doar TU si EU.
Dar daca s-ar intampla invers nu as putea sa mai astept sa traiesc INFINITATEA fara tine alaturi. TU….pasii mei, sensul meu, aerul meu…TU, care ai trezit in mine tot ce e mai frumos si mai bun, mai pur si innocent. Chiar si numai gandul spre tine ma face sa zbor si ma face sa simt ce nu as putea simti cu ajutorul nici unui fel de narcotic class one.
Am fi primi in Cartea Recordurilor de un infinit de ori la categoria Romantismului…si asta si numai doar la numarul de ori in care ne-am spus TE IUBESC timp de 1 an,6 luni si 3 saptamani implinite azi. Masacrul cel mai aspru pentru mine ma omoara lent de fiecare data cand din ochii tai curg lacrimi de neputinta in fata problemelor vietii la care impreuna ne luptam sa le facem fata.
Si chiar si asa…in momentul in care ne strangem in brate nimic nu mai poate sa ne faca rau, durerea o ascundem si o amortim in secundele prelungite ale sarutarilor noastre.
Stiu ca nu am dreptul sa cer nimic divinitatii si chiar nu voi cere, insa voi implora…. Voi implora cu lacrimi de sange ca atunci cand va trebuii sa parasim aceasta lume….SA O PARASIM IMPREUNA, TINANDU-NE DE MANA!

TE IUBESC IUBIRE!

Dureri Ascunse!

2009-09-17T06:18:00.000-07:00

Calcand pe urmele durerii ma zbat sa supravietuiesc torturii la care ma supun uneori singura, alteori..defapt de cele mai multe ori tortura vine din partea vietii….care viata? A mea sau a celor din jur. Ma doare tot corpul, dar durerea suprema vine de undeva din mine, ma injunghie, ma plesneste peste obrajii sufletului,dar sunt orgolioasa si nu dau friu lacrimilor.
Imi soptesc precum un ordin ca nu voi destainuii nimic din ceea ce stiu…nu stiu….sau sunt pe cale sa aflu.
Ce rezultat poate obtine durerea in fata neputintei? Nici macar la un egal nu sper…desi un egal ar fi calificator pentru Liga Mondiala a zilei de maine.
Tortura continua. Inconstienta se afla asezata milostiv in partea-mi dreapta…in stanga, imi intinde mana la fel de milostiva, MOARTEA. Surprinzator insa, nu imi convine nici una dintre aceste variante si, imaginar o creez pe a treia: MINCIUNA! Imi repet obsesiv ca voi reusi, voi invinge durerea, boala, chiar si neputinta si voi iesii din subsolul unde locuiesc, prizoniera fiind a celor ce adora sa detina controlul si sa isi etaleze cea ce AU, ce NU AU,dar ce POT OBTINE!
Daca voi reusi, NU STIU, dar poate voi afla intr-o zi…pana atunci….TO BE CONTINUED!

I`m living inside your skin

2009-02-02T01:18:00.000-08:00

Suntem doar noi, intr-o lume intunecata de rautate, dar avem lumina in jurul nostrum. Lumina ce iasa din sufletele noastre.
Tu…iubirea adevarata care mi-a dovedit ca exista soare in zilele toride de vara, si fulgi de nea in lunile infrigurate de iarna.
Tu…templul meu de rugaciuni cu tente de multumire catre divinitate.
Tu…care defapt esti EU, pentru ca ai umplut golul ce salajluia in mine.
Adevarat, respir prin plamanii tai si traiesc sub pielea ta . Iubesc prin fiecare centimetru din mine.
Ce bine e acolo innauntrul tau! Ce fericit mi-e sufletul atunci cand priveste in oglinda inimii tale…
Si DA,imi e atat de bine cu tine in viata mea, incat in fiecare zi ma imbat din fericirea pe care tu o emani in jurul meu, in viata mea, in camaruta noastra mica care insa devine tot mai mare cu fiecare sarut pe care tu mi-l furi.
Si DA , adevarat ca persoana pe care o iubesc esti TU!

Semnale de alarma!

2008-12-17T18:50:00.000-08:00

1.Madalina Motruna

2.Ralph

1.Diana Malos

De vreo 3 zile urmaresc o emisiune la tv care investigheaza moartea unei copile de 18 ani din Suceava care a fost gasita spanzurata intr-o padure…Frate oare cand se va trezii lumea asta? Mor o multime de tineri din motive care par minore, ba din dragoste, ba din vina parintilor.
Nu am cunoscut-o deloc pe Diana, am vazut-o doar la tv , ea fiind prezentatoare la OTV, dar recunosc ca imi era simpatico sin u imi vine sa cred ca a patit ce a patit.
Este trist. Mi-a adus aminte acest caz si de cazul Ralph (Bogdan Costache), si de Madalina Motruna…tineri care au murit din…” greseala” daca pot spune asa…din “greseala lor” sau a altora!
Ce doare mai tare e ca, in ciuda acestor intamplari tragice….tinerii tot nu reactioneaza, nu invata nimic si merg pe ipoteza “ mie nu mi se poate intampla”…
Nu pe naiba! Ni se poate intampla tuturor daca nu incercam sa prevenim astfel de incidente…ar trebui sa ne alegem cu mai multa atentie iubitul, anturajul sau locul de munca. Dorinta arzatoare a tineretului de a face bani cu orice mijloace, poate avea repercursiuni extraordinar de grave.
Ce poti sa simti cand vezi o copila frumoasa ca o papusa atarnand de creanga unui copac cu ochii deschisi care privesc fara viata in pamant? Ce poti simti cand un tanar de 18 ani cade de la etajul 9 al balconului profesoarei lui de Romana…care era defapt iubita acestuia, insa pt profa` el a fost o jucarie si…nimic mai mult? Sau atunci cand o fata de Inspector de Politie dispare de acasa dar reapare dupa un an moarta si pastrata cateva luni dintr-un frigider in altu. Eu una recunosc ca, fiecare dintre aceste cazuri ma marcat vizibil atat la vremea respective, cat si mai tarziu, dar am si invatat sa ma bucur de fiecare dimineata in care mai primesc cadou de la divinitate un rasarit de soare…
Tineretule….trezeste-te!

Povestea Sfintei Filofteia- un nume pe care il port si eu-

2008-12-06T12:04:00.000-08:00

Sfanta Filofteia

In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.

Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.

Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, impreuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credinciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credinciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.

Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care ie-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.

Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand - datorita starii de degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.

In felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocrotitoare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credinciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau impodobesc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filofteia fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie. "Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor romani.

~in asteptarea lui MOS NICOLAE~

2008-12-05T07:17:00.001-08:00

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.
Cine e Mos Nicolae?
Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.
Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.
Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.
Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.
Ce aduce Mos Nicolae
La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.
La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare. In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.
Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri. In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.
Alte ipostaze ale Sf. Nicolae
O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu’. Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: ”Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae Expresia populara ”S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are radacini in credinta ca sfintul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici, aratind nuiaua doar cu degetul.
Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: ”A intinerit Sf. Nicolae”. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: ”La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
Sursa: Redactor Desprecopii: Cristina Dinu, Desprecopii.com (c) 2008toate drepturile rezervate (c) http://www.desprecopii.com/

Minciuni de oferit!

2008-12-05T07:15:00.000-08:00

De cateva zile ma distrez copios urmarind batalia dintre partide pentru scaunul de prim-ministru. E adevarat ca, noi, romanii, avem nevoie sa credem in ideea ca intr-o zi ne va fi mai bine si tara noastra va redeveni ce a fost candva!
Ce este insa cel mai dureros este sentimentul neputintei in fata minciunilor. Cati dintre cei din Cotroceni cunosc grijile cu care romanul se infrunta? Cati stiu cat de deznadajduit te simti cand mai ai cateva minute pana trebuie sa platesti restantele la ratele bancare si defapt tu nu ai nici un ban?
Insa pe cine intereseaza? Raspund eu: PE NIMENI! Ei se intrec doar in a ne oferi minciuni impachetate frumos si legate cu funda transparenta a cinismului.
Poate intr-o zi se va intampal minunea de a nu mai trai cu frica ca avem sanse sa ramanem fara locul de munca, fara medicamente sau fara mancare, dar pana atunci…ce facem?

Si uite cum a venit…decembrie!

2008-12-04T06:56:00.000-08:00

Cat de repede trec zilele si totusi nimeni nu observa! Sunt oameni prea ocupati sa isi mareasca conturile bancare sau mai nou, datorita crizei financiare, sunt ocupati sa si le mentina macar la un nivel acceptabil.
Cui ii pasa ca e din nou…decembrie? Probabil doar firmelor care i-au ajutat pe oameni sa transforme doctrine crestine in “profitable bussines”, vorba aia: nu tiparim bani, dar pentru bani tiparim orice!
Decembrie…atunci cand natura se imbraca in blana fulgilor de nea aruncata pe pamant de catre nori. Si peste tot in jur e albul magic ce transforma fiecare suflet intr-un om de zapada.
Nu mai crede nimeni in minuni si ochii tristi ce ma inconjoara sunt prea umezi de lacrimi pentru a putea privii spre cer sau pentru a mai simti mana ce mangaie fiecare obraz al sufletelor.

Se simte in aer aroma de dor
Ofera-mi aripi de inger ca sa pot sa zbor,
Sa ajung in inima cerului senin
Sa-mi cumpar de acolo, la promotie alt destin.
Deschide-mi o usa ce duce spre vise,
Asteapta-ma dincolo de ea cu bratele deschise!
Ce bine ca-i iarna si pot sa ascund in ger,
Ecoul ce-mi da dreptul sa ofer nu sa cer!