the world through

Vietnam & Cambodia

2012-03-07T19:45:00.001+02:00

Fata de alte iesiri in Asia in care doream sa vad cat mai multe lucruri si sa bifez mai toate obiectivele turistice, anul acesta am luat o pauza, am fost mai pe chill, fara prea multe planuri facute de dinainte. Stiam doar ca vreau sa trec prin Lao in drum spre Vietnam, unde aveam un singur obiectiv : Halong Bay. Daca mai era timp, Angkor Watt in Cambodia ar fi fost un bonus. Ca atare am avut un program flexibil si dupa leneveala din Lao a trebuit sa ne luam inima in dinti si s-o pornim spre Vietnam. Distanta pe harta nu parea mare, mai toti tour-operatorii din Lao se jurau ca nu faci mai mult de 20 de ore pana in Hanoi, ca autobuzele sunt confortabile...Stiam ca nu o sa fie asa, dar cele 25 de ore petrecute intr-un sleeping bus in care evident nu incapeam si nu puteam sa dorm, respectiv inca alte 3 ore ingramadit intr-o duba, au depasit usor si cele mai negre previziuni. Drumul din Luang Prabang a fost din nou ametitor datorita serpentinelor. Filmele, subtitrate SI dublate in vietnameza cu sonorul la maxim, nu au ajutat nici ele prea mult...

Granita a trebuit s-o trecem pe jos, in frig, ploaie si ceata, fix ca intr-unul din filmele de actiune vazute cu cateva ore inainte...

Cum necum, am ajuns in noaptea urmatoare in Hanoi, am gasit o cazare foarte rezonabila (cam 25 euro dubla, camera de lux) in cartierul francez si la 12 noaptea am iesit in oras sa mancam un Pho, celebra supa de taitei cu carne. Cam toate restaurantele erau inchise asa ca am mancat pe strada la un restaurant ambulant, unde se gatea direct pe trotuar. Delicios !!

Am mai stat o zi in Hanoi pentru refacere si shopping. Temperatura scazuse mult, de la cele 35 de grade din Luang Prabang, in Hanoi nu erau mai mult de 14 grade, iar ploaia marunta nu ajuta nici ea prea mult. Daca vedeti vreodata un shop Made in Vietnam, go for it ! Sunt mai toate chestiile facute in 'Nam pentru Europa sau State, evident la un sfert din pretul platit in Vest.

Caracteristic pentru Vietnam, dar mai ales pentru Hanoi, este traficul DEMENT. Depaseste cu mult orice am intalnit in Asia. Sunt milioane de scutere care circula in toate directiile, fara nicio regula....

sau care evident, sunt parcate pe trotuoarele si asa inguste, pline de restaurante ambulante. Ca atare, sa mergi prin Hanoi este o adevarata aventura, o faci pe strada printre scuterele care se scurg vijelios pe langa tine..

Orasul este insa foarte dinamic, in plina miscare. Cartierul vechi este frumos, e plin de restaurante si baruri.

Nu am avut cum sa nu incerc si cea ma ieftina bere din lume, facuta pe loc, un fel de must din hamei si orz. Vietnamezii sunt agresivi si incearca intotdeauna sa te fraiereasca ... m-am simtit bine, din nou in Asia, Lao ma molesise de tot ! Asa ca am renegociat nota de plata si am achitat doar 1/3 din suma ceruta. Cea mai ieftina bere din lume trebuia sa ramana cea mai ieftina ! In rest, bucataria vietnameza este excelenta, la concurenta cu cea indiana si chinezeasca.

Din cauza traficului dement si a vremii mohorate nu am reusit sa fac prea multe fotografii in Hanoi si sincer nici nu ma interesa. Venisem doar pentru Halong Bay. Am luat o croaziera de 2 zile/1 noapte prin agentia hotelului in care am stat. Am optat pentru ceva mid-budget si dupa negocieri pretul a scazut de la 160 usd la 110 usd persoana. Un microbuz ne-a dus in Halong City (3 ore) de unde ne-am imbarcat catre unul din cele mai frumoase locuri din lume : Halong Bay. Si daca Phang Nga parea impresionat cu cele cateva zeci de insulite ce se inalta din mare, Halong Bay gazduieste mii de asemenea bijuterii.

Perioada ideala pentru vizitat este in august, cand este soare si cald. Vietnamezii au facut o chestie smart, nu permit accesul in Bay decat prin croaziere organizate cu niste ambarcatiuni ce reproduc vechile corabii vietnameze, niste jonci mai mari. Foarte dragute, erau silentioase, iar unele navigheaza chiar cu panze. Se innopteaza pe jonca, iar mancarea este inclusa in pretul biletului.

Nu va zgarciti la bani, sunt 3 feluri de croaziere. Cele ieftine la 40-50 usd iti ofera conditii proaste, cele in mid-range la + 100 usd au cabine confortabile, mancarea este buna si variata, in plus ai tot felul de chestii optionale si gratuite incluse in pret : o vizita la o pestera draguta, kaiaking, cursuri de bucatarie, etc.

Cuvintele nu pot descrie cu adevarat ce am vazut asa ca o sa dedic o viitoare galerie foto acestei minunatii care este Halong Bay.

Tot ce trebuie sa stiti este ca locul merita tot efortul si ca Halong Bay este o destinatie in sine in jurul careia merita sa va construiti intreaga vacanta.

Am mai stat o zi in Hanoi dar vremea proasta si friguroasa din nordul Vietnamului ne-a determinat sa ne luam rapid talpasita. Am zburat in sud, in Saigon, cu Jet Fly (120 usd) de unde in cateva ore ne-am urcat direct in autobuzul spre Cambodia, cu destinatia Phnom Phen.

Din nou la caldura ! Phnom Phen mi-a placut, este una dintre cele mai dragute capitale din Asia. In primul rand pentru ca orasul este aerisit, din nou se simte influenta franceaza (ca si in restul Indochinei de altfel), in plus nu este nici moleseala din Vientiane, nici dementa din Hanoi.

Am vazut Phnom Phen prin ochii unui expat roman care traieste de 7 ani in Cambodia, astfel ca am avut insight-uri excelente si ca atare nu a fost prea greu sa indragesc orasul si cambodienii.
Pe langa ceea ce ofera orasul, palatul regal, temple, muzee, etc, principalele atractii turistice sunt campiile mortii, celebrele The Killing Fields (la vreo 12 km de oras, se ajunge usor cu un tuk-tuk) si inchisoarea S24 din oras. Sunt locuri impresionante, apasatoare, care trebuie vazute si care ne reamintesc un capitol din istoria omenirii ce nu trebuie uitat : genocidul infaptuit de Pol Pot si de khmerii rosii. aproape 2 milioane de cambodieni au murit in mai putin de 4 ani, un sfert din populatie...

Intreaga Indochina a fost insangerata sute de ani si este in continuare chiar daca cele 3 tari si-au castigat intr-un final libertatea. Pretul platit a fost imens, milioane de oameni in cazul Cambodiei si a Vietnamului, sute de mii in Lao. In continuare in toate cele 3 tari moare cel putin cate o persoana pe zi din cauza minelor si bombelor americane care nu au explodat. Lao a fost cea mai bombardata tara din lume pe metru patrat, fara sa fi fost macar partasa in razboiul din Vietnam. Nu pot sa nu ma gandesc ca acum nu mai mult de 36 de ani Vietnamul era bombardat si devastat fara mila de americani, iar in anii 90 regimul lui Pol Pot era inca recunoscut la Natiunile Unite. Dupa atat de putin timp, cele 3 tari renasc (in special Vietnam si Cambodia), oamenii au puterea sa zambeasca, sa rada si sa isi construiasca un viitor mai bun. La noi au trecut mai mult de 20 de ani de la revolutie si nu am fost in stare sa terminam nici macar o autostrada...

Din Phnom Phen am plecat in sud spre Sihanoukville. Am simtit nevoia unei pauze la plaja

Meniul este variat (nu ma refer la mancare, cea din cambodia este ieftina dar lipsita de originalitate - influente thai si vietnameze). Activitatile si ele sunt foarte variate

Ca atare Sihanoukville, desi nu are o apa sau plaja de calitatea celei din Thailanda, este locul ideal pentru relaxare si chill absolut. Turistii sunt in mare hipioti retrasi din Thailanda, atmosfera e boema, este ieftin si e bine (poti sa traiesti lejer cu 12-15 usd/zi). Sunt 3 plaje importante, Victory Hill, cea mai mica si neatractiva, dar acolo se mananca foarte bine (recomand scoicile de la Karisma), Serendipity este cea mai aglomerata, acolo insa sunt majoritatea locurilor de cazare, discoteci, restaurante, magazine si in fine Otress este cea mai izolata, cateva bungalowuri si 2-3 restaurante pe plaja...locul ideal unde sa te relaxezi. Lucrurile se schimba insa de la an la an. Probabil ca in 2-3 ani, maxim, Otress va fi o tiganeala totala (deja terenurile de langa plaja au fost cumparate de investitori strategici...)

Din Sihanoukville am luat un autobuz (din nou de noapte) catre Siem Reap (a costat vreo 7 usd/7 ore). Am ajuns dimineata pe la 7, am gasit cazare si am pornit direct spre Angkor Watt, cu un tuk tuk (vreo 10 usd pentru toata ziua). Tuk tuk-ul este vital, Angkor este in fapt un complex gigantic de temple situat intr-un parc imens. Este o caldura cumplita. ai nevoie de minim 2-3 l de apa si de ceva mancare (sunt restaurante dar scumpe). Pentru a intra fie iti iei bilet pentru o zi (20 usd) fie abonament pentru 3 zile (50 usd parca). Am decis sa bagam mare si sa vizitam ce e mai important intr-o singura zi.
In primul rand este templul principal, cu acelasi nume, Angkor Watt, cel mai mare si care arata cam asa (milioanele de turisti sunt inauntru):

Musai de vazut este Ta Prohm unde natura a inghitit cu desavarsire templele (cam asa arata Angkor cand a fost descoperit de francezi)

Foarte dragut este si Bayonul

Nu vreau sa comit o nedreptate, locul este superb, dar am vazut la viata mea atatea temple hindu si budiste incat, din cauza caldurii, un alt Angkor imi facea cu ochiul..

Repet, Angkor Watt este cel mai fain loc istoric, temple & stuff din Indochina, va recomand cu caldura (sunt vreo 40 de grade acolo) sa luati un abonament de 3 zile si sa-l vizitati in liniste.

Am mai ars-o dubios prin Siem Reap, am incercat si masajul cu 4 maini, 2 maseori care au muncit din greu la mine, am mai facut un shopping, am incercat intr-un final si Morning Glory (o mancare de legume) si pana la urma am baut-o si pe Cambodia....la propriu si la figurat (dupa cum atesta si butoiul de bere pe post de cap de pe umerii mei..)

Cam asta a fost Cambodia. Ieftina si primitoare.
Recapituland, Indochina e draguta, ieftina si mai turistica decat ma asteptam. Am stat o luna de zile si nu cred ca am cheltuit mai mult de 1,800 euro in conditiile in care am si zburat din Hanoi in Saigon, am facut si croaziera in Halong Bay si nu mi-am refuzat nimic. Vietnam este o tara mare si interesanta, as vrea sa mai revin candva, nu am vazut decat putin din nord si sud. Cambodia este pe chill si relax in Sihanoukville, dar nu numai...

Indochina (I) : Lao

2012-03-06T15:30:00.002+02:00

Din Bangkok m-am decis impreuna cu tovarasul meu de calatorie sa mergem in Lao. Cea mai accesibila cale este prin Vientiane, catre care am luat trenul de noapte (900 baht printr-o mica agentie din Bangkok, a inclus si bilet de tren la granita, respectiv pick-up catre oras). Calatoria a durat cam 10 ore, in conditii rezonabile totusi. In Vientiane nu sunt prea multe de vazut sau de facut. Desi este capitala tarii, orasul este mic si in afara de o promenada pe malul Mekongului, sau de o cafea si un croisant in cartierul turistic, nu prea ai ce face. Vientiane nu necesita mai mult de o zi pentru vizitat. Noi am stat insa vreo 3 zile, fortati de imprejurari. A trebuit sa obtinem viza de Vietnam (vreo 45 de euro). Incepea Anul Dragonului si 'Nam-ul urma sa fie paralizat pentru o saptamana. Nu am pierdut timpul si ne-am bucurat de ceea ce are Lao mai de pret. Si inca la un pret foarte mic...

Ca mai toti turistii, am baut whiskey local, la mai putin de un euro sticla, sau berile locale, LaoBeer, la jumatate de dolar. Cazari pentru toate buzunarele, ce mi-a placut insa in Vientiane, erau boutique hotelurile la 20-30 euro, foarte elegante. Se simte puternic influenta coloniala franceza. Ca atare, de plictiseala am decis sa calatoresc cu stil...mi-am cumparat niste camasi Dolce Gabana si Ralph Lauren, the ORIGINAL fakes.

Din Vientiane am luat un autobuz local catre Vang Vieng. Drumul, vreo 4-5 ore, s-a desfasurat in tempo-ul tipic laosian : 30 km/ora. Dintr-o groapa in alta pe ceea ce se presupune ca este principalul drum national. Lentoarea nu s-a datorat doar din cauza drumurilor proaste ci si felului de a fi a localnicilor. Lao este by far cea mai laid-back tara in care am fost vreodata. Oamenii sunt relaxati si s-o spunem pe aia dreapta, de o lene ce ar trezi o invidie groaznica in tari precum Grecia sau Romania.

Vang Vieng este o mica statiune la poalele unor munti superbi pe langa care trece raul Nam Song.

Nu este insa locul tocmai linistit la care va ganditi. Vang Vieng are pe buna dreptate reputatia uneia dintre cele mai fierbinti locatii de party din Asia, un paradis pentru cheflii din toata lumea. Raportandu-ne la numarul de victime, cam 1-2 morti pe luna, depaseste ca intensitate nu mai putin celebrele Full Moon Party din Thailanda sau festurile de trance din Goa. The name of the game is Tubing in Vang Vieng. Pe scurt te urci pe un cauciuc mare de camion si te plimbi pe rau, din bar in bar...

Sunt vreo 5-6 baruri suspendate pe marginea raului in care ai whiskey gratis, sau aproape gratis si multa muzica trance, etc. Vang Vieng este de fapt o colonie australiana, 80% din turisti venind de acolo. Iar australienii, well ...they do party hard.

Cazarea este ieftina, mancarea la fel, inclusiv varianta laosiana a shaormei cu de toate.. Am stat la Bananas Bungalows, cu vreo 8 euro pe noapte.

Peisajele sunt superbe in Vang Vieng. Se poate face mult trekking, am optat pentru vizitarea pesterii Lucy, aflata la mai putin de o ora de mers lejer din Vang Vieng. Peisajul este superb, la fel si pestera (atentie insa ai nevoie de incaltari solide)

In Vang Vieng, facand trekking mai ai un feeling ca esti in Asia, altminteri in Vientiane si mai ales in Luang Prabang, totul este turistic si comercial. Cand turistii ii depasesc ca numar pe localnici, nu e de bine...

Ne-a luat 5 zile sa ne desprindem de Vang Vieng. Peisajele si galetusele cu whiskey ne-au tintuit intr-un loc in care probabil nu merita sa stam mai mult de 3-4 zile...

Din Vang Vieng am continuat pe traseul turistic consacrat, cu autobuzul catre Luang Prabang, fosta capitala laosiana. Drumul este superb, peisajele minunate, dar cele 6 ore pe serpentine infioratoare, intr-un autobuz ce trebuia dus la fiare vechi acum multi ani, fac ca experienta sa nu se ridice tocmai la nivelul peisajelor.

Luang Prabang este un fel de Sinaia, mai misto si foarte frantuzita. Pe langa muntii intre care se afla, orasul este situat pe malul Mekongului si taiat de un rau ce se varsa in marele fluviu.

Peisajul este frumos, orasul cochet si ingrijit. Din nou gasesti multe boutique hoteluri, dar atentie mare, este mai mereu fully booked, iar preturile sunt chiar usturatoare, intre 50-100 euro/noapte. Am ajuns seara tarziu si printr-un noroc chior am gasit camera la vreo 12 euro/noapte, conditii excelente. Trebuie rabdare daca vreti sa va cazati langa Mekong, sa explorati stradutele laturalnice.

Ca tot vorbeam de Mekong, sunt foarte multe restaurante si terase cochete si ... evident Beerlao

Apropos de restaurante si cluburi, recomand Utopia daca vreti sa savurati o bere intr-o gradina superba, admirand peisajul de mai jos...

Luang Prabang se viziteaza usor, o zi este suficienta. Amatorii de temple si procesiuni budiste vor fi in extaz, iar cei de shopping au la dispozitie piata de noapte. Se pot face numeroase excursii in zona, cu elefantii, pe biciclete, barci, sau propriile picioare. Am stat 4 nopti aici, granita cu Vietnam era inchisa, iar lenea laosiana ce ne-a cuprins de-abia ce ne-a permis sa facem o tura de o zi in jurul orasului.

Am luat la pachet cu biletul de autobuz spre Hanoi si o excursie de o zi pe Mekong, cu barca, la pestera Pak Ou, respectiv o tura la cascada KuangSi.

Tura pe Mekong este spectaculoasa (3 ore dus, 3 intors). Peisaje sunt frumoase si in plus poti sa iti faci o idee cum traiesc laosienii. De la calugarii budisti ce se plimba pe malul raului, pana la pescarii sau taranii ce cultiva orez...totul depinde de Mekong

Pestera Pak Ou adaposteste cu greu cateva mii de statuete cu Budha si cateva sute de turisti ce se calca in picioare..

Dar excursia merita, peisajul este frumos

Iar pe drum poti sa degusti un rice wine luat dintr-un sat specializat in productia de vin si whiskey local (foarte turistic insa)

Cascada KuangSi este spectaculoasa. Asta daca ai norocul sa te strecori printre sutele de turisti chinezi, sau australienii care se balacaresc pe jumatate beti in apa de un turcoaz fabulos...

Cam asta am reusit sa vad in Lao, in general chestiile turistice, motiv pentru care nu am fost asa de incantat. Laosienii sunt pe chill maxim, ceea ce inseamna no harassment si liniste si asta mi-a placut mult...

Prin sforaituri te abordeaza in Lao conducatorii de tuk-tuk, ... altiminteri atat de agresivi in restul Asiei

Luang Prabang este foarte curat si cochet, cafeaua laosiana este fabuloasa, alcoolul ieftin, Vang Vieng = Ibiza+Vama Veche x 1,000 => destroy si cu toate astea Lao a obtinut ratingul cel mai mic din cele 4 tari vizitate in tura asta. Probabil pentru ca nu are iesire la mare, iar destinatiile turistice sunt cu adevarat turistice. Cat despre peisaje si triburi locale, daca ai fost in Nepal spre comparatie, Lao nu se ridica la nivelul asteptarilor.

Din Luang Prabang am luat autobuzul groazei catre Hanoi, Vietnam, 28 de ore cosmar...dar despre asta in postul urmator

Thailanda 2012

2012-03-05T19:44:00.003+02:00

2011 a fost un an nebun...Sri Lanka si Thailanda in ianuarie-februarie, o tura de o saptamana in Suedia urmata de un circuit de 8 zile in nordul Italiei, Elvetia, Germania si Austria, pentru ca in octombrie sa fie China. Si cum calatorului ii sade cel mai bine pe drum, sfarsitul de an m-a prins fix in avionul spre Bangkok. De aceasta data am planificat o tura in insulele din sudul Thailandei, respectiv in Indochina (Lao, Vietnam si Cambodia).

Prima parte a povestii este dedicata Thailandei.

Am optat pentru Marea Andaman pentru ca acolo sunt concentrate toate insulele faimoase vazute prin filme (The Beach, Golden Eye) si pentru ca mi-a fost recomandata si Koh Lipe, cea mai indepartata insula din sud. Nu am avut facute din tara decat 3 booking-uri de hotel, pe cate o noapte, cand stiam ca ajung mai pe seara intr-o locatie (Phuket, Ao Nang), sau intr-o insula cu optiuni reduse de cazare (Koh Yao Yai). In rest program flexibil, pe principiul imi place raman, nu imi place, plec mai departe...

Am zburat din Bucuresti in Bangkok cu Turkish Airlines. Din pacate va recomand sa evitati aceasta companie (este o poveste lunga si o sa revin). Intrucat s-a nimerit sa ajung in Thailanda in peak season, 24 decembrie - 7 ianuarie, am optat sa imi fac din timp un booking de avion pe ruta Bangkok - Phuket. Biletul a costat vreo 90 euro si mi-a permis sa plec a doua zi din capitala Thailandei. Aici am stat doar o noapte pentru refacere si un scurt shopping de pe Khaosan Road : ceva haine de vara (am plecat cu foarte putine lucruri, hainele in Thai sunt foarte ieftine), repelent anti-tantari si evident bere...Chang

Zborul, cu destule zdruncinaturi, a durat sub doua ore. In Phuket, o insula mare cu peste 10 plaje, vanata de turistii rusi, germani si scandinavi, am optat sa fac un booking pentru o noapte in Khamala. Atentie, din aeroport cautati statia de taxi-uri. Particularii ofereau curse pana in Khamala cu 1,100 bahti fata de 500 cat am platit de la statia oficiala de taxi. Plaja in Khamala este draguta dar plina de sezlonguri. Statiunea aducea cu 2 mai, linistita, multe pensiuni noi. Am platit 50 euro pe noapte la Khamala Ice Beach Hotel (camere mari, moderne, chiar misto). Daca luam direct era mai ieftin cu 500 de bahti (vreo 12 euro)

Apusul era foarte frumos, iar cu batranul Chang alaturi si mai frumos...

Am stat doar o zi si o noapte in Phuket, stilul de statiuni comerciale si super-aglomerate cu rusi nu sunt pe gustul meu. Din Khamala am luat printr-un mic operator de turism biletele de ferry pana in Ao Nang cu taxi inclus. Totul cu 700 bahti. Atentie, Phuket este mare, iar taxi-urile costa destul de mult cam in orice directie. Am plecat cu un vaporas care ne-a dus in vreo 3 ore in Ao Nang Beach, provincia Krabi. Drumul a fost frumos, un prim contact cu ceea ce inseamna multitudinea de insulite spectaculoase din marea Andaman. Ao Nang este un oras/statiune ce se intinde de-a lungul unei plaje lungi, cred ca are vreo 10 km. De la pierr la hotel transportul este gratuit in niste van-uri cu remorca. Cazarile sunt pentru toate buzunarele, restaurantele la fel. Am stat in prima noapte in Queens Bay Resort, un hotel de 5 stele, camere huge, elegant, dar cam obosit de vreme. La 60-70 euro exista optiuni mult mai bune, dar atentie, e un gamble sa nu faci booking macar pentru prima noapte. A doua zi m-am mutat intr-un hotel alaturat la 20 euro/noapte, conditii foarte decente. Plaja in Ao Nang nu mi-a placut. Foarte ingusta, aproape de sosea si bineinteles sufocata de turisti si localnici. Ne-am reintalnit cu niste prieteni din Romania care ne-au recomandat la randul lor Koh Lipe. Am stat doar doua nopti in Ao Nang, scopul fiind sa vizitam celebra plaja de la Railay. Un golf frumos, o plaja cu nisip dragut, atmosfera boema, dar foarte, foarte multi turisti.

Seara plaja se golea, hoardele de turisti se intorceau cu barcile lungi cu motor in Ao Nang (100 baht cursa)

Oarecum dezamagit de Ao Nang m-am indreptat spre Koh Lipe. Un drum de 4 ore cu un microbuz pana in Pakbara urmat de doua ore cu un speed boat pana la insula. Pe drum vezi cateva insule, adevarate bijuterii , pe langa Ko Tarutao. In Koh Lipe nu exista un port sau un debarcader in adevaratul sens al cuvantului.

Din speedboat debarci pe un mic debarcader ce pluteste la vreo jumatate de kilometru de plaja, de unde te cocoti cu tot cu bagaje in lungile barci cu motor manevrate cu maiestrie de localnici, urmasii celebrilor tigani ai marii..

Koh Lipe este superba. Prototipul insulei din paradis cu nisipul fin si alb ca faina si marea de un turcoaz transparent de-a dreptul incredibil...

Dar cum nicio poveste frumoasa nu are in fapt un happy ending in ceea ce priveste turismul, Koh Lipe incepe sa aiba soarta celorlalte insule thailandeze. Secretul hippiotilor ce se bucurau in liniste de aceasta insula minunata nu a mai putut fi pastrat, iar lacomia a invins. Localnicii au vandut cam tot ce se putea vinde mai pe nimic, iar acum s-au construit (si procesul continua) resorturi langa resorturi, o multime de restaurante, etc...Remember Vama Veche ? Plaja sudica a insulei (Pattaya Beach) este deja sufocata, cea nordica este mai aerisita si linistita. Anyway, nu era in niciun caz asa de rau ca in celelalte insule din Thailanda in care fusesem pana atunci. All in all, a fost super in Koh Lipe.

Seara pe plaja se iveau restaurante cu mese unde, la lumina lumanarii si la doi pasi de mare, puteai sa savurezi peste si fructe de mare proaspete, facute la gratar. 1 kilogram de Jack Fish facut la gratar costa doar 200 baht (putin peste 20 lei). Cazarea la Mali Resort, intr-un bungalow de piatra aflat la vreo 30 de metri de mare, a costat cam 1,200 baht si a fost ieftina pentru standardele din Lipe. Cele mai ieftine bungalowuri erau pe plaja nordica, 700 baht, iar cele mai scumpe, intr-adevar superbe, costau cam 80 euro/noapte.

Dupa vreo 5 nopti in Koh Lipe ne-am urnit cu greu si cu parere de rau spre urmatoarea destinatie : Koh Phi Phi. Am luat un speed Ferry care a costat mult, 1800 bahti si care ne-a dus la destinatie in vreo 6 ore. Drumul din nou foarte frumos.

Koh Phi Phi a fost cam de Kha Kha daca ma intrebati. Sufocata de turisti, de hoteluri, discoteci, barci, etc, ceea ce a fost odinioara o bijuterie acum este in fapt o mare discoteca in aer liber.

Sau asta este impresia pe care am avut-o dupa o noapte in care celebrele buckets of joy m-au rapus spre dimineata. In ziua urmatoare am vizitat the Monkey Beach, unde daca iti place sa fi agresat de maimutele infometate o sa te simti in elementul tau. Dar scopul turei de jumatate de zi a fost sa ajungem la celebra The Beach din filmul cu acelasi nume...ah, tura a costat 400 bahti si am stat ingramadit cu alti 20 de turisti intr-o barca. Un private boat costa 1200 bahti si este la dispozitia ta pentru intreaga zi. Daca mai gasesti vreo 4 persoane sa te lipesti go for it ! Dupa cateva ture prin niste lagune dragutele am ajuns la faimoasa the Beach. Nice, dar din nou plin de turisti !!!! Din fericire la plecare ne-am lipit de un private boat si am putut pleca dupa asfintit. Intr-adevar cand zecile de barci dispar, laguna este superba.

Se poate sta peste noapte, la corturile padurarilor cred, aranjamentele trebuie facute din timp. Daca ai timp si bahti este recomandabil sa ramai o noapte, apusul si rasaritul fac toti banii. The Beach nu a fost insa cel mai frumos loc vazut in Thailanda.

Din Phi Phi am plecat spre Phuket (300 baht cu ferry, 2 ore) si spre ultima destinatie in care speram sa gasim liniste, sa nu vedem turisti si sa ne reincarcam bateriile dupa ceea ce s-a dovedit a fi o tura destul de obositoare prin insule.

Locul se numeste Koh Yao Yai, este o insula in apropiere de Phuket. Surprinzator nu este prea dezvoltata din punct de vedere turistic, sunt cateva plaje si resorturi rasfirate prin colturile insulei. Localnicii sunt musulmani si poate de aceea turismul nu s-a dezvoltat aici asa mult...nu exista baruri, discoteci si alcool pe insula. La resortul unde am stat, Yao Yai Resort, am platit vreo 45 euro pentru un bungalow de lux cu vedere la mare (la vreo 20 de metri de plaja). TV, aer conditionat, toate conditiile necesare. In total vreo 15-20 de bungalowuri, 30 de turisti, un restaurant si o plaja de vreo 3 kilometri doar pentru noi...Paradis !!!

Activitatea se desfasura in felul urmator.

De dimineata pana la pranz : hamac

Pranzul il luam in sat la Heimat Gardens, la cateva sute de metri de resort. Era mai ieftin si mai bun decat la Yao Yai Resort.

De dupa-masa pana seara : hamac si admirat superbul asfintit.

Leneveala a fost intrerupta doar de o tura de o zi, organizata prin cei de la resort, in Phang Nga (East). A costat 1200 baht. Cu un jeep ne-am deplasat in partea nordica a insulei unde, de la un mic debarcader (aici sosesc ferry-urile din Phuket si barcile din Yao Noi), am plecat sa vizitam insulele din Phang Nga. Sunt doua tururi, cel din Vest spre celebra insula James Bond si cel din Est spre care am optat noi. Peisajul este divin, sute de insule, in fapt mici munti, se inalta din mare.

Unele din aceste insulite ascund lagune superbe

Excursia in Phang Nga s-a incheiat pe o insulita, unde am prins ultima raza de soare, urmariti de o super-furtuna.

Ca tot povestesc de aceste long tails boats, inevitabil o sa te faci leoarca in aceste barci. Recomandare, mai ales daca aveti camere foto, video, cumparati un sac impermeabil Ocean Pack (sau alt brand), se gaseste pe toate drumurile in Thailanda, mi-a salvat aparatul foto si actele in mai multe randuri. Turul a mai cuprins vizitarea insulei Yao Yai (exotica, se spune ca este singurul loc din Thailanda unde poti sa vezi cum traiesc localnicii cu adevarat) si a unor plantatii de cauciuc. Go for it, merita banii.

Anyway, dupa cateva zile in Koh Yao Yai m-am reintors in Phuket de unde am luat avionul inapoi spre Bangkok.

Referitor la opinia mea din acest post legata de insulele din Thailanda. Sunt un backpacker si un vamaiot din vechea garda (Vama aia cu adevarat veche, in care mergeai doar la cort, stateai in fundul gol si te puneai in cap pe plaja, langa un foc, cu o chitara in mana). Ca atare, ce imi displace mie poate sa placa multora. Insulele si turismul in Thailanda sunt cu mult, mult, peste tot ceea ce stim noi ca inseamna litoral in Romania si cu mult peste toate locatiile din Europa. Nu este de mirare ca milioane de turisti se indreapta anual spre plajele thailandeze. Asa ca daca vreti un hotel de 5 stele, plaja si o apa superba, Thailanda este acel loc. Daca vreti cazari ieftine, spirit boem, plaja si o apa superba, Thailanda poate sa fie din nou acel loc. Cele 3 saptamani petrecute aici m-au costat undeva pe la 1,100 euro (fara viza si bilete de avion). Atentie, deplasarea dintr-o insula in alta si transportul, desi ieftin luat in ansamblu, se aduna si va insuma cateva sute de euro (am estimat ca in taxiuri, feriboturi, barci si tururi s-au dus aproape 200 euro, fara sa mai pun la socoteala si avionul pana in Phuket). Altfel insa, nu am stat in cazari sub 3 stele, hell, am stat si la 5 stele. Daca am compara cu Romania, Thailanda este mai ieftina si cu multe, multe, multe, multe, multe, multe clase peste. Am zis de foarte multe ori cu multe clase peste ?

A urmat o luna in Indochina, in Lao, Vietnam si Cambodia...In curand si restul povestii pe blog, laolalta cu mai multe fotografii.

Made in China II - backpacking

2011-11-01T11:13:00.000+02:00

Dupa prima saptamana de huzur in Shanghai, Ritz Carlton hotel de 5 stele, ghid, sofer, restaurante si cluburi fancy, au urmat 8 zile cu rucsacul in spinare, avand un obiectiv clar, Marele Zid chinezesc. Mi-am propus sa vizitez cele 7 noi minuni ale lumii si iesirea in China a insemnat cea de a doua reusita si implicit bifarea Asiei (dupa Taj Mahalul vizitat acum 3 ani). Mission accomplished, next South America

Din Shanghai am pornit spre Beijing luand un tren de mare viteza (croaziera 300 km/h, gara arata ca un aeroport iar trenul ca un avion). Am facut doar 5 ore, mai rapid si ieftin decat daca am fi optat pentru un avion. Am facut booking din Romania cu vreo zece zile inainte. In ciuda infrastructurii feroviare excelente, cererea de bilete este uriasa. Am apelat online la o agentie cu referinte bune, http://www.chinatripadvisor.com, biletele au costat 220 usd dus-intors si mi-au fost livrate la hotelul din Shanghai. Pentru cazarea in Beijing am optat tot pentru un booking online (era necesar pentru viza) si bine am facut. Spre deosebire de alte metropole asiatice care au cartiere turistice unde ai multe optiuni din care poti alege la fata locului (gen Khaosan Road in Bangkok, Thamel in Kathmandu sau Paharganj in Delhi) in Beijing cazarile sunt imprastiate prin tot orasul iar distantele sunt foarte mari. Asa ca am optat pentru King Park View Hotel, chiar in spatele Orasului Interzis si la 10 minute de mers spre Nanluogu Xiang. Pretul prin booking.com (aprox 25 euro/noapte) era la 1/3 din cel afisat la receptie iar camera absolut decenta.
Prima zi a fost dedicata, evident, pietei Tiananmen si Orasului Interzis.

Piata este o monstruozitate comunista ...cunoastem. De remarcat sunt insa cele doua porti ramase din vechiul Beijing. Merita vizitate si te conduc pe o pietonala frumoasa, Qianmen Dajie, plina de magazine si restaurante.

Orasul Interzis este imens, necesita un minim de 4-5 ore pentru vizitat. Evident este plin de turisti, 99,99% chinezi

La o populatie de 1,3 miliarde, cu o crestere economica extraordinara, nu este de mirare ca turistii straini nu se vad in Beijing. Pentru majoritatea chinezilor din restul tarii vizitarea pietei Tiananmen si a orasului interzis este probabil cel mai important moment al vietii...
Orasul Interzis, in masura in care ti-l poti imagina fara turisti, este impresionant. Atat prin dimensiuni cat mai ales prin solemnitatea, putin caracteristica feng shui-ului chinezesc. Lipseste vegetatia, iar conform explicatiilor de pe audiobook, date intr-o caraghiosa romana stalcita, scopul era chiar impresionarea supusilor prin solemnitate.

Altfel, complexul adaposteste o superba gradina la iesire. Arhitectura este insa repetitiva si relativ austera daca am compara cu palatul regal din Bangkok. Intrarea a fost 40 yuani si face toti banii, cap coada.
Mult mai pamantesc, dar si mai frumos este The Summer Palace. Am folosit metroul pentru a ajunge in nordul Beijingului (orice calatorie este 2 yuani) unde la intrarea in palat, in fapt un imens parc care se intinde pe mai multe hectare, esti intampinat de varianta in miniatura a unui water village

In nebunia care este Beijing, palatul de vara este o oaza de verde si de aer curat. Pe un munticel se afla un templu budist care iti ofera o frumoasa priveliste catre un lac imens (pe care poti lua tot felul de ambarcatiuni pentru a explora intregul parc)

Toata povestea vizitarii palatului iti fura cu usurinta o jumatate de zi, cel putin. Merita insa.
Am evitat excursia pe Marele Zid in timpul weekend-ului cand este foarte aglomerat si am optat pentru vizitarea unui templu taoist si a celui dedicat lui Confucius.

Aflat pe Guozijian Jie, la o aruncatura de bat de mai celebrul templu budist Lama, acest asezamant dedicat lui Confucius se afla intr-un superb hutong plin de magazine de suveniruri si ceainarii. Templul adaposteste o serie de statui ale lui Confucius si gazduieste un foarte frumos spectacol artistic. In plus nu este prea vizitat si are o arhitectura chinezeasca autentica, spre deosebire de templele budiste

The White Temple este oarecum similar. Putin vizitat, arhitectura traditional chinezeasca si evident zeitatile sunt 100% autohtone. In rest, calugarii taoisti, exceptand imbracamintea lor traditionala, nu se deosebesc prea mult de restul tagmei, mai baga un ping-pong, mai dau un telefon...

Anyway, de vizitat.
Punctul culminant a fost insa marele zid.

Care chiar e mare si are talentul sa scoata untul din tine..

Am optat pentru partea cea mai spectaculoasa si dificila din toate punctele de vedere, portiunea intre Jinshanling spre Simatai, 6 kilometri de urcat si coborat permanent...

Aflat la distanta mai mare de Beijing (2-3 ore cu masina) si mult mai dificil de strabatut (sunt portiuni in ruina), zidul este evident mai putin vizitat aici. Excursia a costat 280 de yuani (aprox 45 usd). Peisajul si privelistile sunt de vis. E bine sa aveti un windstopper si incaltaminte cu aderenta buna.
Back to Beijing. Un must see sunt hutong-urile unde poti vedea adevarata China. Nanluogu Xiang este cea mai celebra straduta aflata in asemenea hutong-uri, evident totul este comercial, multe magazinase scumpe, restaurante si baruri trendy

O bere este in bar cam 20 yuani (3-4usd), 5 y la magazin. O masa la un restaurant costa intre 60-100 yuani (10 - 18 usd). Pe strada mancarea este mult mai ieftina (1,5 lei pentru 3 frigarui). Ca tot vorbim de restaurante, musai pentru Beijing este sa incerci rata de Peking. Sunt putine restaurante traditionale, am optat pentru Quanjude Roast Duck Restaurant aflat pe Qianmen Dajie. Am stat la ditamai coada intrucat restaurantul este luat cu asalt de chinezi.

Meniul costa cam 50 usd si implica o rata intreaga care iti este adusa la masa si transata in fata ta. Delicioasa. Resturile ratei se vand in fata restaurantului, chinezului de rand, la un pret evident modic.
In mare cam asta a insemnat o saptamana de Beijing, unde cum necum am fost nevoit sa scot din buzunar cam 800 euro (incluzand biletele de tren si cazarea).
Alte chestii de stiut:
Nu va puneti mari sperante in internet cafe-uri, sunt foarte putine cele accesibile strainilor, no facebook sau youtube. Atentie maxima la trafic, desi nu atat de haotic ca in restul Asiei, prioritate au autobuzele, taxi-urile, masinile, scuterele electrice, biciclistii si abia intr-un final pietonii...chiar daca stopul arata verde pentru acestia din urma. Negociati puternic la cumparaturi (nu dati mai mult de 1/3 din pretul cerut). Este foarte curat, incredibil de-a dreptul, probabil ca gunoierii si maturatorii reprezinta cea mai numeroasa bransa profesionala din China

Pana si chistoacele sunt culese de principalele bulevarde, chiar si in mijlocul unui trafic infernal

Beijing este o destinatie cheie pentru vizitarea Chinei, nu doar ca principala poarta de acces sau pentru proximitatea fata de Marele Zid ci si pentru ceea ce ofera orasul. Foarte multe lucruri faine de vizitat, contrastul intre nou si vechi, temple, baruri, restaurante, ai o oferta completa care necesita o sedere de cel putin o saptamana.
Ce mai este de spus despre chinezi. Mi s-au parut foarte asemanatori romanilor (nu doar pentru ca la noi majoritatea oamenilor poarta haine made in China) prin stilul galagios si de multe ori mojic. Intotdeauna un chinez o sa iti sara in fata la usa liftului sa ti-o ia inainte, sau nonsalant o sa iti umple cu sarsanalele lui bancheta ta si o sa iti sugereze sa iti tii tu bagajele pe jos...In rest sunt mandri si foarte orgoliosi. Faptul ca tara a devenit o mare putere economica se reflecta si la nivelul ultimului individ, chiar daca nu are bani sa treaca strada.
Tinerii incearca de zor sa copieze valorile occidentale

batranii isi vad linistit de treaba lor si inca il proslavesc pe Mao

iar tinerele cupluri incearca sa-si faca un rost in viata. Iar barbatul aflat la mare pret in China este cel care are succes, aka bani si mercedes. Si daca partenerul nu se califica financiar, panica e maxima, cum si-a dat seama si tanara din imagine

what do you mean no Mercedes ?

Bottom line, cel putin Beijing si Marele Zid merita o excursie in China. Si pentru incheiere, un slogan mobilizator din inima Beijing-ului

Made in China I by Japan (Tobacco International) aka Camel

2011-10-29T03:42:00.001+03:00

Because I've meet a bunch of nice people from all over the world I will write this post in English. So pardon my French and use google translator for my shakespearian English. First of all, how I end up in China…I was lucky-lucky. I’m a smoker and I end up winning a trip to Shanghai offered by Camel (JTI).

This is not a paid advertising material and if any of you don’t smoke, good for you, save your breath and don’t comment here about what’s good or bad with the tobacco industry. Coming back, there is karma. I won this trip but after that I lost an airplane ticket to Bangkok, thanks to the shitty website and policies of Turkish Airlines. Don’t use them, they suck big time. Anyway, back to Shanghai where I arrived after a long flight (2.30 h to Amsterdam and 10.30 hours to Shanghai). KLM still rules so the flight was ok.

Day 1

The guys from Camel meet us with a first surprise, a chinese traditional medicine foot massage. Different than the Thai foot massage, the chinese version is more soft, relaxing and precise, it was good and I will come back on this subject. From the massage we jumped directly in some old motorcycles, the Chinese version of the Russian version of the Germans BMW, .. don’t ask.

An excellent dinner at the Xian Nan Guo restaurant (100 usd for 6 persons) was followed by a short nap in the huge bed of my room at the Ritz Carlton…before the first party of the week. It was a full, intense 1^st day of discovering Shanghai and partying hard.. I needed the endurance of a Camel but thanks god, I’m forever young..

Day 2

It was a big and pleasant surprise for me. A meeting and a photo session with Sun Jun, a famous Chinese fashion photographer.

The meeting took place on the outskirts of Shanghai in the Yuyuan park with some beautiful gardens, a real example of the Chinese feng shui. The result of the photo session conducted by Sun Jun is this.

I took my time to shoot some Chinese models in the set up and the result is here.

Dinner was at Maya, a Mexican restaurant in a residential area of Shanghai where the expats are keeping the place alive. Good food and lots of marguerita helped us taking a short walk on the Bund by night. A must see, go no later than 10 pm so you can catch all the lights on the skyscrapers.

It seems that the cost of illuminating the buildings each night is around 150,000 usd / night. The night ended in Muse, one of the most famous night clubs in Shanghai. A White Russian was 55 RMB (8 usd), no entrance fee. The club was nice but I’ve seen a lot of show off and therefore the atmosphere was so and so. The Bucharest student clubs are still kicking ass..:-)

Day 3

I never heard before of GodsKitchen and their DJ/clubbing concept but the venue where the Camel guys took us to learn how to mix and turn off and on some lights (aka VJ-ing) was really cool. It seems that our teacher, Paul Thomas, was a famous DJ but how I told him….Oh my, oh my, Rock&Roll will never die ! And as you can see he was thrilled singing with me, no need for the DJ set

Day 4

China has a tradition regarding the bicycles, many chinese are using them. So I tried to paint in black a chinese bicycle but I had a big problem. The bicycle was already black. And that was good, like a Harley Davidson commercial says, we believe in wearing black because it doesn’t show any dirt or weakness. So my Trekk orange bike will have a black (and some silver as my signature) chinese brother.

Day 5

Kung Fu lessons at a famous tea house in Shanghai! Being a happy hippie hipster, I choose to enjoy shots after shots of…Jasmine tea J and leave the fighting to others

In the evening, Karaoke! Oh boy, I rule ... by sucking if I can say so… The duet with a chinese pop star, her soft voice and my metal growl was so painful to hear that everybody said I could easily and successfully compete in one of our shitty TV shows…only if I stop..

STOP ? NO WAY MAN !!!

Day 6

We choose to visit a water village, Zhujiajiao, near Shanghai (1 hour driving). It was the Chinese version of Burano, the small island near Venice. Definitely deserves a visit.

In the evening the grand finale, a farewell party with all the winners in The Mint Club (amazing view from the rooftop), the agencies and the Camel guys.

It was an extraordinary experience and as an advertising professional I can say that I was impressed by the creativity and the effort shown by Camel and their agency.

A few words about Shanghai:

It’s amazing what the Chinese did in 20 years. Shanghai is a vibrant city, a lot of skyscrapers, state of the art technology and definitely a lot of megalomania.

The new coming global power which is China flexed its muscles and showed to the world what can do. In front of the Bund where all the western buildings from the colonial era are a reminiscent sign of the past, the chinese built an amazing financial center with some crazy skyscrapers.

The contrast is amazing but also relevant, a clear message to the rest of the world.

The French concession is a green classy and beautiful neighborhood. A lot of restaurants, nightclubs, shopping malls and an excellent subway network, all these are making Shanghai the symbol of the future China.
The city deserves a 3 day visit but no more than that is necessarily. As a backpacker, pay attention to the accommodation, it’s not cheap.
Honorable mention : The Lost Heaven restaurant, the bazaar near Xintiandi (don't do shopping or eat there), obviously The Bund, the Art galleries at M50, Yueyang Hotel, French Concession, Noodle Bull and Hot Pot restaurant, the Old Town (bargain hard for shopping, pay no more then 1/3 from the asked price)

Regarding the real China and travel tricks I will give more details in the next post dedicated to Beijing.
PS : all the credit for the pictures in this post goes to the Camel team of photographers

Top 10 locuri vizitate

2011-08-25T11:52:00.135+03:00

Top 10

1. Din toate tarile vazute Nepalul este primul in top pentru diversitatea culturala si pentru peisajele la fel de variate, de la jungla pana la varfurile inzapezite ale Himalayei. Oamenii sunt de asemenea deosebiti iar din punct de vedere financiar Nepalul este foarte accesibil

galerie foto nepal

2. Tibet
Peisajul care iti taie rasuflarea. Platoul tibetan nu are nicio legatura cu planeta asta. Oamenii sunt extraordinari

galerie foto tibet

3. Nordul Italiei & Elvetia
O pleiada de orase superbe, Venetia, Verona, Padova si peisaje de vis atat in Italia (muntii Dolomiti) cat si in Elvetia

galerie foto Nordul Italiei & Elvetia & Germania & Austria

4. Sri Lanka
Pentru ca o insula atat de mica iti ofera atat de mult : situri Unesco, varietate culturala si religioasa de la budism, hindu la crestini si orase coloniale. Pentru ca plajele sunt virgine si sunt la 4-5 ore de mers distanta de munti unde poti innopta intr-o cabana elvetiana condusa de un singhalez rasta. Pentru ca ananasul iti cade in cap la propriu si pentru ca nu exista hartuiala din India

galerie foto Ancient cities & hill country, respectiv plajele din sud

5. Tarile scandinave. Pentru ca acolo ma simt ca acasa si pentru oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut. Pentru ca rock-ul e la putere, iar supa de somon este senzationala

galerie foto Stockholm, Copenhaga si sudul Suediei si Helsinki

6. Thailanda. Pentru ca de-abia astept s-o descopar si pentru ca stiu ca va urca in top. Pentru ca thailandezii zambesc mereu si sunt prietenosi. Pentru ca Bangkok este un oras nebun si superb. Pentru ca desi are o infrastructura excelenta, vechiul convietuieste perfect cu noul. Pentru mancare, pentru the buckets of joy si pentru cursa vietii intr-un tuk-tuk de formula 1

galerie foto Bangkok

7. India. Pentru mancare. Pentru tigri. Pentru templele jain. Pentru Rajahstan. Pentru chill. Pentru ca este imensa si atat de variata. Pentru ca ofera atat de mult si cere atat de putin inapoi

galerie foto India

8. Istanbul
Pentru ca este un oras incarcat de istorie. Pentru ca turcii sunt prietenosi. Pentru salata cioban de la restaurantul Doi Doi, pentru cluburile din Galata...

galerie foto Istanbul

9. Barcelona
Pentru ca am stat o saptamana si stiu ca ma voi intoarce. Pentru arhitectura, sangria, barceloneta, spirit boem si chill in inima Europei.

galerie foto Barcelona

10. San Francisco
Pentru ca Frisco pastreaza spiritul hippie. Pentru orasul frumos. Pentru diversitate. Pentru ca America este o alta lume

galerie foto US

Photo session in Shanghai

2011-08-25T11:41:00.003+03:00

Creta

2011-08-25T11:29:00.068+03:00

Creta este o destinatie super daca vrei ca timp de o saptamana sa te bucuri de plaje superbe, trekking in munti si sieste la drumul mare.

Am zburat cu un charter in Heraklion, actuala capitala a insulei, de unde am luat un autobuz catre Chania. Drumul de vreo 3 ore, pe marginea tarmului marii, a fost pitoresc. Creta este o insula relativ mica care insa are din toate cate putin. Dealuri cu maslini, vai aride, munti, plaje si o mare de un albastru fabulos.

Chania este supranumita mica Venetie si nu doar pentru ca pe vremuri asezarea a fost chiar o colonie venetiana. Orasul vechi are aceleasi strazi inguste si aceeasi arhitectura ca sora mai mare din Italia.

Lipsesc doar canalele si podurile in centrul istoric, dar exista nenumarate mici restaurante care fac ca stradutele inguste sa fie la fel de aglomerate ca cele din Venetia.

Orasul vechi se sfarseste intr-un superb golfulet, plin de restaurante sau baruri, unde poti savura in liniste un cocktail. Ca tot vorbeam de restaurante, bucataria cretana este excelenta, salate, peste, totul este fresh. Iar daca iti doresti ceva mai consistent poti oricand sa alegi ceva din bucataria turceasca, asimilata si ea in Creta.

Restaurantul meu preferat era chiar vizavi de cladirea in care eram cazat. Avea doar 5 mese, din care trei erau improvizate chiar in sufrageria casei in care locuia un cuplu mai in varsta de cretani. Super gustos tot ce gatea batranica! Mentionand de cazare, daca alegeti sa vizitati Creta nu optati pentru Heraklion sau hoteluri si resorturi. Am inchiriat un apartament intr-o casa venetiana de pe la 1500, chiar in inima orasului vechi, pentru vreo 40 euro/noapte. Exista cateva asemenea vilisoare care duc ideea de confort si romantism la maxim (intr-una din ele sareai din pat direct in jacuzzi). Cat despre apartamentul nostru avea tot ce trebuie, inclusiv o masuta si doua scaune la intrarea in cladire, ceea ce iti permitea sa iti faci o siesta linistita de dupa-masa cu un pahar de rachiu in fata, in cel mai cretan mod cu putinta. Asta m-a surprins in Creta, nimeni nu parea sa munceasca. Cum se facea ora pranzului, cretanii se adunau la terasele de pe marginea marii cu un rachiu in fata si in liniste se holbau la mare...si se tot holbau cu orele, de parca nu mai vazusera marea in viata lor! Asta daca nu cumva adormeau la mentionatele masute cu scaunele din fata caselor lor.

Nu a fost deloc greu sa adopt modul de viata cretan, cu motaiala de rigoare, in strada sau pe una din terasele de pe plaja. Cumva nu este greu de inteles de ce admira atat de insistent cretanii marea....este de un albastru fascinant. Si ca tot vorbesc de mare, Chania are o plaja maricica, iar diving-ul e un must, fauna cata vrei, apa de o curatenie si transparenta incredibila.

Spuneam insa ca in Creta poti sa faci si trekking in munti. Din Chania am luat de dimineata un autobuz spre Omalos, de unde la cativa kilometri de mentionata localitate incepe parcul natural Samaria ce gazduieste cele mai inguste chei din Europa. Traseul, de vreo 15-18 km nu necesita echipament special, ci doar un minim de conditie fizica si multa apa. Este foarte spectaculos, in anumite portiuni cheile se ingusteaza pana la 2-3 metri, iar peretii din jur se inalta spectaculos cateva sute. Tot efortul se incheie in cel mai spectaculos mod cu putinta, din muntii de peste 2000 m ajungi direct intr-un golfulet spectaculos, ce gazduieste o minuscula statiune Ag Roumeli, cu vreo doua hoteluri si un restaurant

Desi plaja era pietroasa, la Ag Roumeli am vazut cea mai spectaculoasa apa, un albastru de un cristalin incredibil. De aici returul catre Chania l-am facut cu un mic feribot, Roumeli este accesibila doar pe apa.

Bottom line, pentru o saptamana Creta este o optiune excelenta in care poti sa chill & romance la greu in Chania, sa faci trekking in munti, diving si sa savurezi o bucatarie excelenta. Pentru Chania este recomandabil sa cautati cazare in orasul vechi cu ceva vreme inainte, orasul este invadat in plin sezon de turisti britanici sau germani

Barcelona

2011-08-25T11:29:00.008+03:00

A trecut ceva vreme de cand am fost in Barcelona, asa ca acest mic material nu o sa se axeze pe chestii prea practice, ce sa vizitati, unde sa stati, etc. Oricum exista nenumarate resurse pe care le puteti accesa online pentru sightseeing si optiuni de cazare, transport. Sa spun mai intai ca am stat o saptamana si nu a fost suficient sa vizitez tot ce era pe lista de must see, orasul este cea mai mare metropola situata la Marea Mediterana. Marele avantaj a capitalei Cataloniei este faptul ca iti ofera foarte multe chestii de vizitat si in acelasi timp este si unul din locurile unice de chill din Europa, cu plaje, mare, iarba, sangria, in fine, tot pachetul. Pe scurt ai ce vedea si apoi poti sa stai linistit la plaja sa iti tragi sufletul.

Plajele sunt cam aglomerate, apa nu e tocmai cea mai cristalina, oricum totul este de 10 ori mai bine decat pe litoralul romanesc. Seara sunt tot felul de party-uri, lumea e bine dispusa spre completely stoned

Fara sa fie foarte scumpa, Barcelona este o optiune excelenta pentru toate bugetele. O masa copioasa la restaurant te duce la nu mai mult de 30 euro persoana (se poate si cu 10). Sangria nu e scumpa, iar daca totusi ai limitari bugetare poti oricand sa iti cumperi bunataturi de la patiserii si din supermarket-uri si sa bei pe plaja o bere adusa la pachet.

Partea cu vizitatul e cea mai complicata si nu pentru ca transportul in comun ar ridica probleme. Metroul si autobuzele te duc oriunde, motiv pentru care merita cumparat acel full touristic pass de o saptamana. Problema vine din faptul ca sunt foarte multe obiective turistice imprastiate prin oras. Si peste tot sunt cozi gigantice.

Singurul obiectiv pe care l-am vazut in mai putin de 10 minute a fost casa Batlo.

Si asta ne aduce evident la Gaudi...Toate chestiile facute de omul asta, de la Sagrada Familia, la parcul Guell si celelalte merita vazute.

Sunt insa si multe alte chestii misto in afara de Gaudi. Evident cartierul gotic care este superb si in care evident m-am ratacit pe stradute pentru a descoperi o salvatoare carciumioara, paradisul paunilor, sangria, punkereala si aer conditionat

Rumbla, mult cantatul bulevard te duce spre statuia lui Cristofor Columb de unde se poate face o plimbare faina spre port. By the way, merita vazut Aquariumul.

Ascensiunea pe Montjuic ofera o super-panorama a orasului...dar mai bine va las singuri sa descoperiti Barcelona.

Cat despre cazare, am preferat sa stam intr-un cartier apropiat de Sagrada Familia, dar in afara zonei turistice, ceea ce ne-a mai oferit o ultima experienta misto, sa descoperim adevarata viata a barcelonezilor, sa mergem in piata, sa ajungem in ciurciumioarele de cartier la mic dejun, sau noaptea tarziu pentru o ultima bere alaturi de localnici..

Pe scurt e cel mai misto oras in care fost in Europa si iti ofera pachetul complet. Arhitectura superba, atmosfera boema, plaje, mare, o bucatarie fresh bazata pe fructe de mare, sangria chill, chiar tot ce iti doresti.
Nota 10 fara ezitare

Nordul Italiei, Elvetia, Germania, Austria

2011-06-27T17:06:00.007+03:00

Primavara asta am facut o combinata interesanta avand ca repere Venetia-Padova-Milano-lacul Como- Zurich-Munchen-Innsbruck-Verona. Am zburat in Venetia cu cei de la Carpat Air, totul ok, mai putin faptul ca m-au informat cu o zi inainte de plecare ca zborul retur a fost anulat...asa ca a trebuit, din fericire, sa imi prelungesc sejurul.
Sa revenim la Venetia... Am o vorba in care cred cu tarie : cine se scoala de dimineata este somnoros toata ziua. Nu sunt un early morning person, dar in Venetia nu am avut de ales. De ce au fost necesare asemenea eforturi epuizante ? Ei bine, celebra Venetie isi merita faima si atrage un numar urias de turisti. In timpul zilei este aproape imposibil sa savurezi cu adevarat acest oras superb. Valuri intregi de turisti sufoca stradutele, podurile, restaurantele...este un adevarat cosmar. Asa ca am fost nevoit sa imi dublez eforturile si sa ma scol cu noaptea in cap, sau sa raman noaptea tarziu prin oras. A meritat insa

Sa spunem intai ca Venetia se intinde pe 117 insulite. Zona centrala este locuita de vreo 50,000 de persoane la care se mai adauga inca pe atatia turisti...Ceea ce face ca toate poduletele si stradutele inguste sa fie extrem de aglomerate in timpul zilei.

panorama din turnul ce domina orasul din Piata San Marco

Increngatura de stradute, pasaje si canale face ca inevitabil sa te ratacesti...nicio problema insa....

cumva, toate drumurile merg catre piata San Marco, atractia principala a orasului

Merita vizitata atat basilica, cat si palatul Dogelui. Mi-a placut foarte mult modul in care utilul se combina cu placutul in Serenisimma Republica, iar resedinta sefului statului era in fapt palat, parlament, garnizoana si puscarie.
De turnul orasului am mentionat, este un must, ofera o panorama superba

inclusiv catre insula San Giorgio

Orasul este strabatut de canalul central, principala artera

Trebuie mentionat ca transportul in Venetia ofera doar 4 alternative : la pas, cu un vaporetto (autobuzele plutitoare), un taxi (salupe rapide) sau cu gondola.

Spre deosebire de Vaporetto care costa doar 15 euro de la aeroport in Piata San Marco (aproape 2 ore), un taxi este mult mai scump, iar gondola se duce la 80 de euro pentru jumatate de ora. Important sa negociati, gondolierul mi-a cerut initial 120 euro.

Si ca tot vorbim de gondolieri, acestia sunt doar italieni si sunt foarte mandrii de meseria lor

Chiar daca scumpa, o tura cu gondola face toti banii si daca nu ai alaturi consoarta, atunci o sticla de vin will do it..

Grand Canale vazut de la podul Rialto

Merita vizitat mai sus mentionatul pod Rialto in zona nordica a orasului (turul pe marele canal e un must) iar in zona sudica recomand cu multa caldura o plimbare pe stradute, canale si podulete catre Arsenal. Pe scurt spus, zona centrala trebuie batuta la pas, cu gondola si vaporetto, merita.

Bucataria italiana este buna, un must este insa tiramisu la cantina Americano din piata San Marco.

Vinurile sunt bune si ele, dar musai, repet, MUSAI, trebuie sa incercati spritz-ul (cel mai bun la aceasi cantina Americano). Reteta e simpla : 60 ml Campari, 30 ml Pinot Gris, restul soda, felii de lamaie sau portocale si cuburi de gheata.

Cateva detalii logistice. Hotelul a costat 85 euro/noapte in zona centrala langa Piata San Marco. Nu merita sa stai in orasul nou sau la periferii, este complicat sa faci naveta. Rezervarile online facute din timp sunt foarte importante, cererea este mai mare decat oferta. Aeroportul este mic si evident foarte aglomerat, este obligatoriu sa ajungi cu doua ore inainte.

Bottom line Venetia e superba, nu stiu daca exista un off-season pentru a-l vizita (nu prea cred), dar daca nu, ramane noaptea si dimineata devreme pentru a te bucura alaturi de localnici de un oras foarte fain...da, italienii ieseau ca disperatii la 7 dimineata sa isi plimbe copii, cateii sau sa faca piata. Nota : 9. Ar fi fost 10 dar jumatate din miliardul de chinezi se afla in Venetia...nu mai zic de restul natiilor venite in vizita. OVERCROWDED

Dar Venetia nu este tot. La cateva zeci de minute de mers cu vaporetto se afla insula Murano

care merita vizitata, atat pentru oraselul linistit, strabatut evident de canale..cat si pentru sticla de Murano

din care se fac prea-frumoase bijuterii sau, de ce nu, chiar si statui, lampadare sau orice iti mai trece prin minte

Din Murano este obligatoriu sa iei acelasi vaporetto (vreo 45 de minute) catre Burano. Surpriza maxima, aceasta insula mititica gazduieste o bijuterie de orasel, o explozie de culori...

in care poti sa vezi cum isi duc traiul localnicii

in cel mai linistit mod cu putinta..

Burano in mod special, a facut ca intreaga iesire de 3 zile in Venetia sa fie deosebita si overall rating-ul sa sara la un 9 plin, fara regrete. Toata povestea a durat 3 zile in Venetia si inca o zi este necesara pentru a te bucura de tura in Murano si Burano.

Din Venetia am inchiriat o masina (100 euro/zi) si am sters-o spre Padova. Orasul foarte frumos, din pacate am stat destul de putin iar centrul istoric gazduia un talcioc in toata regula, ceea ce mi-a cam taiat din entuziasm. Centru universitar mare, Padova e un orasel linistit, boem care cu siguranta necesita macar o zi full pentru vizitat

Din Padova ne-am repezit in Milano. Nu o sa insist aici, puteti sa cititi mai multe intr-un post mai vechi . Am ajuns seara la Lacul Como. Cazarea la un hotel de 4 stele cu vedere la lac, apartamanentul a costat cam 200 de euro (oopss).

Dealurile din jurul lacului erau impodobite de vile si hoteluri de lux (alde George Clooney are o vila aici). Iahturi si masini scumpe peste tot...dar intr-un final am gasit si o excelenta taverna locala unde am savurat un prosciuto cu pepene galben si o bere italiana de abatie foarte buna.
Din Como am trecut in Elvetia cu destinatia Zurich. Peisajul divin, Elvetia este superba...

Autostrazile impecabile, de remarcat insa obsesia elvetienilor pentru tunele, in prima faza aparent necesare, ulterior enervante de-a dreptul ... pana in Zurich ne-am viermuit pe sub pamant la greu. Probabil ca elvetienii s-au plictisit de atata banking, ceasuri si cutite asa ca ultimul hobby este construirea de tunele.

Zurich e un oras interesant, aerisit, imprejmuit de dealuri impadurite si bineinteles de lacul cu acelasi nume.

Orasul este taiat in doua de raul Limmat ce se varsa in lacul Zurich. Plimbarea pe pietonala paralela cu raul este placuta. Tot acolo se afla majoritatea magazinelor si restaurantelor.

Lacul Zurich este frumos, se pot face plimbari dragute cu tot felul de barcute. Preturile huge in Elvetia, am platit 45 de euro la un hostel studentesc iar o cina in 4 persoane s-a dus usor in 150 de euro, fara mari excese...Overall orasul merita vizitat pentru o zi, centrul istoric si lacul nu necesita mai mult de cateva ore.

Din Zurich am continuat drumul prin Elvetia, pana in Munchen. Nu prea inteleg de unde pana unde este Munchen-ul atat de apreciat ca destinatie turistica...centrul istoric este dragut, dar nimic iesit din comun

orasul in sine foarte cosmopolit si poate nu neaparat in cel mai bun sens...

Am savurat insa traditionalul ciolan asortat din plin cu bere la Hofbräuhaus, probabil cea mai celebra berarie din lume. Berea casei nu este deosebita (un plus pentru cea bruna si pentru halbele darnice), dar atmosfera si covrigii bavarezi fac din HB atractia numarul 1 a Munchen-ului, imho. Dupa o noapte petrecuta in districtul rosu al orasului, langa gara (multe hoteluri in zona, cazare f. ok la 70 de euro), am pornit spre Austria, cu destinatia Innsbruck. Din pacate a plouat torential, nu m-am incumetat sa imi scot camera foto. Orasul e frumos, dar nu si cand ai impresia ca Dunarea ti se revarsa din ceruri fix in cap. Ca atare nu prea pot spune multe, am totusi un feeling ca merita sa revin candva...

Drumul de intoarcere in nordul Italiei a fost superb. Castele, podgorii, totul incorsetat de falnicii Dolomiti, o bijuterie, nu altceva...Nordul Italiei este in mod cert obiectul unei vizite de 1 saptamana si necesita clar masina pentru flexibilitate..

Incheierea turului a fost pe masura. Verona mi-a placut la nebunie, are tot pachetul, stradute linistite, arhitectura superba si o multime de chestii de vizitat.

Trecand peste mitul Romeo & Julieta, tot centrul merita batut la pas, plecand de la piata Amfiteatrului (excelent conservat, se tin o multime de concerte acolo) pana hat dupa casa Julietei. Ca tot vorbim despre juna cu pricina, e o pierdere de timp sa te imbulzesti laolalta cu ceilalti turisti, tipa nici n-a existat, iar casa a fost aleasa de primarie candva secolul trecut ca si resedinta a imaginarului personaj. Verona necesita doua zile pentru vizitare. Atentie, ca si in Venetia, este bine sa faci rezervari din timp. Am stat la vreo 3 km de centrul istoric intr-un superb hotela de 4 stele, cu specific maghiar, la doar 90 euro camera single.

A fost un tur foarte reusit care se poate face in 8 zile (cu plecarea si retur in Venetia). Daca pleci din tara cu masina personala se poate face foarte fain, legat de Budapesta-Viena, sau prin Slovenia, banuiesc in vreo 2 saptamani. Venetia si Verona necesita booking facut cu destula vreme inainte, la fel si in Zurich pentru un cheap option.

Stockholm

2011-05-19T12:47:00.004+03:00

Acest post legat de iesirea in Stockholm din aceasta primavara o sa fie nitel diferit. In primul rand pentru ca am stat la Soile, o foarte buna prietena si un excelent fotograf. In al doilea rand scopul vacantei nu a fost in mod special turistic, cat mai mult acela de a merge la cateva concerte senzationale. O sa incerc totusi, pe cat posibil, sa dau si un sfat doua legat de vizitarea orasului. In primul rand, vremea poate sa fie foarte capricioasa in Stockholm...a fost soare si 20 de grade cand am sosit, pentru ca urmatoarele 3 zile sa ninga, sa ploua, iar noaptea sa fie un frig taios. Deci un wind-stopper, sau o geaca mai calduroasa e binevenita primavara.

Stockholm e cel mai mare si metropolit oras din Scandinavia, zona metropolitana cu tot cu suburbii se intinde pe vreo 6,000 kmp conform wikipedia. Si ca atare totul este aerisit, verde, suedezii stiu sa traiasca in armonie cu natura. Ah si sa nu uitam, orasul e spart in mai multe insule, canale

ca atare poti sa te dai in barci

sa tot treci de pe o insula pe alta

si sa te opresti sa faci o fotografie turistica pe pod, acting smart with the middle finger cum o face Dan, prietenul cu care am fost in acest turneu,

sau sa imbatranesti cu eleganta la o cafea urmarind

promenadele de pe cheiurile micutei insule, Gamla Stan, ce adaposteste orasul vechi

in care oras vechi, ce aduce cu cartierul gotic din Barcelona si ale lui stradute inguste, poti sa te intalnesti cu omul cu pantaloni rosii

pentru ca apoi in drum spre gara centrala

sa te alaturi unei parade hippie daca nu vrei sa marsaluiesti alaturi de comunisti de 1 mai, sau de ce nu...

poti sa faci poze alaturi de alti turisti la fanfara ce interpreteaza foarte "razboinic" hiturile de la Abba in curtea palatului regal

parcand lejer bicicleta intr-un spatiu amenajat (ca si in Copenhaga, am vazut mai multi biciclisti decat soferi)

pentru a alege unul din multiplele evenimente culturale care se intampla in Stockholm

si daca este vorba de muzica, atunci esti in aer, probleme mari de tot, intrucat nu este ziua sa nu fie cel putin un concert misto...si din pacate se mai intampla sa fie cate doua in acelasi timp, cum s-a intamplat cu Rush si Queens of the Stone Age...damn, i-am pierdut pe ultimii, dar Rush e Rush...

Si daca tot vorbesc de concerte, am fost la Roger Waters cu al lui turneu, The Wall, fucking amazing, dupa ce vezi acest eveniment unic, restul cantarilor par doar cantari.

Desi Rush a avut de asemenea o prestatie incredibila, cei 3 sunt instrumentisti extraordinari

motiv pentru care m-am etalat si eu pe strazile din Stockholm cu tricoul Rush (cumparat de afara de la bisnitarii locali sau din UK, ce vindeau un tricou cu 100 de coroane, cam 12 euro, fata de 35 cat era merch-ul oficial) alaturi de multi fani (peste tot vedeai tricouri cu Rush, canadienii au printre cei mai loiali fani din cati am vazut pana acum)

Si pentru ca orice concert trebuie stropit cu bere din belsug, e musai sa mergi la The Anchor, unde berea este doar 34 de coroane (cam 4 euro)

ca sa asculti rock sau sa intalnesti pe adevaratul Snoop Doggy Dog, varianta suedeza

inainte de a merge la un happening pentru cunoscatori la Golden Circle, unde in prezenta unor manechine imbracate in hainele originale, s-a pus inregistrarea unui concert Pink Floyd din 1968, tras chiar in locatie

in prezenta unei audiente restranse de cunoscatori

unde am avut deosebita placere sa il cunosc pe Nicklas Barker de la Anekdoten una dintre cele mai misto trupe de prog din ultima vreme

si tot turneul de concerte s-a incheiat apoteotic cu un gig Swans foarte intens la Hornstulls Strand (locatie cu un bar misto si o sala de concerte faina)

Recapitulare :

Stockholm este un oras foarte frumos, foarte scump si plin de happening-uri. Este important sa iti iei un 7 day pass pentru transport (cam 280 de coroane - 30 si ceva de euro) pentru a te putea deplasa eficient. O masa decenta in oras este minim 20 de euro, berile sunt in medie 6-7 euro (nu stiu cum pot sa traiasca oamenii astia intr-o tara in care dreptul constitutional de a te face praf este prohibitiv). Toata zona centrala se poate vizita la pas si este recomandabil sa o faci (arhitectura este frumoasa) se pot vizita muzee (Vasa museum ce adaposteste o corabie intacta de la 1600 e foarte misto, la Nordic museum s-a remarcat o expozitie de chiloti barbatesti, in rest chestii etnografice pentru pasionati) sau aproape de gara centrala se afla un mall cultural unde poti sa citesti o carte, sa asculti un vinyl sau sa vezi expozitii foto periculoase. In rest e de preferat sa vizitezi Stockholm vara.

Din nou o ultima mentiune legata de scandinavi. Sunt niste oameni deosebiti, foarte prietenosi. Asa ca thanks to : Soile, Nicklas, Anna Sofi, Tedy, Johanna, Findus, Kacper and to all the others dudes and dudetes I've meet

Thailanda - Bangkok

2011-02-14T02:01:00.006+02:00

Ultima etapa a vacantei a fost o saptamana in Thailanda. Dupa un zbor obositor noaptea cu Sri Lankan Airlines, anchilozat intr-o pozitie imposibila in avion, am ajuns la 5 dimineata in Bangkok. Aeroportul este foarte mare si bine organizat, cu toate acestea am facut pipi din greseala la doamne, spre oripilarea generala... Anyway am luat un taxi spre oras (cam 12 usd). Din aeroport o autostrada, cu 5 benzi pe sens, te duce chiar in centrul orasului. Numarul mare de automobile de lux (Toyota era un fel de Dacia), zgarie norii care straluceau in rasarit, m-au facut sa-mi dau seama imediat ca Thailanda nu are nicio legatura cu ce vazusem pana atunci in Asia. Am ajuns in Khaosan Road incarcat cu doi rucsaci, mort de somn si fara nicio idee unde sunt. Finally, dupa o ora de bantuit pe stradute m-am cazat la DD Inn. Hotelul, intr-adevar la mare cautare, datorita camerelor curate si a terasei cu piscina si saloane de masaj, avea dublele la 950 de baht (cam 30 usd) si single-urile la 750 (25 usd). In prima zi am reusit sa fur doua ore de somn la pranz si sa ma invart prin zona, pana au ajuns din Kuala Lumpur si cei doi prieteni ai mei. Cateva vorbe despre Khaosan Road, una din locatiile celebre pentru backpackersi, un fel de Paharganj in Delhi sau Tamel in Kathmandu. Fost cartier al aristocratiei thai, este aflat in apropierea Palatului Regal, intr-o zona cu stradute cochete pline de pensiuni, restaurante, pub-uri si magazine de suveniruri.

Strada de cateva sute de metri e un fel de bazar colorat, plin de comercianti, turisti din toata lumea, rasta, surferi, hipioti batrani, travestiti, cupluri de toate varstele, hipsteri thailandezi. Odata cu lasarea intunericului strada se transforma intr-o gigantica discoteca in aer liber..

Mancarea thailandeza este buna si foarte ieftina (cu 50 de baht - 5 ron) bagi un excelent noodle chicken phad thai, gatit instant pe strada. Mi-am luat in serios rolul de gurmand si am dat o mana de ajutor.

Anyway, prima zi a fost de chill cu beri Chang (excelenta, la fel si Singha, berile locale sunt mai tari si mai gustoase decat cele din Romania - costa cam 2,5 usd). Am incheiat cu mult shopping de tricouri intre 3-6 usd, evident trebuie sa negociezi la sange.

Totul este mai ieftin in Thailanda fata de Romania. Taxi-ul costa cam 1 ron kilometrul si este recomandat pentru deplasarile prin oras, tuktuk-ul este mai scump daca nu negociezi la sange, iar in trafic tuktucistii sunt absolut sinucigasi. Benzina este aprox 1 usd litrul, tigarile marlboro sunt 7 ron, etc.

A doua zi a fost dedicata Palatului Regal, un must see daca ajungi in Thailanda. Si intr-adevar, trebuie sa spun ca m-a dat pe spate, am vazut destule chestii misto la viata mea, dar palatul asta este extraordinar.

Ideea de baza este sa il poti vizita la deschidere, pe cat posibil, pentru a evita marea de turisti.

Complexul este impartit in doua zone mari, primul construit in jurul celebrei Wat Phra Kaew ce adaposteste celebrul emerald Budha, pazit de niste tipi smecheri cu daitamai sabiile.

Tipii sunt de fapt Yaksha, niste giganti mitici care aratau foarte fioros

Cealalta parte a complexului o reprezinta chiar palatele regale, in care regele (foarte iubit in Thailanda) mai pune de cate o receptie, o sarbatoare, etc. Este foarte important sa iti iei o harta a complexului, poti sa ratezi foarte usor intrarea in cel de-al doilea complex.

Pe scurt, Palatul regal este o adevarata minunatie, musai de vazut. Dupa cele 3 ore necesare vizitarii palatului, pe o caldura infernala (la sfarsit de ianuarie erau cam 34 de grade in Bankok) a urmat un masaj thailandez de refacere. In ciuda miturilor, masajul thailandez este crancen. M-am trezit cu o tanti de 60 de ani ce probabil putea sa iti rupa mana la skandenberg. Respectiva duduie a tras de mine in toate directiile, si-a infipt genunchii si coatele peste tot, durere mare. Cand s-a terminat eram fericit ca am scapat cu viata...in fine, spre deosebire de masajul ayurvedic, cel thailandez se bazeaza pe forta, presiune maxima pe anumite puncte. Este foarte dur, dar relaxant dupa ce se incheie...Am facut foarte mult foot&head massage, pe mai toate strazile erau saloane mobile de masaj unde, la o tigara si o bere, te relaxai jumatate de ora pentru doar 100 de bahti (3 usd). Pusi pe picioare am dat o tura cu tuk tuk-ul, cu 100 la ora.... nu exista mercedes sa ne reziste in drumul catre o discoteca thailandeza. Intr-un final am petrecut o noapte pe cinste tot in Khaosan. Multa bere, apoi the buckets of joy (galetuse de plastic pline ochi cu gheata, cola si whisky) au incins atmosfera. Desi la 2 noaptea cluburile si discotecile trebuiau sa se inchida, petrecerea era in toi si nici cele doua razii ale politiei nu au putut impiedica farang-ii dezlantuiti pe strada (farang e termenul thai pentru straini). Vorbind de politie, desi au un advertising hilar, nu este bine sa te pui cu ei si in cazul oricarui conflict este recomandat sa te retragi strategic.

In general politia nu se sfieste sa aresteze farangii si ca sa iesi trebuie, evident, sa platesti...
Cu sau fara droguri (se spune ca in unele locuri se pun somnifere in bautura pentru a fi jefuit), bucket-urile ne-au rapus definitiv la rasarit.

Ziua a treia avea ca plan de bataie o excursie pe Chao Phraya, raul ce strabate orasul. Am nimerit insa pe un canal secundar si marile barci/taxi ne-au dus cu doar 10 bahti pana in Siam, centrul comercial al orasului, sufocat de malluri, zgarie nori, si autostrazi suspendate.

Mallurile sunt gigantice, gasesti absolut orice iti doresti (preturile insa similare ca in Romania la brandurile internationale, oferta mult mai variata, evident), multe fake-uri dar si produse thailandeze de calitate.

Interesant, chiar si langa cele mai scumpe malluri comertul de strada era la fel de infloritor (si trendy).

Ziua urmatoare am optat pentru a strabate orasul cu Sky Train-ul plus turul pe canale cu o barca lunga. Biletul la Sky a costat cam 12 bahti pentru a strabate practic intreg orasul in mai putin de 20 minute. Calatoria iti permite sa iti faci o idee de ansamblu si sa admiri zgarie norii

De la Saphan Taksin am inchiriat o barca lunga cu motor cu 1,200 bahti, unde dupa o scurta negociere, pretul a scazut cu 400 de bahti fata de prima strigare. Am facut un tur de 2 ore pe rau si prin canale (Bangkok este supranumit si Venetia Asiei)

Plimbarea pe rau si canale te ajuta sa vezi contrastele uriase, caracteristice Bangkok-ului. Zgarie nori, autostrazi suspendate, dar si vechi temple budiste ori simple cocioabe plutitoare...

Una din marile atractii ale Bangkokului este piata plutitoare (chestia se intampla doar in weekend), un eveniment insa foarte turistic (piata originala este de fapt la vreo 70 km de Bangkok). Aici poti cumpara doar mici suveniruri la supra-pret...

Turul pe canale (2 ore) se incheie la Wat Arun, un alt impresionant templu budist.

Ascensiunea pana in varful inaltului templu (cred ca are vreo 50 de metri) nu e usoara, treptele sunt foarte abrupte, dar privelistea face toti banii

O alta experienta misto a fost sa mergem la un meci de box thailandez. Cele 7-8 intalniri din gala au fost la categoria usoara, majoritatea sportivilor avand o varsta frageda (14-17 ani). Daca unele partide au fost destul de plictisitoare, iar noi nu am prea inteles modalitatea de punctare (loviturile de genunchi erau cele care desemnau castigatorul, nu cele clare de pumn sau picior), spectacolul din tribune este extraordinar. Lumea pariaza la greu, urla si transpira. Pasionatii vin chiar si cu prosoape de acasa pentru a rezista in timpul meciurilor. Biletele au costat 1,500 de baht, la nivelul intai, super vizibilitate, nu este nevoie sa platesti 2500 baht ca sa stai langa ring, cum faceau ceilalti cativa straini veniti la gala.

Am mai dat o tura de o zi in Pattaya. Plaja este oribila, supra-aglomerata, iar statiunea plina de familii de rusi in contrast evident cu multimea de britanici sau germani veniti sa se bucure de fetele din go-go baruri. In afara de spectacolul strazii cu barurile si fetele care tipau disperate dupa orice farang, Pattaya este exact exceptia care confirma regula ca Thailanda are insule si plaje superbe.

Bottom line, Thailanda este o optiune demna de luat in seama pentru travelleri. Este ieftina, are o infrastructura excelenta si are oferte excelente pentru toate categoriile de buget. Bangkok este un oras superb, plin de viata si contraste si este o destinatie turistica in sine. In 5 zile pline pot sa spun ca mi-am facut o idee si am vazut chestiile cele mai importante, turistice si nici pe alea pe toate. Cred ca o saptamana ar fi deajuns pentru Bangkok asta daca ai suficient timp. Altfel 3 zile minim, sunt un must. Cam asta a fost iesirea de anul asta din Asia. Iarna viitoare as vrea sa revin in Thailanda pentru vreo doua saptamani, in drum spre Laos, Cambodgia si Vietnam. Cine are nevoie de detalii suplimentare, cazari, preturi, sfaturi, poate sa ma contacteze fara probleme pe mail.

Sri Lanka partea II-a : Plajele din Sud-vest

2011-02-03T20:04:00.007+02:00

Day 7-14

Din Nurwara Ellyia am coborat vertiginos aproape 2,500 de metri in mai putin de o ora, avand ca obiectiv Tangalla, una din plajele mai putin turistice datorita distantei mai mari fata de Colombo. Drumul, la fel de spectaculos pe serpetine, ne-a purtat pe langa un impresionant teren de golf, pentru ca apoi, lasand muntii in urma, sa revenim la acelasi peisaj luxuriant. Ne-am incalzit la propriu si la figurat si in mai putin de 5 ore am ajuns in Tangalle (un orasel destul de mare), din care un drum aflat in centrul orasului te duce catre o alta lume, rupta parca din filme, o plaja lunga, ascunsa in spatele unui sir de cocotieri.

(Tangalla, o plaja de vis)

Cazari pentru toate gusturile si bugetele. De la cateva hoteluri cu vedere la mare ce ofereau camere la 20-30 usd, pana la mici pensiuni cochete, sau chiar cabane de lemn ce costau sub 7 usd noaptea. Majoritatea reconstruite pentru ca tsunami-ul a maturat tot in Tangalla. Putinii supravietuitori povesteau cum marea s-a retras mai bine de un kilometru pentru ca apoi un prim val inalt de jumatate de metru sa mature uscatul, urmat de un al doilea imens (toti spuneau ca avea inaltimea unui cocotier 4-5 metri!!). Anyway, am optat pentru Copennrath (dupa numele unei femei din Germania ce a ajutat la reconstructia stabilimentului), o pensiune de lux, de departe cea mai buna varianta de cazare din Tangalla. Am platit doar 30 usd/noaptea pentru conditii excelente (negociat de la 50 usd). Apartament spatios, cu un fel de jacuzzi, pat king size, terasa, sezlonguri, tot tacamul. Nu ne-am pus problema ca nu o sa fie apa calda, dar desi stabilimentul avea o ditamai centrala de incalzire, aceasta nu functiona (de altfel Copennrath era, ironic, singura pensiune cu apa calda). asa ca am facut dusuri cu o apa calaie, incalzita de mama natura. Am ramas aici timp de 3 zile, indragostiti de plaja si de linistea ce domnea peste noi (cele aproximativ 15-20 de pensiuni/hoteluri se intind punctate de-a lungul plajei ce are cred peste 2 km), de apa de un albastru incredibil si, in cazul meu, de toata fauna din zona (de la iguane, la o multime de pasari).

(Sri Lanka, paradis pentru birdwatching)

Dar cum fiindca dezastrele nu m-au ocolit, nu m-au luat apele in timpul inundatiilor si am avut parte de un tsunami, venit de niciunde, stand linistit pe plaja. Valurile destul de puternice din Tangalla au prostul obicei sa vina unu in trei (3 valuri consecutive) asa ca la un anumit moment dat am fost maturati pe plaja, pasaport, bani, i-pod, totul luat de ape, doar camera foto am reusit s-o salvez in timp util. Asa ca factor de stress maxim, pasaportul era cam bulit si nu stiam daca o sa am probleme la intrarea in Thailanda.
Mancarea in Tangalla este destul de scumpa, putine restaurante si optiuni (cam 10 usd pentru a satura un mancau ca mine, totul asortat cu o bere Lion), iar ca distractie este o singura terasa unde se baga din greu Bob Marley si in ciuda pedepsei cu moartea, gazdele sunt mai mereu stoned. Am luat mereu fructe din piata din Tangalla (o nuca de cocos costa sub 1 ron), mult ananas din care faceam cocktailuri bestiale cu Arak. Gazdele ne-au oferit mereu peste proaspat la cina, caracatita sau crabi (aprox 10 usd bucata).

Anyway, pentru un sejur linistit, o plaja superba, recomand Tangalla din inima. Este locul unde nu te bate nimeni la cap (nu cred ca erau mai mult de 100 turisti cu totul, asa ca ai o plaja intreaga la dispozitia ta), cam cum era Vama acum multi, multi ani

Din Tangalla am plecat spre Unawatuna, una din statiunile celebre de pe coasta sud-vestica. Pe drum am privit incantati la plajele pustii, la unele pensiuni de lux ce rasareau din kilometru in kilometru. Am vazut Mirissa de la distanta, o plaja relativ mica in care insa se pravaleste un munte acoperit de jungla. Am aflat de la Adam si Chaz, ce au venit si ei ulterior in Unawatuna, ca Mirissa este mai scumpa decat Tangalla, mai turistica, dar oricum o destinatie interesanta. Pe drum am facut un stop pentru a face o fotografie cliseu, emblematica pentru ceea ce inseamna Sri Lanka. Pescarii "zburatori".

(cliseu fotografic pentru Sri Lanka)

Daca Negombo este 2 Mai, Tangalla e fosta Vama, ei bine Unawatuna este actuala Vama Veche. Cand am facut research-ul pentru plecarea in Sri Lanka, Unawatuna parea o mini-statiune linistita, cateva pensiuni si restaurante.ascunse in jungla ce sufoca o o fasie de plaja imprejmuita de un golf, pe o distanta de nu mai mult de 1 kilometru. Ei bine, surpriza, sunt foarte multe pensiuni si restaurante, din nou pentru toate buzunarele, cu vedere la mare sau ascunse in jungla.

Am stat in prima faza la Rock House, in jungla, dar oarecum aproape de plaja, cu 15 usd pe noapte. Camerele nu aratau rau, apa calda, liniste si multa fauna. Daca la primul sarpe pe care l-am vazut pe o alee, sper fugarit de iguana ce se pravalea de pe un deal, nu am avut multe de comentat, ei bine scorpionul negru ce insista sa intre in camera a umplut paharul. In dreptul tavanului exita un ornament de aerisire ce nu era inchis cu geam astfel ca aparatul de tantari si plasa ce acoperea patul nu au facut fata. Nu sunt probleme asa mari cu malaria in Sri Lanka (desi in nord-est incidenta cazurilor este de 4-5 la 1,000) dar muscaturile m-au turbat. Ne-am mutat mai aproape de plaja, am stat intr-o camera foarte frumoasa cu 25 usd.

Unawatuna ofera pe langa multiplele optiuni de cazare, numeroase restaurante, 1-2 discoteci pe plaja ce nu ne-au trezis interesul, prea mult house fumat si foarte multe magazine de suveniruri si argint (vreo 28 de vanzatori de argint, toti au aceleasi texte, cu toti trebuie sa negociezi ca sa obtii un pret aproape la jumatate fata de cel cerut initial). In multe locuri in aceste magazine, sau in restaurante, erau anunturi scrise in ruseste, de altfel in statiune erau foarte multi est-europeni. Lumea pestrita, de la surferi (plaja buna pentru incepatori), batranei din Vest veniti la odihna (sau la golf, cum facea un cuplu simpatic de britanici de vreo 10 ani buni), mafioti rusi veniti la relaxare sau bisnita cu argint, pana la backpackersi ca noi.

(Apusul este superb in Unawatuna)

Exista cateva terase pe plaja unde te poti relaxa in chill maxim cu beri, Lion la 2,5 usd si cocktailuri intre 6-12 usd, totul pe Bob Marley (what else can you ask). Toti chelnerii se ocupa pe langa servit bere (in cupe de ceai pe timpul sarbatorilor, am prins un full moon) cu trafic de iarba (unde e pedeapsa aia cu moartea?). Overall Unawatuna is nice dar prefer de 10 ori Tangalle pentru plaja mai mare si mai linistita. Din Unawatuna am profitat intr-una din zile pentru a da o fuga in Galle (la mai putin de 20 de minute cu un tuk-tuk, pret 3 usd), un fort-oras pe malul marii, intemeiat in prealabil de portughezii pentru ca apoi olandezii sa isi lase amprenta. Orasul este cu totul din alt film, ai impresia ca te afli intr-un fel de Sighisoara olandeza. Maretul fort cu ziduri imense (ce au salvat orasul la tsunami) adaposteste o multime de pensiuni, cafenele, magazine de bijutieri, etc. Curat Europa.

(Tuk-Tuk, clasa tupeu, un fel de vehicol ce depaseste orice in orase, acum la chill in fata bisericii din Galle)

(Masivul fort din Galle ce protejeaza orasul...chiar si de tsunami)

Cu siguranta merita vizitat o zi, as recomanda chiar o noapte petrecuta in Galle in masura in care vrei sa te simti ca in Europa...

In ultima zi am negociat cu Chamara sa vina sa ne ia cu duba din Unawatuna si sa ne duca in Colombo, unde sa stea toata ziua la dispozitia noastra, pentru ca apoi sa ne duca la aeroport. A fost simplu si funny dialogul pe sms: Chamara, we want this and that, how much will it cost ? Answer : Ok. Intr-un final am aflat ca este vorba despre vreo 70 usd, ceea ce a fost ok.
Pe drumul spre Colombo (cam 2.30 h din Unawatuna) ne-am oprit putin in Hikkaduwa, cea mai importanta statiune din Sri Lanka (un fel de Mamaia) unde in afara de hotelurile de lux, plaja nu ne-a impresionat prea tare.

(statuie impresionanta a lui Budha, la cativa kilometri de Hikkaduwa)

Colombo este considerata o capitala urata si poluata. Sincer, fata de New Delhi mi s-a parut un paradis, chiar si fata de Bucuresti sau alte capitale mi s-a parut cu mult mai interesant ca oras. Nu ai multe chestii deosebite de vizitat, dar ai o atmosfera de Constanta fara blocuri comuniste, cu un touch colonial, respectiv indian. O cafea la asfintit la Galle Face Hotel este un must. Altfel un loc bun de shopping, se gasesc multe fake-uri de super-calitate care la noi in magazin costa 2-300 ron si pe care acolo poti sa le iei la un sfert de pret. Am avut si problema cu pasaportul pe care am incercat sa o rezolv. Ambasada Romaniei din Sri Lanka este o chestie la misto, exista un sediu, pentru care presupun ca platim o super-chirie (e in zona "Primaverii" din Colombo), nu raspunde nimeni la telefon, interfon, pietre in geam sau neaose injuraturi romanesti in strada. In mod cert, as vrea sa fiu ambasador sau consul in Sri Lanka, sa o ard pe salariu moka, la seratele celorlalte ambasade, asta cand nu ma prajesc la soare.

Ca si concluzii, Sri Lanka este locul ideal pentru o vacanta de doua saptamani. Conditii pentru toate buzunarele, de la hoteluri si resorturi de lux pana la cazari decente de 10 usd. Tara este exotica, ofera foarte multe, de la situri UNESCO (triunghiul cultural, fostele capitale antice), trekk-uri pentru cei care vor sa se bucure un sight-seeing fain (munti molcomi, jungla), animale salbatice, plaje extraordinare, surf, diving si o experienta multiculturala (de la religie, budista, hindu si islam, stravechi asezari pana la urmele pregnante ale coloniasmului portughez/olandez/englez). Pentru backpackersii grabiti ca mine, care vor sa calatoreasca si vada multe lucruri, chiar si in detrimentul confortului, Sri Lanka este o optiune interesanta, o tara care ofera multe intr-un spatiu relativ restrans. Pe scurt, daca ai rucsacul in spinare si chef de aventura, Sri Lanka merita pentru doua saptamani. Este mai scumpa decat marele vecin, India, dar iti ofera in acelasi timp o experienta foarte intensa, in condiitii oarecum mai bune (infrastructura, servicii). Daca ai mai mult timp la dispozitie si ai de ales, as alege India, dar daca calatoresti pentru prima oara in aceasta parte a lumii, Sri Lanka, chiar daca o idee mai scumpa, este varianta ideala pentru a-ti face o idee asupra a ceea ce inseamna India (influentele sunt imense), budismul (oarecum unic comparand cu Tibet, Nepal, Thailanda) si influenta coloniala. In plus, plajele sunt de nota 10 (Tangalle), lumea este prietenoasa, infrastructura si serviciile relativ ok (cu siguranta se vor imbunatati pe zi ce trece). Daca cineva vrea sa mearga poate sa ma contacteze direct pe mail, o sa incerc sa dau cele mai bune sfaturi si recoamndari

Urmeaza si partea a 3-a, Thailanda, un scouting scurt de o saptamana, pregatind iesirea mai ambitioasa de la sfarsitul anului (thailanda, cambodgia, vietnam, laos). Dar despre asta o sa povestesc saptamana viitoare, luni cel mai probabil.

Sri Lanka partea I - Ancient cities & hill country

2011-02-01T12:40:00.005+02:00

Intrucat ar fi multe de spus, am hotarat sa sparg jurnalul calatoriei in Sri Lanka si Thailanda in 3 capitole, pe zile, urmate de niste concluzii.

Day 1

Dupa un zbor destul de dur (Bucuresti-Istanbul-Bahrain-Colombo), punctat de o pauza lunga in aeroportul din Istanbul ce ne-a parut foarte scump -6 euro o cafea- si de calitatea serviciilor oferite de Gulf Air, am aterizat la 4 dimineata in Colombo. Deja remarcam diferenta fata de India si Romania : aeroportul maricel, te intampina cu multiple puncte unde poti accesa internetul gratuit, bilboard-uri dragute ce promoveaza turismul in Sri Lanka si surpriza, sub un mare banner cu Welcome to Sri Lanka, un domn la costum canta la pian. Viza, in fapt o simpla stampila de intrare, nu a costat nimic si a fost obtinuta instant. Sau aproape instant, sri lankezii nu au notiunea de asteptat la rand....La imigrare un mare panou anunta ca posesia sau consumul de droguri se pedepseste cu moartea. Intrucat speram sa prindem un somn de dimineata am facut o rezervare la un hotel in Negombo, a costat 45 usd camera/zi si am avut un pick-up de la aeroport ce a mai costat 45 usd (rezonabil intrucat l-am impartit in 6). La 5 dimineata ne-am aruncat rucsacii intr-un salon, ne-am dat cu creme impotriva tantarilor si cu un Lion in mana am asteptat rasaritul.

Pana s-au eliberat camerele (se pare ca tot Negombo era fully booked) am luat un mic dejun copios, cu un rom Arak pe post de aperitiv (ora nu era potrivita, dar in fapt tot metabolismul nostru era dat peste cap), o omleta sri lankeza ce avea ca prima surpriza placuta un coconut samball (ceapa tocata marunt si nuca de cocos cu alte cateva mirodenii) si un curry. SO HOT !!!. Dupa cateva ore furate de somn am dat o tura prin Negombo, am schimbat bani la niste bijutieri ce ofereau un curs peste cel al bancilor (145 rupii la euro). Negombo, statiunea, aduce cumva cu 2 mai, un "bulevard" plin de restaurante, magazine si pensiuni cu gradina la strada, ce urmareste paralel plaja. Daca plaja este foarte lata si destul de curata, despre apa nu se poate spune acelasi lucru, proximitatea fata de Colombo si de port, a poluat si aceasta zona.

Day 2

Langa hotelul nostru (nu il pomenesc, bad deal, desi oamenii se chinuiau sa ofere servicii de calitate, cam totul lasa de dorit dpdv financiar) se afla o pensiune, Beach Villa, cu un restaurant excelent, un loc de chill, curat, pe care il recomand pentru cazare. Pretul pe camera mult mai rezonabil, 10 usd/noapte si chiar daca camerele nu au AC, in Negombo nu am simtit nevoia. Langa Beach Villa se afla mult laudatul Ice Bear Guest House, camere bogat decorate in stil indian, o gradina chill superba, preturi intre 20-30 usd pe noapte. La Beach Villa am cunoscut o pereche interesanta de australieni, Chaz si Adam, despre care o sa mai vorbesc. Cert este ca i-am adoptat pe cei doi si in opt am inchiriat un van Toyota cu care am pornit la drum. Pretul, 28,000 (aprox 260 usd) rupii nu l-am mai negociat pentru cele 4 zile si 3 nopti. Soferul, Chamara, un fel de Cristiano Ronaldo la 90 de kilograme, ne-a impachetat in dubita si cam asa a inceput aventura in Sri Lanka. Am pornit spre Anuradhapura, fosta capitala singha. Traficul s-a dovedit haotic asa cum ma asteptam, cu plusuri fata de India (lipseau vacile in mijlocul drumului) si minusuri (mult mai multe masini). Vegetatia este luxurianta, un verde crud punctat de campuri de orez, lacuri si rauri, o adevarata bijuterie.

Desi pe harta distanta pare scurta, masurata in kilometri, ei bine tot 6 ore am facut. Si intrucat am ajuns pe intuneric, am inceput sa cautam cazare in zona orasului ce comasa pensiunile. Dupa multiple incercari nereusite (tot ce era recomandat in Lonely Planet era fully booked), un localnic ne-a acostat si pana la urma am ajuns intr-o bezna locala pe marginea unui lac unde deja ne asteptam sa fim jefuiti. Nu a fost cazul, dar este regula de baza sa eviti cazarile oferite de localnici binevoitori, intotdeauna conditiile sunt groaznica, asa cum a fost si cazul nostru. Camerele murdare, desi aveau plase de tantari, lipitorile de pe perete, norul de tantari si tona de furnici si alte mici lighioane nu anuntau un somn prea linistit. Dar cum la toate problemele exista solutii, in cazul nostru aceasta s-a numit Arak. Un rom sri lankez din nuca de cocos, imbuteliat in sticle copie fidela a batranului Johnny Walker. Dupa doua sticle am fraternizat deja cu patronul pensiunii (inca in constructie) cu raul si ramul sri lankez. Vorbitor de engleza, ownerul chiar era interesat sa primeasca un feedback onest, asa ca dupa ce ne-a trecut prin istoria tarii, am incheiat la doua noaptea pe acoperisul pensiunii facand planuri de amenjari si extindere. Usor de spus, greu de facut. Dupa 20 de ani de razboi civil, este foarte dificil sa reconstruiesti tara. Antrepenorii nu primesc credite de la banca, astfel ca orice turist este numai bun de stors. Si daca preturile mi s-au parut mari fata de India sau Thailanda, trebuie sa admit acum ca nu erau atat de mari. In plus Sri Lanka are o infrastructura superioara fata de India si ofera o versiune non-turistica cu plaje superbe fata de Thailanda. Ca tot vorbeam de istorie, Sri Lanka s-a confruntat cu 20 de ani de razboi civil, intre populatia majoritara singha (budisti) si minoritatea tamila (hindu), sprijinita in prima faza de India si de tari din vestul Europei. Multiple atentate, multi oameni nevinovati care au murit si despre care patronul stabilimentului ne povestea cu lacrimi in ochi...totul s-a incheiat in 2009 cand actualul presedinte, o mana de fier, a initiat o ampla ofensiva in nord, ocupand teritoriul controlat de tigrii tamili. S-au construit lagare in care au fost deportati vreo 10,000 de tamili (noi credem ca mult mai multi) si prin toate mijloacele posibile liderii tamili au fost identificati, scoti din joc sau arestati. Oricum, razboiul s-a incheiat si de mai bine de un an si jumatate in Sri Lanka a fost liniste. Chiar daca nu toti sri lankezii sunt bucurosi cu politica financiara (cresterea taxelor, inflatie), am observat ca in Sri Lanka se construieste la greu din banul public (sosele, cladiri, poduri) si se investeste masiv in agricultura. Pe scurt, sri lankezii au reusit sa faca mai mult intr-un an decat noi in 20...

Day 3

Dimineata pe racoare am vazut si noi unde am dormit, peisajul superb, un lac minunat si conditiile improprii au fost date uitarii repede. Am pornit sa vizitam ruinele batranei capitale singhaleze, intemeiata in 380 ic si teatru a multiple razboaie timp de 1,000 de ani intre singhalezi si indieni. Trei puncte de vizitat, doua dagobe uriase si copacul sfant. Ruvanvelisaya, o dagoba alba cu multi elefanti la care sri lankezi depun ofrande, cu un aspect mai contemporan datorita aglomeratiei si a faptului ca este mai bine conservata.

Si aici, ca si in restul templelor budiste pe care le-am mai vazut este plin de maimute. Si daca noi avem o imagine falsa a unor animalute dragalase, ei bine avem de a face cu infractori notorii. Daca ai ceva de mancare, sau o floare in mana, esti in pericol real si nu este vorba doar despre riscul real de a lua rabie ci chiar de a manca o bataie in toata regula. O fetita a fost victima unei maimute pe aleile din preajma templului, a ramas fara floare, cu o serie de lovituri puternice la ficat si multe lacrimi si tipete. Hotomana s-a ales cu floarea...

Abhayagiri, pe vremuri punctul central al unui complex ce adapostea 5,000 de calugari, este acum doar un edificiu tacut, inalt de 70 metri, ce domina un parc superb.

Al treilea obiectiv important este o mica manastire ce adaposteste Sri Madha Bodhi, the sacred tree crescut dintr-o ramura adusa din India din copacul sub care Budha a atins iluminarea. Ca tot vorbeam despre budism, se spune ca adevaratul budism il gasesti in Sri Lanka si comparand cu ceea ce am vazut in Tibet inclin sa cred ca asa este.

Mult mai putine rugaciuni si mult mai multa meditatie

(Vant puternic si inundatii - coafura rezista)

Primele picaturi de ploaie ne insotesc in drumul nostru spre Polonnaruwa, a doua mare capitala istorica, anuntand parca dezastrul ce urma...Adam si Chaz au folosit din plin telefonul mobil inarmat cu un sim reincarcabil cumparat din Negombo (o idee foarte buna) astfel ca am rezolvat problema cazarii la Lake Inn, un guest house superb, cu 5 camere curate, aliniate in dreptul unei mici gradini ce te conducea catre o veranda. Pretul 18 usd pe noapte, iar gazdele s-au intrecut in a ne prepara specialitati sri lankeze (noodles cu pui si deja celebrul curry, la fel de spicy ca peste tot). Pe masura ce avansam catre zona deluroasa preturile la bere, sucuri, etc, cresteau : un Lion, berea locala, foarte buna, la sticla de 650 ml costa deja 260 de rupii (2,5 usd, de la 1,5 usd in Negombo). Tigarile erau proaste si foarte scumpe, 430 rupii (4,2 usd). In timpul noptii a plouat torential, linistind parca de tot si uriasii lilieci de fructe (mai mari decat ciorile)

Day 4

Stabilind deja ca vom mai ramane o noapte in Polonnaruwa, ne-am indreptat optimisti catre duba pentru a explora zona, inarmati cu biletul ce asigura vizitarea a mai multor obiective turistice in Anuradhapura, Polonnaruwa si Dambulla (pret aprox 50 usd) . Speranta ca ploaia o sa se opreasca s-a naruit in momentul in care in timp ce vizitam muzeul de la intrarea din complexul arheologic (merita vazut), norii parca s-au rupt si torente curgeau neintrerupt din cerul amenintator. Nu aveam nici macar curajul sa ne indreptam spre van si in momentul in care un localnic m-a intrebat daca am aflat despre tragedie am inteles ca ceva nu este in regula. Pana la urma ne-am repezit fleoasca in duba si am pornit cu batrana Toyota prin complex, trecand printre adevarate rauri. Incercarile de a vizita una sau alta din ruinele partii nordice a complexului ne-au facut sa ne udam leoarca, asa ca intr-un final si cu destule emotii, ne-am luat inima in dinti si am infruntat suvoiale pentru a vedea Gal Vihara, 4 reprezentari ale lui Budha sculptate intr-o stanca de granit inalta de vreo 20 de metri. Am facut cateva fotografii si intoarcerea in apa care ne ajungea pana la genunchi si care risca sa mature totul ,nu a fost prea placuta. De la complex pana la pensiune am trecut cu greu prin adevarate rauri, cu emotii mari legate de fiabilitatea van-ului, am vazut case inundate si am intuit ca ceva nu este deloc in regula...La pensiune am aflat ca apa fusese si acolo de peste 30 cm dar sistemul de canalizare a rezistat si in fine, vestea pe care o banuiam, Sri Lanka era sub ape. Cele mai mari inundatii din ultimii 20 de ani. 15 oameni morti in Negombo, 10 in Kandy, urmatoarea noastra destinatie. A continuat sa ploua toata noaptea

(nu banuiam ca in curand o sa ne ajunga si noua apa pana la gat)

(Nu stiu ce probleme tehnice au acum toyotele, dar de plutit stiu sa pluteasca...)

(obisnuiti cu musonul sri lankezii au puterea sa treaca si peste aceste inundatii catastrofale. Totul este sa ai umbrela faina)

Day 5

De voie de nevoie am pornit la drum, Chamara soferul nostru a dat cateva telefoane pentru a se asigura ca putem pleca. Primul stop Sigirya, gigantica manastire naturala, un bloc de piatra ce se inalta falnic in mijlocul junglei. Zeii au fost cu noi si cand ne intrebam nehotarati daca sa plecam sau sa ne incercam norocul, ploaia s-a oprit miraculos pentru trei ore, timp in care am reusit ascensiunea pana in varf, infruntand insa si aici adevarate suvoaie.

(umbrela ramane de baza, chiar si pentru o catarare tocmai pana in varf..)

Picturile din pesterile de la baza stancii sunt superbe, iar urcusul pana in varf pe scari metalice, in bataia vantului si a apei iti crestea imediat nivelul de adrenalina. Ascensiunea a meritat insa tot efortul, view-ul superb, iar gradinile de la baza minunate, chiar si partial inundate cum erau.

Din Sigirya ne-am oprit la aproximativ 10 kilometri pentru o plimbare cu elefantul (60 usd + 10 usd pentru insotitori. la incheiere brusc pretul se schimbase la 90 usd si a iesit cu cearta). Si daca pana atunci am avut noroc, aceasta plimbare a fost un cosmar, a plouat din nou torential, iar stabilitatea precara din locasul amenajat pentru 6 persoane in varful elefantului a facut sa nu savurez deloc acest moment.

(rafinat instrument de tortura sri lankez dotat cu trompa pentru banane, pe care trebuia sa le servesti permanent)

Absolut toate hainele erau fleoasca, singurele uscate fiind slipul si un polar care a fost salvator. Am cazut varza de frig si epuizare, astfel ca la Dambulla, nimeni nu a avut chef sa mai vada picturile cu Budha si ne-am multumit doar sa admiram The Golden Temple.

La Dambulla a fost Deampullea, cum incercam sa mai facem misto. Am reusit sa imi cumpar o pereche de pantaloni scurti si un tricou, singurele mele haine uscate (vreo 15 usd). Am fost nevoit sa ma dopez cu paracetamoale si tot drumul pana in Kandy am dormit sfarsit sub polar. Kandy by night parea dragut, aceleasi probleme cu cazarea, intr-un final am reusit sa gasim ceva la marginea orasului, pe unul din dealurile terasate ce imprejmuiesc orasul. A costat in jur de 20 usd pe noapte, nu imi mai amintesc numele pensiunii ci doar faptul ca am incercat sa ne uscam, fara succes, hainele cu un fier de calcat.

Day 6

Am vizitat Kandy, un oras inconjurat de dealuri verzi, terasate, in mijlocul caruia se afla un lac foarte frumos. Am facut si un shopping de nevoie (fake-uri foarte reusite de la Columbia si Banana Republic - Sri Lanka este unul din marii producatori de textile). Din Kandy am pornit spre Nuwara Eliya, prin the Hill Country, zona faimoaselor plantatii de ceai, faimosul Ceylon binecunoscut in toata lumea. Zona este muntoasa, cu vaste plantatii de ceai, strabatute din cand in cand in de cascade ce serpuiesc pe coasta muntilor. Drumul greu, multe serpentine, trafic dificil, in fapt se circula pe o singura banda. A urmat o oprire obligatorie la o fabrica de ceai (Tea Castle) pentru o degustare si un shopping.

(S-a impus o tinuta adecvata momentului)

Ne-am cazat in afara orasului, dupa ce am reusit sa ne ratacim si sa dam peste o gasca de petrecareti sri lankezi ce cantau de mama focului in mijlocul padurii (initial speram sa fie un templu budist sau o unitate a armatei, de fapt eram in mijlocul salbaticiei). Cazarea higly recommended, o sa revin cu denumirea pensiunii ce arata a cabana elvetiana, fiind condusa de un singhalez rasta. Nuwarra Eliya nu avea aerul colonial de care se spune in Lonely Planet, sau ma rog, nu era atat de evident. In continuare, infrigurati , am pornit spre plajele din sud-vest, dar despre asta in partea a doua a povestii, candva dupa weekend....

Copenhaga si Sudul Suediei

2010-11-07T12:59:00.005+02:00

Suedia, este probabil varful de lance al tarilor scandinave, faptul ca au reusit sa isi pastreze neutralitatea in al doilea razboi mondial, coroborat cu resursele naturale au permis suedezilor sa se dezvolte in liniste. Pana acum nu am vazut decat sudul Suediei si asta in principal datorita minunatilor prieteni pe care ii am acolo. Si daca este sa vorbesc despre tarile scandinave, primul lucru pe care trebuie sa il pomenesc sunt oamenii. In primul rand trebuie sa demontez mitul conform caruia scandinavii sunt niste oameni reci. Intr-adevar, este frig pe acolo, dar scandinavii sunt foarte primitori si deschisi, iar nivelul ridicat de civilizatie atins, respectul fata de ceilalti in primul rand, poate crea aceasta iluzie a unor oameni inchisi si izolati. Cu toate acestea, atat suedezii, danezii sau finlandezii sunt foarte primitori si dornici sa te ajute. Si asa Richard si Annika, un cuplu sudez care ne-a gazduit timp de o saptamana in Lund, s-au dat peste cap sa ne faca sederea cat mai placuta. Annika si-a luat concediu, ne-a gatit celebrele swedish meatballs, iar Richard si-a luat zile libere pentru a ne plimba prin sudul Suediei. Ce-am facut si ce-am vazut prin Suedia. In primul rand este extraordinar sudul Suediei. Localitati mici, comune dupa standardele noastre, se raspandesc pe intreaga coasta. Te impresioneaza infrastructura, sosele luminate in mijlocul campului, zonele agricole sunt mai amenajate si ingrijite decat parcurile bucurestene. Si ca tot vorbeam de parcuri, cred ca cel mai senzational ansamblu rezidential pe care l-am vazut se afla intr-o padure imensa si deasa, strabatuta de alei asfaltate care gazduiesc vile aflate chiar in mijlocul padurii. Nu exista garduri, nu vezi betoane, super-vile se zaresc din cand in cand construite chiar in padure. Amazing !!! Sa vorbesc si despre Lund unde am stat. Un orasel de vreo 70,000 de locuitori din provincia Scania (Skåne), Lund este unul din principalele centre universitare din Europa. Punctul principal de atractie il constituie Catedrala, construita intre 1090-1154

In rest, stradute linistite, multa vegetatie, gradini frumoase, cafenele cochete, multi biciclisti si evident foarte multi studenti. Lund este un loc care merita vizitat pentru o zi.

Caracteristic pentru toate tarile scandinave este transportul in comun, extraordinar de bine pus la punct (ca mai toate serviciile de altfel). Este clar faptul ca cele 4 tari pun un accent foarte mare pe energia verde si se pregatesc pentru viitor (criza energetica, consumarea resurselor de petrol, etc). De aceea in aceste tari nu o sa vezi atat de multe masini (si in niciun caz masinile de lux pe care le intalnesti prin hartoapele bucurestene). Viata in aceste tari este foarte scumpa, dar taxele mari se regasesc in calitatea serviciilor de tot felul (educatie, transport, infrastructura, etc). Asa ca din Lund este foarte usor sa ajungi cam oriunde in Suedia sau Danemarca. Sistemul feroviar este impecabil, trenuri moderne, autobuze care vin fix la ora la care trebuie. Si asa am luat un abonament pentru o saptamana, valabil pe autobuze, trenuri, atat pentru Suedia cat si pentru Danemarca. Din Lund ajungi imediat cu trenul in Malmo, un oras industrial cu o puternica comunitate de imigranti. Caracteristic pentru acest mare oras suedez (care are o populatie cat Craiova, sa spunem) este contrastul intre nou si vechi. Portul si docurile industriale marginesc complexe rezidentiale moderne ce gazduiesc rauri artificiale sau zgarie nori futuristi

Important hub feroviar, din Malmo ajungi imediat in Copenhaga traversand stramtoarea Öresund, pe podul cu acelasi nume. Este cel mai mare pod din Europa, o minunatie arhitectonica. A fost construit in doar 4 ani, desi are o lungime de 8 km (oare cand se va finaliza si la noi macar o autostrada ?). Ca si gluma, reticienta initiala legata de construirea podului nu a fost datorata costurilor imense ci faptului ca cele doua tari (Danemarca si Suedia) sunt legate acum direct, iar in cazul unui razboi stramtoarea nu mai constituie un adapost natural. Bunul simt a invins evident, mai ales ca aceeasi stramtoarea a fost strabatuta la pas (cand a inghetat) de una din armatele invadatoare.
Copenhaga este fara discutie una dintre cele mai cochete capitale europene. Probabil capitala mondiala a biciclistilor (36% din populatie merge la munca pe bicicleta), orasul se remarca prin centrul vechi, gazda a numeroase restaurante si baruri cochete. Musai de vazut Middelalderbyen (orasul medieval) si Frederikkstaben. Multe de povestit despre Copenhaga si parcurile ei, din pacate in cele doua zile in care am fost in oras nu am avut timp sa vad tot ce era de vizitat. As spune ca 4 zile iti permit sa te bucuri de ceea ce orasul are de oferit.

In rest, ca recomandari, sa vizitezi aceasta zona (sudul Suediei si Copenhaga) este foarte accesibil datorita transportului in comun excelent, insa implica un efort financiar destul de mare. Copenhaga este unul dintre cele mai scumpe orase din lume si nici sudul Suediei nu este tocmai ieftin (in orice caz mult mai rezonabil decat Danemarca, de altfel danezii vin la shopping in Malmo). Exista destule hosteluri si hoteluri de 2-3 stele de super-calitate, vizita la super-market este un must, altminteri iesirile in restaurante si cluburi iti pot face o gaura imensa la buget. Asa ca pe cat posibil mancati si beti bine inainte de a iesi in oras :-), asta fac atat danezii cat si suedezii. Recomand si o oprire la The Rock in Copenhaga (doar pentru rockeri), sunt o multime de live act-uri bune. Pentru iubitorii de muzica, atat Lund cat si Malmo au o multime de shopp-uri unde gasesti CD-uri si viniluri de toate felurile.

Overall Copenhaga este un oras care cu siguranta merita vizitat (as da o nota de 8 pe o scara de 1-10 si sunt destul de pretentios), la fel ca si zona "rurala" a Sudului Suediei (nota 7). O oprire de o zi merita facuta si in Lund (nota 7), orasul poate fi vizitat cu usurinta in cateva ore, iar seara merita petrecuta intr-un barulet studentesc.

impresii de calatorie de prin lume adunate

2010-08-31T12:58:00.003+03:00

US:

New York. Cu siguranta un oras unic, cu un farmec aparte. Ce m-a impresionat : cerul si norii. Chelsea, Soho si Central Park.

Cluburile, restaurantele si calitatea spectacolelor de pe Brodway. Faptul ca viata (era) este mai ieftina decat in Romania (haine, food, etc), mai ales daca ai rabdare sa cauti. Sa bati Manhattan-ul la pas. Sa admiri contrastul intre nou si vechi

Sa stai in Queens in tha hood si sa trebuiasca sa te bucuri ca ai ajuns ok la hotel. Sa mergi la un meci a lui New York Knicks. Berea la litru cu rom, whiskey, sau alte arome de 12%. Sa cumperi electronice.

Ce mi-a displacut : Preturile la Levis si faptul ca aceeasi blugi costa de 10 ori mai mult in Romania. Politistii care stau mereu cu mana pe arma. Miroase a urina. Metroul este jegos, dar absolut necesar. Obosesti. New York este intr-adevar the city that never sleeps, sau in fine, in saptamana cu pricina am fost foarte, foarte obosit. Preturile imense ale hotelurilor si ale anumitor cluburi. Sa te taie nevoile fix in Harlem si sa fii nevoit sa-l bati la pas pentru a gasi o toaleta. Am realizat ca eram singurul alb, iar lumea se uita ciudat la mine. Faptul ca am plecat dupa o saptamana, acesta este orasul in care trebuie sa stai cel putin o luna de zile pentru a-i intelege unicitatea. Nota : 7+

San Francisco,
Multa lume spune ca este cel mai frumos oras din State. Opusul New York-ului din toate punctele de vedere. SF este un oras al contrastelor, a luminii, culorilor, cochet, elegant cu un strop de nou si cu mult vechi, cu dealuri, poduri, tramvaie vechi, pestrit si foarte viu. Nimic care sa imi displaca. Faptul ca este un oras relativ mic (sub 800,000) iti permite sa-l strabati de la un capat la altul la pas, bucurandu-te de parcurile lui, celebrele lui strazi a la montaigne russe (ok, iti scot sufletul din tine dar un farmec deosebit) si vilele stil victorian. Restaurantele sunt excelente, cu o mare varietate si un plus pentru mancarea japoneza si italiana. Musai de vazut the Golden Bridge, cartierul gay, the Nob Hill, Lombard Street, North Beach, mica Italie, the Telegraph Hill cu al sau Coit Tower, Chinatown si nu in ultimul rand Haight-Ashbury centrul hippie ce a marcat anii 60.

Un mare plus si pentru muzeul de arta contemporana, mi-a placut la nebunie. Frisco necesita o saptamana as zice, astfel incat sa poti vizita in liniste tot ce e de vazut, dar mai ales pentru a te integra in viata orasului. Foarte, foarte multi turisti europeni, astfel ca intr-un fel, in Frisco am resimtit nu doar datorita arhitecturii un pregnant iz european. Concluzie, San Francisco e un must daca ajungeti prin State. Nota 8+

Better version

2010-03-21T13:16:00.000+02:00

You can find here http://mugurpaunphoto.wordpress.com/ a better version of this blog

The man and the holly river

2010-02-02T14:22:00.001+02:00

Viena, Milano, Helsinki, Istanbul

2009-02-26T21:27:00.008+02:00

Am zis sa grupez 4 orase, multa lume a vazut Viena, iar Milano nu este un oras senzational imho.Helsinki si Istanbul sunt doua din slabiciunile mele

Viena

Ca si Roma, este un oras minunat, construit cu aur romanesc. Ce ar fi de povestit, merita mers primavara cand minunatele parcuri vieneze sunt inflorite. De vazut tot centrul vechi, musai o plimbare romantica cu o caleasca, la bataie cu nuntasii.

Un must cafea&cioco la Cafe Central. Foarte buni si carnatii vienezi substitutul shaormei romanesti, ce se gasesc la orice colt de strada.

Palatele sunt de asemenea bijuterii. Praterul could be fun. Kunsthaus e super fun si imi place terasica de la parter unde o bere curge numai bine

Orasul e super-nice, preturile sunt ok, cazarea este rezonabila. Nu necesita mai mult de 4 zile. Nota 8

Milano

Hmmmm....Domul domina tot. Sunt zone frumoase in oras, o multime de parcuri, cladiri frumoase, dar totul paleste in comparatie cu aceasta minunatie arhitectonica. Pana nu urci pe acoperis nu realizezi ce grandioasa este aceasta cladire (si am vazut destule, IMHO bate si Taj-ul, Notre Dame-ul , etc). Nu vreau sa ma gandesc cati amarati au murit pe acele schele...

Domul (foto dedicata celor care l-au ridicat, nu cred ca bunul Dumnezeu avea nevoie de asa ceva)

vedere Piata Domului

Sant Ambrogio

In rest, papa bun italienesc, terasele deschise si iarna si.....ah, da, shopping cat si unde vrei, plus o multime de super-modele se plimba pe strazi. Ca atare, unde sunt femei frumoase si clluburile sunt scumpe rau. Oras bun de mers la shopping. Nota 6,5

Helsinki

Se complica treaba, orasul e urat, un port relativ industrial, 1-2 bulevarde mai acatarii, cateva cladiri dragute, dar mai degraba banale.. Iarna este un frig de crapa toate cele in jurul tau. Este totul foarte-foarte scump. Si atunci de ce mi-a placut oare atat de mult in Helsinki ?

Subsemnatul in tinuta tipica de rocker finlandez in fata palatului parlamentului, sau in fine, cea mai importanta cladire din Helsinki

Ei bine, m-am simtit ca acasa, in Helsinki, orasul rockerilor, in care in cele mai luxoase mall-uri se auzeau metale, iar in Bamboo-ul lor, dupa o Madonna veneau 3 Metallica la rand. In al doilea rand finlandezii mi-au placut mult de tot. Sunt deschisi, chiar vorbareti as spune. Doar prima parte este adevarata din bancul pe care vi-l spun acum : 2 finlandezi prieteni se intalnesc intr-o carciuma si incep sa bea vodca. Dupa o ora de tacere, unul intreaba: Ce mai faci?. Celalalt se uita surprins si ii raspunde : Credeam ca am venit sa bem, nu sa pierdem timpul la palavre. Si ei si ele beau de sting, iar in Helsinki la ora 4 dimineata te ia cu ameteala, toata lumea se clatina in jurul tau. Cu toate acestea, nu o sa prea vezi politisti pe strada si desi intalnesti o multime de rockeri, punkeri, plete, tinte si bocanci, lumea este foarte civilizata, asteapta la coada taxi-urile in fata cluburilor, chiar daca acestea nu se prea obosesc sa apara. Asa ca am strabatut 1/3 din Helsinki la sfarsit de noapte, din club in club, era prea frig pentru mine sa rezist mai mult de 5 minute la -25 de grade, cu buzunarul plin de cash, dar nu mi-am facut nicio clipa vreo grija. Cel mai safe loc in care am fost vreodata. Musai sa incercati o bere de casa (un fel de mied de vreo 18 grade) si bucataria lor, cea mai buna supa/ciorba mancata vreodata era supa de somon. Ca atare recomandat ca Helsinki sa fie vizitat vara, mai mult de o zi pentru supa si vizitat nu este nevoie, merita luat feribotul si mers in tarile baltice. Ah, sa nu uit Kiasma, un muzeu de arta contemporana foarte interesant.

Istanbul

Ei alta treaba, unul din orasele mele preferate in care am reusit sa blend in imediat. Am stat o saptamana, nu am reusit sa pun piciorul in partea orientala si nici din cea occidentala nu am reusit sa vad tot ce era de vazut. S-o luam in ordine, Sf Sofia e impressive, domina Moscheia Albastra de departe.

vs Moscheea Albastra

Bazinele romane sunt un must, la fel cartierul Galata, cu turnul Galatei ce ofera o buna perspectiva asupra Istanbulului.

Zidurile fostului Constantinopolele sunt si ele de vazut (atentie la taximetristi incearca sa te pacaleasca, e bine sa negociezi clar de la bun inceput destinatia si pretul). Podurile de peste Bosfor cu cherhanalele improvizate si aprovizionate direct din barcile pescarilor sunt de vizitat, pestii de mancat. Apropos de macare, recomand restaurantul Doi Doi cu salata Cioban, in spatele Moscheii Albastre, iar cel mai bun kebap este langa bazarul de antichitati, un nene care se plimba cu un carucior

Tot acolo sunt cateva terase si mici restaurante unde se serveste si alcool si cateva hoteluri excelente raport calitate/pret. Un MARE must il reprezinta viata de noapte. Musai sa vorbesti cu un turc sa iti fie ghid, sunt o multime de cluburi in Galata, cladiri intregi, fiecare nivel reprezentand un club diferit, dar cele mai deosebite sunt evident cele de pe terase. Dansezi avand in fata ta intregul Stanbul iluminat feeric.

Atentie, in multe cluburi, ca barbat este absolut necesar sa fii insotit, astfel ca noua, managerul hotelului ne-a procurat cate o australianca (amandoua insumand peste 250 kg, dar tovarase deosebite de bautura, ne-au cam bagat sub masa).
Ah, sa nu uit de o tura pe Bosfor, amazing cat lux...

Multe de povestit, nevertheless Istanbul ramane unul din orasele mele preferate, ma voi reintoarce cu siguranta, o saptamana a fost absolut insuficient.
Nota 9, highly recommended

India

2008-12-29T12:51:00.020+02:00

Tibet

2008-12-27T20:27:00.024+02:00

Nepal

2008-12-27T15:25:00.019+02:00

Rajahstan

2008-12-16T15:32:00.007+02:00

Ultima etapa importanta a calatoriei in India s-a incheiat : Rajahstan-ul. Tinutul mortii cum i se spune, este un fascinant taram in care cultura indiana s-a mixat cu cea araba si mogula. Orasele raspandite pe ici pe colo intr-un desert arid, sunt adevarate bijuterii arhitectonice. Dar cea mai placuta amintire pe langa leneveala de pe terasele hanurilor la o tigara si un tcheai, ramane iesirea pe camile in desert.

Desi Johny, cum se numea camila mea, was good, calareala pe camila nu e prea placuta. Cracaneala maxima iar trapul putea sa fie chiar dureros.

Ziua cald al naibii, noaptea frig de imi venea sa pun si camila pe foc.

Dar altfel beton iesirea in desert. Apusurile si rasariturile au compensat din plin frigul, caldura si restul privatiunilor (mai ales ultimul pachet de tigari care mi-a disparut misterios in ultima seara, a trebuit sa fumez ierburi si ulterior sa ma abtin). Acum am ajuns in Delhi, in cateva zile sunt acasa. Pentru o vreme. Cu siguranta ma voi intoarce candva in Nepal, India este imensa si mai sunt multe de vazut...In fine...

Urmeaza in curand acel lung post cu imagini si detalii.

Pana atunci numai bine si Sarbatori Fericite !

India uploaded

2008-12-09T19:03:00.014+02:00

Am inceput sa prind gustul Indiei la propriu si la figurat. Nu doar de la mancare ci si de la locurile pe care le-am vazut. Aglomerarile urbane te pot soca dar India, cat Europa de mare, are multe de oferit. Din Nepal am zburat in Varanasi, orasul sfant in care indienii vin sa isi petreaca ultimii ani inainte de a fi cremati in apele murdare ale Gangelui. O adunatura pestrita de asceti, impostori, cersetori, copii, pelerini, vaci, maimute si alte animale isi duc veacul pe langa ghat-urile in care lumea se roaga, se spala, moare si este "inmormantata". In mod cert este un loc unde trebuie sa stai ceva vreme pentru a intelege poate chiar esenta Indiei.

Din Varanasi am fost in Khajuraho pentru a vedea templele jain mult mediatizate pentru scenele erotice...si care in fapt sunt niste bijuterii arhitectonice.

De acolo am fost intr-o rezervatie naturala la "vanatoare de tigrii", incununata de succes, pff...ce animale superbe.

India este huge (atat de mare) si dupa un drum teribil de 15 ore intr-un autobuz, pardon, sicriu metalic supra-populat, am ajuns in Agra. Taj Mahal e o cladire superba mai ales daca realizezi motivul pentru care a fost construit, un gigantic si superb mormant pentru sotia unui imparat mughal. Si a fost desemnat, poate pe buna dreptate, drept prima dintre noile minuni ale lumii.

Dar o sa revin cu fotografii si mai multe detalii. Acum sunt in Udaipur, Venetia Indiei. Este un loc superb care iti ofera pe langa langa multiplele joint-uri vandute la fiecare colt de strada, bijuterii arhitecturale, un minunat lac in mijlocul caruia troneaza un hotel de 5 stele in care s-a filmat un James Bond, dar si muulte, muuulte alte lucruri extraordinare.

Printre care si o partida de calarit, ca antrenament la safariul pe camile ce urmeaza in desertul Rajahstanului.

Din Udaipur ne-am oprit in Ragnapur pentru a vizita unul dintre cele mai mari temple jain.

In rest nu mai este mult si ma intorc acasa. Urmeaza ca pana in Craciun sa fac o selectie de imagini si o descriere mai detaliata a locurilor pe unde am fost si a oamenilor pe care i-am cunoscut.

Pana atunci,

Namaste !

O picatura de India

2008-12-06T12:30:00.005+02:00

Parcul national Bandhavgarh, India.

Safari in cautarea tigrilor. Am avut noroc si un superb mascul dominant in greutate de 250 kg a trecut sictirit si maiestuos in acelasi timp, la mai putin de 7-8 metri de jeepul nostru. Fotografiile trase sunt raw, nu am avut cum sa le salvez jpeg. Am tras un singur jpeg cand tigrul se deplasa rapid spre noi, dinspre jungla. Restul imaginilor cand ma intorc.

Si o intalnire cu un ascet indian...parca nu asa spectaculoasa