Biserica cu hramul "Sf.Arh.Mihail si Gavriil"

Duminica Vamesului si a Fariseului - Predica a Parintelui Calistrat de la Barnova.

2012-02-03T18:31:00.003+02:00

Duminica Vamesului si a Fariseului pe http://bisericasfarhmihailsigavriil.blogspot.com/

Psalmii, sursa de inspiratie pentru un ecologist japonez

2012-01-24T16:39:00.000+02:00

Ecologistul japonez Shigeatsu Hatakeyama, nominalizat pentru premiul "Forest Hero", oferit de Naţiunile Unite, a declarat că deţine o nouă sursă de inspiraţie, neobişnuită, pentru ideea sa: “pădurile sănătoase depind de oceane sănătoase şi vice-versa”.

Sursa, conform acestuia, pare a fi Psalmul 42 al Bibliei. În acest psalm, este prezentă comparaţia dintre un “cerb însetat de apă”, umbland dupa izvoare, şi setea de Dumnezeu a sufletului.

Campania lui Hatakeyama, de plantare a copacilor, de educare şi de conservare a mediului este intitulată "Pădurea are dor de Mare, Marea are dor de Pădure".

Numele "îşi are rădăcinile în dorul prezentat de Psalmul 42", a declarat Hatakeyama, aflat la vârsta de 68 de ani, un profesor de studii de teren şi de studii practice în cadrul Kyoto University, membru al Uniunii Baptiste Japoneze.

Acesta este finalist al competiţiei ce urmăreşte Premiul “Forest Hero”, al ONU, în cadrul programului “2011 – Anul Internaţional al Pădurilor”. Premiile vor fi anunţate în data de 9 februarie 2012.

O noua `religie` in Suedia: Kopimisme (Copiaza-ma! copy-paste)

2012-01-24T16:30:00.000+02:00

În Suedia, ţară cu 22 de religii, prinde teren o nouă “religie”, devenită deja destul de oficială, "Biserica Misionară Kopimisme", nume derivat din expresia din limba engleză care înseamna "Copiază-mă!".

Potrivit unor informaţii statistice emise de revista Forbes, această nouă comunitate “religioasă” numără deja aproape 3.000 de adepţi.

Pentru fondatorul său, Isak Gerson, această nouă religie se bazează în principal pe convingerea comună că informaţiile trebuie să circule liber. Esenţa ei constă în schimbul şi difuzarea de fişiere (dacă este posibil, în format digital).

Ţinând cont de acestea, simbolurile “sacre” ale cultului nu mai sunt, prin urmare, surprinzătoare, "CTRL + C" şi "CTRL + V", cele două simboluri de copiere şi adăugare, comenzi rapide şi caracteristici fondatorii ale reproducerii de fişiere digitale.

Apariţia Kopimisme-ului în peisajul religios suedez, în 2006, s-a suprapus, pe plan politic, cu apariţia Partidulului Piraţilor în Europa.

Partidul Piraţilor, încă în fază incipientă, dacă nu inexistentă, în Franţa, a obţinut 7% din voturi în Suedia, la alegerile europene din 2009. El s-a bucurat, însă, de cel mai mare succes în Berlin, unde a primit mai multe poziţii convenabile regionale.

Soborul Precuratei Fecioare Maria, Nãscatoarea de Dumnezeu.

2012-01-08T16:43:00.000+02:00

    In ziua de astazi, 8 ianuarie, praznuim sarbatoarea cu numele de "Soborul Maicii Domnului." Cuvant bisericesc, "sobor" insemneaza "adunare de oameni" si in imprejurarea de acum el vrea sa spuna doua lucruri: intai, cuvantul acesta este o chemare catre cei credinciosi, sa ne adunam astazi, in cinstea Maicii Domnului, aici pe pamant; dar, pe de alta parte, cuvantul "sobor" ne aduce aminte ca Maica Domnului se afla preaslavita, fara de asemanare, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si ca, asa fiind, adunarea noastra de astazi, de pe pamant este, de fapt, o impreuna-praznuire a noastra cu cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri. Adunarea cea cereasca, adica, se uneste, astazi, cu adunarea noastra pamanteasca, la cinstirea Maicii Domnului.
        Si, este drept sa fie asa, dupa ce am praznuit ieri Taina in care Maica Domnului este aceea care uneste pe veci toata omenirea cu Dumnezeu, nascand ca mama pe Domnul Hristos, adica pe Dumnezeu cel intrupat si ascuns intr-un prunc de om.
        E ca si cand Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, in primul rand, si apoi la noi toti, cei credinciosi, "frati mai mici" ai Domnului, care-i aducem aceasta cinstire, ar spune astazi, catre Tatal ceresc, cuvantul acesta de fericita si adanca multumire, de la Apostolul din ajunul Craciunului; "Iata, Doamne, eu si toti pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvantat in veci! Amin."
        "Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-Te, Mireasa, pururea Fecioara."

Nasterea Domnului

2012-01-08T16:33:00.000+02:00

Nasterea Domnului este unul din cele mai cunoscute evenimente din viata Domnului Iisus. Desi neinteleasa de minte, ea are intotdeauna o cale deschisa catre inima, in care se descopera cel mai mult tainele lui Dumnezeu. Inainte de a deveni istorie, nasterea pruncului Iisus s-a zamislit in taina inimii Fecioarei Maria, prin vestea cea buna pe care arhanghelul Gavril i-a adus-o. Aceasta praznuire a bucuriei se leaga tainic de un alt moment din istorie, cand Maicii Domnului i se descopera vestea nasterii Fiului lui Dumnezeu, moment consumat intre indoiala si asumare, despre care vreau sa va vorbesc.

Exista in viata Maicii Domnului un moment de mare rascruce, atat pentru propria ei randuiala, cat si pentru istoria mantuirii noastre. Acest moment se intrupeaza intr’un singur cuvant. Fara el, ceea ce Dumnezeu intentiona in Buna-Vestire ar fi fost un esec divin; prin el, conlucrarea dintre Dumnezeu si om se dovedeste biruitoare, iar consecintele ei razbat pana la sfarsitul veacurilor.

Asadar, tanara Fecioara se afla in rugaciune, iar ingerul Domnului i se arata la un moment dat, o saluta: Bucura-te! Si-i vesteste ca va naste fiu. Maria ii raspunde prin uimire; ea este numai logodita, nu stie de barbat, nu pricepe cum, in conditia ei de absoluta puritate, i s’ar putea intampla aceasta. Ingerul face un pas mai departe: zamislirea va fi de la Duhul Sfant, Pruncul ce se va naste se va chema Fiul lui Dumnezeu. Uluirea Mariei e totala, puterea oricarei intelegeri e coplesita de mister. Mai mult, asemenea momente sunt pandite, in mod obisnuit, de indoiala si de necredinta. In fata vestilor naprasnice, colosale, spiritul reactioneaza intai negativ.

Prin acelasi cuvant insa, Maria isi asuma, in mod constient si deliberat, o randuiala personala cu totul aparte, care va face din ea un unicat al neamului omenesc. Totul decurge din faptul ca, intre toate fecioarele lumii, ea este singura hranitoare de prunc. In aceasta privinta, realismul aproape brutal al relatarii din Evanghelia dupa Matei este de-a dreptul zguduitor. Maria nu e scutita de banuieli, iar primul care se indoieste de ea este insusi Iosif, ocrotitorul si garantul ei in fata societatii. E de crezut ca el va fi fost cel dintai caruia ea i-a marturisit despre dumnezeiasca vestire si suprafireasca intrupare, despre uluitoarea zamislire din pantecele ei sau, mai simplu si mai omeneste, despre faptul ca era insarcinata. Dar Iosif nu are nici pe departe capacitatea unei asemenea intelegeri, asa dupa cum nici insasi Maria nu o avusese dupa cele dintai cuvinte ale ingerului. Cine va intampina un asemenea adevar fara sa incerce mai intai sa se scuture de el? Dreptul barbat se crede victima unei mistificari, iar intaia sa reactie este aceea de a repudia impostura si, mai mult, poate chiar de a o denunta.

E adevarat ca, in final, Iosif primeste in vis revelatia adevarului, se hotaraste sa devina sotul legal al Mariei si sa ia asupra-si in fata oamenilor si a legii, Pruncul ce Se va naste, ceea ce face ca Acesta sa fie numit, indeobste, fiul lui Iosif si al Mariei. La nivelul comun, faptul extraordinar nu poate gesta decat imbracand vesmantul vietii comune. Fiul lui Dumnezeu isi asuma conditia umana inca inainte de a Se naste din Fecioara. Dar, pana la acest final, cata drama! O drama ce se nascuse dintr’un singur cuvant: Fie!

Nu avea sa fie singura. Randuiala Fecioarei Maria este aceea a unei maici indurerate. Nasterea umila din Betleem, spaima de Irod, pribegia in Egipt, singuratatea de dupa iesirea lui Iisus la propovaduire, drumul Crucii, rastignirea Fiului sub propria ei privire, – jalea ingroparii, toate acestea sunt tot atatea ascutisuri de sabie care trec prin inima ei. Toate, dintr’un singur cuvant: Fie!

Maica Domnului pare tot atat de singulara si in ipostaza ei cereasca. Nu e greu de inteles de ce ea este mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii: acestia, neavand trupuri, nu sunt supusi ispitei si caderilor trupesti, dar Sfanta Fecioara, purtatoare de trup, i-a pazit curatia neintinata si l-a pastrat ca pe un potir de aur lamurit in focul dumnezeiesc. Dar ea salasluieste, totusi, undeva mai presus de ingeri, in spatiul unei eternitati care este numai al ei. In cerul nostru crestin, totul e obstesc, sfintii sunt in cete, ingerii sunt in soboare, pana si Dumnezeu e in Treime, numai Fecioara Maria este singura, ca un luceafar de dimineata plutind intre soare si stele, asa cum lumineaza si particica ei de paine de pe discul proscomidierii. Totul, dintr’un singur cuvant: Fie!

Va doresc din toata inima sa petreceti Sfintele Sarbatori in pace, sanatate, belsug de lumina si spor de bucurii duhovnicesti. Amin.
La multi ani!

Joi, 8 decembrie 2011, a avut loc Adunarea Blagociniei de Orhei

2011-12-09T17:23:00.000+02:00

Cu binecuvântarea Prea Cuviosului Părinte Arhimandrit SILUAN (Șalaru), în data de 8 decembrie 2011, a fost convocată Adunarea Generală a preoților din raionul Orhei. În cadrul acesteia, au fost discutate mai multe subiecte de o importanță vitală pentru viața Blagociniei și pentru buna desfășurare a vieții Bisericii Ortodoxe din Moldova!

Lucrările Adunării au demarat cu Cuvântul de salut a Prea Cuviosului Părinte Blagocin, urmat de un raport amplu asupra activității desfășurate în anul 2011. Un îndemn deosebit la o lucrare misionar-pastorală dar și socială a fost făcut de către Părintele Blagocin prin discursul său intitulat: "Probleme și soluții pentru o pastorație mai eficientă a Bisericii". Unele soluții în acest sens au fost propuse și de Pr. Iulian Rață, Parohul Bisericii "Sfânta Treime" din s. Lucașeuca r-l. Orhei.
După mai multe discuții referitoare la discursul Prea Cuvioșiei Sale, Părintele Siluan a menționat în mod deosebit roadele benefice ale vizitei Prea Fericitului Patriarh Chiril în Moldova, care a avut loc în toamna acestui an. Prilej de bucurie pentru întreaga Blagocinie a fost și vizita Sanctității Sale chiar în inima Blagociniei noastre, adică în Sfânta Mănăstire a "Nașterii Maicii Domnului", din s. Curchi, r-l. Orhei.
De asemeni, Părintele Blagocin a dat o notă activității mai multor parohii vizitate de Sfinția Sa în 2011, declarându-se în linii generale satisfăcut de activitatea preoților parohi, dar menționând și anumite lacune în gestionarea mai multor treburi bisericești, totodată, dând și sfaturile de riguare.
Un subiect aparte a constituit și parohiile în construcție cât și problemele cu care se ciocnesc preoții parohi la edificarea sfintelor lăcașe. Din păcate, marea majoritate a acestora a menționat lacunele din Legea Cultelor R. Moldova, care din păcate provoacă o serie de probleme la Înregistrarea noilor parohii.
Luând în considerație evenimentele de ultimă oră, reflectate în Presa din Moldova, care au pus, din păcate nu în cea mai bună lumină Slujitorii Sfântului Altar, din partea preoților s-a cerut întemeierea unei Comisii Disciplinare active, care să se îngrijească corespunzător de activitatea preoților în parohie și să prevină la maximum astfel de cazuri.
Alte subiecte discutate au fost:
- Organizarea subiectelor tematice referitoare la activitatea practică a Slujitorilor Sfântului Altar;
- Ridicarea Gradului didactic a profesorilor de religie;
- Formarea cât mai rapidă a cursurilor pentru primirea modulului psihopedagogic a preoților ce predau religia în școli;
- Părinții au fost rugați să se îngrijească de o bună organizare a Sărbătorilor prilejuite de Nașterea Mântuitorului, astfel încât acestea să reușească de a transmite bucuria Nașterii în sufletele credincioșilor.
- Numirea noului șef pentru Sectorul Nr. 5 a Blagociniei de Orhei! Astfel, în urma cererii de eliberare parvenite din partea Prot. Mitr. Feodor Roșca, Sfinției Sale i s-au adus cele mai sincere mulțumiri pentru buna activitate desfășurată de-a lungul anilor în funcția dată. Totodată, în locul Sfinției Sale a fost numit Șef de Sector Prot. Oleg Dolgieru.
La sfârșitul Adunării, toți preoții prezenți au primit în dar Ediția Specială a Sfintei Evanghelii, tipărită cu ocazia Vizitei Sanctității Sale, Prea Fericitului Părinte Patriarh Chiril în R. Moldova, pentru ce, preoții au ținut să aducă sincere mulțumiri Părintelui Patriarh pentru grija părintească.

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

2011-12-04T15:45:00.000+02:00

Intrarea Maicii Domnului este cinstita in fiecare an, pe 4 decembrie. Este sarbatoarea in amintirea zilei in care, Sfintii Ioachim si Ana au adus-o pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest loc, in Sfanta Sfintelor, unde va ramane pana la varsta de 15 ani. Desi sunt persoane care sustin ca lucrul acesta era cu neputinta, totusi Biserica, in cantarile ei afirma: "Ceea ce s-a hranit in Sfanta Sfintelor, celei imbracate cu credinta si cu intelepciune si cu neintinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri inchinaciune". Informatii despre acest eveniment din viata Maicii Domnului avem in "Evanghelia dupa Iacov" sau "Protoevanghelia", o scriere apocrifa din secolul al II-lea. Precizam ca dintre sarbatorile inchinate Maicii Domnului, numai "Bunavestire" are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfanta Scriptura (Luca I, 26-38). Despre celelalte sarbatori, evangheliile canonice nu ne dau marturii, informatiile provenind din Sfanta Traditie si din evangheliile necanonice (apocrife).

Pentru ca bucuria sarbatorii sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 4 decembriesa fie dezlegare la peste.

Nu este de ajuns sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la varsta de 15 ani. Important este sa patrundem in intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca din ea. Deci, Hristos Se va naste, va muri si va invia tainic cu tot omul care vietuieste in Biserica.

In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea, tinute in lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea inflorea pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.

Conspiratiile Noii Ordini Mondiale.

2011-12-02T20:48:00.000+02:00

Poate unii dintre voi ati auzit despre Noua Ordine Mondiala si despre intentiile acestei organizatii care vrea sa conduca omenirea pana in cel mai mic detaliu; oricum, aceasta postare este adresata atat celor care stiu cate ceva (dar nu detaliat) dar si pentru cei care vor sa afle adevaruri socante!

Am sa exprim aletoriu cateva idei expuse in filmul de mai jos:

"Cutitul in mana unui criminal, poate sa fie foarte rau, insa acelasi cutit - in mana unui doctor poate salva o viata, asadar, cutitul nu este nici bun nici rau - este doar un cutit!" ;)

Stim cu totii ca telefoanele ne sunt ascultate, dar stiati ca: "atunci cand apesi butonul rosu al telefonului, si crezi ca ai inchis, defapt se activeaza semnalul radio si microfonul - de la care se pot inregistra toate zgmotele de fundal si tot ce vorbesti dupa."

"Nimeni nu citeste termenii si conditiile - dar nimeni nimeni!" Suntem de acord cu tot ce zic ei, dar nu ne intrebam niciodata mai mult, suntem destul de ignoranti cu ceea ce ni se intampla! In manipularea in masa este nevoie de un singur lucru, si acesta este ignoranta poporului!

"Statul aduna informatii despre populatie pentru un scop anume insa de cele mai multe, ori sunt folosite in alte scopuri!"

Retele culinare de post.

2011-12-02T20:31:00.000+02:00

Ardei upluti cu ciuperci

Ingrediente : Ardei ,Ciuperci ,Orez,Ceapa ,Morcov ,Ulei,Sare ,Rosii,1 cub legume,Patrunjel

Preparare:

Se taie legumele, se calesc ceapa, morcovul, ardeiul, apoi se adauga ciupercile. Intre timp se spala orezul in 2-3 ape si se adauga peste legume, se lasa la foc mic pana orezul nu mai este asa tare, se adauga sare si patrunjel mai spre final.

Pregatim ardeii, le scoatem cotoarele ii spalam si ii umplem cu orezul cu legume, ii aseazam intr-o cratita, apoi peste ei se pune apa, rosiile, cubul de legume, cat sa ii acopere, se lasa la foc potrivit aproximativ 1 ora.
Pofta buna!

Timp Preparare: 1 h 20 ‘

Postul Craciunului - Postul Nasterii Domnului

2011-11-28T22:33:00.002+02:00

Postul Nasterii Domnului ne da putinta curatirii trupesti si sufletesti. El inchipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moise, precum si postul Patriarhilor din Vechiul Testament. Dupa cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugaciune, asa se cuvine sa astepte crestinii si sa intampine prin ajunare pe ”Cuvantul lui Dumnezeu” nascut din Fecioara Maria.

Postim de carne, oua si branza. Lunea, Miercurea si Vinerea mancam bucate fara ulei si fara vin. Martea si Joia se dezleaga la untdelemn si vin.

Daca in zilele de Luni , Miercuri si Vineri praznuim vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra (+) , mancam untdelemn si bem vin; iar de va cadea hramul bisericii sau sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie (+) , atunci dezlegam si la peste. Martea si joia mancam peste, untdelemn si bem vin, cand cade in aceste zile: vreun sfant mare, hramul sau sarbatori cu rosu.

In ziua de Ajun se mananca tocmai seara si anume: grau fiert indulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faina, caci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au inchipuit – mai inainte – Nasterea lui Hristos. La Craciun, in orice zi ar cadea mancam de dulce.

Primele mentiuni despre respectarea acestei perioade de infranare alimentara si trupeasca provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit noua cuvantari despre acest post, numit „postul din luna a zecea“. Postul Craciunului este inchinat in primul rand sarbatorii Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

La inceput, nu toti crestinii posteau in acelasi mod si acelasi numar de zile. De exemplu, unii posteau numai sapte zile, altii sase saptamani; unii tineau un post mai aspru, altii unul mai usor. Insa, Sinodul local din Constantinopol, tinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nasterii Domnului in Bisericile Ortodoxe, hotarand ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile, incepand cu data de 15 noiembrie.

Ca orice post, in primul rand el trebuie sa reprezinte o abtinere de la lucrurile rele care ne indeparteaza de Dumnezeu si de oameni. De la un post simbolic si nominal – postul ca obligatie si obicei – trebuie sa ne reintoarcem la adevaratul post fiindca numai astfel vom putea culege adevaratele roade duhovnicesti ale Duhului Sfant. Amin

Sarbatoare de suflet in parohia Jora de Jos r-n Orhei.

2011-11-21T20:09:00.001+02:00

Ziua prăznuirii Sf. Arh. Mihail si Gavriil a fost una deosebită pentru comunitatea bisericii cu acelaşi hram din satul Jora de Jos r-n Orhei, unde un sobor de preoti in frunte cu parohul bisericii protoiereul Victor Botnarenco au savirsit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

De menţionat că alături de enoriaşii bisericii s-au rugat si oaspetii din satele vecine.

După Sfînta Liturghie, soborul de preoți au săvîrșit înconjurarea bisericii cu citirea Sfintei Evanghelii și un Te Deum de sănătate pentru ctitorii si credincioșii adunați la rugăciune.

La final, preotul-paroh a venit cu un cuvânt de felicitare către enoriasii si oaspetii prezenti la Slujba de sarbatoare si a multumit soborului de preoti pentru vizita și fierbințile rugăciuni înălțate lui Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii.

La sfirsitul slujbei a urmat o agapa frateasca unde au luat parte toti cei adunati la sarbatoare.

Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir

2011-11-06T17:42:00.000+02:00

"Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!"

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

Recunoștință veteranilor

2011-11-06T17:21:00.002+02:00

ÎPS Vladimir a primit la Palatul Mitropolitan nouă veterani ai Asociației Veteranilor Războaielor și Conflictelor Armate Locale din Republica Moldova. Ierarhul a discutat principalele probleme cu care se confruntă veteranii și perspectivele de susținere a acestora. S-a convenit asupra unui acord de colaborare între Direcția mitropolitana și asociație.

Drept recunoștință și apreciere din partea Bisericii militarii s-au învrednicit de înalte distincții mitropolitane.

Dl Anatolie Șefer, secretarul asociației, a venit cu un mesaj din partea celor prezenți, mulțumindu-i părintelui mitropolit pentru toată dragostea, susținerea și aprecierea acordată. Astfel, din partea ascoiației veteranilor ierarhul a fost decorat cu Ordinul ”Slava veteranilor” pentru susținerea veteranilor, precum și pentru educarea patriotică a tineretului în spiritul valorilor naționale

La rândul său, Prot. Mitr. Vadim Cheibaș, secretarul Mitropoliei, care recent a împlinit 10 ani de când activează în această funcție, iar în curând va aniversa 15 ani de slujire la altarul Domnului, a fost distins cu Medalia aniversară ”Proclamarea Independenței. Republica Moldova – 20 de ani”.

_______________________________________________________________________

Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”?

2011-10-18T20:28:00.000+03:00

Întrebare: Părinte, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

Numele în general este mai mult decât un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal). Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de părinţii lui), dar trebuie să fim conştienţi că acesta va fi purtat toată viaţa şi chiar dincolo de această viaţă, şi va creşte sau va scădea în popularitate odată cu persoana care poartă acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la întâmplare sau schimonosit după bunul plac, pentru că el se identifică cu persoana care-l poartă.

Primii creştini „dintre neamuri” (adică non-iudeii) purtau nume păgâne, iar la botez acestea nu erau schimbate pentru că supra-numele de „creştin” sfinţea „numele mic / prenumele”, oricare ar fi fost acesta. Sfântul Mucenic Dimitrie (Δημήτριος), de exemplu, purta numele unei zeităţi păgâne (Demetrius), dar şi-a păstrat acest nume şi după botez, iar prin viaţa, şi mai ales moartea sa (martirică), a sfinţit acest nume atât de iubit astăzi de noi. Aceeaşi situaţie o avem şi la Sfântul Dionisie, iar exemplul este valabil pentru multe alte sute şi mii de sfinţi din primele veacuri, care nici nu aveau cum şi de unde să împrumute doar nume de sfinţi. Culmea e că uneori, chiar dacă la botez numele erau schimbate, Biserica continua să-i pomenească după numele lor vechi păgâne, considerate astăzi nume de sfinţi. Aşa este cazul Sfântului Kneaz Vladimir, botezat Vasile sau a Sfintei Kneaghine Olga, botezată Elena.

Totuşi, de prin secolele IV-V, se observă tendinţa de a pune copiilor de creştini doar nume de sfinţi, dar tendinţa nu a devenit niciodată o regulă general valabilă, ci doar un sfat. În unele medii creştine, printre care se numără şi Rusia Ţaristă de până la 1917, numele erau puse de obicei după calendar, conform datei naşterii sau botezului şi nu de puţine ori era ales chiar de preot. Iată de ce ruşii au foarte multe nume care în România sau Grecia sunt considerate exclusiv călugăreşti (Maxim, Vitalie, Ghenadie ş.a.). În alte ţări sau regiuni era obiceiul de a da copiilor numele unor rude sau personalităţi ale neamului (Traian, Cezar – la latini), fiind acceptate şi nume populare (Mircea, Radu, Neagu/Neagoe, Doina – la români; Ruslan, Igor, Oleg – la ruşi) sau nume de flori (Viorel, Viorica ş.a. – la români). O parte din aceste nume, atât de la români cât şi de la ruşi, au ajuns şi în calendar, iar unele (încă) nu.

Numele creştine (sau devenite creştine) au forme variate, iar diferenţa de scriere sau pronunţie nu trebuie să ne sperie, pentru că ea nu contează. Cel mai frecvent nume de bărbat – Ioan, este cunoscut în lume sub zeci de transliterări şi pronunţii (Ion, Ivan, John, Jean, Jovan, Giovanni, Johann, Juan, Janos, Jan etc.), dar el rămâne totuşi acelaşi nume, fiecare folosind varianta locală. Acest lucru este valabil cu multe alte nume şi doar un preot lipsit de cultură generală poate să spună că el botează cu numele „Gavriil”, dar nu şi cu cel de „Gabriel”, pe simplul motiv că nu l-a găsit în calendar exact aşa cum ştie el. Ar fi cazul să înţelegem că o bună parte din diferenţele de transliterare şi pronunţie a numelor se datorează celor două moduri de a citi limba greacă: erasmic sau reuchlinian. Grecescul Μιχαήλ poate fi citit şi Mihail, dar şi Michael – şi ambele sunt corecte (într-un anume fel). La fel e şi cu Γαβριήλ, care este Gavriil şi Gabriel în acelaşi timp.

O altă problemă o reprezintă schimbarea genului unor nume. În tradiţia monahală este extrem de cunoscută practica feminizării unor nume bărbăteşti, de aceea nimeni nu se scandalizează când aude aşa nume de călugăriţe precum Serafima, Siluana, Macaria ş.a. Cunosc însă preoţi din Moldova care nu au vrut să boteze fete cu numele Daniela (prorocul Daniil/Daniel), Adriana (Sf. Adrian), Andreea (Sf. Ap. Andrei), Nicoleta (Sf. Nicolae) sau chiar Mihaela şi Gabriela (Arhanghelii Mihail şi Gavriil). Nu găsesc altă explicaţie decât lipsa de cultură a celor care refuză să boteze cu nume feminizate, deşi practica este pe larg folosită în mediul monahal. Apropo, se cunosc şi cazuri de masculinizare a unor nume, precum Anastasie, Athanasie ş.a., care în forma de substantiv comun sunt la feminin.

Nu trebuie să uităm că există şi practica traducerii numelor. Chiar nu pot să înţeleg de ce ruşii au tradus numele de Pistis, Elpis şi Agapis prin Vera (Credinţa), Nadejda (Speranţa) şi Liubovi (Dragostea), dar refuză să traducă numele de Svetlana sau Luminiţa, care la greci este Fotinia, iar la latini – Lucia? Bineînţeles, nume precum Lilia/Liliana (de la Susana) sau Florin[a] (de la Anthim / Flor, Florentie) sunt şi ele nume creştine şi nu-i corect să refuzăm traducerea numelor. Cred că nu mai are rost să spun că Victoria şi Nika sunt acelaşi nume, Bogdan este traducerea lui Theodor (Fiodor), iar Dorin şi Dorel sunt derivate de la Theodor…

Un capitol aparte îl ocupă numele creştine din tradiţiile locale, în general necunoscute de noi. De exemplu, numele Sfântului Şio din Georgia nu este cunoscut la noi, dar este preferat de mulţi georgieni. Pe de altă parte, românii (ca popor latin şi în strânse contacte cu Occidentul), obişnuiesc uneori să pună copiilor numele unor sfinţi occidentali precum: Sfântul Ovidiu (Auditus), episcop de Braga, trecut la Domnul în data de 3 iunie 135; Sfânta Monica, mama Fericului Augustin, trecută la Domnul la 4 mai 387; Sfântului Octavian, arhidiacon din Cartagina, martirizat la 22 martie 484; Sfântul Robert (Rupert), episcop de Worms, trecut la Domnul la 27 martie 718 ş.a. Deci ar fi cazul să studiem mai bine Sinaxarul Sfinţilor occidentali de până la 1054 (iar în unele cazuri şi după această dată) şi să nu credem că dacă noi n-am auzit de un nume, el nici nu există. Dacă e să fiu sincer, nu sunt sigur că cei care pun copiilor numele Ovidiu, Monica, Octavian sau Robert chiar ştiu de aceşti sfinţi, dar asta e deja o altă problemă. Nici nu-i obligatoriu ca părinţii să pună copiilor numai nume de sfinţi (formalizând exagerat acest act), mai ales că cei mai mulţi nu le vorbesc niciodată despre sfântul al cărui nume îl poartă copilul şi nici nu-i învaţă să le urmeze viaţa. În acest caz la ce bun să-i mai obligăm să pună nume de sfinţi dacă pe ei nu-i interesează acest aspect?

Consider că trebuie să existe şi nişte restricţii în acceptarea unor nume şi ar fi cazul ca aceste restricţii să le aibă şi Oficiile de Stare Civilă. Nu mi se pare corect să punem drept prenume tot felul de diminutive precum Ionuţ, Ionică, Ionel ş.a., chiar dacă o persoană cu numele Ion, la anumite vârste sau în mediul familial, poate fi numită cu oricare dintre acestea. Când el ajunge la 40-50 de ani, nici unul din aceste diminutive nu se mai potriveşte, iar persoana este parcă făcută de râs printr-un nume ce nu pare serios. Nu e bine nici să se accepte două sau mai multe nume pentru aceeaşi persoană, iar obiceiul trebuie catalogat ca fiind unul incorect din punct de vedere teologic. Orice om are o singură identitate şi, prin urmare, trebuie să aibă un singur nume. Trebuie categoric respinse şi unele nume date de rromi (ţigani) precum: Rexona, Palmoliviu, Barcelona, Lisabona, Napoleon, Mercedesa ş.a. Din păcate, unii preoţi români au botezat cu astfel de nume, batjocorind însăşi ideea de „nume de botez”.

În Biserica Rusă se ajunge la o altă extremă: dacă părinţii pun copilului nume caraghioase sau care lipsesc din calendarul rusesc (că ei de altul nu ştiu), preotul îl botează cu un nume ales de el (din calendar), iar părinţii îl numesc toată viaţa cu un alt nume – cel din acte sau un diminutiv al aceluia, uitând de multe ori ce nume i-a pus preotul la botez. Şi atunci când pruncul este adus la împărtăşire sau este pomenit la vreo slujbă, reapar toate problemele legate de numele lui. De aceea trebuie adoptată o cale de mijloc şi chiar, dacă este nevoie, să se facă o listă mai extinsă a numelor creştine, care să fie trimisă şi prin mănăstirile ruseşti, încât pravoslavnicii de acolo să nu mai respingă pomelnicele ce conţin alte nume decât cele ştiute de ei.

În afară de tunderea în monahism, Biserica nu cunoaşte careva rânduieli sau slujbe de schimbare a numelui, deşi am auzit că sunt unii preoţi care fac aşa ceva şi chiar mă întreb ce anume fac? Cunosc ierarhi care au schimbat numele candidatului la preoţie în timpul hirotoniei, dar aceasta, asemenea şi chiar mai mult decât tunderea în monahism, este o chemare la o slujire specială (după cum vedem şi în Biblie, când unor personalităţi le-au fost schimbate numele) şi nu o rânduială comună de schimbare a numelui. Deci numele nu poate şi nu trebuie schimbat, indiferent care ar fi acesta. Punerea unui nume nepotrivit trebuie prevenită (înainte de înregistrarea în actele civile şi botez), dar nu corectată post-factum. Când e cazul să pomenim pe cineva, cred că trebuie pomenit numele de la botez, oricare ar fi acesta, iar dacă preotul a botezat copilul cu un alt nume decât cel din actele civile, la slujbe trebuie puse ambele, ca să nu fie neglijat nici unul, nici altul. Dacă o persoană ştie că a fost botezată cu un alt nume, dar nimeni nu-l mai ţine minte, să scrie peste tot numele civil şi să nu se îndoiască de valabilitatea pomenirilor din Biserică.

Numele de botez şi chiar botezul însuşi nu are nicio legătură cu „îngerul păzitor”. Textul de la Matei 18:10 vorbeşte clar despre existenţa „îngerilor păzitori” la persoane nebotezate şi aceasta pentru că fiecare om, fie şi păgân, are un astfel de înger chiar de la naştere. Îngerul nu este dat omului abia la botez şi nu pentru asta ne botezăm. După botez, creştinul are posibilitatea de „a colabora” altfel cu îngerul său, fiind în mod deosebit protejat şi ajutat spre mântuire de către acesta. Nu putem spune nici că „îngerul păzitor” ar avea un nume sau o zi de prăznuire, de aceea expresia pseudo-bisericească „ziua îngerului / ziua de înger” este total greşită din punct de vedere teologic. Ziua noastră onomastică este ziua în care îl pomenim pe Sfântul al cărui nume îl purtăm şi pe care-l considerăm ocrotitorul (patronul) nostru, dar asta nu are nimic cu „îngerul”. Dacă ocrotitorul nostru este Sfântul Nicolae, nu înseamnă că el este şi „îngerul păzitor” (cum se mai crede în Biserica Rusă), pentru că fiecare om are un „înger păzitor” al lui, în timp ce Sfântul ocrotitor poate fi unul pentru mai multe milioane de oameni. Deci, persoana care nu poartă numele unui sfânt, oricum are un „înger păzitor”, iar drept sfânt ocrotitor îl poate lua pe orice sfânt din calendar, care îi este mai drag, chiar dacă numele aceluia nu are nicio tangenţă cu al lui.

Cred că obiceiul vechilor creştini de a pune copiilor nume de sfinţi este unul foarte bun şi trebuie urmat, dar nu formal (nomenclaturist), ci învăţându-i pe micii creştini să urmeze şi viaţa acelui (sau altui) sfânt. Totodată nu putem refuza pe cei care pun altfel de nume copiilor lor, pentru că nu avem niciun temei teologic pentru aceasta, ci mai degrabă trebuie să ne rugăm şi să-i învăţăm pe oameni să ajungă şi ei sfinţi, ca să-şi sfinţească şi numele. Cred că mulţi au şi făcut-o, de aceea putem spune că la Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Cincizecime) îi cinstim pe mulţi sfinţi cu nume şi vieţi neştiute de noi. Este de la sine înţeles că omul sfinţeşte numele şi nu numele de sfânt îl sfinţeşte pe om. Majoritatea curvarilor şi beţivilor „ortodocşi” poartă nume de sfinţi, dar asta nu-i ajută la nimic, ci mai mult îi osândeşte. Iar noi, călăuziţi de Fericitul Augustin, să ţinem minte că cel mai bun mod de a-i cinsti pe sfinţi, este de a le urma viaţa.

Dinastia Romanov, intre istorie si spiritualitate.

2011-10-18T20:10:00.000+03:00

Romanov, o dinastie curmată violent, a fost o treaptă ce a urcat spiritual Rusia, prin acţiunile religioase ce au fost întreprinse în timpul ei, dar finalul acesteia a coborât-o din punct de vedere politic, perioada fiind presărată de o serie de frământări.

Dinastia care a condus Rusia timp de trei secole, îşi are începuturile în anul 1613, odată cu alegerea de către un consiliu de boieri a tânărului Mihail Romanov, nepotul lui Ivan cel Groaznic, în vârstă de numai 16 ani. Nu se poate vorbi de dinastia Romanovilor, ca importanţă istorică, fără a-l meţiona pe Petru cel Mare(1682-1725), ce a înfăptuit numeroase reforme, sub comanda sa construindu-se Sankt Petersburgul. Din dorinţa lui de a occidentaliza Rusia, a luat si măsuri stranii, ca în cazul interzicerii de a purta barbă a boierilor si ţăranilor, aceştia fiind obligaţi să plătească o taxă specială; singurii “salvaţi” de această măsură erau slujitorii bisericii.

Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul Romanov la putere în Rusia, urcă pe tron în noiembrie 1894, iar la scurtă vreme se căsătoreşte cu prinţesa germană Alix de Hesse Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi verişoara reginei Maria a României, ce devine împărăteasa Alexandra Feodorovna (care a îmbrăţişat religia ortodoxă), cu care va avea 5 copii: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Alexei. Naşterea băiatului a fost motiv de mare bucurie pentru familia imperială, reprezentând urmaşul la tron, însă a fost diagnosticat, încă de la o vârstă fragedă, cu hemofilie, o boală moştenită de la mama sa Alexandra. Problema de sănătate a tânărului prinţ, fără vreo rezolvare medicală, a dat startul controversatelor relaţii ale familiei ţariste cu Rasputin, ce se autointitulase călugăr, deşi nu ascundea faptul că era căsătorit. Deşi Rasputin nu era în relaţii prea bune cu biserica din Rusia, se pare că Alexandra îl chema de câte ori medicii nu făceau faţă problemelor prinţului, iar revenirile miraculoase ale lui Alexei erau imediat puse pe seama rugăciunilor călugărului. La palat, unele voci susţineau că Rasputin se folosea de poziţia sa pentru a influenţa decizii majore ale familiei ţariste.

Deşi titlul de “ţar” fusese desfiinţat în timpul lui Petru cel Mare în favoarea celui de împărat, Nicolae preferă această titulatură, iar neîncrederea sa în societatea occidentalizată de la Sankt Petersburg, împărtăşită şi de Alexandra, i-a făcut să se stabilească la Palatul Alexandru din Ţarskoe Selo.

Domnia sa este presărată de o serie de frământări interne, o consecinţă a războiului ruso-japonez (1904-1905), soldat cu înfrângerea ruşilor. Aceasta a fost o ocazie pentru întărirea opoziţiei regimului, izbucnind revoluţia din octombrie 1905, ce a cuprins întreaga Rusie, criză rezolvată pe moment de ţar prin semnarea unui manifest ce aproba formarea unei adunări reprezentative – Duma si reforme ale constituţiei. Însă, Nicolae al II-lea dizolvă în mod repetat Duma, refuzând colaborarea cu aceasta, neînţelegerile afectând iniţierea reformelor, şi ducând la izbucnirea unei noi revoluţii, în februarie 1917, când puterea este preluată cu forţa de bolşevicii conduşi de Ilici Lenin. Ţarul este silit să abdice, la 15 martie, cedând scaunul fratelui său, Mihail, dar acesta din urmă refuză, încheindu-se astfel cea de-a doua mare dinastie şi ultima a Rusiei.

Pe de altă parte, înfloritoare a fost viaţa spirituală, construindu-se multe mănăstiri şi biserici.

Împărăteasa Alexandra s-a implicat activ în acte de caritate, organizând şcoli profesionale pentru săraci şi îngrijindu-se în permanenţă de cei aflaţi pe front. De asemenea, au fost canonizat sfinţi, spre exemplu în vara lui 1903, cea a marelui stareţ Serafim de Sarov, ţarul însuşi purtând pe umeri racla cu sfintele moaşte.

În noaptea de 17 iulie 1917, conform datelor istorice, un pluton de execuţie bolşevic comandat de Iacov Iurovski a executat întreaga familie, în subsolul casei lui Ipatiev, locuinţă demolată ulterior de Boris Elţîn, din teama de a nu se transforma într-un loc de pelerinaj popular. Pe de altă parte, după spusele unui ţăran, martor fără voie la execuţia Romanovilor, asasinii i-au dus în pădure, i-au împins în puţurile minei Ninaia Selimskaia aruncând peste ei grenade, care nu au explodat însă, apoi au încercat să-i ucidă cu crengi cărora le-au dat foc. De sub flăcări, se înălţa spre cer Imnul Heruvimilor al Liturghiei Ortodoxe, pe care martirii îl intonau în faţa morţii. S-a încercat apoi distrugerea trupurilor cu acid sulfuric şi au fost mutate de la locul iniţial de îngropare, pentru a li se şterge orice urmă. Astfel s-au născut mai multe legende, unele susţinând că au scăpat cu toţii, altele că au fost ucişi, însă Marea Ducesă Anastasia ar fi scăpat şi ar fi ajuns în occident, unde a trăit sub alt nume.

Consiliul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse a decis să canonizeze drept “cuvioşi” pe Nicolae al II-lea şi familia sa, cu dată de pomenire 4 iulie. Familia fusese anterior canonizată, în 1981, de către Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate, ca Sfinți Mucenici. O parte din moaşte au fost înmormântate la Catedrala Sf. Petru şi Pavel din Sank Petersburg, la 17 iunie 1998, la 80 de ani după ce au fost ucişi. În anul 2003, a fost inaugurată biserica închinată acestora. De altfel, în luna iulie a fiecărui an, este organizat un pelerinaj, ce porneşte de la cripta din apropierea locului unde au fost ucişi, mergând pe o distanţă de 20 kilometri, până la locul unde s-a încercat distrugerea trupurilor, următorul punct fiind mănăstirea Novo Tikhvinski şi, în cele din urmă, localitatea Alapaievsk, unde au fost martirizate rude ale soţilor Romanov, printre care sora împărătesei şi cinci prinţese din dinastie.

Rămăşiţele membrilor familiei regale au fost aduse la lumină în iulie 1991 (deşi câţiva istorici curajoşi le dezgropaseră încă din perioada comunistă) şi au fost îngropate la catedrala Sfântului Petru şi Pavel din Sankt Petersburg în 1998, iar întreaga familie a fost reabilitată de către Curtea Supremă Rusă, decizând că aceasta nu a fost arestată din motive politice şi nici condamnată la execuţie de vreo instanţă.

O biserică închinată Sfântului Nicolae, după numele ţarului, a fost ridicată între 1905-1909 pentru toţi credincioşii ruşi şi personalul ambasadei ruse din România, aceasta găsindu-se în centrul capitalei, în vecinătatea Universităţii Bucureşti.
Biserica “Sfântul Nicolae – Paraclis Universitar”, cunoscută până recent drept “Biserica Rusă” a fost construită în perioada 1905-1909, după planurile unui architect rus, la iniţiativa şi pe cheltuiala familiei ţariste a Romanovilor – 600000 ruble de aur, pentru a servi drept capelă Ambasadei Ruse din Bucureşti. După numele ţarului Nicolae al II-lea, biserica a primit hramul Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei. Biserica a funcţionat în scopul iniţial până în 1934, după care, între 1934-1947 a trecut sub jurisdicţia Patriarhiei Române, drept capela Universităţii Bucureşti, la iniţiativa ministrului de externe Nicolae Titulescu; între 1947-1957 a revenit sub jurisdicţia Moscovei; din 1957 intră în proprietatea Bisericii Ortodoxe ca biserică de enorie, iar din 1992 funcţionează ca paraclis universitar al Universităţii Bucureşti (fiind numită şi “Biserica studenţilor”). Ca elemente deosebite, se remarcă stilul architectonic rusesc al bisericii, cu şapte turle în formă de bulb, acoperite cu foiţă de aur; catapeteasma din lemn cu foiţă de aur, executată la Moscova. Dar, pe lângă aceasta, observăm aici prezenţa foarte multor tineri, studenţi şi nu numai – familii de tineri care, şi după facultate, vin la aceeaşi biserică, cu copiii lor. Biserică ridicată de Sfinţi, în cinstea Sfinţilor.

Patriarhul nu poate avea prieteni si nici macar o zi de odihna.

2011-10-18T19:59:00.000+03:00

Patriarhul Kirill al Moscovei şi al Întregii Rusii mărturiseşte că nu are prieteni şi nici măcar o singură zi liberă, conform unor rapoarte de ultimă oră, emise de Interfax.

"Patriarhul nu poate avea prieteni; el are turma sa, iar prietenia în sensul ei obisnuit, de zi cu zi, este practic imposibil să existe, pentru că întreaga sa energie va fi consumată ca păstor", a spus capul Bisericii Ortodoxe Ruse, într-un interviu acordat canalelor, rusesc şi românesc, ale Televiziunii din Chişinău, Republica Moldova.

"Solitudinea mă va însoţi până la sfârşitul zilelor mele ca Patriarh, asemenea cazului tuturor predecesorilor mei".

Patriarhul a mai zis că nu are nicio şansă să se relaxeze, din cauza documentelor care se adună pe biroul său, chiar si atunci când nu călătoreşte sau organizează reuniuni. "Am de citit până la 300 de pagini pe zi", a spus el.

Vizita Patriarhului Kiril în Republica Moldova la final.

2011-10-10T23:03:00.000+03:00

Sanctitatea Sa Patriarhul Kiril a plecat în această seară spre Kaliningrad. Înainte de plecare Întâistătătorul BORu a ţinut o scurtă cuvântare de rămas bun în care şi-a exprimat recunoştinţa pentru călduroasa primire de care s-a bucurat din partea clerului şi poporului din ţara noastră.

Patriarhul a fost condus până la aeroport de mai mulţi slujitori ai Mitropoliei Moldovei în frunte cu ÎPS Mitropolit Vladimir şi de înalte oficialităţi - domnul preşedinte interimar Marian Lupu şi domnul prim-ministru Vlad Filat.

Menţionăm că Sanctitatea Sa Patriarhul Kiril a fost condus cu onoruri militare, ceea ce denotă importanţa acestei vizite în ţara noastră şi profundul respect de care se bucură Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse.

În context, domnul prim-ministru Vlad Filat a declarat că vizita Patriarhului Kiril este una de o importanţă spirituală deosebită, făcută într-un moment special pentru ţara noastră.

Mai târziu Mitropolitul Vladimir a mulţumit Gărzii de Onoare a Armatei Naţionale pentru prestaţia deosebită de care a dat dovadă, menţionând că ostaşii ce fac parte din acest grup de elită sunt printre primii care reuşesc să creeze oaspeţilor o impresie despre ţara noastră.

Amintim că vizita Patriarhului Kiril în Moldova s-a desfăşurat între 8 şi 10 octombrie, timp în care Întâistătătorul BORu a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană, a săvârşit sfinţirea mică a Catedralei „Naşterea Maicii Domnului" din incinta Mănăstirii Curchi, a vizitat secţia de pediatrie a Spitalului Oncologic din Chişinău şi alte obiective de o deosebită valoare istorică şi spirituală din republică.

Patriarhul Kiril a săvârşit sfinţirea mică a Catedralei "Naşterea Domnului" de la Mănăstirea Curchi.

2011-10-10T22:59:00.000+03:00

Sanctitatea Sa Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii a vizitat astăzi Mănăstirea Curchi unde a oficiat sfinţirea mică a catedralei mănăstireşti.
Alături de patriarh au fost prezenţi arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova în frunte cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir, precum şi un impunător sobor de preoţi şi călugări, creştini din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove.

La eveniment au fost prezente mai multe oficialităţi printre care Excelenţa Sa Marian Lupu, preşedintele interimar al Republicii Moldova.
Sfinţirea mică a Catedralei "Naşterea Maicii Domnului" din incinta mănăstirii a decurs în mod solemn. Apoi din foişorul stăreţiei SS Kiril a ţinut un cuvânt de învăţătură în faţa mulţimii binecredincioase prezente la eveniment.

În mesajul său patriarhul a menţionat că este nespus de bucuros să calce pe meleagurile Moldovei şi să se roage împreună în una din cele mai reprezentative mănăstiri din republică. Patriarhul a mulţumit tuturor celor care au contribuit la renovarea şi construcţia lăcaşurile sfinte, menţionând că omul nu poate trăi fără Dumnezeu şi sfinţenie.

Apoi Întâistătătorul a oferit în dar mănăstiri o icoană cu chipul Maicii Domnului şi o evanghelie. Din partea obştii monahale cu un cuvânt de recunoştinţă s-a adresat părintele stareţ Arhimandritul Siluan (Şalaru), care a menţionat că această zi va rămâne drept o filă nouă în istoria acestui sfânt aşezământ, unde vor fi înălţare şi de acum înainte rugăciuni neîncetate pentru sanctitatea sa, precum şi pentru pacea şi bunăstarea din toată lumea. Şi părintele stareţ a venit cu un scump dar pentru dragul arhipăstor, dăruindu-i un set de cruci şi engolpioane.

Au urmat interviuri pentru câteva posturi televizate din republică şi de peste hotare, vizitarea complexului monastic, discuţii cu oficiali şi slujitori din republică.

Câţiva ctitori ai Bisericii s-au învrednicit de distincţii patriarhale, iar părintele stareţ Arhim. Siluan a fost decorat cu Ordinul "Cuv. Serafim de Sarov", gr. III.

Sanctitatea Sa Kiril a fost petrecut cu multă căldură de mulţimea adunată, împărţând iconiţe cu chipul Cuv. Serghie de Radonej.

______________________________________

In Rusia va fi adus Briul Maicii Domnului.

2011-10-06T18:31:00.001+03:00

Fundaţia Sf. Andrei din 20 octombrie - 23 noiembrie organizează aducerea in Rusia a Briului Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Marea Sfintenie Crestina adăpostita la Mănăstirea Vatoped de pe Muntele Athos, prima dată, va fi adusa în Rusia, a declarat la o conferinţă de presă la Moscova, luni,3octombrie,preşedintele SA "RZD" si sef al Fundatiei Vladimir Yakunin.

In cele ce urmeaza va vom reda traducerea a unui fragment din discursul tinut de Vladimir Yakunin in fata presei:

"Este într-adevăr un eveniment uimitor, pentru că pina in prezent aceasta Sfintenie Crestina nu a fost niciodată în Rusia.Intregul popor ortodox ştie că Maica Domnului are o putere uimitoare, ajută femeile la naştere, ceea ce in conditiile de astazi este foarte important." - a declarat el.
Prima destinatie unde va fi adusa Sfintenia va fi orasul Sankt-Petersburg, apoi - Ekaterinburg, Norilsk, Vladivostok, Krasnoyarsk, Nijni Novgorod, Diveievo, Saransk, Samara, Rostov-pe-Don, Kaliningrad, Moscova.Iniţierea aducerii in Rusia a Briului Maicii Domnului, are ca scop consolidarea familiilor crestine si dorinta de a avea mai mulţi copii în familie, precum si a ajuta la reducerea numarului de avorturi comise în Rusia.

Cercetarea celui mai timpuriu material crestin descoperit la Roma, sugereaza o epoca flexibila a identitatii crestine.

2011-10-06T15:53:00.000+03:00

Descoperirea unei gravuri creştine străvechi a scos la lumină viaţa unei vechi secte şi relaţia sa cu religia ortodoxă.

Cercetătorii din Capitaline Museums din Roma consideră că au reuşit într-un final să traducă gravura, datând-o undeva în anul 156 d.Hr. – o inscripţie sculptată în piatră, în limba greacă.

În prezent se crede că piatra, gazduită la Capitaline, datează din a doua jumătate a secolului al doilea, atunci când Imperiul Roman era avansat, iar învăţăturile păgâne aparent erau amestecate cu doctrina creştină.

Grigorie Snyder, un cercetător care a studiat la Colegiul Davidson din Carolina de Nord, a dezvăluit mai multe detalii cu privire la activitatea sa, în ultima ediţie a Jurnalului de Studii Creştine Timpurii.

"În cazul în care aceasta este de fapt o inscripţie din secolul al doilea, după cum cred că este şi posibil să fie, atunci este vorba despre cel mai timpuriu material creştin de care dispunem", a spus Snyder.

Cercetarea lui Snyder a însemnat 50 de ani de muncă, alături de o echipă de experţi, fiecare dintre aceştia căutând surse, datând şi traducând vechiul verset, pe care ei îl consideră a fi o scriere funerară.

Misterioasa inscripţie a fost publicată iniţial într-un jurnal italian arheologic în 1953, de Luigi Moretti.

Lucrarea sa este deci prima descoperire din suburbiile Romei, aflata în apropierea unui turn medieval numit Tor Fiscale unde, în vremuri străvechi, s-ar fi aflat în apropiere un drum istoric numit Via Latina.

Munca acestuia s-a bazat pe lucrările epigraferului italian Margherita Guarducci, care a invocat pentru prima dată secolul al doilea pentru înscriere, cu mai mult de 40 de ani în urmă. Argumentaţia acesteia avea la bază stilul-clasic al literelor greceşti al inscripţiei.

Descoperirea lui Snyder s-a mai bazat şi pe experienţa studierii a mai mult de 1.700 de inscriptii romane, din care a avut de a face cu doar 53 de cazuri de inscripţii greceşti în stil-clasic.

Analiza inscripţiilor din Napoli a mai scos la lumină două exemple similare care ar putea data din secolul al treilea.

Autorul original al scrierii este considerat a fi un ucenic al unui profesor şi gânditor gnostic timpuriu, numit Valentinus, care a trăit în Roma aproximativ 20 de ani, dar care a fost declarat, mai târziu, un eretic, de Biserica Creştină.

Locul de amplasare a descoperirii iniţiale sugerează că exista o comunitate de adepţi ai acestuia, pe Via Latina, în secolul al doilea.

Snyder a mai menţionat, de asemenea, că inscripţia prezintă în plus asemănări cu înscrisuri funerare non-creştine, imaginând nunta ca pe o metaforă pentru moarte.

Având la activ şi mai multe studii efectuate asupra unor picturi, descoperite de asemenea pe Latina, Snyder spune că existau în mod regulat imixtiuni între sistemele de credinţă, şi chiar între figurile religioase, ca de exemplu Samson înfrăţit cu figuri mitice, cum ar fi Hercule.

"Aceste stări de fapt mi se par deosebit de interesante, deoarece ele par să sugereze o perioadă de timp în care identitatea creştină părea să fie una flexibilă", spune Snyder.

"Exista doar un simplu ori-ori între un păgân şi un creştin? Sau era ceva care exista într-un sens mai larg, ca un "spectrum"? Sau exista un fel de respect în anumite privinţe?” se mai întreabă cercetătorul,

Patriarhul Kirill si-a exprimat respectul si dragostea frateasca fata de Papa.

2011-10-01T11:55:00.002+03:00

Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii şi-a exprimat respectul faţă de Papa Benedict al XVI-lea, "Mă bucură posibilitatea unei întâlniri, ca înalt reprezentant al Bisericii Catolice şi al Vaticanului ce sunteţi, pentru a-mi exprima respectul şi dragoste frăţească în faţa Sanctităţii Voastre. Aş vrea să exprimaţi aceste sentimente în numele meu", a spus Patriarhul la o întâlnire cu reprezentantul personal al Papei, Cardinalul Jozef Tomko, în Moscova, conform Interfax.

La rândul său, Cardinalul a vorbit despre renaşterea spirituală a Rusiei.
"Vedem cum catedralele reînvie, acesta este un semn al renaşterii în interiorul credincioşilor. Sanctitatea Voastră sunteţi atât semnul cât şi liderul acestei reînnoiri şi reînvieri a credinţei", a mai spus el.

Cardinalul a transmis Patriarhului salutul cordial şi fraternal al Papei.
Tomko a sosit în Rusia pentru a participa la festivităţile ocazionate de aniversarea centenarului Catedralei Catolice Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria din Moscova.

Biserica Ortodoxa Greaca atacata pentru avere, din toate partile… dar, avand o contributie caritabila de proportii. Relatia Stat – Biserica amenintata.

2011-10-01T11:54:00.000+03:00

“Deşi ţara se luptă cu criza şi cu consecinţele acesteia, activele Bisericii Ortodoxe nu sunt incă afectate de măsurile stricte de austeritate ale Guvernului. Le Monde raporta existenţa unui subiect tabu în protejarea legăturilor strânse ale Bisericii cu Statul şi în influenţa clerului asupra politicilor publice”

“Biserica şi mănăstirile greceşti nu vor plăti noua taxă pe proprietate, extrem de nepopulară, care a fost grăbit trâmbiţată până duminică, 11 septembrie 2011, de către Guvernul Grec, în încercarea de a-şi atinge ţintele fiscale stabilite de susţinătorii din exterior. Ca răspuns la protestele generate de această ştire, un purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe a declarat: "Biserica va fi impozitată pe proprietăţile pe care le închiriază", deşi lăcaşurile de cult şi de caritate vor rămâne scutite. Dar, problema este că graniţele dintre aceste tipuri diferite de active sunt uneori neclare şi înscrisurile Bisericilor Ortodoxe sunt departe de a fi transparente.

Averea Bisericii este, încă, un subiect tabu în Grecia. "Venitul său este impozabil, dar există două probleme mari", avertizează Polikarpos Karamouzis, profesor de sociologia religiei, la Universitatea Egee din Rodos. "Nu există un sistem economic care să poată face o diagramă a veniturilor sale reale, şi nimeni nu cunoaşte măsura proprietăţilor acesteia, deoarece nu există niciun registru central privind terenurile".
Acest lucru implică atât Biserica, cât şi Statul, "de vreme ce politicienii nu se ridică peste nivelul autorităţilor ortodoxe", a declarat Stefanos Manos, un membru independent al Parlamentului Grec şi unul dintre puţinii politicieni care solicită separarea Bisericii, de Stat. "Biserica din Grecia este o biserică naţională", explică Polikarpos Karamouzis. "Aceasta înseamnă că există o legătură politică între Biserică şi Stat, care i-a acordat Bisericii privilegii. Rolul spiritual al Bisericii este strâns legat de rolul său politic, întreţinând unele confuzii în rândul credincioşilor şi al cetăţenilor, şi fiind exploatată de înfometaţii de voturi".

Clerul este plătit de Stat
Preoţii sunt formatori de opinie publică, aşa încât politicienii preferă să nu îi ofenseze. Într-un text distribuit în toate parohiile, în decembrie 2010, Sfântul Sinod al celor treisprezece Episcopi îi denunţa pe "troici" (troica, in sistemul sovietic, era un grup de 3 persoane, functionand ca un organ judiciar paralel cu cel oficial, pentru gestionarea si grabirea pedepselor asupra persoanelor antisovietice) – pe reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană – ca fiind o forţă "străină, de ocupaţie”.

   Biserica Ortodoxă este unul dintre pilonii naţiunii elene – o ţară în care Constituţia a fost scrisă "în numele Sfintei Treimi, Treime întru o Fiinţă şi nedespărţită", şi unde preoţii vin la şcoli în prima zi a unui nou an universitar să îi binecuvânteze pe elevi. Ei mai binecuvântează, de asemenea, noile Parlamente. Catehismul este predat în şcolile publice, şi oamenii de toate vârstele îşi fac semnul Crucii atunci când trec pe lângă biserici.
   În martie 2010, guvernul socialist al lui George Papandreou a decis introducerea unei taxe impuse bisericilor, de până la 20 la sută pe venit şi între 5%-10% pentru donaţiile raportate. Cei 10.000 de preoţi şi episcopi sunt plătiţi de către Stat, aceasta însemnând o cheltuială bugetară de 220 de milioane de euro pe an.
   Fostul ministru de finante, George Papaconstantinou, a planificat să taie din nou participarea Statului la salariile clerului, dar de îndată ce ştirea a ajuns în Guvern, ea s-a evaporat. Actualul ministru de finanţe, Evangelos Venizelos, care este foarte apropiat de comunitatea ortodoxă, nu are vreo astfel de ambiţie.

   Averea Bisericii este “un mit”?
   Ştirea despre controversa stârnită de scutirea de noul impozit a împins Biserica să iasă din lăcaşurile sale şi să se aventureze înspre propriile conturi, încât vineri, 16 septembrie 2011, ea a ajuns să publice valoarea impozitelor pe care le plăteşte. Direcţia pentru Servicii Economice a afirmat că, în 2010, a plătit 2,5 milioane de euro ca impozit pe venitul din chirii şi vânzări. De asemenea, ea a arătat că deţine 30 de proprietăţi în Atena (dintre care şase sunt neocupate) şi paisprezece în Salonic.
   Răspunzând atacurilor din ce în ce mai comune, care vizeaza problema proprietăţii Bisericii, Arhiepiscopul Atenei, Hieronymus, cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe din Grecia, a afirmat insistent că averea Bisericii este doar "un mit". El a mai susţinut că, în urma confiscărilor numeroaselor proprietăţi pe care le-a avut, Biserica are acum doar 4% din activele deţinute de aceasta înainte de revoluţia greacă din 1821.

Ziarele au publicat o serie de poveşti cu privire la soarta Bisericii Ortodoxe. Potrivit Kathimerini (centru-dreapta), activele sale s-au ridicat la 700 de milioane de euro în 2008, în timp ce Stefanos Manos, un fost ministru al Economiei, le-a estimat la peste un miliard de euro. În contextul acestor cifre, care nu au fost confirmate oficial, cele 2.5 milioane de euro plătite de către Biserică par o sumă mică.
În acelaşi timp, aceste estimări iau în considerare doar o parte din activele ecleziastice, care sunt gestionate direct de către serviciile centrale ale Bisericii. Acestea nu includ proprietatea deţinută de parohii, unele dintre ele fiind foarte bogate. Nici nu iau în considerare proprietăţile deţinute direct de către cele 80 de episcopii greceşti care se bucură de o autonomie semnificativă, sau de activele celor 450 de mânăstiri, fie că depind de Biserica Greciei sau nu (cum ar fi cele din Muntele Athos, care au un statut aparte). Pentru a privi global, trebuie să menţionăm, de asemenea, si proprietatea deţinută în Grecia de către Patriarhiile Ortodoxe de Constantinopol, Ierusalim şi Alexandria.

   Biserica Ortodoxa din Grecia, cel de-al doilea mare proprietar de pământuri
   Deţinând 130.000 de hectare, Biserica este cel mai mare proprietar din ţară (după Statul grec). Conform lui Meichanetsidis Vassilis, reprezentant al Serviciilor de Comunicaţii ale Arhiepiscopiei din Atena, o mare parte dintre "aceste terenuri sunt terenuri forestiere, terenuri care nu sunt potrivite pentru construcţii", dar între exploatările Bisericii se află, de asemenea, clădiri din zona Atenei şi din suburbiile bogate ale litoralului din sudul capitalei.
   Biserica deţine o cotă de 1,5% acţiuni la Banca Naţională a Greciei şi are un reprezentant oficial, Mitropolitul de Ioannina, Theoklitos, care, conform revistei financiare Forbes a primit 24.000 de euro comisioane, în 2008.
   Chiar terenul gol poate aduce profit. Călugării mănăstirii bogate din Penteli, la nord de Atena, sunt căutaţi de investitori, contra a un miliard de euro, pentru exploatarea unei părţi muntoase, prin transformarea ei într-un parc fotovoltaic de captare a energiei solare.

Aceasta este noua strategie oficială a Bisericii: să închirieze proprietăţi pentru serviciul său de caritate. În 2010, Biserica a cheltuit peste 100 de milioane euro pentru activităţile caritabile, care au crescut în timpul crizei. "În Atena, oferim între 10.000 şi 12.000 de mese în fiecare zi", explică Vassilis Meichanetsidis.

Programul vizitei în Republica Moldova a Sanctităţii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii (8-10 octombrie 2011).

2011-10-01T11:51:00.000+03:00

Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove prezintă programul vizitei canonice a Sanctităţii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, preconizată pentru perioada 8-10 octombrie 2011.

Sâmbătă, 08 octombrie 2011

19.30 - Întâmpinarea SS Kiril la Aeroportul Internaţional Chişinău.

19.45 - Mesaj de binecuvântare către credincioşii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei.

20.15 - Întâmpinarea la Arcul de Triumf.

20.30 - Te Deum de mulţumire la Catedrala Mitropolitană.

Duminică, 09 octombrie 2011

09.00-12.00 - Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană. Predică. Depuneri de flori la monumentul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Binecuvântarea perechilor de tineri care se căsătoresc în această zi.

12.40-13.00 - Depuneri de flori, parastas pentru ostaşii căzuţi la datorie şi întâlnire cu veteranii de război la Complexul memorial "Eternitate".

16.30-17.45 - Întâlniri cu conducerea republicii

19.00 - Întâlnire cu arhiereii Mitropoliei Moldovei.

Luni, 10 octombrie 2011

10.00 - Vizitarea Secţiei de Pediatrie a Institutului Oncologic.

11.00-12.00 - Vizitarea Complexului Monastic Curchi. Sfinţirea mică a Catedralei mănăstirii. Interviu pentru reprezentanţii mass-media.

14.30 - Petrecerea delegaţiei la Aeroportul Internaţional Chişinău

Despre eventualele schimbări ale programului vă vom anunţa din timp.

Despre restructurarea eparhiala teritoriala a Bisericii Ortodoxe Ruse.

2011-09-17T12:16:00.000+03:00

Recent, au fost create noi eparhii în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. In cele ce urmeaza, este prezentata sinteza unui interviu acordat de Egumenul Sava Tutunov, adjunct responsabil al administraţiei Patriarhiei Moscovei pe această temă.

“V-am prezentat, încă de la început, procesul de restructurare teritorială a Bisericii Ortodoxe Ruse, care are în vedere descentralizarea `eparhiilor gigant` din Rusia (Ekaterinburg, Tiumen şi Krasnoiarsk), precum şi reorganizarea eparhiilor din Asia Centrală”, a precizat egumenul Sava Tutunov, explicând care sunt obiectivele Bisericii, în cadrul unui interviu acordat revistei "Neskucinii Sad".

”Dimensiunea eparhiilor: în mod ideal, o eparhie nu trebuie să depăşească 100 de parohii, pentru că un episcop eparhial trebuie să le poată vizita regulat pe fiecare dintre ele; numărând 50-60 de vizite pe an, înseamnă că fiecare parohie este vizitată la fiecare doi ani. Acest subiect a fost ridicat încă din timpul Sinodului din 1917-1918, dar nu a fost rezolvat din cauza constrângerilor acelor vremuri. Procesul actual a început de fapt în Ucraina, în urmă cu câţiva ani, şi există acum două sau trei eparhii în fiecare regiune administrativă (oblast).

Cooperarea între eparhii şi statutul episcopilor: Comisia Intersinodală trebuie să răspundă de stabilirea modelelor de cooperare între eparhiile din aceeaşi regiune, centralizând competenţele administrative în centre regionale, fără a se creea diferenţe între episcopi (episcopii din centrele regionale de la distanţă păreau dezavantajaţi). Este deosebit de important să se asigure in prezent şi numărul de seminarii, situate în centrele regionale, pentru a fi satisfăcute în continuare nevoile de preoţi în întreaga regiune şi, în general, să existe o bună coordonare a tuturor aspectelor legate de problemele de educaţie, abordare socială… care necesită sprijin din partea conducerii centrale. Aceasta, desigur, va însemna crearea de noi servicii eparhiale în cadrul noilor eparhii, dar unele mai puţin solicitate, dat fiind dimensiunea mică a eparhiei, obiectivul fiind acela de reapropiere a structurilor eparhiale de parohii.

Mitropoliile create în Kazahstan şi Asia Centrală sunt diferite de "regiunile ecleziale" prevăzute de Sinodul din 1917-1918, deoarece dispun de propriul lor organ administrativ – Sfinte Sinoade sau Departamente Sinodale, care nu au fost prevăzute de Sinod, ale căror caracteristici trebuie să fie, de asemenea, specificate de către Comisia Intersinodală. Acest tip de structură devine una justificată în cazul diferitelor state suverane, dar nu în cadrul aceleiaşi ţări”, a explicat egumenul Sava.

Mitropolitul Ilarion: Nu va temeti, Sinodul Pan-Ortodox nu va rezerva nicio mare surpriza!

2011-09-17T12:09:00.000+03:00

Într-un interviu publicat în urmă cu câteva zile, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului Afacerilor Externe al Patriarhiei Moscovei, a adus lămuriri importante legate de viitorul Mare Sinod Pan-Ortodox, vorbind despre pregătirile legate de acesta, despre obiectivele sale, oferind chiar şi unele detalii de ordin practic. În rândurile de mai jos, va oferim traducerea integrală a acestui interviu.

Reporter: – Călătoria Dvs. în Orientul Mijlociu şi Turcia a luat sfârşit. Aţi vizitat trei Patriarhii. Care a fost scopul acestei călătorii?
Mitropolitul Ilarion: – Călătoria mea a avut loc cu binecuvântarea Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril al Moscovei şi al Întregii Rusii. Patriarhul şi Sfântul Sinod mi-au cerut să efectuez vizite regulate, la şefii Bisericilor locale ortodoxe, cu care să mă consult pe tema relaţiilor inter-ortodoxe, a aspectelor de interes fata de existenţa Bisericii Ortodoxe din lumea contemporană. O excursie în Orientul Apropiat era necesară, pentru a le răspunde personal Primaţilor celor trei Patriarhate vechi: Constantinopol, Antiohia şi Ierusalim.
În prezent, Orientul Mijlociu se confruntă cu evenimente politice care ar putea complica grav viaţa creştinilor din această regiune. Nu este o coincidenţă faptul că Întâistătătorii Bisericilor din Orientul Mijlociu monitorizează îndeaproape problemele locale ale creştinilor: la 1 august 2011, în Iordania, Întâistătătorii Bisericilor din Antiohia, Ierusalim şi Cipru s-au întâlnit. Un reprezentant al Patriarhiei Alexandriei a participat la întâlnire. În data de 23 august 2011, o întâlnire similară a avut loc în Cipru. La 1 septembrie, o altă întâlnire pe marginea problemelor din Orientul Mijlociu a fost şi ea aşteptată la Istanbul, sub preşedinţia Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului.
Biserica Ortodoxă Rusă nu a rămas indiferentă la problemele fraţilor ei ortodocşi aflati in Orientul Mijlociu. Ea şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la situaţia creştinilor din Orientul Mijlociu şi din alte părţi ale lumii, prin declaraţia Sfântului Sinod din data de 30 mai 2011.

- Cum au primit Întâistătătorii Bisericilor, cu care v-aţi întâlnit, această declaraţie? - Le-am oferit celor trei Întâistătători textul în cauză, tradus în diverse limbi, inclusiv în greacă şi arabă. Întâistătătorii Bisericilor din Orientul Mijlociu l-au primit cu recunoştinţă. Patriarhul Antiohiei a afirmat, în mod special, că l-ar publica în mass-media ortodoxă din Siria şi Liban.

- Care este opinia liderului Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, cu care aţi avut o întâlnire, referitor la situaţia creştinilor din Orientul Mijlociu? - Ca lider al unei regiuni a cărei populaţie este predominant arabă şi unde trebuie să convieţuiască musulmanii alături de creştini, Mahmoud Abbas cunoaşte problema. El speră ca evenimente de tipul celor care au avut loc în Irak şi Egipt, să nu se repete şi în cazul altor ţări din regiunea Orientului Mijlociu. Ştim că, mai ales după ce aceste ţări şi-au răsturnat propriile regimuri, cu ajutor din străinătate, situaţia creştinilor s-a înrăutăţit în mod dramatic. În Irak, conform statisticilor, trăiau circa un milion şi jumătate de creştini, iar acum numarul s-a redus la jumătate. Viaţa creştină este ameninţată constant, mulţi au fost forţaţi să părăsească oraşele şi satele în care locuiau de secole.

   - Frecvenţa ridicată a reuniunilor dintre Întâistătătorii Bisericilor din această regiune se justifică doar prin circumstanţele politice? La şedinţa Primaţilor, la Istanbul, se vor discuta problemele regionale şi, de asemenea, problemele cu dimensiuni pan-ortodoxe?
   - Pusesem această întrebare celor trei Patriarhi. Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a spus că reuniunea este dedicată în primul rând problemelor din Orientul Mijlociu. Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului mi-au confirmat acest lucru. Patriarhul Teofil, de asemenea, a adăugat că, în cadrul întâlnirii, vor putea discuta toate aspectele care îi afectează.
   Dacă discută şi despre tema Sinodului Pan-Ortodox, eu nu pot şti. Dar cred că problemele pan-ortodoxe urmează să fie discutate de către toate Bisericile Ortodoxe locale, astfel încât să nu se creeze impresia că un grup de Biserici încearcă să ia decizii în numele tuturor Bisericilor locale, în absenţa lor.

– Aţi vorbit despre viitorul Sinod Pan-Ortodox şi despre pregătirea acestuia, cu Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului? - Da, am abordat această problemă. Este important să se discute cu Întâistătătorul Patriarhiei de Constantinopol şi cu aceste Biserici configuraţia posibilă a Sinodului, tematica sa, modul în care el va reprezenta Bisericile, în ce mod vor fi luate deciziile. Astăzi, în contextul colaborării inter-ortodoxe, singura metodă de luare a deciziilor este consensul; doar acesta poate sta la baza cooperării între Bisericile Ortodoxe locale. Acesta este metoda de rezolvare a problemelor, în spiritul iubirii fratesti şi armoniei, pentru a lămuri problemele aflate în litigiu.
Recent, câteva voci s-au ridicat, propunând să se renunţe la această metodă. Pentru unii, deciziile conferinţei inter-ortodoxe ar trebui să fie luate prin asigurarea unei majorităţi simple. O schimbare atât de radicală în activitatea organismelor inter-ortodoxe ar avea consecinţe serioase: în cazul în care o Biserică s-ar pronunţa împotriva unei anumite decizii iar opinia sa ar fi ignorată prin vot, atunci am asista în mod inevitabil la divizări ale familiei Bisericilor Ortodoxe. Şi, dacă divizarea nu este depăşită, în mod clar aceasta se va răsfrânge în mod direct şi asupra Sinodului Pan-Ortodox. Prin urmare, este imposibil să se propună astăzi orice altă metodă în afara consensului.

- Care ar fi formele de reprezentare pe care le vedeţi, în viitor, în cadrul Sinodului pan-ortodox? El va reuni mai multe sute sau câteva zeci de episcopi? - Presupun că această problemă ar trebui să fie discutată în Comisia pregătitoare pan-ortodoxă. Dacă vrem să convocăm un Sinod Pan-Ortodox, într-adevăr, cred că ar trebui să fie invitaţi toţi episcopii eparhiali, astfel încât fiecare Sinod al unei Biserici locale să fie reprezentat de episcopul său, ca în timpul Sinoadelor Ecumenice. Numărul total al episcopilor eparhiali ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale a ajuns la aproximativ 500, şi cred că este destul de posibil să aduni 500 de oameni. Cu toate acestea, daca se va ivi situaţia imposibilităţii convocării unui astfel de forum reprezentativ – din varii motive tehnice – reprezentarea ar trebui să fie totuşi proporţională cu mărimea Bisericii.
Astăzi, există mecanisme de cooperare inter-ortodoxă în care fiecare Biserică este reprezentată de unul sau doi delegaţi. Dar, se poate ca o Biserică să aibă un număr de credincioşi mai mare chiar decât toate celelalte Biserici locale la un loc. Nu se poate, deci, ca dimensiunea unei Biserici să nu fie luată în considerare la stabilirea cotelor reprezentanţilor săi în Sinodul Pan-Ortodox.

- În opinia dumneavoastră, unde şi când ar putea avea loc Sinodul Pan-Ortodox? - Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu şi-a exprimat speranţa că acest Sinod ar trebui să aibă loc la Istanbul, în biserica Sf. Irina, unde a avut loc, în anul 381, şi Sinodul al II-lea Ecumenic. Cred că acest Sinod ar putea avea loc în viitorul apropiat, cu condiţia să fi fost discutate şi rezolvate toate problemele legate de reprezentare, protocol şi ordinea de zi.

– Putem spune că, dacă s-ar fi ajuns la un acord privind toate aceste aspecte, Patriarhia Moscovei s-ar pronunţa astăzi pentru convocarea Sinodului? - Ne declarăm în favoarea convocării Sinodului, date fiind problemele cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă din întreaga lume, întrucât trebuie să se facă auzită vocea unităţii şi a solidarităţii Ortodoxiei. Acesta este motivul pentru care este foarte important să fie depăşite toate diferenţele, în etapa pregătitoare, astfel încât viitorul Sinod să fie un factor unificator, nu un factor de dezbinare. Prin urmare, este imperativ ca, aşa după cum se şi practică deja în colaborarea inter-ortodoxă, varianta consensului să rămână singura metodă de luare a deciziilor.

- Unii reprezentanţi ai lumii ortodoxe se aşteaptă la altceva: cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic să se întrunească şi să suprime toate deciziile celor 7 Sinoade precedente… - Aceste temeri sunt nefondate. În primul rând, pentru că Sinodul nu va lua nicio decizie care să nu fi fost deja formulată pe parcursul ultimilor cincizeci de ani de către Comisia pregătitoare. Deciziile Comisiei pregătitoare sunt cunoscute, nu le ascunde nimeni: documentele şi protocoalele întâlnirilor din cadrul acestor comisii pot fi puse la dispoziţia celor care doresc asta. O mare parte din documentele Comisiei pregătitoare a fost publicată chiar şi în Jurnalul Oficial al Patriarhiei Moscovei, în anii 1970-1980.
În plus, în cazul în care va fi luată decizia convocării Sinodului Pan-Ortodox (mi-ar plăcea să subliniez, şi ar tebui să reţineţi, că această decizie nu poate fi luată decât de către toate Bisericile Ortodoxe locale), toate temele care au fost discutate în cincizeci de ani vor fi studiate din nou. Acesta va face doar corecţiile necesare, ţinând seama de circumstanţe; deciziile luate vor fi cunoscute în avans: nu există niciun motiv să ne aşteptăm la surprize din partea acestui Sinod.

   – Putem spune că respectarea principiului consensului în desfăşurarea Sinodului ar exclude orice decizie care ar putea fi luată împotriva Sfintei Tradiţii Bisericesti, după cum se temeau unii dintre credincioşi?
   - Da, este exclus, deoarece principiul consensului necesită acordul tuturor Bisericilor în faţa deciziei. Daca o Biserică nu este de acord, ea are motivele ei, motive bazate pe Tradiţia unei Biserici locale în special. Trebuie spus că nu există nicio diferenţă doctrinară sau niciun dezacord în domeniul dreptului canonic între Bisericile Ortodoxe locale. Toate dificultăţile cu care ne confruntăm sunt, în primul rând, de ordin politic. Ele pot fi depăşite printr-un dialog între Bisericile locale, între care au intervenit dezacorduri, sau la nivel inter-ortodox.
   În ceea ce priveşte cele 10 teme introduse pe ordinea de zi a Sinodului Pan-ortodox, sunt cele din cei 50 de ani şi am ajuns deja la un acord asupra a 8 dintre ele. Ultimele două sunt de ordin, aş spune, tehnic. Acestea se referă la semnarea unui tomos privind autocefalia, în cazul în care aceasta se acordă unei Biserici, şi la ordinea în care Bisericile sunt trecute pe listele oficiale de pomenire, diptice. Aceste probleme, aş dori să subliniez în mod special, nu au nicio dimensiune doctrinară, putând fi rezolvate în urma Sinodului Pan-Ortodox.

- Cu toate acestea, reprezentanţii grupărilor organizaţiilor non-canonice din Ucraina, care nu sunt în comuniune cu niciuna dintre Bisericile Ortodoxe locale aşteaptă Sinodul, pentru recunoaşterea autocefaliei şi introducerea lor în aceste diptice. - Problema schismei este una foarte dureroasă. Schisma este o rană pe trupul Bisericii. Desigur, Biserica trebuie să încerce să rezolve permanent schismele existente. Iar Biserica îi roagă întotdeauna pe cei care, conştient sau nu, au produs o schismă, să revină în sânul său. Ea îi aşteaptă cu braţele deschise încă.
Presupun că viitorul Sinod Pan-Ortodox va lua în discuţie această tematică şi va lua decizii care să vină în ajutorul fraţilor şi surorilor noastre, pe care i-am pierdut prin schismă, pentru ca aceştia să se întoarcă în sânul Bisericii. Eu nu cred insa că reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor din Orientul Mijlociu, sau oricare altă întrunire vizând problemele regionale, va fi în măsură să ducă la luarea unei decizii privind problema ucraineană. Ucraina nu se află în Orientul Mijlociu. Aceasta este o întâlnire regională, care va fi dedicată tematicii regionale din Orientul Mijlociu.

   – Aţi prezidat oficierea slujbei Adormirii Maicii Domnului în Mânăstirea Sfintei Maria Magdalena, care aparţine Bisericii Ortodoxe Ruse din afara graniţelor. Cum aţi fost primit, cum se realizează astăzi cooperarea dintre Patriarhia Moscovei şi Biserica din afara graniţelor din Ţara Sfântă?
   – Am fost primit într-un mod foarte călduros de egumenă, Maica Elisabeta, şi de surorile aflate în Mânăstirea Sfânta Maria Magdalena din Ghetsimani. Am oficiat Sfânta Liturghie. Şi a existat, desigur, un sentiment special pe care l-am trăit în ziua Adormirii Maicii Domnului, în locul în care Ea a fost aşezată în mormânt, unde Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos I s-a rugat Tatălui Său Ceresc, înainte de Patimile şi de moartea Sa.
   Cooperarea între Biserica Rusă din Afara Graniţelor şi Patriarhia Moscovei este în curs de dezvoltare, în direcţia cea bună. Astăzi în unele locuri, inclusiv în Ţara Sfântă, există structuri paralele ale Patriarhiei Moscovei şi Bisericii Ruse de peste granite, care pot fi intelese ca o anomalie din punct de vedere canonic. Acesta este rezultatul unor evenimente tragice care au urmat revoluţiei, iar procesul de vindecare a rănilor va lua ceva timp.
   În prezent, la solicitarea Bisericii din afara frontierelor, şi în urma deciziei Sfântului Sinod, un grup de lucru se ocupă cu studierea modului de colaborare, în continuare, între Biserica din afara frontierelor şi Patriarhia Moscovei. Cred că, dacă se doreşte, cooperarea din Ţara Sfântă poate fi analizată în cadrul acestui grup de lucru.”