Aventuri în capitală

suntem cam proşti?

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Sat, 19 Dec 2009 07:46:51 PST

Din cauză de frig, congel, brrr, şedeam cuminte-n casă cu maşina de spălat pornită (prizele şi întrerupătoarele nu mai sunt doar de decor de câteva ore ) şi ochii priponiţi pe-un perete când am deschis tembelizoru' doar, doar or trece mai repede orele până la Concert. Am nimerit pe axn, unde American Idol se defăşura în toată splendoarea lui, o emisiune înregistrată, evident.
Nu zic, oameni talentaţi, copii care s-au născut cu muzica-n vene, pe unii poate-i voi vedea pe vreun afiş lipit pe stâlp care va anunţa un megaconcert până şi-n capitala lu' peşte prăjit peste vreun an-doi, m-am benoclat cu mintea-mprăştiată o vreme la ei. Pentru cine nu s-o uitat la spectacol, după fiecare interpretare, este anunţat numărul de telefon la care poate fi votat fiecare concurent. Io cu urechile mele auzeam asta, în schimb subtitrarea zicea:"nu puteţi vota, vă rugăm, nu sunaţi".
În sfârşit s-o terminat, dar nu fără o ultimă specificaţie repetitivă: "Aceasta este o emisiune înregistrată. Vă rugăm, nu votaţi!"

Hai, mă, las-o-n pielea goală (pe zăpadă ), atât de idioţi se aşteaptă să fie cei care se uită la emisiunea asta?!

Tag-uri: pe seară întrebări

da' nu ştiu, pe bune...

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Fri, 18 Dec 2009 05:34:02 PST

Pe când eram puştoaică mă supăram tare când tata nu mă lăsa să rămân trează până la ora la care se difuza Twin Peaks, iar când reuşeam să-l fentez, mă uitam numai la jumătate de ecran, cu o mână întotdeauna-mi puneam păvază peste ochi. Tot pe-atunci au început şi testările extremelor la care poate ajunge tensiunea personală fără să lase urme permanente, nu ştiu cum, boalii, m-oi putea speria în halul ăla doar dintr-un pasaj muzical alert sau o umbră iţită-ntr-un colţ întunecat.
Cu timpul, am descoperit că pe primele locuri în topul preferinţelor cinematografice sunt producţii uşor sperietoare, thrillere sângeroase pe alocuri, am reuşit să adorm la Tăcerea Mieilor fărrrră niciun coşmar ulterior, şi m-aş uita o săptămână la CSI şi Criminal Minds, poate şi Dexter.

Iar am ocolit buşcheţii degeaba, pornind de la filmele cu victime, cadavre şi scene înroşite, m-am oprit pentr-o secundă şi-am privit un cadavru descompus, figura lui. După ce muşchii se descompun sau sunt înlăturaţi, mandibula se depărtează uşor de restul maxilarului creând impresia unui zâmbet. So pe masa de autopsie nu mai vezi un om trecut în nefiinţă, chinuit probabil de vreun criminal în serie ori răpus de boală, nu, rămâne doar o expresie de calm şi-atât. O pace finală pe care trupul o acceptă zâmbind.
Şi-apoi mă-ntorc la începuturi, la naştere care debutează tot cu suferinţă, cu durerea desfacerii cordonului ombilical şi trauma drumul anevoios. Cu plâns şi figură crispată ce îşi păstrează expresia pentru luni întregi până ce, resemnat, puiul de om învaţă să zâmbească.

Deci începem în tristeţe un traseu complicat pentru a-l sfârşi în bucurie, mă-ntreb pe care dintre extremele tainelor le aşteptăm de fapt cu mai mare încântare?

Hai să cătăm casă sau Tineretului e şi staţie de metrou?

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Sat, 28 Nov 2009 17:39:52 PST

Din varii motive, printre care şi instabilitate pe undeva pe la mansardă, de când am schimbat târgul, am o preocupare nouă: mă mut. Şi mă mut des, nu neapărat spre mai bine, deşi, la momentul luării fiecărei decizii, pare să fie acea cotitură pe care viaţa o aştepta de când mă jucam cu păpuşile în spatele blocului. Ştiu, ştiu, aş putea ca, pentru o schimbare radicală, să mă tund (însă o fac oricum nemotivat) sau să sparg puşculiţa pentru un şifonier mai mare, dar purcelul e de mult istorie. Cu trecerea timpului am devenit un guruleţ într-ale anunţului.ro şi cautcolegdecameră.ro. ginesc cei mai ţăcăniţi posibili colegi de apartament cu putinţă într-o clipire de geană rimelată şi cele mai năstruşnice proprietărese panicate de sri, fmi, hong kong şi ping pong. Aveam locaţia, îmi mai trebuia doar cineva care să contribuie la plata cheltuielilor, am şters praful de pe conturi şi-am purces. Interviuri serioase, tururi profesionale ale dependinţelor, grafice cu istoricul cheltuielilor, prezentarea viciilor şi avantajelor locaţiei, când m-oi hotărî să fac următoarea schimbare, agent imobiliar o să scrie pe cartea mea de vizită. S-au perindat prin agenda telefonică, lista de mess şi camere vreo duzină de oameni, care mai de care mai ... speciali. Şi-ntr-un final am hotărât; Sharky!!! Deja ne stabilisem sarcinile, ponderea de ocupare a spaţiului comun, zilele de bere şi pe cele de karaoke, dar se-ntâmplă necunoscuta din plan: locaţia nu mai era stabilă. Aveam la dispoziţie un week-end să găsim un loc de unde să plecăm dimineaţa către ocne. Câteva variante găsite de Sharky, câteva ale mele, ne-am pus pe vizitat. Prima: sâmbătă, ora 16, 30, o ţâră mai încolo de piaţa sudului. Sharky era la ocnă, zic că poate veni până la metrou la eroii revoluţiei şi de-acolo pornim împreună. Zis şi... Cobor ca o boare, fac obişnuitul slalom printre fire şi-apoi pe scări ţup la stânga până în capătul peronului. C-o cască urlând într-o ureche şi telefonul înfipt în cealaltă, verific: "ai plecat? unde eşti?" [fool]"doar ce-a plecat un tren din faţa mea, îl iau pe următorul". Ok, zic şi mă trântesc elegant pe-un scaun, agăţ o mizerie de ring de pe scaunul vecin şi zâmbesc preţios jandarmului care-şi plimba bastonul în perimetru-mi vizual.

Timpul se scurge groaznic de greu când frunzăreşti porcării, urmează telefonul de verificare, în mod normal, n-ar trebui să dureze mai mult de-un sfert de oră cu tot cu aşteptare să ajungi de la unirii până la mine. "tocmai m-am urcat în metrou, sunt la penultima uşă, nu mai cobor, te aştept înăuntru". Corect! Încep să număr dungile din podea, neoanele din stânga, din dreapta, capetele de mort de pe hanoracul puştiului care se fâţâia obositor pe peron. Trece un tren, nimic, trece al doilea...nimic. Sun:" la care penultima uşă eşti tu?". "la cea dinaintea ultimei, aşa cum zice definiţia, stau pe primul scaun de lângă uşă, acum am trecut prin staţie şi nu te-ai urcat". Dup-o crizişoară cu volumul un pic cam tare, închid şi mă ridic nervoasă. Ziarul s-a-mprăştiat pe peron, era să mă prăvălesc peste linii în încercarea civică de a strânge gunoiul, ajunge şi trenul şi mă cocoţ în el. Inspirată, las decât o cască-n ureche în aşteptarea apelului rechinos. În loc aud "urmează staţia Tineretului cu peron pe partea stângă". Uffa, am sfeclit-o! din obişnuinţă, m-am dus către peronul de unde mă urc dimineaţa mecanic în drumul spre ocnă. Mă scobor la prima, aştept încă 5 minute următorul tren pe peronul opus şi mă-nfiinţez în staţia unde m-aştepta de douăjde minute Sharky tropăind în loc cu ţigara-n gură.

Cu vreo oră întârziere ajungem să vedem apartamentul, Sharky negociază bine şi mai obţinem un minus 50 de euroi, greşeşte diabolic băgându-mă-ntr-un magazin să-şi caute o geantă şi reuşeşte cu greu să mă scoată de-acolo cu doar două 2 perechi de dresuri achiziţionate şi ne-ntoarcem fiecare spre treburi: io, la leneveala de week-end, şi Sharky, la birou, unde-i şade mai bine. Nu ştiu de ce a preferat să întrebe o copchilă de fo 10 ani pe care peron trebuie să aşteptăm trenul şi de ce nu m-a crezut pe mine care-s mare şi ştiu pe de rost harta metrorex, am găsit şi locuri, ne-am pus la bârfă, mi-a zis ce mega întâlnire avea în seara aia, ne-am salutat şi până să mă hotărărsc să cobor aud din nou: "Urmează staţia Tineretului cu peron pe partea stângă". bjkdsbkdfsfşgvf!

Care-ai pus staţia asta pe hartă??

Şi da, strada Smârdan e pe undeva prin centrul vechi, nu ştiu unde, pe cuvânt. Iar în adresă, blocul e...6 cred, iar în casă nu m-am rătăcit niciodată ...cu lumina aprinsă:P

Da' nu sunt un om rău.

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Thu, 19 Nov 2009 02:02:04 PST

Oamenii se împart în două categorii: iubitori de câini şi iubitori de pisici.
Îmi plac amândouă, am crescut căţei pe lângă bloc, am dormit cu Jessica şi cu Ţuţi pe aceeaşi pernă, şi acasă la Blonda am avut pisici de când l-am găsit pe Miuzet pe malul derelei la ţară şi l-am ţinut pitit de tata până l-au anunţat vecinii că fiică-sa iese cu pisicul la plimbare în spatele blocului. Mă leşin după mersul precaut printre firele de iarbă, după blăniţa moale şi mirosul de pisică proaspăt spălată, iar torsul la ureche şi pufesatul cu gheruţele trase m-au cucerit definitiv.
Ghindă, ooo, Ghindă, deşi a stat doar o lună cu noi mi-a fost pansament cu efect prelungit în timp.
Vreau pisică! vreau o pisică mică şi pufoasă şi cu fiţe şi cu zgârieturi şi cu ochi blânzi care să nu-i pape peştii lui sharky şi care să vină la uşă şi să se gudure printre picioare şi să stea la poveşti cât îi seara de lungă şi să-şi ia pastiluţele deparazitare fără mofturi.
Pe stradă mă tot benoclez după ghemotoace abandonate, încă nimic. Azi am cătat pe google. Evident că există un site cu oferte de adopţii. Şi-am vrut-o şi pe prima şi pe-a doua şi pe-a treia şi pe-a patra şi p-aia ochioasă portocalie şi p-ăla tărcat cu ochii verzi şi p-aia gri pufoasă şi pe replica lui Toma în miniatură şi pe plângăciosul cu ochi apropiaţi şi botic alb.
Un moment de luciditate: nu pot avea mai mult de unu, deci trebuie să aleg.
Cum să fiu eu responsabilă de destinul unor ghemotoace? dacă îl aleg pe cel mai frumos, iar un altul nu foarte fotogenic îşi pierde şansa de supravieţuire din cauza superficialităţii mele?!

Orgasm floral

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 17 Nov 2009 08:20:00 PST

De prin vară, împărăţia se preocupă şi mai în detaliu de imaginea emblemei, iar una dintre măsurile care mă fericeşte personal e aranjamentul floral pe care-l găsesc schimbat în fiecare luni pe birou, în dreapta. De obicei îs trandafiri sau crizanteme cu oareşce ciudăţenii de prin familia orhideelor, într-o săptămână mi-au adus şi frezii - mai-mai c-aş fi lucrat peste program de dragul lor - măcar de luni până miercuri e-o plăcere să mă cocoţ dimineaţa-n lift la gându' că le voi vedea pe frumoasele colorate cum zâmbesc parfumat din castronul lor asortat.

Lucrez cu oameni feluriţi, de toooate felurile. Printre ei se află şi una bucată muiere intrată în segmentul de treijde ani pe care-o bănuiesc de abstinenţă monahală şi nu exclud posibilitatea ca unele poteci să nu fi fost călcate vreodată. Crizele de isterie şi evidenta nevoie de afecţiune sunt deja obişnuite, daar...de când cu florile, care-s aşezate fooarte aproape de mine, de câte ori are ocazia, se-nfiinţează pe etaj şi nu pleacă până nu-şi arcuieşte spatele, cu un picior întins în spate în timp ce nasul i se apropie de aranjamentul floral într-o mişcare de du-te-vino asezonată cu gemete înfundate. Primele dăţi...mi s-a părut că-i e rău femeii, m-am ridicat şi m-am apropiat să văz de-o fi păţit ceva, dar n-am făcut decât s-o încurc(blush, whistle). acu-i un real ritual pe care zău că nu-mi dă mâna să-l întrerup, mai ales c-am văzut şi nişte ochi uşor daţi pe spate într-o după-amiază şi nişte roşeaţă-n obraji.

aa, nu mai vreau, frate, flori pe birou, m-am răzgândit! care-o vrei pe icsuleasca să se orgasmeze pe biroul tău?

taxi-driver

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 17 Nov 2009 04:50:57 PST

Da, da, ştiu, toate colţurile vuiesc din cauza grevei metrorex, nici mie nu-mi e tocmai bine că a trebuit să merg 2 staţii pe lângă maşinile blocate pe şosea încălţată cu ghete care nu-mi sunt tocmai comode până la prima staţie de taxi pe care-o ştiam mai puţin populată din cauza hoţilor de taxiuri şi a lipsei de reacţie în timpului duelului pentru o portieră deschisă.
Never mind, am supravieţuit. Şi l-am cunoscut pe nenea şoferu'! cel mai tare taximetrist din câţi am acostat (whistle): între 2 vârste, a doua şi a treia, deci fără frustrări sexuale, politicos, comunicativ numai cât să ceară destinaţia şi să mulţumească pentru apreciere, prudent, cu foarfecă lentă şi ambreiaj elegant.
Lucrează la Apolodor, mda, tot de-acolo era şi nemernicu' de ne-a lăsat cu bagajele-n piaţa cu flori, mâine mă duc să-l caut, poate-mi zice numele străzilor din traseul pe care l-am făcut azi.

"Mai bine rămâneam cu tine-n pula mea"

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Fri, 13 Nov 2009 17:16:42 PST

cumplit, cretin, incult, obosit, beat, incoerent, trecut, trist, regret, ochi deschişi, îngălat, şantajist emoţional, patetic, azi regret: am pierdut 8 ani!

Curve cu blog?

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Wed, 11 Nov 2009 01:33:38 PST

Pe prima prostituată de lux, Curvete, mi-a prezentat-o în virtualia o colegă, am răsfoit-o un pic, am încercat un portret a maică-sii cărând sacoşele cu gogonele de la piaţă în vreme ce tată-su mai meştereşte un pic la dăciuţa cumpărată din primul lui salariu în vreme ce ea, curveata, se dă cu yahtul de stele multe şi încarcă dulapuri nesfârşite cu etichete. O vreme am urmărit-o, pe ea şi poveştile ei la fel şi anchetele de amatori. Concluzia: curvete e o tipă normală, cu o viaţă normală, cu un iubit normal, care fantazează inspirată fiind de romanele furate din biblioteca mamei în adolescenţă la o viaţă picantă căreia cu siguranţă nu i-ar face faţă.

Am urmărit-o pentru scurtă vreme pe-o franţuzoaică, după nume, căreia îi place să se joace cu iubitul ei şi care scria foaaarte intens despre cum o făcea. Din scrieri şi descrieri m-aş fi aşteptat s-o recunosc pe stradă sub forma unui cuptor fumegând de pasiune ori s-o găsesc printr-un gang trăgându-şi-o în draci. A fost deconspirată curând: de-abia devenită majoră-n toate statele lumii, o ochioasă între 2 relaţii, cu frustrări şi complexe şi-o apariţie care nu urla a sexualitate debordantă pe care-o afişa sub pseudonimul francez. Extreme.

Le-am cunoscut apoi pe alte încălcătoare ale celei de-a şaptea porunci, tot în virtualia, tot închipuite, cu nume de flori patimaşe atârnându-le greoi pe umerii delicaţi. Nu-s cârcotaşă, fac doar analiză pe text şi trag concluzii subiective: sunt fete cu o cultură medie spre deloc, împătimite ale serialelor, fie telenovele, fie americane care le lărgesc orizonturile, lucrează-n birouri unde au acces la net şi câteva minute pe zi măcar se pot desfăşura nesupravegheate. Pot să pun pariu pe-o sticlă de Alex, nu vreau baileys şi alte &-uri, că marea lor majoritate, a curvelor cu blog, se trezesc dimineaţa lângă acelaşi bărbat, acelaşi căruia îi prăjesc ceapa pentru tocăniţă şi-i pun berea la rece.

Ştie cineva o curvă autentică cu blog? c-aş citi parcă ceva picant pe azi...

jinx de blog

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 10 Nov 2009 03:09:01 PST

am crezut că-i doar o întâmplare sau doar o părere de panicoasă. Ei bine, nu-i!

Când mai am vreme între două sarcini la ocnă sau seara, până când pleoapele mi se-ndrăgostesc, îmi place să mai citesc câteun gând, o păţanie, o ştire personalizată ori o poveste din viaţa celor care cuvântă (din păcate). Pe majoritatea celor ale căror scrieri le urmăresc îi cunosc în persoană, pe alţii doar din recomandări ori...întâmplare şi mă bucur de câte ori descopăr un condei special.
Însă, care n-am avut noroc pe lume, odată intraţi pe lista de stalkerit,toţi desenatorii mei de vise faine îşi găsesc alte preocupări: ba se-ndrăgostesc mai rău, ba sunt provocaţi profesional, ba achiziţionează un joc nou care le captează atenţia... şi eu rămân cu ochii la o listă de bloguri noi care nu are noutăţi decât o dată la 2-3 zile.
So, care vrei să scapi de monotonia scrisului zilnic, prezintă-mi-te şi-o să-mi trimit jinxul să te scoată din activitate.

Meeelc

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Mon, 09 Nov 2009 11:22:18 PST

Radiografie scurtă a anului care se apropie de încheiere: furtuni, calm anesteziat, nume noi în agendă şi prietenii...şterse, saci şi genţi burduşite cu bagaje îngrozitor de multe şi grele, pantofi pe care nu i-am văzut vreme de-o lună jumate cât au stat nedespachetate...

În 2 săptămâni o bifez pe-a opta mutare în nici 2 ani. şi nici măcar nu ştiu dacă-i vorba de evoluţie.

Pentru azi!

Reminder: next time a "friend" who needs a room-mate asks just go ahead, she'll be thrilled and you'll have enough time to get over your disappointment after you'll be living alone.

1 noiembrie

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Sun, 01 Nov 2009 14:42:28 PST

Iiiiiiii! mare petrecanie maaare, nuntă cu ştaif pregătită în timp record, dar reuşită până în detaliile sesizabile. Ceremonie religioasă cântată prelung, clar, emoţii în batiste ca orice ciupercă ce se respectă. Ăpână la apusul soarelui toate-s acoperite de sclipiri de soare printre vitraliile impunătoare şi fondul de ten proaspăt aplicat. Daar..o venit ea şi seara cu sindrofia...Câteva concluzii personale: trandafirii agăţaţi de tavan cu floarea-n jos dau o notă şi mai elegantă restaurantului cochet, poate doar dacă, în loc de sângerii, ar fi fost albi (notă personală);

buchetul de mireasă făcut cu mânuţa ta, aşa cum se gândeşte şi subsemnata să şi-l facă....whenever... e muuult mai elegant mai ales fără împopoţonări inutile (ete, de-aia lucrăm bine împreună, că gândit la fel:P); aperitivele simandicoase...mmmm, foie gras cu kiwi:X:X:X:X, însă friptura...fie ea pastramă, muşchi, orice vietate sacrificată...nu tre' să sângereze când o înjunghii, mai lăsaţi-o, frate, măcar 3 minute pe jar să şadă bine să se perpelească şi prin interior...gândiţi-vă şi la stomcele sensibiloase...

Şi-ncă una că de fapt de-asta mă băgasem să dau cu băţu': muzicaaaaa: băi, nenică, digeiule, nu vezi că la mese-s trei sferturi curci pamponate care se dau pe net cu telefoanele pe sub masă? la ce, bluesul meu, o ţii numai pe sincroane de bălăbăneală-n cuplu???!!!

Mă duc să-mi tratez durerea din cap că mâine, adică azi, e zi de ocnă:(

Concert Urma - 29 octombrie, ora 22.00 Sylver Church

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Wed, 21 Oct 2009 08:58:00 PDT

O poză şi-un singur bilet.

No, pe bune acuma

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Sun, 18 Oct 2009 23:57:01 PDT

Activitatea de întâlnitoare-i periculoasă la un punct: personajele purtătoare de pantaloni cu numele cărora nu încearcă asortarea prenumelui personal îşi doresc să rămână peste noapte, s-o cunoască pe viitoarea mamă soacră, atunci când simte iminenţa unui asemenea atac, ciumpearca are nevoie să ştie că-şi poate piti pălăria sub o nouă-veche (necunoscută) identitate până când interesul bureţelului se diluează.
Ăsta-i principalul motiv pentru care am ...well...cam multe conturi de e-mail/id-uri de mess pe care le rulez...(whistle)...
Printre numeroasele parole pe care mă forţez să le memorez (cu greu, e drept) e şi cea a contului de e-mail de la ocnă. E oficial şi în mod evident nu oricine dintre cunoscuţi ştie adresa, decât câţiva dintre prieteni şi oamenii cu care trebuie să interacţionez virtual. Din acelaşi motiv ar trebui ca în căsuţa de mail să am decât chestii care să mă intereseze: docs de scârbici şi pps-uri cu pisici şi călătorii virtuale, bancuri şi câteun link pentru vreo grozăvie nou-descoperită. Daaar nuuu, ultima găselniţă (pfoai ce-mi place cuvântu' ăsta) sunt mailurile de la o doamnă clientă care m-a băgat pesemne în adress book şi care mă sperie că sfârşitul lumii e aproape, îmi îndrumă alimentaţia spre un curs sănătos, se preocupă de viaţa mea personală invitându-mă să mă alătur miilor de oameni singuri (daaaamn!) pe te-miri-ce-siteuri.
Fraaaateeee, nu pot să-i dau reply şi s-o cert să nu mă disturbe că nu dă bine la etichetă. Şi-atuncea? Şi-atuncea io ce fac? Dau cu Shift-Delete în fiecare dimineaţă?:-SS

I know this guy in the World Records Academy (FoodFest)

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Thu, 08 Oct 2009 00:57:20 PDT

Sâmbătă s-a întâmplat. M-am echipat relativ repede şi m-am urnit spre Unirii, nu pentru nebunia gastronomică, acces la bucătării internaţionale am suficient încât să ştiu că tot grătarul de pui mi-e cel mai bun prieten, dar pentru a asista la realizarea unui record mondial. Din ciclul "Devin celebră câte puţin":P, reiterez: I know this guy in the World Records Academy !

Good job, Radu!

Meet match, day two

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Fri, 02 Oct 2009 04:49:12 PDT

Da, da, iar mă duc pe câmpie; da, da, şi de data asta mi se pare că va fi diferit; da, da, se poate să nu mai vreau să văd harta bătrânului continent, pe principiul evitării expunerii la locuri frecventate în comun.
De miercuri au început beculeţe să se aprindă, motoraşe să caute. de fapt, asta e ziua 2 a celei mai mari nebunii pe care sunt pe cale s-o întreprind.
So! Destinaţii faine în Europa, bilete de avion low cost, sfârşit de octombrie. Încă nu ştim clar ordinea priorităţilor, dar va fi de vis!

joi am traversat harta în lung şi-n lat, fără prea multe oferte. Doar câteva care sună prea bine ca să fie adevărate: excursii de o săptămână costând 20-30 de euro în peninsula macaronară sau pe câmpiile parfumate, ori prin capitale regale ale modei. C'mon! nici eu nu-s atât de naivă.
Daaaar am aflat de concursul paravion.ro care are ca miză fix 2 bilete de avion către Amsterdam. N-am câştigat niciodată premii substanţiale, acum ar cam fi cazul să se-ndrepte un zâmbet către mine. Traseul e: ciumpearca pleacă la Amsterdam, se-ntâlneşte cu matchul acolo, vin amândoi spre Românica şi călătoria de sfârşeşte cu întoarcerea matchului la casa lui provizorie cu păreri de rău şi cu calendarul pregătit de bifare.

Ziua 2. Găsit prima ofertă concretă: Bucureşti - Milano,
plecare în 28 octombrie: Otopeni 15,20 - Malpensa 16,40
şi întoarcere pe 1 noiembrie Malpensa 11,30 - Otopeni 14,40.

Cursă de linie, Lufthansa. Căutăm în continuare.

Despre naştere şi dioptrii

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Wed, 23 Sep 2009 07:15:57 PDT

ete, na, şi ce dacă nu mă îndeletnicesc cu alegerea şaibelor asortate şi nici vizită la cabinetul de planificare familială nu fac prea curând, ce? n-am voie să scriu despre informaţii pe care le primesc de prin toate părţile?!

Când am aflat, m-am pus pe-un râs isteric de se uita Mire cam într-o dungă la mine, acum îmi recunosc ignoranţa. Soooo, maaaare atenţie purtătoarelor de ochelari sau perechilor masculine ale purtătoarelor de ochelari: în timpul naşterii pe cale naturală, din cauza efortului depus de viitoarea mămica, există riscul ca valoarea dioptriilor să crească. Lla o documentare amănunţită am aflat că riscul e iminent pentru nefericitele cu dioptrii mai mari de 7, so...nu-i chiar un impediment pentru naşterea normală de care se tot feresc femeile nowadays.

Da' mai am o întrebare: viitorului fericit tătic, prin simpatie măcar, ce-i creşte şi ce-i scade în urma evenimentului?

Primul single Urma - Lost End Found - TERMINUS

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 22 Sep 2009 03:27:47 PDT

Am aflat târziu ca de obicei de concert şi de proiecţia noului single Urma - Terminus, deci n-am ajuns la Clubul Ţăranului, pe 17 septembrie. O bilă mare şi neagră pentru pălăria personală, dar bag seamă că prezenţa la concerte se-ntâmplă din doi în doi, deci la următorul mă voi prezenta negreşit!
Mani anunţase la Şirnaville, pe 15 august, că se pregăteşte ceva. Supriza mare şi plăcută a fost să descopăr că Tavi Cociş, cel care făcuse cu de la sine putere videoclipul pentru Slidehttp://www.youtube.com/user/elvusador#play/uploads/3/lO0ekvmjlXI, postat pe youtube cu vreo 16000 de vizualizări :O, a fost contactat pentru conceperea videoclipului pentru primul single extras de pe albumul Lost End Found - Terminus.
Superb! L-am ascultat de 20 de ori numai aseară. E muzică de întovărăşit un pahar de vin la mese alese la întâmplare într-o noapte de pribegie citadină cu degete îngheţate şi paşi sincronizaţi inconştient.
p.s. m-aş fi aşteptat ca primul extras să fie All Wrong. Next, maybe!

una scurtă

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Sun, 20 Sep 2009 14:59:17 PDT

O zi, o fracţiune de secundă care mi-a adus aminte de ce nu port fustă (scurtă) pe stradă şi de ce îi urăsc pe ţigani.
Mergeam prin urbea natală către locaţia unei petreceri la ora 5 după-amiază. Lumină de ziceai că doi sori s-au adunat pe cer, pacea obişnuită pe străzi, oameni liniştiţi care-şi văd de seminţele şi de bârfele lor de week-end pe băncuţa din faţa scării, ultimele rândunele făcând planuri pentru zborul cel mare, câteo maşină la 3 minute mă depăşea pe strada curăţică, poşeta atârna regulamentar pe umăr... Şi, trecând pe lângă ghenele poziţionate în mijlocul cartierului unde tocmai îşi făcea...cumpărăturile un cetăţean de etnie conlocuitoare, nu mă aleg cu o fluierătură, nuuuuu. CI CU O MÂNĂ BĂGATĂ SUB FUSTĂ CIUPINDU-MĂ DE FUND!

Poşeta plesnită pe umărul nenorocitului şi înjurătura scrâşnită printre dinţi nu mi-au şters senzaţia de vomă instaurată de-atunci.

Sunt tolerantă când spun: vedea-v-aş săpun!

Despre nimic

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Thu, 17 Sep 2009 03:22:51 PDT

Azi e despre nimic...Despre oboseală cronică, despre ameţeală chiar şi când stau jos, despre fluturaşii pe care nu mi i-am dorit, dar care se încăpăţânează să-şi plimbe roiul prin stomac, despre linişte, despre nopţi de nesomn, de aşteptare, despre 90 de zile, despre spirale repetative, despre ţigări şi usturime până în lobul plămânului drept, despre prietenul Alex, cel absent şi dorit, despre frunze arse, despre ceai, despre bănci străjuind alei nepovestite şi neînsoţite, despre ibricul de cafea păcătoasă, despre nuvele, despre vrăbii nervoase, pantofi tropăind murdar, umbrele şi şaluri arămii, despre verde tulbure şi dresuri pictate şi ţambalagii beţi, despre ipocrizie şi inconştienţă şi protecţie, despre acceptare, despre munţi de îngheţată şi găleţi de vişine coapte.

Memento

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Wed, 09 Sep 2009 03:01:49 PDT

Da, pe-asta am simţit-o, n-am ştiut exact când şi ce se va întâmpla, dar sunt agitată de-o săptămână şi-s mereu cu garda ridicată şi privirea peste umăr.

E o zi perfect banală, mă plimb aiurea pe site-uri şi dau clickuri la nimereală pe youtube.
Samy se pune pe cântat, cred că-l mirosisem..."Bună ziua, Cătălina, voiam să-ţi spun că astăzi nu poţi veni la probă la costum."
Într-o fracţiune de secundă mi-am dat seama cine e, greşise numărul, rămăsesem şi eu, Cătălina, în agenda telefonului - cred că tot eu salvasem numărul. A trecut mai bine de un an şi jumătate de când coşmarul s-a sfârşit, de când am tot aplicat detergenţi pentru a şterge amintirea unei iubiri care m-a răscolit şi m-a tăvălit în mocirlă.
Dintr-o întâmplare, un domn care m-a numit la un moment dat posibilă noră mă sună şi-mi spune că uşa casei lor îmi este deschisă oricând aş dori să le dau bineţe ori chiar să rămân pentru câteva zile, mă-ntreabă ce mai fac şi-mi urează sănătate. M-am pomenit zâmbind, nu a regret, ci a...nostalgia a ce ar fi putut să fie dacă ar fi fost.

Îmi trebuie cafea multă...şi nişte vin poate diseară...

Cinematografie

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 08 Sep 2009 02:16:40 PDT

Ce face sociopatul pe vreme de făcut copii şi numărat bani? Şade-ntre 4 pereţi, cu diverse ieşiri pentru alimentare, face liste, mai sfarmă câteo inimă şi se transpune în pielea personajelor din filme.

Timp de 48 de ore am fost Dahlia lui Zohan, cea stylistă şi împăciuitoare. Neah, n-am plete superbe, mergem mai departe. M-am făcut apoi gospodina - supereroină, mă chema Mary şi, între o friptură fragedă la cuptor şi un antrenament de softball al puştiului din dotare, mai zburătăceam o juma de oră pe deasupra oraşului cu pelerina prinsă de umeri şi Hancock alături. Nope, şi asta are plete de vis, nu-i de mine Mi-am zis că trebuie să mă mai liniştesc un pic şi-am devenit personaj de remake romanticos, dar m-am trezit tembelă, leşinată prin gări şi efervescentă, personificată de inconstanta Jordan la braţul sau..mă rog...pe braţele:P lui Charlie. N-a mers nici aşa. Îmi trebuia acţiune, domnule, nu smiorcăială lângă un copac într-un parc. Am zis...Hai! Hai în suburbia americană, acolo trebuie să se întâmple quelque chose. N-am putut alege, m-am împărţit în 3: doamna de carieră coafată aşa cum mi-am dorit toată adolescenţa după modelul lui Meg dintr-un serial, naiba-mai-ştie cum îl chema, sclipitoare, cu succesul pe ea cât purecii pe-un maidanez şi frustrată, nef...luierată cam de pe vremea primului mandat al lui Clinton; a urmat puştoaica antisocială, urâţică, încercată de dileme existenţiale şi totuşi capabilă să-şi ia singură deciziile; şi mai e diva în devenire, această Marilyn a liceului municipal şi a hypermaketurilor, cu o căruţă de complexe şi nevoie de afecţiune.
M-am hotărât să nu mă opresc la niciuna dintre extreme şi am păşit mai departe, muuuult mai departe. Final destination a fost într-o secţie de poliţie de pe coastă, m-am simţit justiţiară periculoasă cu teaca la centură vreme de 5 episoade, după care m-am sucit, m-am făcut criminal în serie (nici nu mai contează cine-s victimele, un criminal tot aşa se cheamă) cu mască de mieluţ.

Şi, la sfârşitul maratonului, m-am aşezat şi-am cugetat imaginându-mi o ţigară aprinsă tacticos între degete: unde mă aflu de fapt? cât din fiecare personaj se regăseşte în fiecare dintre mine şi cât din mine iese zilnic la suprafaţă?

Tu...cine te crezi?

Irosire

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 24 Nov 2009 02:57:40 PST

M-am gândit zilele astea, în lipsă de altă preocupare profitabilă, la irosire, în toate formele ei care-mi sunt cunoscute.
Am revăzut din memorie câteva imagini cu femei frumoase care se pierd pe sine pentru nişte avantaje financiare pasagere, care, în 10 ani nu vor mai putea să se hrănească decât cu amintirile şi procesele de conştiinţă. N-am fost niciodată o femeie frumoasă, deci nici supusă tentaţiei ăsteia.
Am aruncat o privire într-un atelier de cizmărie, am stat acolo cu ochii pironiţi prin geam la desfăşurarea unei zile normale de lucru. Acolo fiecare cuişor este preţuit, fiecare bucată de piele are cel puţin valoarea unui milion de dolari pe care cizmarul nu-şi poate permite să-l irosească. Şi nu pentru că ar fi zgârcit, ci pentru ca a învăţat în timp să folosească inteligent materialele.
În urmă cu câteva zile, o discuţie s-a îndreptat spre părinţi şi sacrificiile pe care le fac pentru ne oferi nouă tot ce e mai bun. Blah, blah, sună a clişeu de licean moralist. Îmi povestea de o vizită inoportună pe care-a făcut-o în timpul facultăţii acasă. Ai lui s-au bucurat enorm când l-au văzut, însă nu erau pregătiţi pentru venirea centrului universului lor acasă şi nu făcuseră cumpărături pentru week-endul ăla. Cheltuielile mari se făceau pentru pregătirea pachetului pentru el, nu conta prea mult că mesele lor se compuneau din ouă şi brânză. Trecuseră câţiva ani de la episodul povestit, el însă îşi amintea perfect vina ce-l încercase pentru că jumătate din ce primea de-acasă ajungea la ghenă fără să ştie că oamenii se privau chiar la nivelul bazei piramidei lui Maslow pentru ca el, copilul, să aibă tot ce puteau ei să-i ofere mai bun.
Mă gândesc la mama, e drept că n-am văzut-o de multe ori robotind prin bucătărie şi prinzându-şi degetele prin mixere şi uşi de cuptoare pentru că nu mă omor după home-made wonderful cooking, însă o simt vibrând când mă îmbrăţişează pe holul de la intrare. Şi, cu toate astea, uneori simt că sentimentele ei se irosesc, se izbesc în zidul pe care-l construiesc în jurul meu când m-apucă sociopatia.
Şi mă întreb cât de bine vedem, cât de corect apreciem disponibilitatea cuiva care, fără să ceară nimic în schimb, ni se oferă? Cât ne pasă că santajul emoţional pe care-l aplicăm din răsfăţ sau răutate în formă pură îi obligă pe cei care ne iubesc să ne îndeplinească un capriciu? Mă rog numai să învăţăm să spunem mulţumesc din când în când.

Damn, s-o dus şi asta...

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 01 Sep 2009 02:34:36 PDT

Da, da, a trecut şi ultima zi din concediul meu (era să scriu vacanţă, da' mi-am dat seama că am...absolvit ... termenul deja de...4 :( ani şi, ca un ocnaş serios ce mă numesc, trebuie să-i spun corect Concediu de Odihnă, denumit în continuare CO.
Am încercat iar să fac din rahat brici: m-am dat mare pe la toate colţurile că în a doua parte, şi cea mai consistentă, de program de voie voi traversa mările şi ţările şi voi trece în sfârşit graniţa, îmi voi clăti ochiu' cu privelişti prăvălioase, îmi voi delecta nasul cu vânturi reci şi papilele cu reţete noi de bere.
Însă nu mi-a ieşit pasenţa nici de data asta, m-am proptit iar pe ţărmul de-acasă, legănată de-o briză aromată cu uleiuri cu spf fantasmagoric şi răsucită întru perpelire de pe burtă pe spate în ritmul cu care se întorc păstrămioarele deasupra unui jar aproape trecut.

Fo 10 zile de plajă, maidane cu dragoste, adolescenţi miopi şi whist până spre dimineaţă. aaa şi...http://www.trilulilu.ro/Alycia/8183533348391e

Ziua 2 şi jumătate

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Tue, 11 Aug 2009 05:38:00 PDT

Sâmbătă mă plimbam cu Mihaela fără ţintă ca un ghid de toată jena ce m-am dovedit a fi. Cam prin dreptul TB am scos pachetul de ţigări şi-am extras tacticoasă un păişor mentolat pe care l-am pus între buze şi l-am aprins ferind flacăra de vântul uşor ce se pornise spre încântarea amândurora. Am tras cu nesaţ, am simţit cum îmi umple plămânii, ador senzaţia de uşoară slăbiciune şi de flasă împlinire pe care mi-o dă primul fum, şi-am zis "e ultima ţigară". Era într-adevăr ultima din pachet şi la acelaşi lucru am crezut şi Mihaela şi eu, dar pe loc m-am hotărât să fie ultima de tot. A urmat o numărătoare din oră-n oră, nişte crize de nervi, câteva ameninţări cu bătaia (ruptă din rai) şi-am ajuns a treia zi după...momentul X. N-am fumat de 63 de ore şi jumătate!!!! Momente în care m-am văzut cu ţigara-n gură 263, momente în care m-am înjurat în gând că n-am făcut pasul ăsta mai devreme: 363.

damn, păcat că n-am apucat să termin de citit " În sfârşit nefumător - Allen Carr":P, dar el, cu tastele lui, zice că nu trebuie să te laşi de fumat când începi cartea, abia după ce-ai terminat-o. Proastă sincronizare:)

vama veche

ciupercutzavesela16@gmail.com (Ciupercutza Vesela) — Mon, 03 Aug 2009 16:58:38 PDT