Omlette du Fromage

Încă o scrisoare cu dor de ducă și de tine...

2012-01-21T21:57:00.002+02:00

Dragostea mea,

Cum spune cântecul... nu știu cum aș putea să trăiesc cu mine însumi, dacă nu plec... Așa că, am să plec; tocmai ca să pot trăi cu mine. Cât mai departe. Exact acolo unde nu doare. Unde nu doare, te întrebi? Nu știu unde nu doare... Dar am de gând să caut locul acela în care nu doare până am să-l găsesc. Aș putea încerca un ”Midnight in Paris” și să mă întorc inevitabil în timpuri cu iz de Golden Age, sau aș putea să închiriez a ”Room in Rome”. La naiba, că aș experimenta până și aventurile din ”Vicky Christina Barcelona”, cu toate că...

...Știi cât de mult îmi plac filmele. Și tocmai pentru că știi atât de multe, am să plec. În Amsterdam. ”New Amsterdam”. Exact ca filmul. Nou (new), vechi... pentru mine e tot aia. Nu e ca și cum aș mai fi fost vreodată pe acolo. Nu e timpul pierdut. Tocmai pentru că acum e noul Golden Age. Noul. Așa cum și Amsterdam e tot noul, deși e vechiul; cu același-farmec-vechiul. Sau, cam așa ceva...

Mi-am făcut booking pe-un site. Cheap Hotels, îi spune. Culmea că orice poartă numele de cheap, mie îmi sună a ”rich”. Cheap pentru alții, rich pentru mine. ”Cheap” înseamnă ”ieftin”. Ieftin înseamnă bani mai mulți în buzunarul meu, deci rich. Iar rich înseamnă ”bogat”. Sau ce înțeleg unii prin ”bogat”. Eu eram bogată când te aveam pe tine. Eram, pe bune că eram. Așa, sunt bogată utilizând serviciile Cheap Hotels. E okay. Pe bune că e...

Să-ți explic de ce e okay? Hai! Lasă-mă să-ți explic! Exact așa cum mă lăsai pe timpuri să-ți explic... E okay pentru că site-ul e simplu de utilizat. Știi cum nu-mi plac site-urile încărcate cu iz de labirint, nu? Adică, mai ții minte, nu? Un click aici, un click dincoace și gata. Așa e la Cheap Hotels pe site. Aș fi putut alege din variante fel de fel. Am ales ce am ales. M-am hotărât rapid asupra destinației. Amsterdam. Și-a perioadei. Un weekend. Și-am zis c-am să te iau în gând cu mine, pentru ca mai apoi să te întreb cum ți s-a părut mica noastră excursie, iar tu să-mi răspunzi tot în gând că mai vrei. Că toată viața mai vrei. Eu să-ți răspund din nou că e posibil, dacă și tu crezi că e posibil. Mai ales când biletul de avion e la regim de low cost. Tot cu Cheap Hotels. Tot cu booking-ul lor în hoteluri drăguțe și ieftine. Tot cu harta lor de pe site.

Am să plec. Departe am să plec. Și-am să te iau cu mine-n gând. Exact cum am zis. Eu îmi țin mereu promisiunile. Exact ca cei de la Cheap Hotels. Cred.

...și cei de la Blogal Initiative.

Making Plans for Nigel

2012-01-21T21:01:00.002+02:00

Revoluția animalelor și și WWF Bonus Card Garanti

2012-01-21T20:57:00.000+02:00

Într-o bună zi, sătul să trăiască într-o pădure ce nu prea mai era pădure, ursul brun se hotărî să pornească o revoluție în Piața Unirii. Dacă oamenii avuseseră una în '89, e clar că și animalele puteau să aibă parte de aceleași drepturi de a se răzvrăti împotriva actualei conduceri ce făcea parcă tot posibilul să le strice habitatul.

Așa că, împreună cu râsul, capra neagră, lupul, cocoșul de munte și stârcul cenușiu, porniră spre locul de protest împotriva celor ce le distrug pădurile virgine și implicit casa. Deși, inițial, ursul brun trimisese zeci de scrisori către conducerea țării, niciuna dintre acestea nu-i fură citite. Una din scrisori suna cam așa:

Dragii noștri conducători,

Știu că sunt doar un urs brun obișnuit și că părerea mea nu are chiar atât de multă importanță în fața voastră, dar, fără mine, sau fără prietenii mei: râsul, capra neagră, stârcul cenușiu și cocoșul de munte, vă asigur că țara nu ar fi aceași. Fiecare dintre noi este o verigă incontestabilă în buna-dezvoltare a acestui frumos ținut. Strămoșii noștri au avut parte de cele mai fericite timpuri, când pădurile virgine din Șinca existau pe teritorii întinse. Noi? Noi ce avem? Noi nu avem nimic. Suntem pe cale de dispariție, tocmai pentru că nimeni nu vrea să salveze Pădurea Șincii. Și, credeți-mă, dragii mei conducători, dacă noi dispărem, lucrurile nu vor mai funcționa corect. Știți voi oare cât de frumos este în Pădurea Șincii? Aici e mereu armonie și fericire, începând cu prima rază de soare a dimineții până la ultima rază ce soarele se îndură să ne-o ofere cadou. Ascultați-ne strigătul. Salvați-ne Pădurea Șincii până nu e prea târziu...

Al vostru prieten,

Ursul Brun.

...aceasta fiind doar una din scrisorile trimise de către ursul brun actualei conduceri. Așa că, în urma neprimirii niciunui răspuns, gașca de animale din Pădurea Șincii se hotărî ”să ia taurul de coarne” și să pornească spre București cu gândul de-a prostesta până la rezoluția problemelor.

(...)

Cu toate astea, Revoluția nu s-a mai ținut, pentru că până să ajungă în Piața Unirii, animalele din Păducerea Șincii văzură afișul din vitrina unui sediu Garanti Bank care spunea în felul următor:

Garanti donează câte 90 de lei pentru fiecare cont deschis cu WWF Bonus Card, astfel, fiecare aplicant va primi cadou un ursuleț de pluș si ca va exista un procent de 0,5% donat de Garanti către WWF cu fiecare cumparatură efectuată.

Așa că, ursul brun se întoarse împreună cu prietenii lui în Pădurea Șincii și decise de comun acord cu ei că e cazul să lase revoluția în seama oamenilor, iar el să se ocupe de promovarea online al acestui link unde se poate aplica pentru un WWF Bonus Card Garanti. Nu de alta, dar animalele sunt, spre deosebire de oameni, mult mai pașnice și mai rezonabile.

*O campanie Blogal Initiative.

Forfotă la Clubul Pensionarilor Vioi

2012-01-21T19:17:00.000+02:00

Miercuri. Clubul Pensionarilor Vioi. Seara alegerilor noului președinte al clubului. Costică mai neliniștit ca niciodată. În sfârșit avea să-i arate odată și pentru totdeauna netrebnicului de Ghiță cine e cel mai tare. Nea Costică și nea Ghiță, așa cum le spuneau copiii de pe scara blocului unde locuiau amândoi, se cunoșteau chiar ei de când erau țânci. Pe vremea copilăriei obișnuiau să fie prieteni la cataramă, până într-o zi. Nimeni nu știa exact care era motivul rupturii prieteniei lor, cert e că de atunci, de fiecare dată când se întâlneau, ieșeau scântei și limbi de foc.

Tocmai din motivul ăsta, Costică avea de gând să dovedească întregului Club al Pensionarilor Vioi, în care Ghiță se înscrisese doar ca să-i facă lui în ciudă, că el e cel ce ar trebui să capete șefia clubului, șefie la care candidau amândoi, așa cum era de așteptat.

Planul lui Costică era unul gândit bine. Cum tot tineretul acuza pensionarii că sunt depășiți și ne-la curent cu noutățile din rândul noii tehnologii, urma să le prezinte posibilor viitori subalterni ai săi o variantă inovatoare de a citi cărți fără să mai care kilograme întregi de hârtie după ei, urmând să le prezinte pensionarilor din club noul E-book Reader Prestigio.

Atmosfera? Incendiară! Costică emoționat tot. Ghiță zâmbea șmecheros din colțul gurii. Costică și mai emoționat. ”Are ăsta un as în mânecă...” își spuse în sinea lui. Nici nu termină bine de gândit că auzi o voce spartă de la microfonul principal. ”Rugăm, ahem, pe cei doi candidați, aheeeeem-aheeeem, mă scuzați, să poftească la pupitre pentru confruntare!”.

Costică: - Bună seara, dragi pensionari, iubit auditoriu. După cum mă știți cu toții, eu sunt Costică, viitorul vostru! Dacă mă alegeți pe mine ca și președinte, vă promit tuturor E-book Reader-e de la Prestigio, capabil să citească TXT, PDF, HTML, EPUB, LRC, PDB, FB2, WTXT. Dar și audio: MP3, WMA, AAC, WAV, OGG, FLAC! Vorbesc eu cu cei de la Elanko să ne sponsorizeze clubul!

Mulțimea murmură de uimire și de entuziasm.

Ghiță: - Ce vorbești, băi, stafiditule?! Tu nici măcar alfabetul până la S nu-l știi, dar te-arunci la E-book Reader? Eu, stimați alegători, dacă mă alegeți, vă ofer la toți GPS-uri Prestigio GeoVision 5700HD, cu tot cu harta Europei pe el! Uite-aici revoluția tehnologiei. Cine mai citește cărți în ziua de azi? Costică cu siguranță nu.

Mulțimea murmură și mai aprig a uimire și entuziasm.

Costică: - Apăi, Ghiță, dacă eu nu știu alfabetul decât până la S, tu nu știi să vorbești! Se zice: ”vă ofer tuturor” nu ”la toți”. În al doilea rând, băi, ciocoflenderule (trăiască marele nostru actor Florin Piersic), la ce folosești tu un GPS? La bicicleta aia Ukraina pe care o ai de când era bunică-ta domnișoară? Sau ți-l agăți direct de gât și alergi pe autostradă de nebun? Și-apoi, ce hartă a Europei? Nu n-ai vizitat nici măcar Teiul lui Eminescu, darămite Europa...

Ghiță: - Ești invidios, fraiere! Și mă enervezi cam de când principala ta activitate era să ai muci la nas!

...spuse Ghiță înainte să îl ia de guler pe Costică.

Costică: - E numai vina ta, netrebnicule! Numai din cauza ta m-a ascultat în clasa a doua la Aritmetică! Dacă nu mă înghionteai tu, nu mă asculta, nu luam 4, nu mă bătea mama, nu eram pedepsit și plecam în excursia aia la Bușteni! Mi-ai stricat viitorul! Te urăsc, Ghiță! Și după aia, ca și cum nu era suficient că mi-ai stricat viitorul, m-ai urmărit peste tot! La Facultatea de Mecanică te-ai înscris și tu, te-ai însurat cu prietena cea mai bună a neveste-mii, te-ai mutat în bloc cu mine și acum te-ai băgat ca musca-n lapte și-n Clubul Pensionarilor Vioi!

Ghiță se calmă brusc... Mulțimea scoase un ”aaaaaaaa” prelung.

Ghiță: - Dar, dar... eu nu am știut că mă urăști de la așa ceva. Cumva nu am știut niciodată de ce ai început să te porți urât cu mine, așa că am început și eu să mă port urât cu tine...

Costică: - Na, că acum știi!!!

Domnilor, domnilor! Interveni cineva din mulțime. Eu zic că e rost să îngropați securea războiului și să vă alegem pe amândoi președinți, continuă aceași voce. Cu o condiție: să vă împăcați! Și am cea mai bună soluție pentru a vă împăca! Că tot se vorbea despre Elanko. Eu zic să vă deschideți un blog colectiv, doar pentru voi doi, în care să vă povestiți încăierările. Oamenilor le plac poveștile picante. Apoi, să vă înscrieți la Elanko Avantaj. În felul acesta, cine va cumpăra de le ei, ajungând pe pagina lor de pe blogul vostru, vă va asigura vouă un comision frumos de 3%. Și uite-așa, poate că în timp ne cumpărați și nouă câte o Tabletă Prestigio MultiPad 7074B 3G de căciulă. În timp, firește. Ce ziceți?

Povestea spune că cei doi, Costică și Ghiță au avut mare succes cu blogul lor, criticii de specialitate comparându-le operele cu cele ale lui Ion Creangă, povestite pamfletar și mult mai ironic, așa cum le stă în fire protagoniștilor noștri. Ba chiar, în timp, toți pensionarii din Clubul Vioilor devenind redactorii acestui blog. Tot povestea spune că din acea zi, cei doi nu s-au mai certat niciodată.

*Campanie realizată cu sprijinul celor de la Blogal Initiative.

Seminar foto la F64!

2012-01-20T17:10:00.002+02:00

1. De ce?

S-o luăm cu începutul! Îmi place fotografia? Îmi place! Este fotografia reprezentația artistică sau comercială a unei entități/unui produs/unei acțiuni? Este! Știu totul despre fotografie? Nu, nu știu. În această ordine de idei, mereu este loc de învățat. Mai ales când vorbim despre un seminar foto cu tema: Fotografia pentru campanii.

2. Deci, de ce?

Și, da, m-aș duce. Tocmai din motivele expuse mai sus!

3. Unde și când?

În data de 5 Februarie la ora 10:00 în sediul celui mai șmecher magazin de echipament foto din țară: F64 - Str. Bucovina nr. 2B (fosta Alee I.O.R., vis a vis de Stadionul Lia Manoliu, intrarea de pe bd. Basarabia.

4. Cine?
Fotograful Adrian Holerga.

5.Cât costă și de unde cumpărăm?

250 lei și se poate comanda de pe site-ul celor de la F64.ro

6. Cum?

Agenda:

1. Introducere:

Ce este fotografia pentru companii

Ce anume vor clientii de la fotograf

Ce trebuie luat în calcul

Tipurile de fotografie abordate

Echipamentul foto necesar

Cadrul legal

Prezentarea programului cursului

2. Noțiuni de bază, exemple și tehnici de lucru pentru:

Evenimente corporate(conferinte, prezentari, lansări, intalniri)

Fotografierea la panou(elemente de iluminare)

Interactiuni cu publicul

Sampaling de produse(degustare, testare, probare)

Concerte

Evenimente sportive

Prezentări de modă

Fotografierea unei locatii (clădiri, interioare)

Fotografii de profil a angajatilor(portret)

Fotografii de produs

Proiecte fotografice special

3. Parte practică de fotografie de eveniment - Conferinta + explicarea fotografiilor

4. Parte practică de fotografie de produs, portret

5. Parte practică de editare foto(elemente de bază Photoshop, Lightroom, Picasa)

6. Noțiuni de management și planificarea afacerii:

Cine ne sunt clienții? Unde îi găsim?

Tehnici de dialog cu clientul

Echipamentul fotografic

Gândirea unei afaceri pe termen lung

Cadrul legal

7. Încheiere

În cele ce urmează, am să atașez postării câteva fotografii făcute de mine în ultima vreme. Deși nu au legătură cu fotografia de produs, mă definesc în totalitate. În plus, din acest lucru reiese faptul că nu mi-ar strica să explorez și alte genuri de fotografie. Fotografiile sunt realizate cu un Nikon D60, obiectiv de kit (18-55mm.) și cu un Sony Alpha 200, obiectiv 18-70 mm.

Mai multe fotografii găsiți pe site-ul meu foto: OCTOBER PHOTOS

O campanie BlogalInitiative.ro

No it does't, but yes I am

2012-01-19T17:41:00.001+02:00

Rapid

2012-01-16T11:28:00.001+02:00

Am inventat computerele pentru a ne ușura munca. Poate pentru a comunica mai ieftin și mai rapid. Poate pentru a ne juca mai cu stil. Ne-am dezvoltat tehnologia rapid. Curând au început să apară erori și oameni care să se priceapă la rezolvat erori. Și mai curând oamenii care se pricep la erori au constat că e rost de scos un ban din asta. Și uite-așa, cei din cealaltă tabără au decis să învețe singuri să ș-i le rezolve. Așa că au inventat blogurile nișate pe IT. Curând, blogurile au început să prindă și ele spărturi, așa că au apărut blogurile ce te învață cum să bloguiești.

Acum nu are nimeni nici munca mai ușoară și nici nu se distrează mai mult.

Miorița Reloaded. Oferta

2012-01-15T19:42:00.000+02:00

Pe-un picior de plai

Pe-o gură de Rai...

...de la capăt!

Pe-un picior de Galați

Unde miroase-a cârnați

Cobora la vale

Dinspre primărie

Cu mare veselie

O oiță laie, laie bucălaie

Baciul gălățean

Bun cetățean

O-ntrebă de grabă

Ce-i cu-atâta zarvă

- Mioriţă laie,

Laie bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace!

Ori iarba nu-ţi place,

Ori eşti bolnăvioară,

Drăguţă mioară?

- Drăguţule bace,

Dă-ţi tv-n 'coace

Și vino cu noi

C-avem oferte noi

Numai pentru voi.

Stăpâne, stăpâne,

Îţi cheamă ş-un câine,

Cel mai bărbătesc

Şi cel mai frăţesc,

Că l-apus de soare

Vor să-ți taie netul

Baciul ungurean

Şi cu cel vrâncean!

- Oiţă bârsană,

De eşti năzdrăvană,

De-ar fi să n-am net

Pe blog să nu scriu

Pe Facebook să nu fiu

Să spui lui vrâncean

Şi lui ungurean

Că-i aștept diseară

La o cotitură

Iar de-ar fi să mor

Le arăt eu lor!

Fară răzbunare,

Nefolositoare

Zice miorița

Fluturând codița

Și de-ar fi să-ți taie

Netul pe-nserat

Nu fi supărat

Nu te burzului

C-ai Pachetul Anului

O ofertă tare

Cu mare căutare

Dar, să te grăbești

31 Ianuarie de nimerești

Dolce Variat primești

Dară și Clicknet

Și de vrei să știi

Telefon și router

Parol că fără fir

Gratuit primești

Și, de nu-i de-ajuns

Și de vrei mai mult
Intra tu pe site
Si multe premii o sa ai

Despre ce este vorba? Destul de simplu: locuitorii orașului Galați și a zonelor limitrofe, sunt rugați să cerceteze link-ul din Miorița Reloaded. Pe scurt: începând de la suma de 59 lei, se poate achiziționa Pachetul Anului până în data de 31 Ianuarie. Cine se încumetă să comande online, pot avea supriza de a câștiga unul din cele 1000 de premii surpriză!

O campanie organizată de Blogal Initiative și Romtelecom!


Logo (c) Iulia Kelt (adică, eu)

Apocalyptica Feat Adam Gontier - I Don't Care

2012-01-10T23:42:00.000+02:00

o melodie care îmi place mult. fără ținte și dedicații. doar muzică.

A little something to remind you

2012-01-09T13:39:00.000+02:00

Print your way to the top with CISS

2011-12-20T13:30:00.000+02:00

Printers are not what they used to be anymore. If back in the days, to have a printer was kind of expensive, nowadays, everything sums up to our advantage. Yes, we indeed talked before about CISS on this blog, and this is exactly why I chose to write about it again: because it is worth it!

Why should you care about the subject? Well, pretty easy answer! I am going to try and answer by telling you about something that I love to do. I just love photography, and nevertheless I simply adore printing my works on paper, because in my opinion, a photograph printed on paper has not only a soul, but a story. This being said, it is only natural for me to care about the quality of my printings. Don't you care about yours?

For example, the best choice for me would be the CISS HP, because I happen to own a HP Photosmart printer. And why wouldn't I use it? It's cheep and it does a great job with the printing of my photography. One has to be smart, in order to get fine results out of one's work.

But, if you don't own a HP printer, not to worry! There are variables for Canon fans, also for Epson fans! All you have to do is click on the following links to find more about the CISS services you are interested in: CISS Epson and CISS Canon. A smart buyer is a happy buyer!

Another cool thing about CISS is that they also have an awesome blog. Browse it, and you will find out all sort of cool things about printers, like 8 tricks in buying a printer!

So, happy holidays to my abroad friends and to the ones living here, in my country, and let us all have a better year.

Sfaturile Țaței Leana. Episodul I ”Ignat Day”.

2011-12-19T21:12:00.000+02:00

- Țață Leană, ești acasă, bre?

- ...acasă-'s, nepoate. Ce vrei?

- Auzi, bre, matale ai auzit de Black Friday? Ce e treaba asta? Adicătelea, te întreb pe matale că ești mai citită, așa... Doar ai blog, ai vrut să candidezi la Primăria de la Cucuieții din Deal. Matale ești ultima mea speranță...

- Ei, dragu', mamii, drag, dar ce ești tu așa împătimit să știi din astea?

- Păi, să-ți povestesc, țață... Eu mi-s îndrăgostit de-o fată. De fata lui Ghiță Umflatu'. Și când am cerut-o de la tac'su' ca să vină cu mine la horă, mi-a zis că deja a invitat-o băietu' lu' Ionel Boancă, iar ea n-are cum să refuze invitația, că tot i-o luat ăla un epilator frumos de Black Friday. Așa că, eu vreu să știu ce e aia Black Friday? ... ca să nu mi-o mai ia fraieru' ăla înainte data viitoare.

- Mă, nepoate, Black Friday o fo' mai de mult, aia-i ofertă doar de-o vineri, când magazinele fac reduceri grăsane. Și-n plus, se întâmplă odată-n an.

- Păi, și eu ce fac, țață Leană? Zi-mi matale soluția, că eu mă urc în vârful șurii și mă sinucid singur prin împușcare, dacă nu mă combin cu fata lu Ghiță Umflatu' până-n Crăciun. Și-apoi, știi matale, de Crăciun, niciun cioban n-ar trebui să fie singur...

- Ia stai așa, că știu ce să faci! Black Friday nu mai e, dar mai e Ignat Day la MarketOnline.

-Asta ce mai e?

-E așa, ca o a doua șansă la fata lui Ghiță Umflatu, nepoate. Hai să-ți zic ce să faci: te bagi pe net, accesezi http://marketonline.ro, faci cont, îi cumperi de acolo. Dar stai așa că mă atenționează prin cască cum că intrăm peste publicitate.

PROMO

* jingle-ul de promo

Întrerupem aceasta transmisiune în direct din casa țaței Leana pentru o pauză publicitară de la sponsorul nostru: Market Online. Vă atragem atenția asupra reducerilor la toate produsele prezente în magazinul nostru online! Vor exista reduceri la toate produsele în decursul zilei de 20 Decembrie 2011, multe dintre ele (aproximativ 30 produse) ajungând chiar și la 50%. În plus, ai magnifica ocazie de a-ți câștiga propriul tău purcel de Crăciun, doar cumpărând de pe http://marketonline.ro.

** jingle-ul de terminare de promo

Așa cum vă povesteam înainte de promo, eroii episodului pilot ”Sfaturile Țaței Leana” discutau despre planul măreț prin care nepotul avea să-i cucerească fata lui Ghiță Umflatu'.

-Deci, țață Leană, matale spui c-ar cam trebui să profit de ocazia asta de Ignat Day? Numa bun! Am să-i cumpăr un cântar, dacă s-o nimeri la promoție! Am văzut eu unele faine dă tăt!

-Nț, nț, nț... Sigur nu sameni în partea mea de familie, la cât ești de tăntălău. Auzi la el, să-i ia fetei un cântar... Murmură țața Leana.

Se spune că nepotul țaței Leana nu a reușit pe deplin să o mulțumească pe fata lui Ghiță Umflatu' cu obiectul cumpărat de la MarketOnline, dar, pentru că norocul totuși fusese de partea lui, câștigase porcul. Auzind Ghiță Umflatu' de existența porcului, se horărî s-o trimită pe fata lui obligat-forțat la hora de Crăciun cu eroul episodului nostru.

Se pare că sfaturile țaței Leana chiar funcționează, deși nebănuite sunt căile Domnului, uneori.

Și-am încălecat pe-un porc,

Dară nu v-am zis chiar tot!

Porcul încă e-'n online.

Și v-așteaptă să-l mâncați

Dacă o să-l câștigați.

S-a terminat Blogwars!

2011-12-19T19:16:00.000+02:00

Bun, fuse și se duse (aproximativ)! Emoții mari... Mari de tot, ca să zic așa! Oameni ce merită în egală măsură să câștige, dar, din păcate, locul 1 e doar unul.

Ei, și-n ordinea asta de idei, iată că a trebuit să scrâșnesc din dinți și să aleg căștigătorul (din punctul meu de vedere). Da, am ales Soacra. De ce? Pentru că, într-o oarecare măsură mi-a amintit de propriul meu stil de scris din ediția cu nr. 1 Blogwars, și, cum sunt ușor îngâmfată de felul meu, mă impresionează destul de mult oamenii care-mi seamănă (într-un fel sau altul). Cu toate astea, nu aș vrea să-și închipuie vreodată cineva că în tot timpul l-am ales pe Șerban pe locul I, pentru că nu e așa. El, personal, știe faptul că într-una din runde i-am ales postarea spre a fi eliminată, tocmai pentru că în momentul ăla nu consideram că merită. Dar, iată că ultima postare m-a convins să îl aleg câștigător. Presupun că e vorba de karma pe care o ai în fiecare săptămână. De chef, de inspirație, de multe altele.

În aaaltă ordine de idei, Dumitru Postolachi a dat dovadă de mult mai mult profesionalism, deși articolele lui nu au fost în tot timpul atât de galopante ca cele ale lui Șerban. Un om calculat, un om care știe ce să caute și unde să caute pe internet și să le îmbine perfect cu toate cunoștințele pe care le are până în acel moment. Din perspectiva unui om zăpăcit care scrie tot ce îi trece prin minte, zic că asta e o calitate ce reușește să te mențină undeva sus. Se numește perseverență. Am pierdut de foarte multe ori în fața oamenilor perseverenți și calculați (calități pe care eu nu le dețin, eu fiind omul care scrie foiletoane, povestiri așa cum îi vine în acel moment). Felicitări, Dumi! Felicitări și ție, Soacro! :)

Blogwars, over and out!

Turtă dulce și colinde

2011-12-14T11:32:00.000+02:00

...colinde, colinde, colinde. Am crescut cu ele, ne amintesc ori de copilărie, unora, altora cine știe de ce anume... Fiecare cu amintirile lui, până la urmă... Ideea generală ar fi că perioada Crăciunului amintește tuturor de câte ceva. Cumva, perioada asta are rol de mașină a timpului când vine vorba oameni.

Spre exemplu, chiar și eu îmi amintesc de bunica. De momentele în care eram trimisă aproape cu forța la colindat deși eu nu știam versurile niciunui colind. Cu toate astea, cu timpul chiar a început să îmi placă, făcând o pasiune din a-mi colinda vecinii și rudele (pentru că asta era limita mea de colindat, ca să zic așa; pe la străini neavând niciodată curajul să mă duc).

În zilele noastre am observat un fenomen interesant: copiii nu mai ies la colindat ca pe vremuri... Nu pentru prăjituri, cel puțin. Să zicem că în zilele noastre, fenomenul a mai rămas activ în adevăratul sens al cuvântului doar prin satele ce și-au păstrat rusticitatea, tradiția și frumusețea. Pe la orașe nu.

Poate că vremurile sunt menite să se schimbe, bunicile să nu mai fie bunici, colindele să nu mai fie colinde, iar Crăciunul să nu mai aibă miros de turtă dulce cu scorțișoară. Nu știu despre voi, dar eu am de gând să mă întorc înapoi în copilărie, unde colindele erau colinde, aveau sens, farmec și drăgălășenie, iar fericirea mea nu avea margini. Vreau să-l mai aștept pe Moșul. Și da, am să mănânc și turtă dulce. Cu scorțișoară! Pentru că așa vreau eu.

Reduceri La F64

2011-12-09T10:35:00.001+02:00

După cum bine știți, sunt pasionată de fotografie... și tocmai din motivul ăsta, am zis că e rost să vă zic și vouă ce-am aflat. Nu de alta, dar pentru un pasionat de fotografie e util de știut de unde își mai cumpără obiective, accesorii și chiar aparate foto de ultimă generație.

Magazinul F64 Studio, atat in varianta online, cat si in cea offline, (Bucuresti, pe Bd. Unirii, nr. 45) ofera in weekend-ul 10-11 decembrie reduceri importante la aparate foto. F64 pregateste o surpriza foarte placuta pasionatilor de fotografi.

Așa că, cei ce doreați de mult să vă upgradați tool-urile, acum e șansa voastră!

Wet wet wet

2011-12-04T12:51:00.000+02:00

Nu, nu fac apel la nimic pornografic, fac apel doar la copilăria mea și la amintirile care se agață de ea.

Votează GALAȚI în Caravana Reducerilor de la Miniprix!

2011-11-23T15:11:00.000+02:00

Ok, să o luăm strategic. Sunt din Galați, deci, prin definiție susțin județul Galați în Caravana Reducerilor de la Miniprix. Nu știți despre ce e vorba? Hai să vedem... sloganul campaniei ar fi cam ăsta:

Locuiesti intr-unul din judetele Olt, Galati, Teleorman, Satu Mare, Buzau, Tulcea, Giurgiu, Ialomita, Harghita, Salaj sau Covasna? Atunci intra pe www.miniprix.ro si voteaza-ti judetul pentru a beneficia in weekend-ul 26-27.11.2011 de o reducere de 20% pentru orice comanda online pe miniPRIX! Oricine poate vota in acest sondaj!

Așa că, cei ce sunt din Galați și le e dor de super magazinul din Micro 19, sunt invitații mei să voteze GALAȚI!

Hotelurile Micului Paris de astăzi

2011-11-23T12:01:00.000+02:00

Pe vremuri, Bucureștiul era știut drept Micul Paris; recunosc că mi-ar fi plăcut tare mult să trăiesc în perioada aia, prin simplul fapt că eleganța avea parcă un alt nivel, iar lucrurile erau privite din cu totul altă perspectivă, mult mai puțin superficială.

Cu toate astea, există și astăzi elemente ale Bucureștiului, ce îmi amintesc de ideea de Paris mai mic; unele raportate la timpuri actuale, altele rămase prinse în alte vremuri. Un exemplu al zilelor noastre? Hotel Rin Grand Bucuresti! Este situat în imediata aproapiere a centrului comercial și istoric, pe lângă Piața Unirii, și iată că, prin arhitectura elegantă, însă modernă, e un exemplu numai bun de ceea ce ar fi trebuit să însemne Bucureștiul și-n zilele noastre, dacă lucrurile ar fi mers pe un făgaș normal.

Așa că, să vă spun mai multe despre acest reprezentant de seamă al categoriei Hoteluri Bucuresti! Ca să zic așa, există loc destul pentru toată lumea, având în vedere că deține în jur de 570 camere numai bune pentru a ne sta la dispoziție. Fiind unul dintre cele mai mari hoteluri din Europa, nici nu ne mai mirăm... De asemenea, având un asemenea statut, cei ce aleg să se cazeze la Hotel Rin Grand beneficiază de o sumedenie de servicii, cum ar fi: o parcare păzită, cât și alte facilități menite să vină în ajutorul întâlnirilor de afaceri (cum ar fi cele trei restaurante disponibile, unde se pot servi mâncăruri alese cu specific internațional, dar și neaoș românesc, gătite de mari maeștri bucătari).

Personalul hotelulului, înzestrat cu profesionalism și bunăvoință, vă va face să vă simțiți ca acasă pentru atât timp cât alegeți să vă cazați la Rin Grand Hotel. Ca de obicei, check-in, check-out la ora 12.

Ca și pont extra, cel mai ușor mod de a beneficia de un loc la unul din hotelurile de elitp ale Bucureștiului, este să faceți o rezervare la rezervari @ hotel-bucuresti .com, pentru a beneficia de cele mai bune oferte, dar și de a ști din timp ce anume aveți de făcut. La modul general recomand rezervările. Nu de alta, dar ne scutesc de stres, timp pierdut și alte incoveniente!

Long ”live” Sid

2011-11-06T15:01:00.000+02:00

What Is The CISS And How Does It Work?

2011-11-05T17:38:00.001+02:00

So, What Is The CISS And How Does It Work? Well, think of it that way: you can save up to 95% of printing costs (about 20 times cheaper than the usual refills). Got you attention? If so, let us continue our topic! So, everybody needs to have a printer in its house, right? In fact, everybody already has a printer, so, next, we have to worry about the refills!

What is the best way to do this? Using CISS services, to be precise! There is no better way in saving up and having a great refill than this! How is that? Well, think about it, CISS is also known as the continuous ink supply system. What does that tell you? Ink forever and ever, my friend! For your delight only! Also only using CISS you can provide maximum quality for your printings. How cool can this be... ?

My advice, if you want to know other cool things, you are most welcome and encouraged to visit the CISS blog. Cool things are written on cool blogs!

It happens that I have a HP printer (no, no lies, I really have one of those), so, my advice for myself and any other HP owner should be that they use also CISS HP. For better results, that is.

Also, if you do not have a HP, and have a Cannon or an Epson printer, you are welcome to check out the niche pages of CISS: CISS Canon and CISS Epson.

Eather way, you save up money (the equivalent being similar to 28 ordinary cartridges the quality being the same, if not even better). So, you get my point or do I have to start drawing?

Despre fotografie, din nou

2011-11-02T13:50:00.000+02:00

Cine mă știe, mă știe... îmi place fotografia (click pe link-ul anterior pentru a vedea exact cât de mult). Și nu puțin, asta e clar! Tocmai din motivul ăsta, am zis că n-ar fi rău să accept propunerea lui Refuzake de a comenta vreo câteva lucruri despre subiectul în cauză.

După cum se bine știe, fotografie este de mai multe feluri... făcută pentru scopuri dferite. Există în primă instanță fotografii pasionați și atât, și există fotografii comerciali, adică acei oameni ce vin și ne fotografiază atunci când ne căsătorim, ne botezăm copilul, etc.

În altă ordine de idei, azi am temă să vorbesc despre fotografia de botez ori de nuntă. Ei, bine, recunosc că acestea nu sunt genurile mele favorite de fotografie, dar cineva trebuie să le facă și pe astea! Iar dacă tot sunt făcute, e musai să fie făcute ca la carte!

Părerea mea e că cei ce se înhamă în a face fotografie de nuntă sau de botez ar trebui să țină seamă de detalii tehnice așa cum un preot ar trebui să țină seamă de Biblie. Categoric nu poți face fotografie de botez sau de nuntă în condițiile în care tu nu știi ce e aia diafeagmă, ori cum s-o setezi, te uiți ciorâș la ISO și funcționezi cu blițul încorporat pe care ți-l oferă DSLR-ul tău.

Cine e interesat să vadă exact cum ar trebui să arate fotografia profesionistă de nuntă sau botez, e liber să acceseze următoarele link-uri: fotograf nunta bucuresti și fotograf botez bucuresti.

Și, apropo, cine e interesat să participe la un concurs anume, e rugat să îmi trimită un e-mail la adresa iulia at octocat punct org

Blogwars - etapa 2 (vot)

2011-10-23T10:26:00.000+03:00

Pentru a nu intra nimeni la bănuieli cum că votez dintr-un motiv sau altul, am să menționez încă de pe acum care au fost criteriile mele de jurizare:

1. Creativitate

2. Corectitudine gramaticală

3. Fluența în exprimare

În această ordine de idei, am să spun vreo câteva lucruri despre fiecare articol în parte (ținând cont de criteriile expuse mai sus). Explicațiile nu sunt în ordine crescătoare ori descrescătoare a calității lor, ci scrise în funcție de cum le-am citit.

1. http://gsmro.ro/2011/10/asus-eee-pad-transformer/

Un review perfect din toate punctele de vedere; scris coerent și fluent. Dacă aș vrea vreo dată să-mi achiziționez tableta în cauză, e clar că un review ca cel scris de Gabi m-ar convinge să o fac. A delimitat perfect activitățile, cât și caracteristicile tabletei. Profi în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate astea, cumva lipsește factorul creativitate, sau, să mă exprim altfel: acel ”ceva”.

2. http://www.devicer.ro/o-zi-cu-tableta-care-se-transforma-transformer-asus-transformer/

Un review de asemenea ...bun. Cu toate astea, începutul lasă de dorit. Dacă tot nu s-a mers pe linia ”creativă”, zic că de indicat era să nu se folosească jocuri de cuvinte ca: ,,De la bun inceput va spun ca nu aveti cum sa obtineti cu o tableta normala o autonomie de 16 ore! Pur si simplu NU EXISTA una care sa aiba autonomia asta. Nu exista tableta pe care sa poti lucra in continuu fara sa se opreasca sau sa nu aiba nevoie de o priza timp de 16 ore!Am zis ca nu exista o tableta normala, pentru ca tableta Asus Transformer nu este una normala.”. Pe mine m-ar face din start să ies de pe pagină, gândindu-mă că cei de la Asus au mințit când au menționat ce au menționat. Un joc de cuvinte ce nu își are rostul. Nu în articolul ăsta. În locul autorului aș lucra puțin și la punctuație, dar... și la structura frazei.

3. http://www.madmike.ro/asus-eeepad-transformer/

Despre acest articol nu aș avea ce să spun... decât că apreciez faptul că se cunoaște puțin nota personală. Nu știu cât e invenție și cât e adevăr, însă, exemplul personal dă mereu bine în ecuație. Cu toate astea... cumva ceva lipsește: sufletul. Îmi dă senzația de postare scrisă de nevoie, nu de plăcere.

4. http://www.soacra.eu/cum-se-pozitioneaza-tehnologia-in-viata-noastra/

Primul autor de blog vulpoi - în opinia mea. Soacra.ro a fost primul ce s-a prins de faptul că acum e și la mâna noastră, a adunat cu ceea ce s-a zis prin comentarii la prima rundă de rezultate (aprecierea creativității), punând, astfel bazele unui articol ce subliniază perfect conceptul probei, cu toate astea, adăugându-i o tentă literară. I-a ieșit bine! Un pic mai mult umor în exprimare și i-aș fi dat notă maximă.

5. http://doipedoi.com/2011/10/20/my-excellent-multitasking-lifestyle/

Întâmplarea face că Luiza m-a încurajat încă de pe la început să citesc toată postarea prin felul în care și-a început textul. Tocmai prin tonul relaxat și personal în același timp, m-a obligat să nu citesc pe diagonală. Genul ăsta de postare te face să vrei să știi mai mult despre tableta în cauză. Te face să dai un search pe net să vezi exact care e faza. Dacă ar fi să fac o mixtură între textele prezente: din textul Luizei aș căpăta curiozitatea de a ști mai multe despre tableta Asus Transformer, iar din textul lui Gabi (gsmro.ro) aș căpăta convingerea că asta e tableta pentru mine.

6. http://www.imidoresc.ro/2011/10/20/clipe-cu-transformer/#more-27579

Despre postarea lui Bogdan, ce să zic... Se cunoaște faptul că a lucrat pe o astfel de tabletă, că a avut acces la produsele Asus și că a fost prezent mai mereu pe la evenimentele organizate de Asus. Se cunoaște experiența în domeniu. Povestea din postare? Bună! Foarte bună chiar! Aș avea și câteva critici. Paragrafe le sunt dezordonate și te împiedică să citești cursiv postarea. În locul lui, aș lucra, de asemenea și la aliniere.

http://procblog.ro/2011/10/la-new-york-via-praga-cu-asus-eee-pad-transformer/

Mi-a plăcut! Din poveste reies cam toate caracteristicile tabletei (plus exemplele aferente). Postarea seamănă destul de mult cu cea a Luizei de la doipedoi.ro (cu ceva mai multă ficțiune). Dacă aș fi eu proprietara blogului în cauza, as mai lucra puțin la exprimare, pentru că pe alocuri îmi pare ușor puerilă. Spre exemplu: ”sursă poza cu baghetă”. Cu toate astea, postarea e... bună! Se cunoaște munca pe care a depus-o autorul, iar eu apreciez asta.

http://blog.alter-ego.ro/advertorial/o-zi-mai-lunga-decat-veacul/

Unul dintre articolele scrise pe ultima sută de metri (da, am început să citesc articolele participante înainte să primesc e-mail ce mă invita să jurizez; de aici și ordinea explicațiilor). Mi-a plăcut faptul că a introdus cititorii în casa lui (deși, pentru o componentă emoțională mai ascuțită, ar fi putut să tragă mai tare mâța de coadă). Ca și în cazul lui Bogdan (îmidoresc.ro), aș acorda mai multă atenție formatării paragrafelor.

http://blidaru.net/2011/10/19/despre-performanta-si-alti-ingeri/

Ok, în primul rând, nu-mi place titlul. Nu îmi spune absolut nimic bun. Îmi dă senzația că e pus acolo doar ca să fie. Un titlu nu se scrie doar ca să fie! Titlul e inima articolului! El te introduce în articol. El decide dacă articolul va fi citit, au ba! Am citit articolul, totuși (altminteri ar fi fost incorect față de autor). Aș formata textul și aș delimita altfel paragrafele între ele. Există, totuși, și chestii care îmi plac la articolul lui Mădălin. În primu rând apreciez faptul că scrie cu diacritice. În al doilea rând, îi apreciez maxim sinceritatea. M-a făcut să îmi fie dor de școală.

http://www.techzone.ro/blogwars-2011-tema-2-asus-eee-pad-transformer-o-tableta-pe-zi-toata-ziua-04105

Cu părere de rău, asta e postarea ce eu consider că ar trebui să fie eliminată. De ce? Din cauza dezordinii cu care e scrisă. Ok, conține informații prețioasă, însă așa ceva se găsește pe tot internetul. Am căutat, m-am străduit, dar nu văd aportul autorului. Îmi pare rău...

NOTELE MELE:

Notele sunt date după criteriile mele și nu reprezintă un întreg ci doar un procent din întreg.

Chiar așa... de ce?

2011-10-21T15:15:00.000+03:00

De ce să mă citești? Pentru că scriu? Nope! Pentru că am păreri? Nu. Toată lumea are blog în ziua de astăzi. Toată lumea știe (sau nu...) să scrie. Nu în ultimul rând, tooooată lumea are păreri. Da, cred că ăsta e motivul pentru care există atât de mult de bloguri; pentru că lumea e plină de păreri!

Întreba Blogatu (în contul celor de la Blogway), într-una din postările lui, de ce ar citi cineva un blog și nu altul. Am să raportez asta la mine, pentru că nu mă pot pune în pielea nimănui. E bine și confortabil în pielea mea!

De prin 2008, lumea a citit și comentat Omlette du Fromage din diferite motive. Ba că s-au amuzat de subiecte, ba că s-au amuzat de expresiile folosite... Ba că mă cunoșteau, ba că vroiau să mă cunoască... Și cine știe câte alte motive!

De ce ar trebui să continue cineva să citească Omlette du Fromage? Din toate motivele expuse mai sus, mai puțin cel cu ”vrei să mă cunoști”. Și când zic asta, mă refer la partea face-2-face a problemei. Eu decid dacă vreau să te cunosc, nu invers. Între timp, îți poți face o idee despre mine citindu-mi articolele; poți face supoziții, afirmații, etc. E amuzant să faci asta.

De ce mă citești? Pentru că îți place. De ce continui? Pentru că ești curios să vezi ce-am mai postat! Informații de importanță națională n-ai să găsești pe Omlette du Fromage, dar, cu siguranță te vei distra cât vei căuta.

Asus K53SJ și secretul lui Hitler

2011-10-16T13:55:00.004+03:00

ATENȚIE: Următoarea poveste este inspirată din fapte istorice reale, însă cu o doză considerabilă de ficțiune.

Pentru că niciodată nu crezusem ipoteza potrivit căreia Hitler chiar murise în buncărul ăla acum mulți ani, am zis că n-ar fi rău să profit de șansa dată, și anume inventarea mașinii timpului. Așa că, mi-am luat o cameră foto DSLR și un laptop Asus K53SJ, am plătit biletul pentru călătoria în timp la A.C.T.S. (Asociația Călătorilor în Timp și Spațiu), am setat ceasul mașinii la 30 Aprilie 1945, locația Berlin (în buncărul din aproapierea cancelariei Reich-ului), et voilà.

După o zdruncinătură masivă, am ajuns ca prin minune în locul dorit, și anume în buncăr. Nu-mi venea să cred... Eu în Berlin... în ziua în care a murit Hitler!

SURSĂ FOTO: http://www.life.com/ - BUNCĂRUL LUI HITLER

Îmi scăpase totuși un amănunt! Să setez ora mașinii timpului, pentru că în momentul sosirii mele, cineva (presupun că Otto Günsche) se chinuia să acopere două cadavre, pentru a le incendia. Din moment ce nu vroiam să fiu văzută, m-am ascuns cu tot cu mașină a timpului, laptop și cameră foto după un zid al buncărului, dar, neatentă din fire, m-am împiedicat de un prag și am ajuns în câmpul vizual al lui Otto.

-Wer sind Sie??? Rusky spionen?

-Nu, nu, nicht spionen! Călător în timp, îi răspund lui Otto speriată.

-Adevăraten, nu ai cum să fii spionen pentru că du hast moacă de Arisch! Totuși, was ist der aparaten de la tine din mână?

-Laptop Asus K53SJ și o cameră foto!

-Foto? Du bist spionen! Am zis eu bine! Du păcăliren pe Otto cu moaca de Arisch! Ai să arzi în buncărul ăsta, spionen ce ești! Nimeni nu înșelaren pe Otto!

...așa că dădu foc și plecă imediat, închizându-mă în buncăr. Se pare că rămăsesem doar eu cu cele două cadavre. Timpul fiind foarte scurt, trebuia să aleg dacă îmi satisfac curiozitatea de a mă uita sub cearșaf, sau îmi salvez viața. Am decis că aflarea adevărului nu avea să servească unui om mort, așa că mi-am folosit timpul rămas pentru a seta mașina timpului înapoi în 2011.

Însă, din cauza flăcărilor și a căldurii, mașina timpului părea să nu vrea să mai funcționeze. Imediat, am deschis laptopul Asus K53SJ, pentru a comunica prin Skype cu cei din timpul meu, mai exact pentru a mă sfătui ce e de făcut! Căldura devenea din ce în ce mai insuportabilă! Se vede treaba că laptopul Asus K53SJ nu crăpase, iar procesorul I5 (cu o frecvență de 2.30GHz, memorie cache de 3 mb și-o tehnologie de fabricație de 32 nm) își făcea încă treaba cum ar fi trebuit, putând astfel să iau legătura cu depanatorul de serviciu al A.C.T.S. Să trăiască tehnologia IceCool ce nu permite supraîncălzirea laptopului, ca în alte cazuri.

Spunându-i depanatorului că mașina timpului s-a încins și nu mai vrea să mai funcționeze, acesta mi-a răspuns că singura soluție pentru a o face să funcționeze este să așez laptopul Asus K53SJ lângă ea pentru a i se transfera niște aer rece de la acesta! Zis și făcut! Am luat laptopul și l-am așezat în imediata apropiere a mașinii. În trei secunde (pe ceas), mașina timpului a început să dea semne că se răcește, așa că am setat ceasul la 16 Octombrie, 2011, locația Galați, faleza Dunării.

Înainte să-mi dau seama ce se întâmplă, eram într-un boschet de pe marginea Dunării. Am înjurat în gând primarul și m-am ridicat de acolo... Asus K53SJ îmi salvase viața. Dacă nu era acest laptop, probabil că acum toată istoria ar fi fost schimbată pentru că în loc de două cadavre carbonizate (a lui Hitler și-a Evei Brown), ar fi găsit trei. Aș fi devenit o adevărată enigmă a istoricilor.

ASUS K53SJ

Din acea zi, nu m-am mai despărțit de laptopul Asus K53SJ. Doar noi doi știam ce se întâmplase de fapt în acel buncăr. Și, ca să fiu total sinceră, eu chiar mă uitasem sub ceașaf, dar asta nu va ști nimeni niciodată. Iar eu mi-am jurat că voi ține secretul lui Hitler ascuns câte zile voi avea, tocmai pentru că nu mi-aș dori vreodată să ies din confortabilul meu anonimat.

***

ASUS K53SJ

Brusc mă trezesc. Ce... Dumnezeu? Mă uit în dreapta, mă uit în stânga... eram în patul meu. Ce vis am mai putut să am și eu, holly mother of cow... Înapoi la realitate, Iulia! Nu există mașina timpului iar tu nu știi secretul lui Hitler... Singura chestie adevărată e faptul că te poți juca până nu mai poți, abuzând de multitasking, pe laptopul Asus K53SJ (doar nu degeaba are DDR3 cu 4 GB de ram, placa video dedicată nVidia GeGorce).

... Așa că m-am dat jos din pat, mi-am luat cana de cafea gata făcută de mama, m-am așezat la birou... și am văzut asta:

foto: Iulia Mihai

De pe câmpul de luptă BLOGWARS, soldat Iulia Mihai, raportează cele întâmplate și menționează că cele două fotografii de la sfârșitul postării îi aparțin integral, subiecții fotografiați fiind chiar Iulia Mihai și fratele mai mare al ASUS K53SJ, și anume, laptopul personal ASUS K52F.

Idei noi, idei noi

2011-10-08T16:37:00.000+03:00

Primul frigider care mi-a intrat în casă purta numele de Fram. Da, da, exact ca ursul ăla fâșneț din filmul copilăriei mele. Ei, bine, dar de la Fram, lucrurile au evoluat și acum vorbim de cu totul altfel de frigidere... Gata cu cele minuscule cu un congelator cât o căniță, și cu luminițele care se aprind când au ele chef.

Acum avem parte de o tehnologie aparte. Exact ca în cazul celor de la Beko, care au inventat un fel de frigidere cu luminiță albastră, pe numele oficial: Smart Blue (omoară bacteriile și continuă fotosinteza fructelor, cică).

Dar, cum niciodată nu există prea multe idei, iar celor de la Beko pesemne că le trebuiesc idei, am să-mi dau și eu cu părerea, deși ideile mele mai greu pot fi puse în practică, doar în cazul în care nu ești de undeva de pe Marte sau mai știu eu ce planetă îndepărtată.

Cu toate astea, am să-i dau o încercare. Personal mă gândeam la un sistem de alertă în ceea ce privește produsele ce mai au foarte puțin și expiră, fărăr să ne uităm pe ambalaj. Nu știu cum s-ar putea face așa ceva pentru că nu sunt geniul frigiderului, dar, mă gândesc că ar putea inventa cei de la Beko ceva, nu?

Mai exact ar fi vorba de un sistem de alertă pe bază vocală de genul: Gicule, nu bea din laptele ăla că te strici la burtă!

Lăsând gluma la o parte, cred că mi-aș cumpăra un frigider care să-mi ofere astfel de facilități, în cazul în care ar exista, firește!