Mistery of great minds

Veruci și vindecarea lor

2012-11-08T19:40:00.000+02:00

Astăzi am revenit și pe acest blog după muult muult timp. N-am mai avut timp de el, însă mi-am promis mie că atunci când mă voi vindeca de veruci fără intervenții chirurgicale ci doar prin remedii naturiste, mi-am promis că voi reveni aici pe blog.

Mai întâi am să încep prin a vă spune ce sunt verucile. Verucile sunt mici tumori de natură benignă ce apar pe piele sau în mucoase. Se datorează virusului Hpv ( human papilloma virus). Acestea nu produc simptome și se multiplică lent formând excrescențe de diferite dimensiuni. Acestea pot fi nebăgate în semn perioade lungi de timp, mărindu-se din ce în ce mai mult, dezvoltându-se astfel mase tumorale ce pot persista luni sau ani de zile.

În funcție de localizare verucile se pot clasifica în:

extra-genitale
genitale ( în mucoasă)
în epidermă( epidermodisplazia, apar foarte multe veruci)

Cele genitale și cele din epidermă au potențial malign, datorită rangului HPV Datorită acestui grad ele sunt împărțite în veruci cu potențial malign scăzut(6 si 11) și veruci cu potențial malign ridicat (16 și 18).

De asemenea o altă clasificare a verucilor, să-și poată da seama tot omu ce fel de veruci are poate fi și următoarea:

veruci vulgare: sunt proeminente cu o suprafață aspră, de culoarea pielii sau cenușii, emisferice, nu dau simptome și se localizează la nivelul degetelor( picioare) și ale mâinilor,sunt emisferice;
veruci plane: frecvente la copii în special, la persoane cu imunitate scăzută, sunt mici dar proeminente, netede, de culoarea pielii sau rozalii, se localizează pe față, brațe, genunchi și gambe;
veruci plantare: puțin reliefate, asemenea unor bătături, dure, se localizează la nivelul tălpilor și sunt foarte dureroase la mers ( prin apăsare)
veruci genitale ( creasta de cocoș): apar în zona genitală și anală atât la femei cât și la bărbați. Acestea se transmit pe cale sexuală, la femei pot apărea și pe colul uterin. Sunt inobservabile și nu se simt.

Eu am avut veruci plantare și sincer nu doresc nimănui! Sunt extrem de dureroase, le-am avut luni de zile și mi-am deformat chiar și mersul ( nu voiam chirurgical să le scot pentru că s-a găsit o asistentă să-mi zică că o să fie foarte dureros și că o să mi le scoată pe viu și că apoi mi-ar apărea la loc și ar trebui să le scot iar.. procesul continuând). Durere? Mai multă durere? CLAR NU. Trebuia să existe și o altă modalitate... și.. A EXISTAT( bine.. durere.. tot a fost).

Am căutat mai multe remedii pe net și prin tot felul de cărți ”mediciniste”( care sunt cele mai bine). Remedii am găsit mai multe, le-a încercat aproape pe toate, făcând astfel un singur remediu prin repetarea mai multor remedii într-un interval de timp de o lună jumătate de zile.

Ziua I : Am pus pe foc o oală cu apă(2,5l apă) și am încălzit-o la 100 de grade. Am pus-o apoi apa într-un lighean și am adăugat cam un sfert de kilogram de sare de sac și o jumătate de litru de oțet. Am amestecat puțin și am băgat picioarele în lighean ținându-le 20-25 de minute. Apoi m-am șters cu un prosop și am dat pe veruci cu o piatră poncică( să mai elimin din masa moarta în urma acționării soluției de apă cu sare și oțet asupra verucii). După aceea am dat cu puțină cremă de mărul lupului și m-am apucat să-mi prepar următorul remediu. Pisăm 3-4 căței de usturoi și îi întindem uniform pe o farfuriuță peste punem acid salicilic( un strad de 1-2mm) și amestecăm. Acea ”pastă” o punem peste veruci acoperind-o cu o folie( staniol sau ce aveți) și apoi bandajăm. Aceasta o ținem până a doua zi dimineața.
Ziua II : După ce desfacem bandajul și ne curățăm de pasta de pe veruci, repetăm pașii din ziua 1.
Ziua III: Repetăm pașii de mai sus.

După aceste 3 zile oprim ciclul tratamentului de mai sus, deoarece usturoiul cu acidul salicilic arde și țesutul din jur, și ne rezumăm doar la cremă de mărul lupului și la băi ale picioarelor/mâinilor sau unde avem în apa cu sare și oțet, timp de o săptămână.

Ziua XI și Ziua XII: repetăm ciclul tratamentului din Ziua I.

Timp de o săptămână ne rezumăm iar la cremă și apă cu sare și oțet și apoi frecăm cu piatra poncică, la fel ca după Ziua IV. De menționat este faptul că în timpul acestor perioade tratamentul cu apa ar trebui repetat de 2 ori pe zi ( dimineața și seara).

Ziua XX, XXI și ar merge chiar și XXII repetăm remediul din Ziua I, iar apoi pauză de o săptămână și tratament cu apă, sare și oțet cu piatră poncică.
Pe durata următoarelor zile repetați procesul ( asta dacă nu deja v-au ieșit verucile, pentru că o să iasă :) )

Sper că v-am fost de folos cu acestea :) și vă doresc multă baftă, dar mai ales.. să nu aveți niciodată nevoie de acest post!

Miercurea fără cuvinte (1) - ABC-ul resuscitării

2012-08-22T00:00:00.000+03:00

Astăzi, este prima apariție a acestui blog la MFC. Iar cum acest blog este unul cu postări din aria medicinei și a psihologiei, veți găsi aici poze/ilustrații despre cum să faceți anumite chestii: să dați primul ajutor, sau ce găsim în creierul nostru, în corpul nostru și toate cele ( asta pe aria mea); pe aria lui Akka probabil o să găsiți niște psycho :) , sau, mă rog, ceva ce are legătură cu psihologia :) .
Pentru astăzi vă propun să învățăm împreună cum să resuscităm:

A - Eliberăm căile respiratorii: se desfac hainele prea strâmte, se îndepărtează proteza dentară, dinții rupți ( dacă acestea există). Pentru a fi evitată înghițirea limbii capul va fi menținut pe spate cu bărbia în sus. Cazuri particulare: Dacă victima varsă , va fi pusă pe partea dreaptă cu mâna stângă sub obrazul drept, piciorul drept întins cel stâng flexat. Dacă aceasta este gravidă va fi pusă pe partea stângă.

B - Respirația artificială: Se verifică dacă victima respiră sau nu apropiind obrazul de nasul victimei și îndreptarea privirii spre pieptul acesteia spre observarea existenței sau inexistenței mișcărilor pieptului (figura de mai sus arată și acest lucru). În cazul inexistenței mișcărilor se menține cu o mână gura întredeschisă iar cu cealaltă se sprijină fruntea și se astupă nările. Se inspiră profund iar apoi buzele se vor lipi etanș de gura victimei insuflându-i acesteia aerul timp de 3 secunde. Se urmărește de asemenea toracele victimei dacă se ridică ( tehnica fiind eficientă), se așteaptă ca acesta să revină iar tehnica se repetă. Dacă victimei nu îi poate fi întredeschisă gura, aerul va fi insuflat pe nas.

C - Masajul cardiac extern: Mâinile vor fi puse una peste alta pe jumătatea inferioară a sternului aplicându-se o presiune prin apăsare ritmică( cam 100 pe minut), în timp ce victima este așezată pe spate pe o suprafață tare. Masajul cardiac se alternează cu respirația artificială: 30 de apăsări toracice urmate de 2 respirații artificiale, până la stabilirea semnelor vitale.

Pentru poze artistice vă invit pe la musafirii blogului lui Carmen și pe la Crash4Crantz !

The power of brain !

2012-08-06T19:15:00.001+03:00

După cum v-am spus în postul meu anterior, și după cum bine v-ați putut da seama și din prezentare de la „Cine suntem noi?”, eu sunt pasionată de creier. De curând, dar sunt pasionată! Mă încântă faptul că este atât de încurcat și ascunde atâtea și atâtea mistere! Este cel mai complex organ al nostru, fără de care nu putem supraviețui, n-am mai putea fi noi înșine ci doar niște legume sub formă de corp omenesc :). Este fascinant faptul că în doar 2% din greutatea corpului nostru, pot fi înmagazinate atâtea informații și cum doar 2% din noi folosește 25% din toată energia corpului nostru, putând fi cu ușurință alimentatorul unui bec de 25 Watti !

Însă cam atât cu pălăvrăgeala, acum vreau să vă prezint o emisiune, tare interesantă, de care am aflat pe pagina de facebook Discovery România, prin simplu fapt că am fost logată la momentul potrivit și mi-a apărut în față anunțul! O emisiune în al cărui episod erau prezentate adaptările creierului la diferite situații și implicit ale corpului nostru(pentru că, creierul este „calculatorul” nostru ce ne coordonează întreaga viață) , numită „Corpul omenesc: Maşinăria supremă”. M-am hotărât, acum câteva ore, să scriu despre adaptările creierului la diferit situații datorită faptului că aceste emisiuni sunt difuzate foarte foarte rar, iar subiectul mi s-a părut de-a dreptul interesant, fascinant.

Așa că să începem mai întâi cu poza :) .

O primă adaptare a creierului uman este aceea în stare de frică și stres, când viața ne este pusă în pericol. În momentul când noi transmitem impulsuri de frică, creierul nostru se adaptează și ne face să reacționăm în fracțiuni de secundă, el face practic ca timpul să încetinească pentru noi ( sau cel puțin asta îi induce creierul corpului) putând astfel să luăm decizii corecte în privința vieții noastre când suntem puși în pericol, în câteva secunde. Creierul are una dinte aceste abilități fenomenale, ușurându-ne munca și scoțându-ne din încurcătură la orice pas de frică. Însă aceste adaptări „încetinirea” și chiar „oprirea” timpului nu sunt singurele acțiuni, creierul nostru transmite de asemenea informații corpului nostru, organelor noastre, de a-i produce mai multă energie în vederea executării adaptării dar și a îndeplinirii tuturor celorlalte funcții pe care le are. Dar noi știm că tot ceea ce este în plus se numește suprasolicitare. Spre exemplu un calculator ce rulează prea multe programe în același timp, începe să se încălzească, deoarece este suprasolicitat. Ei bine, în acest moment acționează sistemul lui de răcire, automat sistemul de răcire nu mai lucrează la capacitate medie ci la capacitate maximă pentru a evita un eventual scurtcircuit sau chiar arderea acestuia. În același chip acționează și creierul ( pentru ca tot ce este creat este creat pe baza corpului uman), în aceste condiții de frică, sistemul de răcire, ale cărui conducte îi sunt venele iar fluidul răcitor este sângele, lucrează de asemenea la capacitate maximă. Ce se întâmplă cu noi în toată situația asta? Plămânii noștri primesc de la creier informația de a se contracta mai rapid și mai mult, inhalând o cantitate mai mare de aer, oxigenând( purificând) sângele ce este trimis spre inimă, de unde inima ce deja și-a accelerat bătăile îl trimite spre organism și creier pentru a fi răcit și a nu se supraîncălzi( funcționează asemeni radiatorului de la mașină, sistemul nostru de răcire). Deci în condiții de frică: gândim mai repede într-un timp mult mai scurt, inspirăm mai mult oxigen, iar bătăile inimii cresc considerabil când viața ne este pusă în pericol și toate acestea fără să ne dăm seama.

O altă adaptare a creierului este aceea în condiții de izolare, când nu avem acces la obișnuințele noastre de zi cu zi. Spre exemplu un om izolat, ce nu mai are acces la mâncare, la apă și lumină, se adaptează ușor, ușor situației. Creierul sesizează datorită impulsurilor condiția căreia trebuie să i se adapteze, iar în cazul de față el reduce la minim toate activitățile corpului nostru uman, astfel plămânii noștri se contractă mai rar și mai mult pentru a inhala o cantitate mai mare de aer necesară unei perioade mai lungi de timp( consumând mai puțină energie), implicit bătăile inimii scad pe minut, iar întreg corpul nostru încetinește, procurându-și hrană din propriile provizii( din țesuturi), reușind să supraviețuiască în această stare de Stand By o perioadă îndelungată de timp ( chiar și câteva luni bune), stare de Stand By ce este indusă corpului nostru la propriu și coordonată de creier, ce are grijă ca toate să funcționeze la limită astfel încât corpul nostru să se mențină viu cât mai mult timp într-o stare cât mai favorabilă cu putință, pentru că deși creierul nostru muncește din greu să ne țină teferi în viață, această adaptare dăunează în proporții destul de mari întreg organismului.

Dacă am văzut cum acționează creierul în condiții de frică, stres și izolare, acum am să vă prezint în următoarele rânduri cum acționează el în timpul somnului, cum se adaptează. Important de știut este că în timpul somnului creierul își desfășoară cea mai mare activitate, în timp ce toate celelalte organe se „odihnesc”: încetinirea bătăilor inimii, mușchii ei fiind mult mai liniștiți, respirația este efectuatăă mult mai lent dar inspirația se face adânc ( inspirând o cantitate mai mare de aer, pentru a fi folosită mai mult timp, consumându-se, cum am spus și mai sus, mai puțină energie). În timpul somnului creierul are sarcina de a coordona tot organismul, astfel încât noi să fim menținuți în viață, deoarece, acum, energia este consumată aproape în totalitate de creier, celelalte organe funcționând doar pentru a ne menține în viața și pentru a se regenera după munca din timpul zilei, muncă ce nu este una ușoară, ea suferind fiecărei adaptări ( în afară de cea din timpul somnului). În timpul somnului creierul coordonează de asemenea producerea hormonilor de diferite tipuri, ne menține în viață,realizează producerea cea mai mare de diviziuni celulare,menținerea tonusului muscular, produce visele dar se și regenerează, astfel multiplicându-i-se activitatea pe timpul nopții fiind mult mai solicitat decât în timpul zilei. Dar tocmai am spus ceva mai devreme că inima bate mult mai încet, iar răcirea s-ar face implicit mai lent, iar creierul nu ar putea scăpa ușor de supra încălzire. Da, adevărat, am spus, dar am spus de asemenea că inspirăm adânc ( o cantitate mai mare de aer) și că celelalte organe se odihnesc, astfel inima trimițând o cantitate mai mare de sânge oxigenat necesar răcirii, spre creier, nefiind pus în pericol sistemul de răcire. Deci în timpul somnului, prin regenerarea organelor, ne încărcăm cu energia necesară activităților de peste zi, așa că un somn de 6-8 ore este absolut necesar organismului, pentru a fi ferit de afecțiuni interne atât fizice cât și psihice.

Iar acum, în caz că explicațiile mele nu au fost destul de concrete și lămuritoare, vă las în compania episodului din această emisiune, iar dacă ați priceput și v-a plăcut vă invit șă urmăriți filmulețul pentru a afla mult mai multe și poate mai în detaliu. Aștept părerile voastre într-un mic/mare comentariu!

Pe curând,

Pishky!

sursă youtube ( user TruthYaj )

Because we all have a Mr. Hyde...

2012-08-04T10:30:00.000+03:00

Yellow!! Cred ca toti am auzit de faimoasa nuvela a lui Robert L. Stevenson, "The Strange Case of Dr. Jekyll And Mr. Hyde", de unde si inspiratia pentru titlul acestui post. Bun,

cine este Mr. Hyde, lesne de inteles, se intuieste chiar din nume. Este partea noastra ascunsa, reprimata, partea inacceptabila pe care facem tot posibilul sa o tinem inchisa in tenebrele inconstientului...este UMBRA (= zona în care lumina directă, generată de o sursă de lumină, nu poate ajunge datorită împiedicării trasmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa de lumină și zona umbrei). Aceasta este definitia standard a umbrei asa cum apare ea on our beloved Wikipedia. Pe scurt, umbra este un loc in care razele soarelui nu reusesc sa patrunda. Acum ca am lamurit asta, sa trecem la Jung. El este cel care a introdus acest concept, inspirat fiind de catre conotatia termenului pe care am exemplificat-o mai sus. Deci, umbra reprezinta acele parti din noi intunecte, pe care le negam si fata de care ne impotrivim vehement, aspecte care nu se potrivesc felului in care dorim ca societatatea sa ne perceapa atunci cand ne prezentam la postul zilnic si obligatoriu pe aceasta minunata scena a vietii. Si cum stam noi asa in negare si ne reprimam lucrurile astea, ne trezim cu tot felul de boli...si asa mai apare una bucata illness care ne terorizeaza si ne macina corpul si noi cautam the miraculous cure in medicamente si eventually, we end up with less money, lots of drugs in our body and...yeap, no cure. Solutia e simpla...trebuie cautata seminificatia ei psihologica...doar ca din pacate, cel putin la noi in tara, daca te duci la un psihoterapeut=you're nuts. Pentru cine are o dezvoltare personala armonioasa si reuseste sa se cunoasca treptat si sa isi dea seama de felul in care functioneaza propriul organism, treaba e pe jumatate rezolvata. Am citit de curand un exemplu in care autorul indemna cititorul care poarta ochelari, la reflectie. El corela purtatul ochelarilor cu faptul ca respectivul isi dorea atat de mult sa rupa legatura cu o anumita persoana, sa nu o mai vada deloc, incat a inceput sa ii slabeasca vederea la propriu. Si aici erau n astfel de exemple. Dar nu mai continui, I've made my point. Intrebarea care se pune este ce putem face pentru a scapa de Mr. Hyde. Pai in primul rand trebuie sa le fim recunoscatori persoanelor care reusesc sa scoata acele pulsiuni la suprafata. Desi in momentul respectiv putem resimti o stare de disconfort, agresivitate, ura chiar fata de persoana respectiva, trebuie sa realizam ca aceasta de fapt ne face un bine. Daca in general suntem persoane calme, insa reactionam agresiv la anumite vorbe, insemana ca acea agresivitate este acolo, inauntrul nostru, in stare latenta si abia asteapta prilejul sa iasa. Astfel strabatem un proces de autocunostere, devenim constienti de anumite pulsiuni nocive pe care incercam cu incapatanare sa le reprimam si care nu fac decat sa ne otraveasca. Lent, dar precis. True sad story. In mare, trebuie sa invatam sa le exteriorizam, pentru ca cel mai periculos lucru pe care il putem face e sa le tinem in noi. So, when someone triggers something "bad" inside you, speak OUT LOUD! And remember: it's the only way you'll get to know the real you.

Si acum ceva de-a dreptul incitant. Sa va spun...sa nu va spun...ok, are 9 litere si se numeste: PROIECTIE. Sau oglindire. Adica...sunteti gata...tindem sa atragem in viata oameni cu anumite aspecte din noi insine, pe care le negam si sa proiectam asupra lor partile reprimate de noi. Pe scurt, atunci cand o persoana nu ne este pe plac este pentru ca proiectam asupra ei o caracteristica proprie. Yep, that's one piece of a true story. Nu suportam o persoana pentru ca e narcisista? Ar trebui sa aruncam o privire inauntrul nostru si sa ne intrebam daca nu cumva avem o usoara doza de narcisism in noi insine. Cand am povestit altor persoane lucrurile astea, au fost destul de reticente initial. Cum eu, o persoana absolut modesta sa fiu narcisista? Well..that's right, amigo. Ceea ce nu suporti la altul se regaseste si la tine, doar ca tu nu vrei sa vezi asta. De ce? Pentru ca avem de lasat o impresie, nu? Pentru ca aparentele conteaza, iar noi nu putem accepta ca nu suntem perfecti. Nu ii putem schimba pe ceilalti din jur pana nu realizam ce e trebuie imbunatatit la noi. Decat sa evitam anumite persoane care nu ne plac, mai bine incercam sa ne dam seama in primul rand ce emotii trezesc acele persoane in noi...furie, agresivitate, egoism...si sa ne intrebam ar fi oare posibil ca de fapt le regasim in noi? Da, eu una afirm ca da si nu o fac gratuit, ci prin exemplul propriu. M-am observat cu atentie si am ajuns la concluzia ca aceasta teorie este perfect adevarata. Si stiu ca oamenii care au o minte deschisa vor fi de acord cu mine daca isi vor acorda un anumit timp de reflectie pentru a studia acest aspect. Mi-a placut mult un aspect din cartea lui Adrian Nuta, "Umbra. Polul intunecat al sufletului" (o recomand cu toata caldura, e scrisa intr-un stil care imi place mult, usor ironic, dar captivant) care spunea ca e necesara o anumita doza de maturitate pentru a ne asuma ceea ce suntem de fapt. Inainte sa ii acuzam pe ceilalti ca sunt intr-un anumit fel indizerabil pentru noi, ar trebui sa ne uitam la noi insine mai intai. Mi-a placut mult metafora cu degetul indreptat spre cineva atunci cand acuzam...aratatorul este intr-adevar indreptat catre persoana in cauza, dar restul degetelor arata catre...NOI INSINE. Ceea ce condamnam la celalalt, este ceea ce suntem noi insine. Cel mai bun lucru este ca putem invata enorm de la aceste persoane pe care le respingem cu toata fiinta noastra. Trebuie doar sa vrem!

Si acum va las in compania unui cantec al celor de la "Men at Work" pe care l-am auzit in laboratorul de engleza in clasa a 11-a, ocazie cu care am aflat pentru prima data de nuvela lui Stevenson: "Story of Dr. Jekyll And Mr. Hyde".

Si un film dragut intitulat "The Shadow Effect"!
https://vimeo.com/44823513

Enjoy! :)

Akka.

Hello lume!

2012-08-03T13:16:00.000+03:00

Bună tuturor, eu sunt Pishky! Probabil mulți dintre voi mă cunoașteți de pe Crash4Crantz, ca fiind o persoană sentimentală, cu un stil unic de scriere și tare ciudat și căreia îi place lirismul. Ei bine aici nu o să dați de prea mult lirism ( stilul o să fie de aceeași natură unicată), aici o să dați peste articole științifice!
Acest blog a pornit prima dată cu un singur administrator, Akka Bu. Mai apoi a venit ideea de a intercala postările ei din tematica psihologiei cu ale mele din tematica medicinei, ieșind astfel ceva mai diversificat.. ce sperăm din tot sufletul să vă placă. Suntem încrezătoare în noi și suntem 2 persoane ce dorim să știm cât mai multe, să ne documentăm și să fim mereu în pas cu noutățile psihologice și medicale!
Eu sunt „îndrăgostită” de creier ( pe domeniul medicinii), Akka este înndrăgostite de „psihopati” ( in domeniul psihologiei). Dar cam atât despre noi, mai multe veți afla în pagina special creată în meniul de sus ”Cine suntem noi? ”, ca să poată și cei care descoperă blogul mai târziu să știe cu cine au de a face pe aici ( ca așa-i frumos).
Eu promit și sper să mă țin de promisiune, că am să postez chiar mâine un articol ( propriu) despre creier ( vor fi multe în genul acesta după cum v-ați putut bine da seama în rândurile de mai sus). Promit, de altfel, și încerc să mă țin de promisiune, că am să postez cât mai des și am să încerc să mă modelez și după cerințele voastre, așa că nu ezitați cu comentariile de orice natură ( mai puțin injuriile), se acceptă criticile ( că doar din ele înveți).
Acum sperăm, amândouă, să nu vă dezamăgim și să vă fim pe plac... ȘIIII gata cu prezentările ( de acum în colo le veți găsi la ”Cine suntem noi?” din meniul de sus al blogului! De acum să ne apucăm de treabă, de cercetare și la cât mai multe articole ce sperăm să vă atragă privirile, gândurile și întreg interesul!
Mai jos vă las o melodie care să vă liniștească și relaxeze neuronii!
Pe curând,
Pishky!

Hell yeah!

2012-08-01T21:55:00.000+03:00

Yellow! :) Akka the Finnish godess again...just kidding:)) It's just me :) Deci, trecand la cele ce am de spus, zilele trecute am dat peste un articol extrem de interesant scris de Pera Novacovici. Entuziasmul manifestat in fata noului corelat cu minunata-mi „calitatate” omniprezenta in absolut toate actiunile pe care le intreprind (yeah, sometimes I do stuff other than talking to myself and approving, of course :) si anume, nerabdarea, am parcurs (onlinemente vorbind) cu privirea, paragrafele, pana ce am dat de un capitol foarte dragut: homeostazia. And I was like...hmmm...should I or should I not bother reading the entire chapter...i usually tend to select the main paragraphs ...so, it was one of my VID moments :))...VID-very important decision..ignore me, I just love making up acronyms :X:X:X So back to the point, homeostazia (let's call it HOMY for now on:) sau capacitatea organismelor de a-si mentine constanti anumiti parametrii. Adica rolul ei de fapt este de a semnala anumite dezechilibre interne sau ce anume resimte ea ca fiind dezechilibre. So, aici vine partea cea mai interesanta care mie mi-a placut si anume ca nu tot ceea ce ni se intampla este rau pentru noi, ci ca pur si simplu HOMY, this great body surviving system just has an annoying tendency to resist to any change it might occur in our life, fie ea buna sau rea. E acea rutina in care intram la un moment dat fara sa ne dam seama si pentru care trebuie sa ne zbatem destul de mult ca sa iesim. E zona de confort pe care noi o resimtim ca pe o stare de bine, dar care e totodata si cea mai periculoasa...it ruins ambitions, dreams, hopes and all those things our eyes used to shine for once :( But the good thing, is that we CAN do someting about it! And i'm not talking about eating chocolate and watching Tv all day long...desi, suna tentant...dar nu. Vrem viata la care aspiram? Atunci trebuie actionat! Cu pasi mici, dar precisi. Cu stabilirea unui tel mai dificil de atins, dar totusi realizabil. Cu increderea ca ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici. Si pentru cine tine neaparat, a little bar of chocolate in the back pocket while facing the world with eyes wide open and fighting for accomplishing dreams seems more than legit to me :) Let's say "hi" to a brand new challenging day! Hell yeah!

Akka.

P.S. Multumesc Danutzei inca odata pentru tot ce a facut pentru acest blog! Si melodia promisa:

My appreciation post for Danutza :)

2012-08-01T13:46:00.000+03:00

Miellow! Eu sunt Akka :) La o prima vizualizare pe Wikipedia, numele ar face trimitere la un spirit din mitologia culturii finlandeze, but no worries, I don't require any worships :) Ar mai fi varianta unui personaj din "The Wonderful Adventures of Nils", o scriere suedeza fictiva. Dar spre my humbling defense, numele se intentiona a fi nu atat original, cat prezentand o oarecare rezonanta afectiva, dat fiind faptul ca asa ma autointitulam in frageda-mi pruncie. Si, fiind in pana de idei asera, m-am gandit sa il folosesc. Bun acestea fiind spuse (hope my spelling mistakes remain at a not very noticeable level due to my very first post anxiety) - moving on to my style care e posibil sa se modifice de-a lingul timpului, acesta va avea un caracter ludico-flegmatic care poate fi explicat prin faptul ca in patul din camera mea de camin domnesc trei animalute de plus care atunci cand nu comploteaza noaptea pentru ca eu sa ma trezesc in zori pe jos (trebuiesc puse la punct, stiu:), imi ocupa practic 2/3 dintr-un pat si asa nu prea mare. Iar pentru partea flegmatica, presupun ca e personalitatea mea unsor narcisica responsabila, cea pe care am incercat sa o reneg pana acum un timp cand am inceput ma simt ca o impostoare in propria mea viata si sa accept ca atata timp cat sunt un homo sapiens (nocturnus ;p) ea va face parte din mine neconditionat si inveitabil.

Daar, suficient despre mine. Aceasta postare este dedicata Danutzei, my dear friend, fara de care acest blog nu ar fi existat >:d<. Pot spune ca ideea de a-mi face unul a inceput sa imi dea tiptil tarcoale aseara, in timp ce citeam ultimele ei doua postari. Si cum in general traiesc pe principiul „aici si acum”, am zis let's do it!! Bine, partea cu „let us do it”a fost fara „us” intrucat Danutza a facut totul de la cap la coada. Eu, in afara de faptul ca imi mai aluneca degetul pe pad uneori, nu prea am contribuit cu mare lucru, deci meritul e in intregime al ei ;) You can blame it on my ADD, baby :) (she knows what I mean :) ) Postarile ei sunt absolut geniale, mie imi plac prin stilul narativ de calitate pe care reuseste de fiecare data sa il adapteze fiecarui topic pe care il finalizeaza cu cate o melodie bine aleasa si fata de care, inevitabil, eu sfarsesc prin a deveni addicted to. Recomand postarile ei cu mare caldura, pe mine chiar m-au inspirat si mi-au trezit o pofta nebuna de scris. Acum, faptul ca s-ar putea ca blogul meu in devenire sa ramana vizualizat doar de ea, asta mi se datoreaza strict mie si a calitatii materialelor viitoare pe care le voi posta. You can blame it on my...nu mai, fara :)) or you can simply blame it on the fact that I'm a Psychology student...that explains a lot, right ;) Plus ca face si niste recenzii de filme foarte bune :X Din pacate, eu nu am reusist sa vad decat cateva filme din cele recomandate de ea, because of my lovely net..not..:), dar cele pe care le-am vazut mi-au placut maxim..cel mai recent, adica ieri, mi-a povestit despre un serial „Perception”. Tot ce pot sa spun e ca a fost love at first side..si nu doar fata de Daniel, actorul principal :-”, ci de intregul plot :x...i mean, really, how can one not fall for such a brilliant schizo?:X if you know what I mean (awww..mc dreamy face- si nu vorbesc despre tipul din Anatomia lui Grey, ci de emoticon:p ) Deci, long story short, vreau sa ii multumesc inca odata Danutzei pentru rabdarea si timpul pierdut si ii indemn pe toti cei care imi citesc blogul (in acest moment, niste himere simpatice si animalutele mele de plus) sa citeasca neaprat si http://crash4crantz.wordpress.com/ ::X:X:X O sa va delectati si cu niste poze superbe, I promise;) Asta e una din melodiile recomandate de ea de care I'm totally in love :X

Bun, o sa inchei aici, deocamdata.

But I shall come back!! (imagine this spoken with an evil Dracula voice...not sure why, but it seems funny at this moment).

Hugs!

Akka.