alomuntele

Varfuri din Munţii Carpaţi

2010-12-28T14:42:00.001+02:00

Varfuri din Munţii Carpaţi

Aici gasiti detalii despre toate vârfurile din Muntii Carpati:

Babia Góra - 5659 ft./1725

Baiul Mare - 6217 ft./1895 m.

Banikov - 7146 ft./2178 m.

Baranec - 7165 ft./2184 m.

Bihor - 6066 m. ft./1849

Bradavica - 8123 ft./2476 m.

Caraiman - 7822 ft./2384 m.

Chopok - 6640 ft./2024 m.

Chorna Gora - 6629 ft./2020 m.

Ciemniak - 6877 ft./2096 m.

Derese - 6575 ft./2004 m.

Doboshanka - 5755 ft./1754 m.

Dumbier - 6703 ft./2043 m.

Gerlach - 8711 ft./2655 m.

Giewont - 6263 ft./1909 m.

Giumalau - 6093 ft./1857 m.

Goverla - 6762 ft./2061 m.

Granaty - 7287 ft./2221 m.

Highis - 2625 ft./800 m.

Kopa Hruba - 7106 ft./2166 m.

Kopa Jalovska - 6355 ft./1937 m.

Javorovy štít - 7930 ft./2417 m.

Jochy - 682 ft./208 m.

Vrch Kasprov - 6519 ft./1987 m.

Kopa Kondratova - 6578 ft./2005 m.

Koscielec - 7070 ft./2155 m.

Kozi Wierch - 7516 ft./2291 m.

Krivan - 8182 ft./2494 m.

Krzesanica - 6962 ft./2122 m.

Lespezi - 8274 ft./2522 m.

Mnich - 6785 ft./2068 m.

Moldoveanu - 2544 m.

Muntele Retezat - 7710 m. ft./2350

Neamtu - 6309 m. ft./1923

Omu - 8225 ft./2507 m.

Ostrý Rohac - 6847 ft./2087 m.

Parangul Mare - 8264 ft./2519 m.

Placlivo - 6969 ft./2124 m.

Prislop - 7028 ft./2142 m.

Prostredny Hrot - 8009 ft./2441 m.

Rysy - 8199 ft./2499 m.

Sivulya - 6024 ft./1836 m.

Smerek - 4009 ft./1222 m.

Starorobocianski Wierch - 7139 ft./2176 m.

Swinica - 7549 ft./2301 m.

Turbacz - 4314 ft./1315 m.

Vanatoarea Lui Buteanu - 8225 m. ft./2507

Vladeasa - 6024 ft./1836 m.

Vychodna Vysoka - 7966 ft./2428 m.

Wolowiec (Voloviec) - 6772 m. ft./2064

articol preluat din- http://www.peakware.com

Trasee Turistice- Muntii Bucegi

2010-10-15T16:23:00.002+03:00

Traseu 1

Busteni - Cabana Gura Diham - Cabana Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - La Prepeleac - Saua La Brina Caprelor - Varful Bucsoiul (2492) - Varful si Cabana Omu - Varful Gutanu (2246) - Varful Batrina (2181) - Saua Strunga - Sub Varful Strungile Mici - Saua Bucsa

Traseu 2

Marcaj banda rosie

Sinaia - Hotel Alpin - Cabana Varful Cu Dor - Valea Izvorul Dorului - Saua Laptici - Vilcelul Laptici - Cabana Pestera "Latitudine: 45.39778, Longitudine: 25.44158, Altitudine: 1605"

Traseu 3

Marcaj cruce rosie

Satul Moeciu De Sus - Valea Bingaleasa - Valea Pravalele - Sub Strungurile Mari - Saua Strunga-Cabana Padina "Latitudine: 45.38036, Longitudine: 25.43349, Altitudine: 1509"

Traseu 4

Marcaj punct rosu

Satul Moeciu De Sus - Mt. Plesa - Poiana Gutanu - Mt. Grohotisu - Saua Strunga - Cabana Padina

"Latitudine: 45.38036, Longitudine: 25.43349, Altitudine: 1509"

Traseu 5

Marcaj triunghi rosu

Satul Moeciu De Sus - Mt. Plesa - Poiana Gutanu - Saua Batrana - Valea Doamnelor - Cabana Pestera

"Latitudine: 45.39778, Longitudine: 25.44158, Altitudine: 1605"

Traseu 6

Marcaj cruce rosie

Bran - Podul Oprisului - Valea Poarta - Mt. Pintecele - Stina Gaura - Valea Gaura - Curmatura Hornurilor - Varful si Cabana Omu "Latitudine: 45.4455, Longitudine: 25.4563, Altitudine: 2508"

Traseu 7

Marcaj triunghi galben

Bran - Valea Simon - Valea Gaura - Stina Gaura

Traseu 8

Marcaj triunghi galben

Bran - Podul Oprisului - Valea Poarta - Mt. Ciubotea - Ref. Scara - Varful si Cabana Omu "Latitudine: 45.4455, Longitudine: 25.4563, Altitudine: 2508"

Traseu 9

Marcaj banda albastra

Risnov - Poiana Malaiesti - Valea Malaiesti - Varful si Cabana Omu - Valea Ialomitei - Cabana Pestera ("Latitudine: 45.39778, Longitudine: 25.44158, Altitudine: 1605") - Saua Cocora-Laptici - Cabana Piatra Arsa ("Latitudine: 45.38353, Longitudine: 25.48767")-Muchia Pietrei Arse - Cabana Furnica

Traseu 10

Marcaj Banda galbena

Busteni - Cabana Caminul Alpin("Latitudine: 45.42201, Longitudine: 25.53428, Altitudine: 940") - Plaiul Finului - Sub Varful Gilma Mare - Poiana Vaii Cerbului - Valea Cerbului - Varful si Cabana Omu - Saua Sugailor("Latitudine: 45.43055, Longitudine: 25.4646, Altitudine: 2295") - Sub Varful Baba Mare - Cabana Babele("Latitudine: 45.40617, Longitudine: 25.47201, Altitudine: 2206") - Mt. Jepii Mici("Refugiu Salvamont-Latitudine: 45.40785, Longitudine: 25.51063, Altitudine: 1141") - Varful Ciocirlia - Cabana Piatra Arsa("Latitudine: 45.38353, Longitudine: 25.48767") - Saua Calugarul Cabana Varful Cu Dor

("Latitudine: 45.35149, Longitudine: 25.48973, Altitudine: 2024")

Traseu 11
Marcaj triunghi rosu

Busteni - Cabana Caminul Alpin("Latitudine: 45.42201, Longitudine: 25.53428, Altitudine: 940") - Plaiul Muntisorul - Poiana Vaii Cerbului - Poiana Pichetul Rosu - La Prepeleac)" Seaua Prepeleac,Latitudine: 45.46885, Longitudine: 25.46557, Altitudine: 1767") - Cabana Malaiesti

("Latitudine: 45.46558, Longitudine: 25.45344")

Trasee Turistice- Muntii Fagaras

2010-10-14T12:25:00.007+03:00

Comuna Breaza - Cabana (pensiunea) Coltii Brezei - Valea Pojortei - Cabana Urlea

Marcaje succesive: triunghi albastru, apoi triunghi rosu

Durata: 3h30'-4h.

Din Breaza marcajul triunghi albastrul ne conduce pana in punctul numit "Pe Livadia" . De aici, din dreptul unui stalp cu sageata indicatoare, incepe, catre stanga, marcajul triunghi rosu.
Poteca urca pe cursul vaii Pojortei, dupa vreo 2 ore de mers ajungem la un stalp cu indicatoare
care indica schimbarea directiei de mers.
Traseul se termina la Cabana Urlea, pe care o vedem la poala padurii ce incinge
spre nord poiana din Curmatura Coltilor.

                      Comuna Voila - Comuna Breaza - Valea Brezcioara - Cabana Urlea - Curmatura Mosului -                                                 Varful Urlea - Curmatura Mogosului

Marcaj: triunghi albastru
Voila-Breaza
Traseul pleaca din comuna Voila. La bifurcatia dintre drumul national ce duce spre Brasov si un drum
comunal ce duce spre Breazas se afla un panou turistic indicator.Drumul care pleaca din Voila trece prin               voivodeni (km.5) si Pojorta (km.8), de la care mai sunt inca 8 km pana in Breaza (km.14). Aceasta portiune                este marcata mai rar, in special prin localitatile prin care trece drumul.
Timp de mers: Voila-Breaza: 3 ore.Breaza-Urlea

Traseul urmeaza drumul forestier pe Valea Brezcioarei. De la ultima statie a autobuzelor, drumul traverseaza                    firul Vaii Pojortei pe pod, lasa in stinga ramificatia traseului cu triunghi rosu si dupa ce tece pe langa pepiniera                  patrunde in Valea Brezcioarei.O vreme, drumul ne conduce pe versantul drept al vaii. Apoi el coboara la firul vaii si timp de o ora trecem de pe un mal pe altul.
La confluenta Brezcioarei cu Piriul Curmaturii, parasim drumul forestier abatandu-ne in stinga, urcind, lasam                    in urma apa, al carui vuiet dispare treptat. Drumul larg lasa locul unei poteci, care se inscrie prin padure. In partea finala a urcusului intalnim ramificatia marcata cu punct rosu venita din stinga, care are, pana                    la cabana Urlea, drum comun cu traseul nostru. Breaza-UrleCabana Urlea-Curmatura Mosului-Curmatura MogosuluiCabana Urlea este situata in poiana din Curmatura Coltilor, la 1533 m altitudine. Din fata cabanei, spre sud, poteca este marcata cu doua semne: triunghi albastru si punct rosu. Ea ne poarta spre culmea muntelui din fata, numit in aceasta prima portiune cand Fruntea Musuletii, cand Dosul Musuletii.
Poteca urca pronuntat catre sud.Dupa cca o ora de mers urcusul devine mai domol. Versantul scurt al                           Musuletii, ridicat in stinga isi intrerupe pravalisurile stincoase, lasind loc unei intinse padini (Sleaul Musuletii).
Urcusul sfarseste la stilpul de marcaj din curmatura Mosului (2200m altitudine), dupa 2h30 ' de mers de la                 cabana.Din Curmatura Mosului, schimbam directia de mers spre vest, pe Muchia Mosului.
In continuare, poteca trece pe versantul sudic al Muntelui Urlea, inscriindu-se in coborire pina la
Curmatura Mogosului (2344m) unde face legatura cu traseul de creasta al Fagarasului
Cabana Urlea - Curmatura Mogosului : 3 1/2 ore, in sens invers 3 ore.

Satul Sambata De Jos - Compl.Turistic Sambata - Valea Sambetei -

Cabana Valea Sambetei - Fereastra Mare a Simbetei Marcaj: triunghi rosu
Durata: Comuna Sambata de Jos - Complexul turistic Sambata 15km drum modernizat;complex - cabana Valea Sambetei 2h30'

Cabana Valea Sambetei - Fereastra Mare a Sambetei 2h30'

Traseul incepe din DN1, km 246.9 din comuna Sambata de Jos si se indreapta spre
masiv, urmand soseaua asfaltata pana la Complexul Sambata. Punctul de ramificatie din DN1 este                                semnalat cu indicatoare.
In apropiere se afla Manastirea Sambata, ctitorie a domnitorului Constantin Brincoveanu. Daca aveti timp, nu
ratati ocazia de a face o vizita!
De la complex traseul urmeaza drumul forestier de-a lungul vaii Sambetei. Curand ajungem la intersectia cu
   drumul forestier secundar catre orasul Victoria (11 Km). De aici porneste si traseul spre Muchia Dragusului.
La cca 500m distanta de la ramificatia amintita se afla, pe stinga drumului, cabana Popasul Simbata.
In continuare, ascensiunea devine mai anevoiasa. Poteca urca prin padure, trecand de pe un mal pe celalalt                    al apei.
   Dupa 2 ore de la Complex, patrundem in ulucul glaciar al vaii, in preajma unei stine. In stinga noastra
   se ridica Muchia Sambetei, pe care zarim, la limita de sus a padurii, o stinca de calcar golas: Piatra Caprei.
   De la ramificatia cu traseul spre Piatra Caprei, mai facem vreo 15 minute pana la cabana.
   Poteca urca in panta usoara de la cabana pein valea larga a Simbetei. Din dreptul unui bordei ciobanesc
(15 minute de la plecare), traseul se orienteaza spre stinga, traverseaza piriul si urca abrupt in serpentine                      spre izvorul Doamnei, unde e bine sa ne completam rezervele de apa. Dupa 45 de minute socotite de la
cabana, ajungem sus, pe pragul glaciar. De aici, poteca patrunde in albia inierbata a unei vai seci. De la
capatul de sus al acesteia ajungem la punctul denumit "La Cruce" (1750m) de unde se ramifica traseele                    spre Fereastra Mic si Cheia Bindei.
Din acest punct, ajungem dupa un urcus mai sustinut in Caldarea "La Fereastra Mare", sau Caldarea Buna.
Aici, lasam in stinga coltul Balaceni si urcand, ne abatem pe coastele Muntelui Budru, in serpentine initial
mai largi, pe urma tot mai strinse, pina in Fereastra Mare (2188m).

Caldarea Sambetei-Varful Cheia Bindei

Marcaj: punct rosu
Durata: 1h30'

Din punctul La Cruce se desprinde, spre stanga, poteca marcata cu punct rosu
Dupa 10 minute, ajungem pe un tapsan de unde ne abatem spre dreapta. Tot urcand, ajungem in dreptul unei
caderi de apa, de sub care traverseaza poteca vinatoreasca, conturata pe fata vestica a Muchiei Simbetei catre
Piatra Caprei. Dincolo de caderea de apa patrundem intr-un sector cu tufe de smirdar. Avem in dreapta Caldarea Mare
(estica) a Simbetei, strajuita de Coltul Balaceni, iar in stinga o albie abia conturata prin care curge
apa unui izvor. Poteca nu este prea clara, dar marcajele sunt destul de dee. Curand intalnim un nou izvor.
De la izvor, poteca, mai vizibila ne duce pe spinarea vestica a Muntelui Cheia Bindei, traversind cateva pante
de grohotis.
La aproximativ 1 ora si un sfert de la "La Cruce", ajungem pe Muchia Simbetei. De aici, marcajul ne conduce
spre dreapta, pe sub Vf. Cheia Bindei (2383m) spre creasta principala, unde ajungem in 10 minute. Coborim in
continuare pe versantul sudic al muntelui si dupa 200m intalnim poteca de creasta, marcata cu banda rosie.

Comuna Breaza - Plaiul Coltii Brezei - Cabana Urlea - Curmatura Mogosului - Curvature Zirnei

Marcaje succesive: triunghi albastru, punct rosu.

Durata: 3h30'-4h pana la cabana Urlea, plus inca 3h30' pana in Curmatura Zirnei
I

arna, traseul este periculos
Descrierea traseului: Plaiul Coltilor sau Piscul Brezei se ridica intre Valea Pojortei (vest) si
Brezcioara (est). El reprezinta partea finala a Culmii Musuleata - Coltii Brezei, in lungul careia o poteca marcata cu punct rosu
ne conduce la Cabana Urlea.Din Breaza, urmam marcajul triunghi albastru pana in punctul numit "Pe Livadia",unde ,se vede pe stinga, pe culme, traseul nostru. El urca o vreme prin raristi si ajunge in punctul denumit "Pe Turn" unde intalnim ruinele cetatii lui Radu Negru.
De aici traseul duce in continuare prin padurea ce acopera Culmea Coltilor.
Cand ajungem la Coltii Brezei ne abatem spre dreapta si coborind iesim intr-un luminis prin care trece,
venind din dreapta, poteca marcata cu triunghi albastru . Din punctul de intanlire urcam spre stinga pana in poiana din Curmatura Coltilor, unde se afla Cabana Urlea, pe marcaj triunghi
albastru.De la Cabana Urlea se urca pana in Curmatura Mosului,. Din Curmatura Mosului, poteca abia conturata prin vegetatie coboara sustinut spre stinga pe masura ce coborim, valea se accentueaza, iar apa formeaza un piriu. Curind ajungem in apropierea vaii glaciare Urlea, unde paraul formeaza o cascada. De aici, orientati catre dreapta, parasim Piriul Calului si coborim in diagonala, spre resturile a doua bordeie aflate pe fundul vaii.
Traversam apoi firul Vaii Urlea apoi urmam traseul spre lacul Urlea.
Pentru a ajunge in Curmatura Zirnei, ne orientam spre stinga. Poteca, taie in diagonala Muntele Zirna, pe langa "Caldarile de deasupra Priporului".
Marcajul se sfirseste la Curmatura Zirnei (1923m), pe creasta Fagarasului , in apropiere o sa vedeti refugiul din Curmatura Zirnei care poate oferi adapost pentru 8 persoane.

Vestimentatia si incaltamintea -Tehnologii

2010-06-07T11:44:00.003+03:00

Vestimentatia-incaltamintea

Exista un principiu conform caruia, plecind la munte, se imbracau
lucruri iesite prin uzura/estetica din uzul nostru cotidian. Azi
imbracamintea turistica trebuie sa raspunda neaparat mai multor
deziderate functional-estetice:
-sa fie usoara
-termoizolanta
-sa se usuce repede dupa umezirea prin transpiratie/condens/ploaie
-sa fie confortabila, lejera
-estetica, generind confort psihic-siguranta/optimism
-viu colorata pt. a constitui prin contrast necesara pata de culoare
in imagini foto/video dar in egala masura sau in primul rind, pentru
ca turistul ajuns in impas sa fie usor reperabil (costumele
Congo/Kansas/Comando fiind total nerecomandate turistilor montani
dar utile, vinatorilor/pescarilor pentru disimularea in mediu

Materialele sintetice, gen polartec, au inlocuit treptat bumbacul,
cu mare capacitate de absorbtie dar rece, greu uscabil dupa umezire
sau lina, ceva mai grea, calda dar iritanta prin frecare. Este de
retinut ca la munte, datorita altitudinii, radiatiilor ultraviolete
mult mai intense, sint recomandate camasile/tricourile cu mineca
lunga, acestea protejind bratele/antebratele. O esarfa aplicata la
git constituie nu doar un articol asortat, de moda, ci in primul
rind un accesoriu vestimentar destinat protejarii de arsuri/umezeala/frig
a cefei, preintimpinindu-se ulterioarele spondiloze cervicale cu
consecinte multiple. Din aceleasi motive este recomandata purtarea
unei palariute impotriva soarelui, dupa ora 9,30-10 a.m. sau a unui
fes/caciuli de lina/polartec pe vint/frig. Atunci cind sezonul e
deosebit de rece si parcurgem etape de creasta, pe zapada si
ultraviolete cumulate, directe/reflectate, e bine sa ne protejam
obrajii/fetele cu obrazare/glugi (din lina, polartec, melana).
O deviza turistica spune, pe buna dreptate: pazeste-ti de frig
miinile, ceafa, salele si picioarele! Senzatia de frig se poate
datora cel mai adesea oboselii treptat acumulate si nu in primul
rind frigului/umezelii in sine. De aceea, indiferent de anotimp
/sezon/perioada, turistul montan va avea in rucsac imbracaminte
uscata/calduroasa/moale pt. schimb, un hanorac pt. vint, pelerina
pentru ploaie .
De retinut ca, chiar daca ar mai putea fi purtat pe munte, un
tricou/chilot/ciorap transpirat/umezit, e bine de schimbat dupa
efectuarea toaletei corporale, daca o baie nu e posibila macar
stergerea corpului cu o cirpa/laveta umezita cu apa/roua/picaturile
ploii ramase pe cort, zapada etc. Articolul de imbracaminte transpirat
isi pierde moliciunea, elasticitatea, calitatile termoizolante iar
datorita sarurilor exudate acumulate in tesatura devine rigid, iritant
pina la a produce rani epidermice extrem de dureroase, insidioase,
obsedante, diminuante a randamentului individual.
Protejati absolut toata imbracamintea/bagajele in general, prin
introducerea lor in saci de polietilena inainte de-a le pune in rucsaci.
Asigurati-va ciorapi de schimb. De retinut ca se recomanda ciorapii 3/4 de
lina sau polartec, nu din bumbac. Acestia dupa udare nu mai aluneca in
bocanc, au tendinta de incretire si consecutiv duc la frecaturi, aparitia
vezicilor cu exudat sau bataturi/exostoze. E bine sa incaltati de fiecare
data doua perechi de ciorapi. Atentie, ciorapii grosi, taranesti, crosetati
traditional din lina turcana/tigaie, datorita tesaturii grosiere, in ture
ce depasesc 4-6 ore mers/zi se imprima initial in dermul labei piciorului
apoi pot crea frecaturi/bataturi dureroase, jenante.
Manusile au cel putin doua roluri: de a ne mentine calde si de a ne proteja
miinile la impactul cu roca/betele/pioletul etc. In turism se recomanda
manusile din lina sau polartec; pentru a le proteja de umiditate/uzura
prematura se recomanda supramanusi impermeabile, gen doc/relon etc.
Excelente, mult mai calduroase, sint manusile cu un singur deget. Manusile
din piele, chiar si cele imblanite, nu sint practice deoarece sint putin
rezistente si se uda/sfisie repede. Cu succes dar si limitat, in functie
de conditiile meteo obiective, se pot folosi manusile pentru ski alpin .
Mai ales iarna dar si in zilele cu insolatie/radiatie ultravioleta puternica,
pentru a evita aparitia unor afectiuni oftalmologice, se recomanda purtarea
ochelarilor de soare. Pe cei destinati turismului montan nu-i gasiti la
tarabe ca si pe un oarecare chilipir! Cumparati-i numai de la mag. specializate!
Ochelarii neadecvati sint la fel de nocivi ca si neprotejarea ochilor.
Bocancii trebuiesc procurati numai de la magazine specializate in turism
montan. Ei trebuie sa fie usori, fiabili, cit mai impermeabili, cu aderenta
buna pe sol/vegetatie/roca, suficient de inalti pentru a proteja gleznele de
impactul lateral cu stinci/bolovani, gulerati impotriva patrunderii resturilor
vegetale, semintelor ierburilor, particulelor de grohotis/sol,cu limba astfel
pliata incit sa reduca accesibilitatea apei etc.
De retinut neaparat: sireturile bocancilor nu se string foarte tare la plecarea
in tura. Dupa aprox. 15-30 min, atunci cind circulatia sanguina a incalzit
treptat
piciorul, bocancul sufera o usoara dilatare. In acest moment se va trece la
ajustarea bocancului, stringerea siretului astfel incit incaltamintea sa ne
confere securitatea/confortul maxim.
Actual bocancii se confectioneaza din texturi sintetice, asortati cu fete
din piele velurata, impregnata/tratata sau nu, protejata anti-hidric sau nu
cu folie aluminizata, GoreTex etc., mai rar din piele fata-box, bloc-plastic
gen clapari cu ciorap detasabil etc. Talpa se profileaza in functie de
tip/destinatie,
ea putind fi elastica/rigida, permitind sau nu atasarea coltarilor/schiurilor de
tura. Tot mai frecvent talpile sint injectate/lipite si mai rar cusute, motiv
pt.
care surprizele pot surveni adesea dupa ture lungi, pe poteci cu
arocament/stincarii.
Talpa Vibram veritabila ne scuteste de astfel de evenimente. Fetele laterale,
dinspre
virf spre carimb, sint deseori protejate cu zone din cauciuc/plastic.
Inconvenientul
il constituie tendinta de neaerisire/transpiratie/umezire interioara excesiva,
in schimb
se limiteaza patrunderea umezelii exterioare. Bocancii cu talpa celulara
injectata
(asemanatoare pe sectiune unui fagure de miere) confera minim de greutate,
maximum
de termoizolatie si protectie antisoc a piciorului. Faptul ca bocancii cu fete
velurate,
indiferent de prestigiul firmei/marcii, ar fi hidroizolanti multumita diverselor
inserturi/folii etc. constituie reclame lipsite de acoperire. E de retinut ca un
bocanc bun (ideal) nu se uda la roua/bruma diminetii, dupa o ploicica sau
traversarea
unor zone cu zapada moale. Rezistenta la umiditate e covirsitoare in turele de
creasta/traversari etc. de mai multe zile. Absorbtia exagerata a apei conduce
treptat la pierderea elasticitatii bocancului, la un disconfort deranjant,
ranire.
Dupa o zi de tura uscarea bocancilor, daca e posibil tratarea lor cu creme
adecvate,
impregnant-hidroizolante prelungeste service-period-ul, calitatile tintite de
catre producator. Am insistat pe calitatea bocancilor fiindca o incaltaminte
proasta conduce cel mai adesea la neimplinirea turei corelata cu amintiri
dezagreabile.
Hanoracele din relon au avantajul protectiei impotriva vintului dar
inconvenientul
favorizarii transpiratiei in timpul marsului. Cele mai noi, de ex. confectionate
din
GoreTex, previn in buna masura asta. Pentru sezonul rece se recomanda
vestele/pufoaicele,
usoare, impermeabile, calduroase.
Verile fierbinti au favorizat raspindirea serpilor veninosi in masivele
montane,
in speta a viperelor (am gasit vipere in caldarea nordica a vf.Toroioaga, pe
Culmea
Hotarului-Pietrosul Mare sau in caldarea nordica a vg.Gargalau). Scorpionii si
viperele
cu corn sint specifice zonei carpatice sud-vestice, in Retezat, Valea Cernei,
Cheile
Nerei etc.) motiv pentru care purtarea pantalonilor scurti nu este recomandabila
.
Cei tirolezi , 3/4 , sint practici dar impun combinarea cu sosete 3/4 . Exista
pantaloni
lungi, subtiri, elastici, cu un croi special care permite flexarea
genunchiului/bazinului
fara a induce tensionari nedorite/ruperea lor. O alta categorie de pantaloni
sint
confectionati dintr-un material mai aparte, elastic, lucios/hidrofugat la
interior,
dublat cu o plasa textila care impiedica alipirea la derm. Pentru sezonul rece
se
recomanda supra-pantalonii impermeabili la apa/vint, cu fermoar exterior ceea ce
permite imbracarea/dezbracarea lor fara descaltarea bocancilor. Pantalonii,
hanoracele,
pufoaicele, pelerinele se recomanda a fi procurate numai de la mag.
specializate.

Articol preluat din "ABC-ul Muntelui de Petru Lucian Goja"

ÎMBRĂCĂMINTE ŞI ECHIPAMENTE pentru drumetii

2010-01-19T09:48:00.010+02:00

IMBRĂCĂMINTE ŞI ECHIPAMENTE
pentru drumetii

Pentru o plimbare "în munţii „avem nevoie de echipament foarte putin, dar trebuie să fim pregătiti şi echipati pentru orice, in caz de urgenţă: o schimbare bruscă de vreme sau de teren(un pic mai dificil decât te aşteptai) poate fi periculosa în cazul în care improvizezi.

În câteva rânduri vreau să scriu câteva sfaturi importante ,despre echipamentul care poate fi util pentru o excursie, indiferent cat de scurtă ar putea fi.

ÎNCĂLŢĂMINTE : Nu incercati sa economisiti cativa lei cumparand incaltaminte care apoi, în mijlocul excursiei, iti poate provoca suferinţă. Picioarele sunt mijloacele noastre de transport?

Nu există ceva mai rău decât durerea de picioare,pentru ati strica ziua .... Garantat!

Putem alege între pantofi şi bocanci.

Pantofii montani sunt cea mai bună încălţăminte pentru această activitate in special vara: Vă permite să aveti o aderenţă bună pe toate tipurile de teren (cu excepţia prezenţei de zapada), nu sunt prea grei şi nu sunt rigizi si au o sensibilitate bună a piciorului .
In functie de tipul de sol necesita sau nu vibram (simbolul "Vibram", acum, este o garanţie).
Pentru drumetii mai lungi este necesar sa aveti încălţăminte goretex.
Incaltamintea necesita mare atentie la cumpărare nu fiti timizi atunci când vă aflaţi în magazin: utilizati sosete groase. Incaltativa si mergeti prin magazin. Ajunsi acasă, după achiziţionare, păstraţi-le în continuare la picioare. Daca descoperiti că va bat atunci când sunteţi pe munte ..... este tarziu!
Bocancii sunt mai grei,mai rigizi dar comparativ cu pantofii prezinta avantaje majore in cazul excursiilor prin zapada sau de-a lungul cursurilor de apă .

ARTICOLE DE IMBRACAMINTE : Pe piata sunt acum diferite ţesaturi, care permit o transpiratie bună a pielii şi o usucă repede: camasi, treninguri,tricouri .... şi aşa mai departe.La vestoane cel mai important lucru este să fie în straturi (ca ceapa!) Pentru va imbraca sau dezbraca, în funcţie de condiţiile meteorologice, care, după cum sa menţionat mai sus, se pot schimba rapid.

Pentru restul aş spune doar că trebuie evitati Jeansi si pantaloni stramti care nu permit o deschidere larga a picioarelor.În schimb întotdeauna luati o pereche de mănuşi, o pălărie (capul are cea mai mare pierdere de căldură!), un Poncho (preferabil cei mari care acoperă si rucsacul) şi o rezervă (şosete, pantaloni şi cămaşă).
O mica sugestie: tricoul si pantaloni impaturiti sa-i bagati intr-un sac de plastic, dacă plouă te poţi scălda în rucsac, si risti sa ramai fara schimburi uscate. Devin din ce în ce mai populare jachetele Gore create sa protejeze de vânt, dar nu şi de frig. Pentru frig nu este nimic mai bun decât un pulover sau o pătură.

RUCSAC : Din nou, posibilităţile sunt nelimitate: pentru toate gusturile si toate bugetele ...... Pentru o excursie de una doua zile nu vei avea nevoie de un rucsac mai mare de 35-40 litri inel aveti destul spatiu pentru hrana, echipamente şi îmbrăcăminte. Pentru excursii de câteva zile aveti nevoie de un rucsac mai încăpător de cel puţin 60 de litri.

O mică paranteză (dar doar putin ...) Produse alimentare: Chiar în cazul în care călătoria dureaza cateva ore puneti ceva de mâncare şi mai ales apa in rucsac.
Intodeauna sa aveti la dumneavoastra o ciocolata ,dupa un efort prelungit va poate scadea glicemia.
Un sfat: Ia un fluier in buzunar: se poate întâmpla să te trezesti brusc în ceaţă sau sa ai nevoie de ajutor.

Continente-Asia-Varfuri

2009-12-10T10:50:00.009+02:00

50 de state fac parte din Asia, după independenţa recentă a Timorul de Est (20 mai 2002). Rusia este cea mai mare ţară, urmata de China şi India. Asia este cel mai mare continent, pe care trăieşte aproximativ jumătate din populaţia totală a Pământului (puţin peste 2 miliarde în China şi India). Altitudine medie de pe continent este la 960 de metri, cea mai mare de pe glob, excepţie facand Antarctica. De asemenea in Asia se afla cel mai mare de munte sic el mai inalt varf, cum ar fi Himalaya (Everest) şi Karakorum (K2).

Suprafata: 44,614,000 km ²

Populaţia: 3765000000

Densitate: 84 Pop / km ²

Cel mai populat oraş: Tokyo 29870000 pop.

Cel mai mare munte: Muntele Everest 8850 m

Cel mai lung fluviu :Chang Jiang (F. Blue) 5800 km

Cel mai mare lac : Marea Caspica 371,000 km ²

Cea mai mare insulă : Borneo de 736,000 km ²

Munte Lant Muntos Altitudine

Everest Himalaya 8850

K2 Karakoram 8616

Kanchenjunga Himalaya 8598

Kula Kangri Himalaya 7554

Picco del Comunismo Pamir 7495

Noshaq Hindukush 7486

Pik Pobedy Hrebet Koksaal-Tau 7439

Hkakabo Razi Gaoligong Shan 5881

Damavand Monti Elburz 5670

Elbrus Caucaso 5642

Monte Shkhara Caucaso 5201

Ararat Piccolo Caucaso 5165

Gora Belukha Altaj 4506

Manas Karatau 4488

Bazardüzü Dag Caucaso 4466

Munh-Hajrhan-Ula Altaj Mongolo 4362

Gunong Kinabalu Banjaran Crocker 4101

Aragac Piccolo Caucaso 4090

Yushan Isola di Formosa 3997

Kerintji Monti Barisan 3798

Fuji-San Isola di Honshu 3776

Jabal an Nabi Asir 3760

Keli Haji Ibrahim Monti Zagros 3600

Fan Si Pan Bac-Phan 3143

Abha Asir 3133

Qurnat as Sawda Jabal Lubnan 3083

Jabal ash Sham Al-Jabal al Akhdar 3017

Tata Mailau Isola di Timor 2960

Mount Apo Isola Mindanao 2954

Gora Reza Kopet Dag 2942

Phou Bia Plateau de Xiangkhoang 2820

Hermon Catena dell'Anti-Libano 2814

Baitou Shan Changbai Shan 2744

Jabal Katrina Sinai 2637

Doi Inthanon Monti Thailandesi 2595

Pidurutalagala Isola di Ceylon 2524

Aloe Vera

Linkuri Roschool

alomuntele

Europa

2009-12-08T11:05:00.015+02:00

Europa este formata, după ultima diviziune care a avut loc în 45 de state. Aproape jumătate din suprafaţa este ocupata de partea europeană a Rusiei . Altitudinea medie de pe continent nu este mai mare ca 340 de metri, dar există numeroase lanţuri muntoase.

Suprafata: 10,149,253 km ²
Populaţia: 700990000
Densitate: 69 Pop / km ²
Cel mai populat oraş: Paris (11250000 pop.)
Cel mai mare munte: Mont Blanc 4810 m *
Cel mai lung fluviu: Volga 3531 km
Cel mai mare lac: Ladoga 17,700 km ²
Cea mai mare insulă: Marea Britanie 229,885 km ²

* Linia de demarcaţie între Europa şi Asia, după râul Ural este definita de-a lungul râurilor prin Depresia Kuma şi Manic între Marea Azov şi Marea Caspică, unii geografi deplasează această linie mai la sud de-a lungul Muntilor Caucaz, în acest caz cel mai inalt munte devine Elbrus (5642 metri).


Varfuri	Lant muntos	Altitudine	Tari

Monte Blank	Alpi Graie	4810	Italia/Franta

Monte Rosa	Alpi Pennine	4634	Italia/Suedia

Cervino	Alpi Pennine	4478	Italia/Suedia

Finsteraarhorn	Alpi Bernesi	4274	Svizzera

Großglockner	Alpi Noriche	3798	Austria

Mulhacen	Sierra Nevada	3478	Spagna

Pico de Aneto	Pirenei	3404	Spagna

Marmolada	Dolomiti	3343	Italia

Etna	Appennini	3323	Italia

Zugspitze	Alpi Bavaresi	2962	Germania

Musala	Rila	2925	Bulgaria

Olimpo	Monti della Tessaglia	2917	Grecia

Triglav	Alpi Giulie	2864	Slovenia

Korab	Monti Sar	2753	Albania/Macedonia

Deravica	Alpi Dinariche	2656	Serbia

Gerlach	Alti Tatra	2655	Slovacchia

Pico de Europa	Cordigliera Cantabrica	2648	Spagna

Moldoveanu	Carpazi Meridionali	2544	Romania

Bobotov Kuk	Alpi Dinariche	2522	Montenegro

Galdhøpiggen	Jotunheimen	2469	Norvegia

Maglic	Alpi Dinariche	2386	Bosnia Erzegovina

Hvannadalshnukur	Vatnajökull	2119	Islanda

Kebnekaise	Monti Scandinavi	2111	Svezia

Goverla	Carpati	2061	Ucraina

Malhão de Estrela	Serra da Estrela	1993	Portogallo

Narodnaja	Urali	1894	Russia

file:///C:/Documents%20and%20Settings/Administrator/Desktop/banner%20alo%20bazar/index.html

Trasee-Busteni-Cab Malaiesti-Cab-Gura Diham

2009-12-08T08:33:00.001+02:00

plecarea : 8.30

vremea : dimineata ceata

pranz ceata senin

seara senin

la plecare 12 grade C

echipaj :6 membri+un catel

In jurul orei 10.00 s-a ridicat ceata.

Indicatoare intanlite pe drum

urcand a revenit ceata

indicator traseu

Traseul este destul de solicitant, in unele locuri te ajuti de cabluri.

Sunt si cateva trecatori mai periculoase.

Undeva in zare cabana Malaiesti.

Cabana Malaiesti

Hornurile vazute de la cabana.

Peisaje (De la Malaiesti spre Gura Diham

Sosire : 16.25

alomuntele: Jurnal de calatorie-Busteni-Crucea Caraiman

2009-11-23T16:02:00.024+02:00

alomuntele: Jurnal de calatorie-Busteni-Crucea Caraiman

alomuntele

DYR Online

Director Web
Magazine Online - Adauga site de magazin online
Divertisment - Sport

Director Web
Xweb.ro - Totul intr-un singur loc!
Director Web Seo
Director Web
Promovare Site Gratuit
Cauta Stiri Online

Director web gratuit

TopDirectorWeb.ro
Director web SEO

Jurnal de calatorie-Busteni-Crucea Caraiman

2009-11-16T10:09:00.010+02:00

18.IULIE.2009

Buşteni

Sâmbătă dimineaţă ne-am decis să urcăm cu telecabina până la Babele şi de acolo, pe jos, până la vârful Omu şi Peştera Ialomicioara. Cum la ora 10.00 coada de la telecabină depăşea cu mult aşteptările noastre am pornit, uşor, dar sigur, pe poteca Jepilor Mari. Din fericire vremea a ţinut cu noi, iar traseul a fost destul de bun, cu unele portiuni mai greuţe. Echipajul a fost format din agitata familie Ştefan (Vio, Sam, Marc şi căţelul Buffy).

Până la Cantonul Jepi am făcut cam 3 ore, timp în care ne-am oprit să mâncăm şi să bem puţină apă. Pe tot parcursul drumului nu găseşti sursă de apă.

Apoi încă o oră până la Cabana Piatra Arsă (1950 m).

Pe drum peisajele nu conteneau să ne încânte, fiind pline de jnepi, ocrotiţi prin lege.

Am continuat traseul până la Babele, şi din nefericire, am ratat indicatorul. Aşa că am ţinut-o pe drumul forestier, care e cu multtttttt mai lung decât cel prin pădure.

A avut ocazia să vadă foarte aproape un corb, ce ducea în cioc un obiect. La un momentdat a scapat…. aşa zisa pradă, care era de fapt, un banal dop albastru, de la o sticlă de apă.

Tot el, cu ochii lui ageri, a văzut o mică, mică şopârlă.

şi apoi o mare, mare lăcustă.

După aproape 2 ore de mers, timp în care rucsacii, plini cu tot felul de schimburi (tricouri, treninguri, gegi), apăsau pe umerii noştii, şi după încă o oprire pentru luat masa, (Marc ne-a terorizat cu foamea) am ajuns cu bine la telecabină (în jurul orei 16.00). Cum telecabina mergea doar până la ora 18.30 (aşa sperau angajaţii), şi nu am fi avut timp să urcăm până pe vârful Omu, deşi erau numai 2 ore de urcat,

am renunţat la banalele poze lângă Babele şi Sfinxul şi am plecat până la Crucea Caraiman (2325 m), traseu uşor, cam de o oră.

Pe drum am dat şi peste zăpadă, cam murdară ce-i drept, dar… bucuria a fost mare.

Şi deşi sunt friguroasă din fire, iar toţi cei care urcau cu telecabina îşi puneau repede hanoracele pe ei, nu am avut nicio problemă.
Eram mult prea încinsă de la urcat ca să-mi mai fie frig.

De această dată, Buffy a fost foarte fericită. Alerga şi muşca din zăpadă ca bezmetica. Aici se simţea în largul ei!

Dar nici Marc nu s-a lăsat mai prejos şi mi-a tras un mare bulgăre în picior. Din păcate nu am zăbovit prea mult, căci timplul nu ne permitea.

De sub “muntele” de zăpadă, curgea un mic pârău.

După bătaia cu zăpadă, ne-am continuat drumul, până la Crucea Caraiman. De câte ori mă uitam de jos la cruce, mi se părea atât de departe. Satisfacţia pe care o ai atunci când ajuns sus, este enormă.
(dacă nu urci cu telecabina).

De sus, se vedea în toată speldoarea ei Valea Cerbului,

La întors, crezând că scurtăm din drum, am urmat un alt traseu, destul de greu. Până la urmă ne-am dat seama că mergeam spre, Cabana Caraiman.

Deşi eram convinşi că am pierdut telecabina, am urcat cu o viteză de nu-mi mai simţeam picioarele. Şi cum în viaţă nimic nu este întâmplător, am văzut în iarbă o minunată floare de colţ. Îmi doream de mult!

Din tot echipajul un singur tovaraş de drum a avut probleme. Nu Marc aşa cu ne-am fi aşteptat, ci..... căţelul, Buffy, a dat semne de oboseală, şi o parte din drum, a beneficiat de un tratamet special din partea membrilor echipajului.

În cele din urmă am prins telecabina (foarte scumpă-2 adulţi şi 1 copil=68 lei), ba chiar am stat la coada!

Am ajuns la bază, la rulotă, în jurul orei ora 21.00, mulţumiţi de modul în care ne-am petrecut o frumoasă zi de vară., poate cea mai frumoasă de până acum. Cu siguranţă vor urma şi altele.

Traseul a fost următorul: Cantonul Jepi, Cabana Piatra Arsă, Babele, Crucea Caraiman, cu porţiuni mai dificile. A durat în jur de 9 ore, cu opriri foarte scurte ce nu depăşeau 15-20 de minute. Cel mai mult am zăbovit la telecabină. Iar vremea SUPERBĂ!

Vio, Sam, Marc şi căţelul Buffy

alomuntele

Jocuri

alomuntele: avalanse

2009-11-16T08:52:00.002+02:00

alomuntele: avalanse
alomuntele

Speologie-Echipament Colectiv

2009-11-11T09:14:00.003+02:00

fragment din TEHNICA SPEOLOGIEI ALPINE - V.Lascu [1999]

ECHIPAMENTUL SPEOLOGIC COLECTIV

Vom trata la acest capitol doar elementele de bază ale echipamentului colectiv: coarda, pitoanele, carabinierele, ciocanul speo, scăriţele.

Coarda

Este un element de bază în tehnica speologică şi alpină. Materialele pentru confecţionarea ei sînt firele sintetice (poliester, poliamidă). Aceste materiale s-au impus în faţa fibrelor naturale (in, cînepă, bumbac) prin:

- rezistenţă sporită sub sarcină;

- nu putrezesc în mediu umed;

- rezistentă la uzură;

- greutate mult redusă.

Ca structură coarda se prezintă sub forma unui fascicol de fire (miez) îmbrăcat într-o teacă (mantaua de protecţie) . Miezul asigură structura de rezistenţă a corzii, iar prin împletirea elementelor acestuia în sensuri opuse, împiedicarea autorotaţiei sub greutatea speologului. Miezul asigură pînă la 60% din structura de rezistenţă a corzii şi este protejat împotriva frecărilor de teacă.

Pentru a şti mai bine ce corzi să achiziţionăm pentru anumite tehnici explorative, vom face cîteva consideraţii şi clasificări. Orice coardă de calitate are certificat acest lucru prin eticheta U.I.A.A. aplicată la capetele ei. Pe capăt se va marca, de asemenea, lungimea şi anul de fabricaţie. Conform normelor U.I.A.A., funcţie de diametru, corzile se pot clasifica astfel:

- corzi - diametrul între 10 şi 12 mm;

- semicorzi - diametrul între 8 şi 9 mm;

- cordeline - diametrul între 3 şi 7 mm.

Rezistenţa unei semicorzi reprezintă 60-70% din cea a unei corzi.

O altă clasificare a corzilor este următoarea:

- corzi dinamice;

- corzi statice;

- corzi mixte.

Această clasificare se face funcţie de coeficientul de elasticitate, coeficient ce reprezintă procentul cu care se alungeşte o coardă solicitată static de o greutate de 80 kg.

Corzile dinamice sînt corzi elastice, deci se întind sub sarcină, avînd un coeficient de elasticitate de 6-8%. Aceste corzi preiau foarte bine şocurile, în cazul unei căderi, întinzîndu-se şi amortizîndu-le. La coborîrile cu dispozitive mecanice (coborîtoare, carabiniere) prin întindere îşi micşorează diametrul, coborîrea speologului accelerîndu-se în mod periculos. De aceea coborîrea în rapel pe aceste corzi se va face cu mare atenţie. La urcarea cu blocatoarele, oscileză într-un mod nepermis, periclitînd amarajelesi siguranţa urcării.

Corzile statice sînt rigide şi nu se întind decît foarte puţin sub sarcină, coeficient de elasticitate de 1-4%. Şocurile sînt preluate brusc, periclitînd speologul, amarajele şi coarda. Asigură la coborîre o viteză uniformă, iar urcarea cu blocatoarele se face cu oscilaţii minime.

Corzile mixte sînt corzi care se comportă static pînă la solicitări de 500-600 kg, la solicitări mai mari comportîndu-se dinamic.

Sînt de reţinut, în privinţa corzilor, următoarele:

- necesitatea îndeplinirii normelor U.I.A.A.;

- la escalade se folosesc numai corzi dinamice;

- tehnicile speo se fac numai cu corzi statice;

- o coardă de 10 mm diametru este suficient de rezistentă (asta nu exclude folosirea corzilor mai groase) pe cînd o semicoardă va fi întotdeauna dublată (în cazul escaladelor) pentru a oferi suficientă siguranţă;

- după spălare îşi pot micşora lungimea.

Întreţinerea corzii

Explorarea de peşteră uzează foarte mult o coardă datorită condiţiilor specifice. Iată care sînt cîteva dintre acestea, care este efectul lor şi cum le putem contracara:

Depunerea de argilă pe coardă, ce conţine particule abrazive (nisip, sfărîmături de piatră etc.). Această depunere este de cele mai multe ori inevitabilă. Putem însă limita efectele ei avînd grijă să evităm pe cît posibil contactul corzii cu zonele noroioase. O coardă cu_astfel de depuneri sporeşte foarte mult uzura dispozitivelor folosite în tehnica de coardă, acelasi efect avîndu-l şi asupra tecii. Controlul blocatoarelor şi coborîtoarelor se va face mai greu pe astfel de corzii. Deci după fiecare folosire, corzile trebuie spălate foarte bine.

Spălarea are următoarele faze:

- înmuierea corzii în apă la o temperatură de 20-250C

- trecerea ei printr-un jet de apă şi printre două perii. Această operaţiune se face de mai multe ori funcţie de gradul de încărcare cu argilă a corzii;

- clătirea corzii pînă ce apa rămîne curată;

- stoarcerea corzii prin trecerea ei printr-un coborîtor amarat (dacă dorim să grăbim uscarea acesteia);

- uscarea se face la loc cît mai întunecos şi cu circulaţie de aer. Coarda uscată astfel va fi moale şi uşor de manevrat;

- verificarea corzii. Se verifică dacă teaca prezintă urme de frecare, rupere, tăiere sau ardere. Miezul se verifică făcînd o buclă pe care o deplasăm în lungul corzii, urmărind apariţia locurilor de discontinuitate. În aceste locuri miezul este secţionat sau subţiat periculos. O dată depistat un asemenea loc, coarda va fi tăiată iar capetele se topesc pentru a nu se destrăma.

Atenţiei Nu vom folosi detergenţi sau alţi agenţi chimici de spălare. Temperatura apei nu trebuie să depăşească 25°C. După spălare corzile îşi micşorează lungimea, deci trebuie remăsurate.

Frecările se pot evita printr-o echipare corespunzătoare a verticalelor, prin transportarea corzii în banană sau într-un sac special.

Alte situaţii ce trebuie evitate:

- căderi de pietre;

- călcarea în picioare;

- transportul la un loc cu carbidul, baterii şi acumulatori necorespunzători;

- expunerea la lumina soarelui.

Toate acestea se evită prin grija noastră şi prin o folosire corespunzătoare.

Cum procedăm după ce achiziţionăm o coardă nouă?

În primul rînd verificăm prin buclare dacă nu prezintă secţionări ale miezului. Apoi vom proceda la întinderea uniformă a tecii pe miez, printr-un rapel continuu pe toată lungimea corzii (rapelul se va face asigurat cu o altă cordă). Coarda va avea capătul din amaraj astfel topit încît teaca şi miezul să fie solidare, iar capătul de jos topit astfel încît teaca şi miezul să fie independente. Acest lucru va permite o întindere a miezului fără o cutare a sa. După completa întindere a tecii, surplusul de teacă va fi tăiat şi capătul se va topi solidar cu miezul. În continuare coarda va fi înmuiată circa 2-3 ore, apoi uscată, aceasta pentru a asigura strîngerea tecii pe miez, pentru a stabili dimensiunea finală şi a marca această dimensiune pe coardă şi în fişa corzii. Abia după aceste operaţiuni vom putea folosi coarda nouă.

Este bine ca pentru fiecare coardă să avem o fişă în care să fie menţionate:

- lungimea după fiecare utilizare şi spălare;

- numărul de utilizări;

- gradul de uzură;

- şocurile la care a fost supusă;

- peşterile sau avenele în care a fost folosită. Acest lucru va permite să stabilim mai uşor varianta de echipare, precum şi gradul de uzură al corzii.

Nu vom încheia acest capitol înainte de a face cîteva consideraţii despre forţa la care este supusă o coardă, numită "forţa de soc", forţa la care este supusă o coardă în timpul rapelului, urcării cu blocatoarele sau căderilor în coardă.

Forţa de şoc este influenţată de următoarele caracteristici ale corzii:

- diametrul;

- rezistenţa de rupere;

- coeficientul de elasticitate;

- nodurile folosite;

- uzură;

- vîrsta;

- umiditatea;

- factorul de cădere.

Diametrul corzii. Diametrul minim al corzilor folosite în speologie este de 9 mm.

Rezistenţa de rupere. Rezistenţa unei corzi noi este cuprinsă între 1.400 şi 3.000 kg, funcţie de diametru şi material.

Coeficientul de elasticitate. În speologie se folosesc numai corzi statice, deci cu un coeficient de elasticitate de 1-4%.

Nodurile folosite. Rezistenţa unei corzi este diminuată funcţie de nodurile folosite:

- rezistenţa corzii cînd se foloseşte nodul "coada vacii" este de 50% din rezistenţa de rupere;

- rezistenţa corzii cînd se foloseşte nodul "fluture" este de 51%;

- rezistenţa corzii cînd se foloseşte nodul "opt" este de 55%;

- rezistenţa corzii cînd se foloseşte nodul "nouă" este de 70%.

Uzura. Spre exemplu, rezistenţa unei corzi noi cu diametrul de 10 mm este de 1.800 - 2.000 kg. Aceeaşi coardă folosită intens timp de trei ani va avea o rezistenţă de numai 800 kg.

Vîrsta. Chiar dacă nu sînt folosite corzile îşi pierd din proprietăţi, materialele din care sînt confecţionate se alterează cu timpul.

Umiditatea. Este un alt factor care contribuie la diminuarea rezistenţei. Exemplu: rezistenţa unei corzi ude şi la care s-a folosit nodul opt este de 52%. Pentru a se umezi, o coardă nu trebuie să stea neapărat sub jetul unei cascade, este suficientă atmosfera peşterii care de cele mai multe ori are o umiditate de 100%.

Factorul de cădere. Special am lăsat la urmă acest factor, pentru a-i acorda mai multă atenţie, buna lui înţelegere fiind foarte importantă.

Cel mai realist mod de a testa o coardă este de o supune unui şoc similar cu cel ce poate apărea în cazul unei căderi în coardă. De exemplu căderea unui speolog aflat pe coardă în momentul cedării unui amaraj. Încercările se fac cu o greutate de 80 kg.

Severitatea unei astfel de căderi este definită cu ajutorul termenului de "factor de cădere" (FC). FC este raportul dintre înălţimea de cădere (H) şi lungimea corzii care suportă această cădere (L). Exemplu: dacă un speolog este legat la capătul unei corzi de 10 m lungime, celălalt capăt fiind prins într-un amaraj şi el cade din dreptul amarajului (H=L), acesta va supune coarda, amarajul şi pe el însuşi la un FC = l (FC1) (Anexa 10). Dacă el însă va cădea de la 10 m de deasupra amarajului, deci în total 20 m (H=2L), va rezulta un FC = 2 (FC2) (Anexa 10). Putem spune că FC are valori cuprinse între 1 şi 2. Cu titlu de informaţie vom menţiona că pot apare şi FC mai mari ca 2. Aceasta se poate întîmpla în cazul în care un speolog parcurge o verticală echipată cu o scăriţă şi balustradă fixe, adică încastrate în perete. Să presupunem că balustrada este fixată în perete din 5 în 5 m şi că speologul cade distanţa dintre două astfel de încastrări. Să mai presupunem de asemenea, că speologul s-a asigurat acroşînd o lonjă de l m lungime pe balustradă. În această situaţie înălţimea de cădere este de 5 m iar lungimea corzii care suportă şocul este de numai 1 m; rezultă un FC5. Nici o coardă nu rezistă la un astfel de FC!

Un FC2 poate apărea în alpinism, în cazuri extreme însă, motiv pentru care se folosesc corzile dinamice, corzi ce rezistă la un astfel de FC.

Corzile statice folosite în speologie nu rezistă la FC2. Dacă echipările sînt corecte FC maxim ce poate fi atins este de 1. Este bine de ştiut că o coardă nouă poate rezista la două, trei (poate chiar mai multe) căderi cu FC1; însă este preferabil ca orice coardă care a suferit o cădere de factor l să fie schimbată.

Ca să eliminăm orice risc ar trebui să folosim numai corzi dinamice, ceea ce ar fi foarte neplăcut, nu numai datorită preţului mai mare dar mai ales efectului de "yo-yo" ce apare la urcarea pe coardă, plus sensibilitatea mărită la abraziune.

Nu la fel stau lucrurile în cazul lonjelor. Pot apare situaţii cînd o cădere în lonje să aibă un FC mai mare ca 1. În consecinţă lonjele trebuie confecţionate întotdeauna din coardă dinamică.

Plierea şi transportul corzilor

Plierea corzilor se face diferenţiat funcţie de diverse criterii. Aceste criterii sînt impuse de lungimea corzii, de mediul în care este transportată, de modul de organizare a explorării golurilor subterane.

În vederea transportului la suprafaţă, corzile vor fi pliate strîns. Dacă coarda are lungimi mai mari această operaţiune va fi făcută de două sau mai multe ori, funcţie de lungimea acesteia. Corzile pliate strîns vor fi transportate astfel şi în subteran, atunci cînd ele sînt destinate asigurărilor în escalade, autoasigurări sau în alte tehnici. Atunci cînd explorăm un gol cunoscut, corzile vor fi aşezate în banană în ordinea inversă succesiunii verticalelor. După ce vom executa un nod la capătul corzii, aceasta va fi rulată în banană treptat, avînd grijă să nu se formeze bucle .

Carabinierele şi verigile rapide

Sînt de o mare varietate ca formă şi material de confecţionare
În subteran carabinierele de oţel se comportă mai bine, dar sînt mult mai grele decît cele de duraluminiu şi chiar titan. Cele de duraluminiu au dezavantajul că se uzează mai uşor.

Verigile au avantajul de a fi mai uşoare decît majoritatea carabinierelor, şi mai ieftine, însă necesită puţin mai mult timp pentru a fi montate. Verigile din fier necesită o întreţinere regulată.

Funcţie de mărimea, materialul şi scopul pentru care sînt făcute, carabinierele şi verigile rapide au rezistenţa cuprinse între 600 şi 4500 kg.

Forma carabinierelor este în general trapezoidală sau ovală, putînd fi cu şurub sau fără, iar cea a verigilor este ovală, triunghiulară sau semirotundă şi avînd întotdeuna şurub. Veriga rapidă elimină dezavantajul dat de rezistenţa scăzută a carabinierei cu clapetă pe axa mică. Pentru a folosi acest avantaj trebuie ţinut seama că el este oferit numai în poziţia închis! Verigile rapide ovale se folosesc în mod special la amaraje, cele triunghiulare sau semirotunde utilizîndu-se pentru închiderea hamului.

Normele U.I.A.A. prevăd ca rezistenţele minime de rupere să fie pentru carabiniere de 2200 kg pe axa mare.
În general carabinierele au rezistenţe cuprinse între 1.600 şi 3.000 kg pe axa mare şi de 600 -1.000 kg pe axa mică, funcţie de diametru, material şi formă.
Verigile au rezistente maxime de utilizare între 1.200 şi 4.500 kg cu şurubul închis şi între 300 şi 800 kg cu şurubul deschis, valori influenţate de asemenea de diametru, de materialul din care au fost confecţionate şi de destinaţie. Rezistenţele de rupere sînt în realitate de aproximativ cinci ori mai mari decît cele prevăzute de norme.

Plachetele

Sînt cele care o dată fixate în perete (după ce în prealabil au fost bătute spiturile) permit fixarea corzii, numai prin intermediul carabinierelor cu şurub şi verigilor rapide, excepţie făcînd cele special concepute pentru a prinde coarda direct în ele.

Există mai multe tipuri de plachete, dar noi ne vom rezuma la cele mai folosite în speologie:

- răsucite ("vrille" în franceză), în care carabiniera stă paralelă cu peretele; rezistă la 1.800 kg ;

- îndoite ("coudee" în franceză), în care carabiniera stă perpendiculară pe perete; rezistă la 1.800 kg ;

- clown-uri, se folosesc fără carabinieră; pot fi utilizate şi în tavan; rezistă la 1.200 kg în perete şi la 1.000 kg în tavan;

- inelele, se folosesc fără carabinieră şi spre deosebire de celelalte pot fi tracţionate în orice direcţie; pot fi utilizate şi în tavan; rezistă la 1.800 kg .

Plachetele se aleg funcţie de natura pereţilor şi a posibilităţilor de plantare a spiturilor, aşa cum se poate observa din figurile alăturate unde sînt prezentate plachetele Petzl.

Pitoanele

Le folosim pentru amaraje dar şi pentru asigurarea şi înaintarea în traseele de escaladă. Materialul folosit pentru pitoane este oţelul moale sau dur. Oţelul moale asigură pitoanelor următoarele caracteristici:

- uşor deformabil;

- sarcini suportate pînă la 1500 kg.

Aceste caracteristici atrag după ele şi avantaje:

- uşor de confecţionat;

- se mulează după forma fisurii înţepenindu-se foarte bine;

- sînt ieftine.

Dar şi dezavantaje:

- rezistenţă mică la rupere;

- o dată bătute nu mai pot fi recuperate fără să sufere deformaţii.

Cele din oţel dur se caracterizează astfel:

- se deformează greu;

- suportă sarcini de rupere de 2500 kg şi chiar mai mari.

Deci ele vor fi:

- foarte rezistente;

- pot fi scoase şi refolosite fără a suferii deteriorări.

Dar:

- se prelucrează greu;

- sînt mai scumpe.

Pitoanele clasice

Plantarea pitoanelor clasice necesită existenta fisurilor. Se compun din ureche şi lamă. Urechea poate fi executată în corpul pitonului sau dintr-un inel (sudura inelului cere o execuţie de foarte bună calitate şi o verificare atentă), ce trece prin lamă. Lama este componenta pitonului care se introduce în fisură şi poate avea lungimi de la 5 la 15 cm. Prin ureche se introduce carabiniera, veriga sau bucla de legătură.

Iată o clasificare a pitoanelor clasice după forma şi poziţia planului urechii faţă de planul lamei (vezi Anexa 3):

- longitudinale - urechea şi lama sînt în acelaşi plan;

- transversale - urechea şi lama sînt în planuri perpendiculare;

- universale - planul urechii şi planul lamei formează un unghi de 45°.

Piotanele cu expansiune (spituri)

Sînt pitoanele cu cea mai mare utilizare în speologie. Plantarea lor se face prin forarea unei găurii în stînca compactă. Este bine să avem un săculeţ special compartimentat pentru diversele componente ale acestui piton, care să fie lejer de transportat şi de ataşat la harnasament.

Pitoanele cu expansiune pot fi:

- pitoane cu expansiune de tip nit;

- pitoane cu expansiune autoforante.

Plantarea pitoanelor cu expansiune de tip nit necesită existenta unei dălţi cu care să forăm orificiul de fixare. Deoarece dalta îşi uzează dantura după forarea unui număr de găuri, vom avea întotdeauna la noi o daltă de rezervă.

La pitoanele autoforante - la care ne vom referi în mod special, fiind mult mai folosite şi mai practice - corpul pitonului reprezintă şi elementul de forare . Pentru aceasta corpul pitonului se înşurubează într-un tamponor (dispozitiv ce seamănă cu mînerul unui băţ de schi); vom avea grijă ca atunci cînd plantăm astfel de pitoane să avem asupra noastră o cheie pentru strîngerea şurubului. Elementul de legătură piton-carabinieră îl constituie placheta sau inelul despre care am vorbit în capitolul anterior. Vom distinge deci, la un piton cu expansiune, următoarele componente:

- corpul pitonului;

- con;

- cap (şurub);

- placheta sau inelul.

Pentru a atinge rezistenţa maximă, spiturile trebuie plantate în întregime şi perpendicular pe perete.

Penele

Numite şi "nuci" de mulţi dintre cei care le folosesc, penele sînt un accesoriu de dată relativ recentă, inventat de către căţărători pentru a înlocui pitoanele de fisură. Dacă la început erau folosite pietre de diverse dimensiuni, ce erau înţepenite în fisuri şi în jurul cărora erau petrecute bucle de cordelină, chingă sau coardă, apoi au fost folosite chiar aceste bucle, nodurile lor fiind făcute de aşa natură încît să poată înlocui pietrele, iar mai apoi au început să fie folosite diverse piuliţe, de asemenea în combinaţie cu bucle. Astăzi diversitatea formelor şi dimensiunilor depăşind numărul zecilor, la unele din ele în locul buclelor folosindu-se cablu de oţel.

Principalul lor avantaj constă în rapiditatea cu care pot fi fixate, însă necesită ceva mai multă experienţă, unele mişcări sau manevre de coardă putîndu-le disloca foarte uşor. Pentru fixarea, cît şi pentru scoaterea lor putîndu-se folosi un ciocan.

Vor fi folosite numai la escalade şi eventual la echiparea devierilor .

Ciocanul

Ciocanul speologic este un tip special de ciocan, avînd greutatea de 500-600 gr. Capul ciocanului este prevăzut cu un orificiu, în care se poate introduce o carabinieră, şi un cioc pentru spart. Ciocul are la partea inferioară zimţi sau un cleanţ pentru extragerea pitoanelor.

Coada ciocanului este metalică şi prevăzută cu un mîner de cauciuc. Capătul cozii se termină cu o cheie pentru înşurubarea plachetelor şi un orificiu de unde se prinde o cordelină de asigurare de circa 1 m lungime. Această cordelină se fixează la ham.

Scăriţa

De la început trebui să diferenţiem scăriţa speo de cea folosită la escalada artificială (scăriţa alpină).

Scăriţa alpină

Este element de bază pentru pasajele de căţărare, ea suplinind lipsa prizelor. Serveşte foarte bine în speologie, la echipări mai speciale: săritori pînă la 2 m şi fără prize, intrări şi ieşiri din coardă, echipări dificile, avansare prin strîmtori verticale etc.

Confecţionarea acestui tip de scăriţă se face folosind cordelină de 6 mm (statică), treptele fiind confecţionate din aliaje ultra uşoare (gentile de bicicletă pretîndu-se foarte bine), sau din chingă .
. Dimensiunile din figură sînt date pentru o persoană de înălţime medie. În general confecţionarea scăriţei impune:

- folosire de chingă sintetică sau cordelină statică;

- necesitatea ca treptele scăriţei să poată. culisa de la nodul de blocare în sus;

- treapta superioară să fie cît mai aproape de punctul de prindere, dar suficient de departe pentru a permite introducerea lejeră a labei piciorului;

- lungimea scăriţei se alege astfel încît, ţinînd scăriţa de carabiniera sau de cîrligul de prindere (Cîrligul Fifi), cu mîna întinsă cît putem de sus, să putem pune piciorul pe ultima treaptă.

Elementul de legătură al scăriţei cu pitonul este o carabinieră sau Cîrligul Fifi. Deşi amararea cu carabinieră este sigură şi eficientă este recomandată numai la echipările speciale la căţărare; recuperarea scăriţei cu carbinieră fiind obositoare şi incomodă, este recomandat Cîrligul Fifi. El se agaţă cu uşurinţă în carabiniera pitonului, iar un şiret de 1,5 m, legat de cîrlig şi de speolog, face posibilă recuperarea automată a scăriţei odată cu avansarea în traseu.

Se foloseşte acolo unde coarda este ineficientă sau tehnica de coardă este greoaie . O vom folosi deci, pe puţuri foarte argiloase, pe pereţii cu septe sau mai poate fi folosită pentru o echipare fixă.

Confecţionarea. Scăriţa speologică este confecţionată din cablu de oţel cu toroanele răsucite, cu un diametru de 3-4 mm, ţeava din aliaj uşor (electon, duraluminiu) cu un diametru de 12-16 mm sau ţevă din alamă cu diametrul de 6-8 mm (funcţie de diametrul cablului).

În confecţionarea scăriţei trebui să ţinem seama că:

- nodurile slăbesc cu pînă la 40% rezistenţa cablurilor;

- treptele să fie paralele şi perpendiculare pe cablul întins;

- distanţa dintre trepte să fie constantă şi egală cu 30-35 cm;

- distanţa dintre cabluri să fie suficient de mare pentru a permite introducerea piciorului;

- lungimile preferate pentru scăriţe sînt: 5,10 şi 15 m.

Întreţinerea. După întrebuinţare scăriţele vor fi bine spălate cu apă, avînd grijă să nu rămînă argilă pe trepte sau cablu. Acest lucru se poate face spălînd scăriţa în apă caldă şi frecînd-o cu ajutorul unei perii aspre. După spălare scăriţa se şterge cu o cîrpă uscată, se pliază şi se pune la uscat.

Plierea scăriţei. Pentru plierea scăriţei sînt necesari doi speologi; plierea se realizează prin rulare începînd cu unul din capete. Speologul care rulează va avea grijă ca rularea să se facă strîns, iar celălalt speolog va avea grijă să răsucească fiecare treaptă înaintea rulării, astfel încît cablul să formeze un X între două trepte succesive.

alomuntele

DirectorGratis

Speologie-Echipament individual

2009-11-11T08:59:00.003+02:00

fragment din TEHNICA SPEOLOGIEI ALPINE - V.Lascu [1999]

ECHIPAMENTUL SPEOLOGIC INDIVIDUAL

Echipamentul individual este vital pentru desfăşurarea în bune condiţii a oricărei explorări. Calitatea echipamentului este determinantă pentru o bună rezistenţă la frig şi umezeală, pentru aplicarea în bune condiţii a tehnicii explorative. Un bun echipament ne asigură confort şi siguranţă în explorare. Totodată echipamentul condiţionează în mare măsură starea de spirit în timpul explorării şi implicit eficienţa ei.

O mare problemă o constituie confecţionarea echipamentului individual. Rezolvarea acestei probleme este posibilă numai prin găsirea materialului optim (uşor, rezistent) şi prin adaptarea celor mai eficiente soluţii tehnice. De asemenea, trebuie avută în vedere posibilitatea procurării unui anumit tip de material, care nu întotdeauna răspunde tuturor cerinţelor de care avem nevoie.

Combinezonul speologic

Combinezonul este una din componentele de bază ale echipamentului individual. Rolul de bază al combinezonului este de a proteja speologul de frig, umiditate, frecări, în principiu de contactul cu mediul exterior. În general este bine să dispunem de două tipuri de combinezoane: unul din pînză (doc, prelată etc.), pentru peşteri fosile şi ture de suprafaţă şi unul impermeabil , pentru ture de explorare complexe. Dar indiferent de tipul combinezonului cîteva principii privind confecţionarea lor sînt de reţinut:

- combinezonul să fie pe talie, însă corect croit, astfel încît să permită ridicarea lejeră a mîinilor. Totodată îndoirea piciorului trebuie să se facă fără ca pantalonul să iasă de pe cizme. Pentru înlăturarea acestui inconvenient se va lăsa pantalonul cu 5-10 cm mai lung decît normal. Un combinezon larg, departe de a fi comod, se agaţă uşor în asperităţile pereţilor, iar la trecerile strîmte se cutează lucrînd ca o pană. De asemenea, cutarea lui atunci cînd purtăm harnaşamentul, poate deveni foarte incomodă;

- sistemul de închidere să fie cu velcro sau cu fermoar protejat de o bandă ce se fixează cu butoni metalici;

- existenţa dublurilor în zonele genunchilor, coatelor şi fundului. (în zonele coatelor şi genunchilor, dublura poate fi confecţională sub forma unor buzunare, astfel încît să se poată introduce în acestea o bucală de pîslă sau de neopren. Aceaslă inovaţie duce la evitarea inconvenientului dat de folosirea genunchierelor şi colierelor, care se pot deplasa de pe suprafaţa protejată în timpul explorării, devenind incomode);

- combinezonul să fie croit astfel încît să nu necesite utilizarea unei centuri pentru strîngerea pe corp;

- combinezonului i se mai poate adăuga în interior, în zona pieptului, un buzunar sau chiar două, pentru păstrarea carnetului de cartare, busolei etc. De asemenea, putem prevedea combinezonul cu o glugă care să ne protejeze împotriva stropilor de apă;

- combinezonul trebuie să se aşeze uniform pe conturul cizmei, astfel încît prin prinderea cu un elastic sau cu un inel de cauciuc, să se asigure o bună etanşeitate.

Cîteva indicaţii sînt de reţinut în legătură cu materialul folosit la confecţionarea combinezoanelor.

Materialele utilizate pentru combinezoanele impermeabile sînt în general compuse dintr-un material textil sintetic placat. Placarea se face cu cauciuc, PVC, poliuretan etc. Cel care răspunde cel mai bine cerinţelor este un material din ţesătură de nylon placat cu PVC. Acesta este uşor, flexibil şi rezistent. Pentru combinezonul neimpermeabil o ţesătură rezistentă neimpregnată este suficientă.

În plus, atenţie la cusături pentru că acestea să nu fie proeminente, situaţie în care ar putea jena.

Protejarea membrelor

Mănuşile

În timpul explorării mîinile intră în contact permanent cu roca dură şi materialul de explorare, ceea ce poate duce la răniri (tăieturi, arsuri); cu apa rece, care produce amorţirea şi înţepenirea articulaţiilor; cu argila, care pe lîngă senzaţia neplăcută pe care o dă contactul cu ea, împiedică o bună manevrare a materialului, scade eficienţa prizelor. Deci protejarea mîinilor este o necesitate evidentă. Mănuşile fiind cele care îndeplinesc acest rol, trebuie să aibă caracteristici care să le facă eficiente la acţiunile arătate mai sus.

Mănuşile de protecţie sînt confecţionate din mase plastice sau cauciuc şi pot avea sau nu la interior un stat pînzat. Mănuşile din piele sînt mai puţin eficiente atît ca rezistenţă la uzură, cît şi din punct de vedere al impermeabilităţii.

Concluzionînd, am putea spune că mănuşile speo trebuie să răspundă la următoarele cerinţe:

- impermeabile;

- călduroase, fără a duce la transpiraţia mîinii;

- rezistente la uzură, dar suficient de subţiri pentru a simţi prizele;

- suficient de lungi, pentru a nu permite pătrunderea apei pe mînecă. Ele pot fi eventual strînse pe mînă cu o bandă de cauciuc sau elastic, fără a împiedica însă circulaţia sîngelui.

Încălţămintea

Cele mai adecvate încălţări speo le constituie cizmele de cauciuc. Acestea trebuie să aibă următoarele propietăţi:

- să fie aderente la rocă, prin existenţa unor striaţiuni pe talpă;

- să fie suficient de înalte (35-40 cm), pentru a putea permite înaintarea prin ape puţin adînci, împreună cu combinezonul impermeabil, care se fixează pe acestea cu ajutorul unor inele de cauciuc (tăiate din camera unei roţi de maşină sau motocicletă), se poate asigura şi înaintarea prin ape mai adînci;

- să fie mulate pe picior fără a incomoda mersul sau circulaţia sanguină. .

Atenţie! Cizmele ale căror striaţiuni de aderentă s-au uzat, vor fi înlocuite chiar dacă nu sînt sparte.

Îmbrăcămintea de corp

Îmbrăcămintea de corp este îmbrăcămintea care asigură protecţia termică a corpului. Ea se interpune între piele şi echipamentul exterior de protecţie, între calităţile pe care trebuie să le îndeplinească enumerăm:

- să fie comodă;

- să fie uşoară;

- să fie călduroasă;

- să absoarbă transpiraţia şi să o elimine spre exterior;

- în stare umedă să nu-şi piardă calităţile termoizolante;

- să se muleze pe corp;

- să nu aibă capse, cute sau alte proeminenţe care să jeneze.

Lîna şi unele materiale sintetice cum ar fi: rhovyl-ul, rexoterm-ul, izocamp-ul, răspund cu bine acestor cerinţe. Cum lîna este cea mai accesibilă, o recomandăm "călduros" pentru acest tip de îmbrăcăminte.

Îmbrăcămintea sau lenjeria de corp are în componenţă: ciorapii, combinezonul interior (care poate fi dintr-o bucată sau din pantalon şi pulover). Utilizarea unui pulover suplimentar şi a unei cagule uşoare sub cască sînt de multe ori necesare într-o peşteră rece, sau în timpul cartării.

Imbrăcămintea pentru situaţii speciale

Pontoniera

Este folosită în galeriile în care adîncimea apei depăşeşte înălţimea cizmei. Este confecţionată din latex şi se compune dintr-o singură piesă, etanşă şi prevăzută cu bretele. Cu ajutorul ei se poate înainta prin ape ce ne ajung cel mult pînă la piept. Nefiind prea rezistentă, este bine să o îmbrăcăm pe sub salopetă.

După folosire pontoniera se va clăti cu apă rece atît la exterior cît şi la interior. După uscare se va pudra cu pudră de talc, după care se va strînge începînd de la picioare, pentru a elimina aerul din interior, dar fără a o rula prea strîns. Se va feri de lumina soarelui.

Neoprenul

Cînd pontoniera devine insuficientă pentru continuarea explorării, vom apela la o îmbrăcăminte din dotarea scafandrilor autonomi şi anume costumul de neopren.

Costumul de neopren, numit şi costum umed, ne permite înotul chiar şi în apele cele mai reci. Neoprenul nu este altceva decît un cauciuc foarte "poros, în masa căruia sînt cuprinse mici bule de gaz care nu comunică între ele şi care îi conferă propietatea de izolator termic. În timpul imersiei sub costum pătrunde o peliculă fină de apă, care se încălzeşte de la temperatura corpului şi care trebuie să rămînă sub costum în timpul deplasării prin apă, fără a fi înlocuită de altă apă rece. Pentru ca această peliculă de apă încălzită să fie păstrată în costumul de neopren, trebuie ca acesta să fie cît mai strîns mulat pe corp. Pe cît este de folositor în apă, pe atît este de nefolositor pe uscat, fiind mult prea călduros, iar datorită rigidităţii sale îngreunează mişcările.

Este compus din pantaloni, bluză cu sau fără fermoar, cagula, care poate fi parte integrantă din bluză sau nu, ciorapii şi mănuşile. Grosimea neoprenelor variază între 3 şi 7 mm sau chiar mai mult. Vom alege neoprenul în funcţie de temperatura apei şi de lungimea pasajelor fără apă. Cu cît este mai gros este mai călduros şi mai rigid, iar cu cît este mai subţire este mai puţin călduros dar mai flexibil.

De reţinut că neoprenul este dublat la interior de o ţesătură de tip jerseu şi se îmbracă direct pe piele de preferinţă pe sub o salopetă de pînză, cea impermeabilă mărind "canicula" din interior în pasajele uscate.

Eventualele rupturi sau găuriri se repară prin peticire, peticele lipindu-se cu un adeziv special pentru neopren.

Pelerină anticascadă

Cînd sîntem nevoiţi să parcurgem un puţ cu cascadă şi nu vrem să folosim costumul de neopren datorită dezavantajelor lui, putem folosi cu succes pelerina anticascadă.

Confecţionată dintr-un material impermeabil este prevăzută cu o glugă cu şiret, pentru etanşeizare la nivelul feţei, iar la capătul mînecilor sînt lipite mănuşile. Trebuie să fie suficient de largă pentru a nu jena mişcările.

Casca şi accesoriile de pe cască

Casca

Casca este indispensabilă acţiunilor speo. Ea protejază capul împotriva căderilor de pietre şi a contactului cu roca în cazul căderilor sau a dezechilibrărilor.

Casca poate fi din mase plastice, textolit, fibre de sticlă sau carbon. Ultimele două tipuri reprezintă optimul pentru căşti (căştile Petzl, sînt căşti din mase plastice armate care cîntăresc între 400-500 g împreună cu sistemul de iluminat).

Căştile de şantier, confecţionate din textolit armat sînt preferabile celor din plastic cît şi celor pentru motociclişti.

Pentru o cască bună sînt de reţinut cîteva lucruri de bază:

- să răspundă normelor U.I.A.A. ,
- să fie uşoară şi comodă;

- să aibă sistemul de prindere jugulară în Y, cu prindere transversală la spate. Acest sistem reprezintă deocamdată cea mai sigură prindere a căştii pe cap;

- să prezinte orificii de aerisire;

- prinderea căptuşelii (înţelegînd prin aceasta sistemul interior de susţinere şi amortizare a şocurilor) de calotă să se facă astfel încît capul să nu vină în contact direct cu calota căştii. Nu se admite introducerea de obiecte (baterii, becuri de rezervă etc.) între calotă şi căptuşeală. Acestea pot produce răniri în timpul preluării de către cască a şocurilor;

- sistemele de iluminat de pe cască să fie montate astfel încît să nu afecteze echilibrul acesteia pe cap şi , nici structura de rezistenţă;

- să aibă o culoare vizibilă la lumină slabă (alb, roşu, oranj, galben).

O cască de şantier din textolit, poate servi, cu unele mici modificări, drept cască speo. În primul rînd este necesară tăierea cozorocului la o dimensiune identică cu marginea laterală a căştii (circa 1-1,5 cm). De asemenea va trebui să modificăm sistemul de prindere (Jugulara).

Sistemul de iluminat

Cel mai convenabil sistem de iluminat este unul mixt: electric şi accîilenic, cu aprindere piezoelectrică .Lumina acetilenică este o lumină vie, liniştitoare, dă spaţialitate în jurul nostru, este foarte bună la o înaintare normală sau în timpul cartării şi escaladelor. Lumina electrică ne face vizibilă profunzimea, dînd o bună vizibilitate datorită concentrării fascicolului luminos. Deci vom folosi pentru avansarea prin galerii lumina frontalei cu acetilenă, iar frontala electrică o vom folosi ca sistem de rezervă.

Montarea sistemului mixt se va face pe cască. Alimentarea becului acetilenic (brener) se va face de la o lampă cu carbid, montată la brîu, prin intermediul unui furtun, iar sistemul electric va fi alimentat de la o baterie de 4,5 V montată la spatele căştii, într-o carcasă de plastic. Acest lucru va asigura şi o echilibrare a căştii.

Pentru a asigura automatism sistemului, acesta poate fi prevăzut cu un circuit cu celulă fotoelectrică. Atunci cînd picăturile de apă sau alţi factori vor stinge flacăra acetilenică, celula va comanda intrarea în funcţiune a sistemului electric .

Cum putem să ne construim un astfel de sistem mixt?

O lampă de carbid minieră poate fi uşor folosită pentru alimentarea becului acetilenic. Pentru aceasta ea necesită o simplă modificare: pipn iniţială cu brener va fi retezată de lîngă lampă iar orificiul rămas în corpul lămpii va fi cositorit. Se va adapta o ţeava de 8 mm care va fi montată ca în fig. 1.5.2b şi de la care cu ajutorul unui furtun gazul acetilenic va ajunge la brenerul plasat pe cască. Pentru transportul acetilenei de la lampă la bec se poate folosi un furtun de cauciuc identic cu cel folosit la aragaz său unul din plastic, cu diametrul interior corespunzător ţevii introduse prin rezervor. Furtunul va fi suficient de rigid pentru a nu se obtura uşor în timpul presării.

Pentru a scăpa de inconvenientul adaptării unei lămpi miniere, ne putem procura o lampă de carbid special destinată speologiei ce funcţionează pe acelaşi principiu.

Ca bec acetilenic pot fi folosite brenerele de aragaz de 0,01-0,03 mm, dimensiunea referindu-se la diametrul găurii evacuare a gazului. Dacă orificiul este prea mare, acesta se poate micşora printr-o batere uşoară a marginilor lui cu ajutorul unui dom. Becul acetilenic va fi fixat pe un suport deasupra frontalei electrice. Pipa iniţială a lămpii de carbid putînd servi acestui scop. Atenţie:

- sistemul va trebui să aibă asigurată o bună etanşeitate;

- racordurile (lampă-furtun, furtun-brener) vor fi prevăzute cu rază de racordare pentru a favoriza o curgere laminară a gazului. Un regim de curgere turbulent favorizează formarea condensului pe furtun şi deci o funcţionare defectoasă.

Lipsa unui sistem de aprindere piezoelectric sau a unui sistem cu bobină de inducţie poate fi suplinită prin folosirea unei brichete obişnuite. Aceasta va fi păstrată, în timpul explorării, într-un tub de plastic sau de aluminiu, cu închidere etanşă.

Controlul mărimii flăcării se face cu ajutorul robinetului rezervorului de apă. Acesta poate fi în permanentă deschis, o tură sau două, pentru a asigura o flacără constantă, sau deschis din timp în timp. Dacă robinetul va fi uitat deschis, mai multe ture, aceasta va duce la consumarea rapidă a carbidului. Şi dacă în plus, aflîndu-ne într-o galerie activă, lampa de carbid va fi sub suprafaţa apei, presiunea hidrostatică va mări debitul de apă ce curge în rezervorul de carbid şi implicit presiunea acetilenei. Acest lucru poate duce la pierderea brenerului, acesta fiind aruncat din locaşul său de presiunea acetilenei.

Cum din diferite motive brenerul şi ajutajul rezervorului de apă se pot înfunda este recomandabil să. avem asupra noastră, în permanentă, un desfundător. Acesta poate fi confecţionat dintr-o sîrmă subţire sau din cîteva spire de liţă.

Harnaşamentul

Înţelegem prin harnaşament ansamblul format din chingi şi accesorii ce este dispus în jurul corpului. Se compune din:

- centura de mijloc;

- hamul sau scaunul;

- vesta sau centura de piept;

- veriga rapidă a hamului.

Centura de mijloc

Confecţionată din chingă de nylon lată de 2,5-5 cm, se prinde în jurul mijlocului cu ajutorul unei carabiniere cu şurub. Serveşte pentru agăţarea lămpii de carbid şi a materialelor ce trebuie transportate. În acest scop este preferabil să fie prevăzută cu inele de chingă sau cordelină.

Centura trebuie să fie suficient de scurtă pentru a nu aluneca de pe mijloc, dar nici prea scurtă, situaţie în care ar putea jena comprimînd abdomenul. De asemenea, trebuie avut în vedere că în timpul folosirii, centura se întinde puţin datorită greutăţii materialului transportat.

Hamul sau scaunul

Este piesa de bază a echipamentului individual ce permite efectuarea manevrelor ce presupun suspendarea speologului în coardă.

Confecţionat din chingă de nylon lată de 4-5 cm, trebuie să îndeplinescă următoarele condiţii:

- să susţină greutatea corpului fără a provoca dureri;

- să fie uşor;

- să fie prevăzut cu reglaje, pentru a putea fi ajustat corect.

- Practic;

- Super Avanti;

- Rapid.

Pentru aceia care nu îşi pot permite achiziţionarea unui ham original, le recomandăm să-şi confecţioneze hamul după unul din modelele prezentate mai sus. Chinga folosită este preferabil să fie chingă folosită în paraşutism, mai puţin recomandabilă fiind cea folosită la centurile de siguranţă de la maşinii, aceasta întinzîndu-se foarte mult atunci cînd s-a umezit sau cînd suportă greutatea corpului timp îndelungat. Atenţie la cusături!

Vesta sau centura de piept

Vesta, sau centura de piept, are rolul de a menţine blocatorul de piept cît mai aproape de corp, pentru a uşura înaintarea pe coardă. Nefiind solicitată la eforturi prea mari, se confecţionează din chingă lată de aproximativ 2 cm, la nevoie putîndu-se folosi şi o cordelină. Vesta trebuie să fie reglabilă, pentru a putea fi cît mai strînsă pe corp în momentul urcării pe coardă, iar în restul timpului să poată fi detensionată uşor, pentru a nu stînjeni mişcările. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unei catarame de metal.

Cele mai utilizate modele sînt cele din figura alăturată, "vesta în X" şi "vesta în Y" ,după forma în care chinga se petrece pe partea dorsală. Pentru o mai uşoară fixare şi detaşare a vestei este recomandabil ca aceasta să se prindă de blocatorul de piept cu ajutorul unei mici verigi rapide tip "delta", special construită în acest scop.

Veriga rapidă a hamului

Veriga rapidă are o formă triunghiulară (delta) (fig. 1.6.4a) sau semirotundă (fig. 1.6.4b). Cea semirotundă, de dată mai recentă, este mai practică deoarece materialele nu se mai aglomerează în partea superioară, ca în cazul deltei.

Are un diametru de 10 mm şi o mare rezistenţă - 2000- 4500 kg, cu şurubul închis şi 300-800 kg cu şurubul deschis - funcţie de materialul din care este fabricată: oţel, oţel inoxidabil sau zicral .

Serveşte la prinderea hamului, fiind pevăzută cu un şurub care trebuie să fie întotdeauna în partea opusă celei de care se ataşează celelalte accesorii. Neînchiderea şurubului poate fi fatală, de aceea trebuie verificat înainte de suspendarea în coardă.

Banana sau sacul speologic

Denumirea provine de la culoarea, de obicei galbenă, şi nu de la forma fructului cu acelaşi nume. O folosim pentru transportul echipamentului individual sau colectiv. Este preferabil să o confecţionăm dintr-un material rezistent la uzură şi impermeabil (vezi materialul pentru combinezoane), sau să o cumpărăm (fig. 1.7). Banana este dotată cu sisteme de chingi pentru a putea fi transportată în spate, pe umăr, în mînă, pentru a putea fi trasă pe puţuri şi prin galerii strîmte şi se leagă la gură cu o cordelină, care serveşte şi pentru atîrnare, prin intermediul unei carabiniere cu şurub, de veriga hamului, atunci cînd sîntem suspendaţi pe coardă. Pentru a nu ne jena în timpul urcării sau coborîrii pe coardă, lungimea cordelinei trebuie să depăşească lungimea picioarelor.

Încărcătura ei conţine materialele de explorare colective (corzi, scările etc.) deci ea va fi dimensionată corespunzător volumului ocupat de aceste materiale. Desigur practica speologică ne va convinge că există peşteri sau avene care necesită, pentru explorarea lor, tipuri speciale de saci speo.

Dispozitive pentru parcurgerea verticalelor

Echipamentul individual trebuie să aibă în componenţă: coborîtor, blocatoare, carabiniere, lonje de asigurare. E recomandabil să achiziţionăm numai coborîtoare, blocatoare şi carabiniere care au fost testate. Confecţionarea acestora din materiale necorespunzătoare şi prin tehnologii neadecvate poate duce la accidente grave. O recomandare în sensul celui mai bun tip de dispozitiv este greu de dat, pentru că întotdeauna echipamentul cel mai bun este cel cu care te obişnuieşti.

Diversitatea coborîtoarelor este foarte mare. Vom prezenta numai două dintre ele: coborîtorul cu role şi coborîtorul cu bare.

Coborîtorul cu role tip Dressler a fost continuu îmbunătăţit , astfel au apărut variantele autoblocante (1977 în Iugoslavia - varianta Varnostovo- Zavora, 1978 în Italia - varianta Kong-Bonaiti şi Diabolo, 1979 în Franţa - varianta Stop-Petzl şi DAD, în Anglia - varianta Lewis Auto-Lock, 1984 în Franţa - varianta Stop-Petzl cu bolţ de frînare suplimentar.

Supuse unui studiu de către Comisia pentru Studiul Materialelor de pe lîngă Federaţia Franceză de Speologie, dintre modelele testate (Kong, Diabolo, DAD, Tracson, Petzl) cel mai bine s-a comportat coborîtorul autoblocant Kong . Cerinţele primordiale ale acestor coborîtoare le impun ca mecanismul de blocare să reziste socului blocării, iar blocarea să se facă de aşa natură încît să nu deterioreze coarda. De asemenea, se recomandă ca aceste coborîtoare să fie folosite de speologi cu experienţă în explorarea verticalelor, iar prima lor folosire să nu fie făcută într-o explorare, ci la exterior şi cu asigurare. Viteza de coborîre cu aceste dispozitive fiind greu controlabilă fără un antrenament prealabil.

La coborîtorul cu role firma Petzl a adus o inovaţie în sensul posibilităţii modificării vitezei de coborîre nu
Coborîtorul cu bare sau coborîtorul Rack a suferit mai puţine modificări de formă (modificările fiind mai mult dimensionale). Acest coborîtor are marele avantaj al posibilităţii modificării vitezei de coborîre prin introducerea sau scoaterea barelor de frecare. Există două modele de astfel de coborîtoare: închis şi deschis. Sînt recomandate pentru verticalele foarte mari şi fără fracţionări .

Pentru peşterile din România este de preferat coborîtorul cu role.

În afară de coborîtoarele prezentate mai sus, mai amintim coborîtorul "coadă de balenă" ,mai puţin folosit la noi, nu insistăm, şi optul de rapel, coborîtor contraindicat în speologie, datorită faptului că răsuceşte coarda şi acest lucru între fracţionări poate creea neplăceri

Blocatoarele

Blocatoarele ating o şi mai mare varietate. Alegerea acestora se face în funcţie de posibilităţi şi de metoda de urcare. Putem deosebi două tipuri de blocatoare:

- blocatoare la care tracţiunea se face în camă :gibbs, bogibbs, shunt;

- blocatoare la care tracţiunea se face în carcasa (corpul) blocatorului: Petzl, Jumar. Acestea pot fi la rîndul lor fără mîner şi cu mîner .

Iată cîteva caracteristici ale blocatoarelor cu tracţiune în camă:

- este sigur pe orice fel de coardă (argiloasă, umedă, îngheţată);

- amortizează şocurile fără a deteriora coarda;

- crează un moment de torsiune în coardă, ceea ce înseamnă o mică pierdere de energie;

- nu poate fi folosit la autoasigurare (excepţie făcînd folosirea lor deasupra coborîtorului, cînd cama este sub control sau cazul gibsului prevăzut cu arc de presare a camei);

- aplatizează corzile moi, cama avînd tendinţa de a se bloca.

Caracteristicile blocatoarelor la care tracţiunea se face în carcasă sînt următoarele:

- permit introducerea şi scoaterea rapidă a corzii (există şi blocatoare din primul tip care fiind prevăzute cu un decupaj permit introducerea şi scoaterea rapidă a corzii: bogipsurile);

- se pot folosi pe diametre şi calităţi diferite ale corzilor;

- pot fi folosite pentru autoasigurare;

- pe corzi argiloase prezintă pericolul alunecării (ultimele modele ale firmei Petzl sînt prevăzute cu o degajare care permite eliminarea argilei, pericolul alunecării fiind înlăturat);

- la şoc cama poate deteriora teaca corzii.

Un accesoriu al blocatoarelor este pedala sau scăriţa de picior, utilizată în metodele DAD şi Jumar. Ea face legătura între piciorul speologului şi blocator, în timpul urcării pe coardă. Se confecţionează din semicoardă rigidă de 8 mm. Se va ataşa prin intermediul unei carabiniere cu şurub la blocator, iar la partea opusă va fi prevăzută cu o buclă care să permită introducerea ambelor picioare. (Atenţie! legarea pedalei la blocator se face numai prin intermediul unei carabiniere cu şurub, excepţie făcînd Jumar-ele, unde prinderea se poate face direct!). Bucla poate fi prevăzută cu o treaptă metalică.

Funcţie de metoda de urcare vom avea nevoie de una sau de două pedale. Amănunte despre lungimea acestora vor fi date la cap. 6.

. Lonjele

Mai exact lonja scurtă şi lonja lungă sînt componente foarte importante ale echipamentului individual şi sînt cele care fac legătura dintre speolog şi punctele de siguranţă de pe parcursul unei verticale: balustradă, mînă curentă, amaraj, nod, blocator cu mîner (fig.1.8.3).

Lonjele trebuie să poată rezista unei eventuale căderi de factor 2 a unui speolog (vezi capitolul 2.1.1). Din acest motiv ele se confecţionează din coardă dinamică cu un diametru minim de 9 mm.

Pentru confecţionarea lor este nevoie de aproximativ 2,5 m de coardă. Capetele corzii se vor termina cu un nod opt sau nouă, cu o buclă cît mai scurtă în care vor fi introduse două carabiniere fără şurub. Un al treilea nod opt, sau nouă, realizat în partea mediană a corzii, va servi la prinderea de veriga rapidă a hamului. Evident în urma efectuării acestui nod trebuie să rezulte o lonja scurtă şi una lungă.

Cum lungimea lonjelor variază funcţie de înălţimea speologului, pentru ca ele să aibă lungimea ideală, trebuie ca ţinînd cotul unuia din braţe sprijinit în abdomen, carabiniera lonjei scurte să fie în podul palmei, după ce nodurile au fost strînse sub sarcină. În ceea ce priveşte lungimea lonjei lungi, aceasta va fi cam de 1,5 ori mai mare decît lonja scurtă. Lonja lungă face legătura între ham şi blocatorul cu mîner, deci ea trebuie să ajungă de la veriga hamului la încheietura mînii, braţul fiind întins verical, cînd speologul este suspendat în ea, pe coardă, dar niciodată atît de lungă încît să nu poată fi ajuns blocatorul cu mîner.

Pentru a se evita eventuala desfacere a nodurilor în pasajele strîmte sau agăţarea capătului liber, acesta poate fi fixat de lonje prin intermediul unei bande adezive.

Cum carabinierele lonjelor au tendinţa de a se răsuci este recomandabil ca şi acestea să fie fixate de lonje cu bandă adezivă sau, mai bine, pot fi imobilizate cu ajutorul unor inele de caucuic tăiate din cameră de bicicletă. De asemenea, pot fi folosite carabiniere speciale prevăzute cu o tijă metalică care împiedică acest lucru.

Lonjele trebuie schimbate după 2 ani, indiferent dacă au fost folosite sau nu, sau imediat ce prezintă semne exterioare de uzură sau au fost supuse unui şoc puternic.

Ca orice coardă, lonjele vor fi spălate cu foarte mare grijă după fiecare folosire şi ferite de lumină.

Carabinierele

Carabinierele (fig. 1.8.4) strict necesare echipamentului individual sînt în număr de 6, 2 fiind fără şurub şi se folosesc la lonje iar celelalte 4 cu şurub şi se folosesc după cum urmează:

- la blocatorul cu mîner, de ea fixîndu-se pedala şi carabiniera lonjei lungi;

- la coborîtor, pentru prinderea acestuia de veriga rapidă a hamului;

- pentru frecarea suplimentară a corzii la rapel. Aceasta va fi de oţel sau titan, deoarece, dacă vom folosi una de dural, aceasta va fi foarte repede "mîncată" de coardă;

- pentru agăţarea de ham a cordelinei sacului speologic. După cum am spus acesta este strictul necesar, însă o carabinieră sau două în plus, de rezervă, nu strică.

Alte accesorii

Folia de supravieţuire

Folia de supravieţuire se prezintă sub forma unui cearceaf din poliester metalizat care reflectă 90% di radiaţiile termice, placat pe o parte în auriu iar pe cealaltă parte în argintiu. Împăturită ea ocupă un volum foarte mic iar greutatea ei nu depăşeşte 50 gr. Mai este cunoscută şi sub numele de "folia Sirius".

Rolul ei este de a păstra constantă temperatura corpului: prin micşorarea pierderilor de căldură, cînd în interior este faţa argintie şi prin cedare de căldură, cînd la interior este faţa aurie.

Ea poate fi folosită atît în bivuacuri, cît şi pentru protejarea speologilor accidentaţi şi greu transportabili. Uneori folia de supravieţuire este confecţionată sub formă de saci.

Garoul şi bucla de cordelină

Fără a fi indispensabile este recomandabil a avea asupra noastră un garou şi o buclă de cordelină.

Garoul este un tub de cauciuc sau de material plastic, ce care-l putem folosi pentru a umple cu a rezervorul lămpii de carbid dintr-o sursă de apă puţin adîncă. Garoul mai poate fi folosit pentru a sufla praful din gaura unui spit, în timpul forării acesteia. De asemenea, se poate folosi în cazul unei răniri a unui speolog, pentru oprirea hemoragiei.

Bucla de cordelină poate servi pentru înlocuirea unei pedale rupte, unui blocator deteriorat (vezi nodul Prusik) sau alte situaţii de acest gen.

alomuntele

alomuntele: harta-Muntii Zarand

2009-11-10T10:44:00.002+02:00

alomuntele: harta-Muntii Zarand

harta-Muntii Zarand

2009-11-10T10:42:00.003+02:00

harta-Muntii Vladeasa

2009-11-10T10:41:00.001+02:00

harta-Muntii Vilcan

2009-11-10T10:39:00.001+02:00

harta-Muntii Tibles

2009-11-10T10:36:00.000+02:00

harta-Muntii Tarcu-Godeanu

2009-11-10T10:33:00.000+02:00

harta-Muntii Tarcau

2009-11-10T10:30:00.000+02:00

harta-Muntii Sureanu

2009-11-10T10:22:00.002+02:00

harta-Muntii Calimani Suhard Birgau

2009-11-10T10:07:00.000+02:00

harta-Muntii Stinisoarei

2009-11-10T10:05:00.000+02:00

harta-Muntii Siriu

2009-11-10T10:00:00.000+02:00

harta-Muntele Ses

2009-11-10T09:58:00.000+02:00